Sunteți pe pagina 1din 1

Alcmeon din Crotona observă legătura dintre ochi și creier.

Hipocrate localizează în
creier sursa bolii sacre. Platon şi Aristotel se contrazic în ceea ce privește sediul
gândirii. Herophilos și Erasistratos sondează anatomia creierului.

Galen face experimente care susțin ideile encefalocentrice; doctrina celulară sau
supremația cavităților în fața substanței creierului; Occidentul recuperează
moștenirea anticilor pe filieră arabă; Mondino da Luzzi și alții încep să investigheze
cu propriii ochi, dar de la distanță.

Andreas Vesalius, deschizător de drumuri, detaliază anatomia creierului; Descartes


identifică glanda pineală ca antenă a sufletului; Thomas Willis demontează teoria
ventriculară și localizează gândirea în circumvoluțiunile creierului.

Noua știință a electricității devine tot mai populară; Galvani descoperă electricitatea
animală, iar Aldini inspiră monstrul lui Frankenstein; du Bois-Reymond și Helmholtz
măsoară viteza gândului; are loc un război între „scânteie“ și „supă“, încheiat cu
victoria celei din urmă.

Leeuwenhoek și Hooke descoperă o lume în miniatură; savanții germani


organizează cercetarea și descoperă celula; lupta dintre reticulariști și neuroniști; un
spaniol și un italian împart Premiul Nobel, dar nu sunt de acord.

Frenologii pipăie craniile și dau naștere unei idei revoluționare; Paul Broca
descoperă că vorbim cu emisfera stângă a creierului; o fâșie de creier pune lucrurile
în mișcare; o rangă trece prin creierul unui bărbat, care devine alt om.

Un pilot născut la Brăila descoperă de ce dormim; Lenin, atletul minții; Wilder


Penfield trezește amintiri de mult uitate; pacientul H.M., victima unui chirurg grăbit;
Juan Delgado și controlul minții.

Philippe Pinel înființează azilul pentru lunatici și propune tratamentul moral; Alois
Alzheimer descoperă în creier plăci și fire încurcate; Paul Ehrlich tratează paralizia
progresivă cu un glonte cu arsenic; în căutarea disperată a unui miracol:
malarioterapia, coma insulinică, electroșocul și lobotomia; clorpromazina și victoria
psihofarmacologiei.

S-ar putea să vă placă și