Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale,Economice și ale Mediului

Catedra de Științe economice

Referat
la tema
Metodologia generală de cercetare a mărfurilor

Bălți 2018

Planul

Introducerea
1.Fiabilitatea produselor
 1.1 Definirea fiabilităţii
1.2 Formele fiabilităţii
1.3 Indicatori de fiabilitate şi determinarea lor
Concluzie
Bibliografie

2
 Introducerea
Calitatea produselor si serviciilor este indicatorul de baza al unei industrii sau economii. Fiabilitatea fiind
alaturi de alti indicatori o componenta a calitatii, trebuie sa fie in atentia tuturor factorilor care determina
bunul mers al societatii. Desi ca notiune este foarte veche - a aparut odata cu tehnica - fiabilitatea ca teorie s-
a constituit in ultimele decenii si este intr-o continua dezvoltare. Fiabilitatea se refera la un cerc larg de
probleme privind toate etapele de existenta a produselor (proiectare, fabricare, transport, montare,
exploatare, dezafectare, etc.)

1.Fiabilitatea produselor
Obţinerea caracteristicilor de calitate ale produselor nu sunt suficiente pentru a caracteriza calitatea sau lipsa
de calitate a lor. Este necesar ca toate caracteristicile să se menţină un anumit timp, ceea ce înseamnă că
produsul trebuie să fie fiabil.

1.1 Definirea fiabilităţii

Fiabilitatea este necesar să fie definită calitativ şi cantitativ.

Calitativ, fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile specificate în decursul unei
perioade de timp dată. Conform acesteia, fiabilitatea se caracterizează prin următoarele elemente
constitutive:

 îndeplinirea funcţiei (funcţiilor) specificate, în sensul conservării performanţelor (a calităţii)

constatate sau specificate în momentul terminării fabricaţiei;
 precizarea unei anumite durate (numită şi timp de misiune) în lungul căreia se păstrează
performanţele menţionate (cu alte cuvinte: calitatea păstrată în timp);
 îndeplinirea funcţiei (funcţiilor specificate) este realizată în condiţiile date (respectiv, se repetă în
exploatarea, depozitarea, păstrarea produsului, regimul de funcţionare prescris).

Cantitativ, fiabilitatea se defineşte ca probabilitatea ca un produs să-şi îndeplinească funcţiile specificate, în

condiţii date de-a lungul unei durate date.

1.2 Formele fiabilităţii

Fiabilitatea unui produs poate apare sub 4 forme distincte:

 Fiabilitate previzionată (preliminară sau proiectată). Se stabileşte în faza de concepţie a produsului

alegându-se cele mai bune variante referitoare la materiale, procese tehnologice, pentru ca fiabilitate să
fie mare.
3
 Fiabilitatea experimentală – se determină în laborator, pe standuri de probe sau încercări unde se creează
condiţii de solicitare similare celor din exploatare.Fiabilitatea experimentală se determină prin 2 metode:
1. metoda normală – presupune supunerea produselor la solicitări similare cu cele reale de exploatare.
Poate dura timp îndelungat, deci împiedică determinarea fiabilităţii, între timp produsele putând fi
deja şi livrate
2. metoda accelerată – supunerea produsului la solicitări mecanice, termice, electrice, etc., mai mari
decât cele din exploatarea normal
 Fiabilitatea operaţională (efectivă). Se determină în timpul utilizării produsului în condiţii reale de
folosire (exploatare). Este cea mai reală formă a fiabilităţii, dar este greu de determinat, deoarece:
necesită timp îndelungat, înregistrarea datelor în timpul exploatării, corectitudinea persoanelor care o
calculează.
 Fiabilitatea nominală – este cea care se înscrie pe produs şi se referă la durata de utilizare garantată de
furnizor. La produsele alimentare reprezintă, de fapt, termenul de garanţie sau termenul de valabilitate.
La produsele nealimentare, fiabilitatea nominală se înscrie în prospectul care însoţeşte marfa la vânzare.

1.3 Indicatori de fiabilitate şi determinarea lor

Sunt mărimi care exprimă cantitativ sau calitativ fiabilitatea produselor. Se mai numesc caracteristici de
fiabilitate şi se exprimă astfel:

 Durata medie de viaţă (Dm)

Se stabileşte numai la produsele care nu se mai pot repara (becuri fluorescente, condensatori,
rezistenţe). Dm se determină luându-se un număr "n" de produse (între 10-100) care se supun testului
de funcţionare în condiţii cât mai apropiate de cele din exploatare. Se stabilesc timpii rezultaţi pentru
fiecare şi se face media lor, eliminându-se cea mai mică şi cea mai mare valoare, pentru a se preveni
eventualele erori.
Pentru determinarea indicatorului (Dm), se utilizează metoda experimentală şi metoda nominală de
fiabilitate.
 Media timpilor de bună funcţionare (MTBF).
Se aplică la produsele reparabile. Se presupune că produsul a intrat în stare de funcţiune la t0 şi a
funcţionat până la t1 când a apărut un defect. Între t1 şi t2 se presupune că a fost reparat şi
funcţionează până la t3 când survine altă defecţiune etc.
 Rata defectărilor (căderilor): λ
Exprimă numărul de căderi (de defectări) ale unui produs în unitatea de timp (oră, an, km, cicluri,
etc.). Rata căderilor poate fi constantă sau variabilă.

4
Reprezentarea grafică a ratei defectărilor în timpul vieţii produselor, îmbracă forma "curbei căzii de baie".

1. Zona I (perioada infantilă) de copilărie a produselor când este frecventă rata căderilor datorită
viciilor ascunse ale produselor (mortalitatea infantilă la fiinţe).
2. Zona II (perioada de maturitate) când rata căderii este mult mai redusă şi totodată constantă.
3. Zona III (perioada de bătrâneţe), când atât la produse cât şi la vieţuitoare, rata mortalităţii creşte
datorită fenomenului de uzură, îmbătrânire.

Normal, zona I ar trebui să aparţină perioadei de garanţie a produsele de folosinţă îndelungată, când viciile
de fabricaţie datorate furnizorului trebuie înlocuite sau reparate pe resursele furnizorului.

Verificarea fiabilităţii ar trebui făcută în zone a II-a, când rata căderilor este constantă.

Mentenabilitatea
Posibilitatea de a se menţine în stare de funcţionare un produs reparabil.
Mentenabilitatea are 2 forme:

 mentenabilitate preventivă reprezentată prin acţiuni de revizii curente şi periodice de întreţinere a

produselor, care le prelungesc viaţa şi împiedică defectarea acestora (ungerea utilajelor, curăţirea
aparatelor electrice);
 mentenabilitatea corectivă care constă în operaţiile de repunere în funcţiune a unui produs care s-a
defectat (demontarea produsului, stabilirea defectului, înlăturarea defectului, remontarea produsului)

Factorii de mentenabilitate
1.Accesibilitatea este proprietatea de a permite uşor înlocuirea oricărui element.
Este o problemă de proiectare şi determină:
− timpul de demontare;
− găsirea elementului defect;
− demontarea elementului defect;
− remontarea elementului bun;
− remontarea produsului.

5
2. Piesele de schimb să fie cu fiabilitate bună, pentru a asigura funcţionarea maşinii în perioada de utilizare
normată

3. Service (echipe, ateliere de întreţinere) atât în termenul de garanţie, cât şi după. Dacă furnizorul asigură
service-ul (când cumperi îţi spune unde să-l repari în termenul de garanţie), el poate nu numai să strângă
reclamaţiile şi să le rezolve, ci şi să constate comportarea produselor în exploatare şi să le facă mai fiabile.
Relaţiile beneficiar – service sunt foarte importante pentru eficienţa mentenanţei preventive şi corective (ca
şi între medic – pacient; profesor – student).
Ele pot fi:
− relaţii amicale când: beneficiarul utilizează corect utilajul; service-ul execută operativ şi competent
operaţiile de mentenabilitate preventivă şi corectivă;
− indiferenţă;
− contradictorii şi neprincipiale când beneficiarul nu utilizează corect produsul, iar service-ul este
incompetent.

Disponibilitatea
Este cea mai complexă formă a calităţii unui produs, cuprinde atât fiabilitatea, cât şi mentenabilitatea.
Mentenabilitatea este foarte importantă la produsele cu fiabilitate redusă, deoarece permite creşterea
disponibilităţii acestora.

În concluzie, pentru a creşte disponibilitatea (forma complexă a calităţii produsului) este necesară:
asigurarea unei accesibilităţi bune; existenţa unor piese de schimb necesare şi a unui service calificat, ceea
ce înseamnă, de fapt, o posibilitate de a se asigura mentenabilitatea preventivă şi corectivă corespunzătoare.

Concluzie
Fiabilitatea produsului este un factor important în activitatea economică.Produsul trebuie să corespundă
tuturor cerințelor pentru a putea fi ușor realizat pe piața de desfacere și bine primit de către consumator.

6
Bibliografie

1.Veștemean L. Bazele merceologiei , Volumul 1 Editura Mina Design ,Sibiu 2000.