Lucrarea 2.

Dipolul în jumătate de lungime de undă

1. Scopul lucrării
a) Evidenţierea dependenţei de distanţa faţă de centrul dipolului în jumătate de lungime de
undă a distribuţiei unghiulare a amplitudinii normate a câmpului radiat.
b) Studiul dependenţei de frecvenţă şi de diametrul dipolului a impedanţei de intrare a dipolul
în jumătate de lungime de undă.

2. Rezumat teoretic

Se consideră un dipol cilindric de lungime l, egală cu jumătate de lungime de undă.

Dipolul este plasat simetric față de originea sistemului de coordonate și în lungul axei OZ.
Planul vertical în care se evaluează distribuţia unghiulară a amplitudinii normate a intensităţii
câmpului radiat este reprezentat în Figura nr. 1. Pentru o anumită direcție de observație în
𝐸
planul unghiului 𝜃, se va studia în laborator variaţia valorii raportului 𝐸𝑟 ca funcţie de distanţa
𝜃
faţă de dipol (unde, 𝐸𝑟 se consideră intensitatea câmpului electric după direcția radială, iar 𝐸𝜃
componenta intensității câmpului electric după direcția unghiului 𝜃, definită în coordonate
sferice).

Z
Planul distribuției

Dipol
l= lungime dipol

0 Y

X r
Distanța la care se evaluează
intensitatea câmpului

Figura nr. 1 Configurația geometrică folosită pentru determinarea distribuţiei unghiulare a amplitudinii
normate a intensităţii câmpului radiat.
 Figura nr. 2 Regiunile de câmp în jurul unei antene.

Spațiul din jurul unei antene, poate fi separat în 3 regiuni de câmp, în funcție de forma
caracteristicii de radiație și de dependența sa față de distanță. Aceste regiuni sunt: zona de
câmp apropiat reactiv, zona de câmp apropiat radiat și zona de câmp îndepărtat. Trecerea între
regiuni este una graduală, iar limitele definite sunt deseori aproximative. Formulele de
separație cele mai folosite în practică (pentru antene având l >> 𝜆) sunt cele pentru 𝑅1 și 𝑅2 .

Impedanţa de intrare în dipol (𝑍𝑖𝑛 ) depinde de: 1) frecvență, 2) de lungimea dipolului şi 3)

de diametrul conductorului din care este confecţionat.
Dacă se notează cu l lungimea dipolului şi cu d diametrul conductorului, partea reală şi partea
imaginară a impedanţei de intrare în dipol au expresiile:
𝑍 1 1 𝑙
𝑅𝑖𝑛 = 2𝜋0 {𝐶 + 𝑙𝑛(𝑘𝑙) − 𝐶𝑖 (𝑘𝑙) + 2 𝑠𝑖𝑛(𝑘𝑙) [𝑆𝑖 (2𝑘𝑙) − 2𝑆𝑖 (𝑘𝑙)] + 2 𝑐𝑜𝑠( 𝑘𝑙) [𝐶 + 𝑙𝑛 (𝑘 2) +
𝐶𝑖 (2𝑘𝑙) − 2𝐶𝑖 (𝑘𝑙)]}

𝑍0 𝑘𝑑2
𝑋𝑖𝑛 = {2𝑆𝑖 (𝑘𝑙) + 𝑐𝑜𝑠(𝑘𝑙) [2𝑆𝑖 (𝑘𝑙) − 𝑆𝑖 (2𝑘𝑙)] − 𝑠𝑖𝑛(𝑘𝑙) [2𝐶𝑖 (𝑘𝑙) − 𝐶𝑖 (2𝑘𝑙) − 𝐶𝑖 ( )]}
2𝜋 2𝑙

unde C este constanta lui Euler ( C = 0,5772 ), iar S i şi Ci sunt sinusul integral respectiv cosinul
integral.

Eficienţa adaptării (𝜂𝑎𝑑 ) cuantifică pierderea de putere prin reflexie la intrarea în antenă:

𝜂𝑎𝑑 = (1 − |𝛤|2 )
Zin − Z c
unde  = reprezintă coeficientul de reflexie,
Zin + Z c

iar 𝑍𝑖𝑛 = 𝑅𝑖𝑛 + 𝑗𝑋𝑖𝑛 este impedanța complexă de intrare în dipol.

Desfăşurarea lucrării
3.1 Regiunile câmpului (câmp apropiat reactiv, câmp apropiat radiat, câmp
îndepărtat)

Se consideră un dipol de lungime l egală cu 5cm şi o frecvenţă de lucru de 3GHz.

3.1.1. Să se determine lungimea de undă în aer (𝜆), la frecvenţa de lucru.

3.1.2. Să se calculeze limitele de separaţie ale regiunilor câmpului (Figura nr. 2) conform
𝑙3 𝑙2
formulelor: 𝑅1 = 0,62√ 𝑅2 = 2
𝜆 𝜆

3.1.3. Se lansează în Matlab aplicatia lab2.m.

În Figura 1 este reprezentată în coordonate polare, pentru diverse distanțe față de centrul
dipolului, distribuția unghiulară în plan vertical a amplitudinii normate a intensității
câmpului magnetic radiat. Distribuțiile unghiulare sunt reprezentate pentru distanțe
cuprinse între 5 mm și 100 m.
𝑟 = [0.005; 0.010; 0.015; 0.020; 0.025; 0.030; 0.035; 0.040; 0.045; 0.050; . . . ] m

3.1.4. Pe baza distribuțiilor trasate la punctul 3.1.3 se determină distanţa minimă faţă de
centrul dipolului de la care se poate considera că distribuţia unghiulară a amplitudinii
normate a intensităţii câmpului nu mai depinde de distanţă. Se compară această valoare
cu valorile limitelor calculate la punctul 3.1.2. și se interpretează rezultatul.

q = 55⁰ X

o
Y

Er
Figura nr. 3 Direcţia în lungul căreia se evaluează valoarea raportului Eθ
, funcţie de distanţa faţă de dipol

𝐸𝑟
3.1.5. În Figura 2 (Matlab) este reprezintată variaţia valorii raportului în lungul direcției
𝐸𝜃
𝐸𝑟
𝜃 = 550 . De pe grafic, se citește valoarea raportului 𝐸𝜃
la o distanţă faţă de centrul
dipolului egală cu 2 cm, 5 cm şi 2 m. Ce mod de propagare se poate considera la cele trei
distanțe? De la ce distanţă faţă de centrul dipolului se poate considera că unda radiată
este o undă TEM? Să se compare această distanţă cu valoarea determinată la punctul
3.1.4.
3.2. Impedanţa de intrare în dipol
𝑑 𝑑
3.2.1. Pentru diverse valori ale raportului 𝑙 , ( 𝑙 = [4 ⋅ 10−5 , 4 ⋅ 10−2 ]), unde d este diametrul
conductorului din care este confecţionaţă antena iar l lungimea dipolului, se reprezintă grafic
în Figura 3 variţia impedanţei de intrare în dipol cu frecvenţa.

3.2.2. Folosind reprezentarea grafică de la punctul 3.2.1 să se determine valoarea impedanţei

𝑑
de intrare pentru frecvenţa de lucru (3GHz) și valorile raportului .
𝑙
3.2.3. Pentru frecvenţa de lucru, să se calculeze eficienţa adaptării faţă de o linie cu 𝑍𝑐 =
75Ω.
3.2.4. Folosind reprezentarea grafică de la punctul 3.2.1 să se determine prima frecvenţă de
rezonanţă şi să se specifice tipul de rezonanţă (serie sau derivaţie) pentru diverse valori
𝑑
ale raportului 𝑙 .
3.2.5. Pentru frecvențele determinate anterior, determinați eficiența adaptării faţă de o linie cu
𝑍𝑐 = 75Ω, respectiv 50Ω.
3.2.6. Folosind reprezentarea grafică de la punctul 3.2.1 să se determine valoarea impedanţei
de intrare pentru frecvenţele de rezonanţă determinate la punctul 3.2.4.