1

Noţiune de instalaţie de cazane

Instalaţia de cazane este compusă din
însăşi agregatele de cazane şi utilajul
auxiliar:
* instalaţii de tratare a apei,
* gospodării de combustibil,
* instalaţii de ventilare şi tiraj,
* utilaj de desprăfuire a gazelor şi evacuare a
cenuşii şi zgurii.

2
Literatura
1. A.Guţu. Tratarea apei în instalaţii de cazane. Note de curs. Chișinău.
2006.
2. К.Роддатис, А.Полтарецкий. Справочник по котельным установкам
малой производительгости. М.: Энергоатомиздат, 1989
3. А.А.Громогласов, А.С.Копылов, А.П.Пильщиков. Водоподготовка:
прооцессы и аппараты. Москва «Энергоатомиздат», 1990
4. Л.Сидельковский, М.Юренев. Котельные установки
промпредприятийю Москва «Энергоатомиздат», 1988.
5. A. Guţu. Proiectarea unei Centrale termice pe baza cazanelor de tip DE.
Îndrumar la partea termică a proiectului complex pentru studenţii anului
IV specialitatea TE. Varianta electronică.

3
4
În exploatările energetice apa se foloseşte în
calitate de:
*agent termic (purtător de energie, caloportor) în sisteme
şi instalaţii de încălzire, de alimentare cu apă caldă
menajeră, în procese tehnologice;
*agent de răcire în motoare, compresoare, condensatoare
ale turbinelor şi în instalaţii frigorifice, sisteme de
condiţionare ş.a.;
*agent motor (agent de lucru) în instalaţii de forţă cu abur.

5
6
Folosirea largă a apei se lămureşte printr-un şir de
factori.
Primul, ce este necesar de menţionat, răspândirea
apei în natură şi accesibilitatea ei pretutindeni.
Alt factor constă în inofensivitatea apei, atât pentru
organismele vii (netoxicitatea) cât şi pentru diverse
materiale.

7
Proprietăţi favorabile ale apei
*Capacitatea termică masică este de 1,5...35 de
ori mai mare decât la alte substanţe:
apă – 4,19 kJ/(kgK),
uleiuri – 2,30 kJ/(kgK),
aer – 1, 0 kJ/(kgK),
Mercur – 0,138 kJ/(kgK).
* Superioritatea capacităţii termice volumice
este şi mai pronunţată:
apa – 4190 kJ/(m3K),
aerul - 1,29 kJ/(m3K).

8
Proprietăţi favorabile ale apei
Căldura latentă de transfer de fază (vaporizare –
condensare) este mai mare de cât la alte
substanţe (la presiuni utilizate în sistemele de
încălzire sau răcire):
*apa – 2000...2400 kJ/kg,
*amoniacul – 500...1200 kJ/kg,
*freonii – 30...300 kJ/kg.

9
Proprietăţi favorabile ale apei
Conductivitatea termică a apei este mai mare,
iar viscozitatea - mai mică de cât la alte
fluide, ceea ce intensifică transferul de
căldură şi micşorează pierderile de sarcină în
aparate, instalaţii şi conducte de transport.

10
 În instalaţii apa este folosită, de regulă, în circuit
închis şi se ia din sursele naturale în două scopuri:
* pentru umplerea sistemului la pornire,
* ca adaos pentru recuperarea cheltuielilor tehnologice şi
a pierderilor de apă şi abur.
Cheltuieli de apă au loc în sistemele de răcire, prin
evaporarea apei în turnuri de răcire sau bazine şi
lacuri deschise, la folosirea apei sau aburului pentru
umezirea materialelor etc. Pierderile sunt legate de
scurgerile prin neetanşeităţi, spălările periodice ale
utilajului, la pane de utilaj etc.

11
Feluri de apă întâlnite în instalaţiile energetice:
* apă brută – apa cu caracteristici şi impurităţi din însuşi
sursele naturale;
* apă tehnică – apa naturală după înlăturarea
impurităţilor mecanice; este utilizată în sistemele de
răcire, antiincendiare;
* apă potabilă – apa naturală după înlăturarea
impurităţilor mecanice şi biologice (bacterii, viruşi
etc.) şi care îndeplineşte condiţiile sanitare respective;
se utilizează în menaj (apă rece şi apă caldă) şi în
procese tehnologice ale industriei alimentare;

12
Feluri de apă întâlnite în instalaţiile energetice:
* apă tratată chimic – apa tehnică după tratarea chimică în
scopul înlăturării impurităţilor dizolvate; se utilizează în
instalaţiile de cazane, reţelele termice, sistemele de răcire
prin evaporare nemijlocit pe suprafeţele răcite;
* condensat – apa obţinută prin condensarea aburului utilizat
în instalaţiile energetice sau tehnologice;
* distilat - apa obţinută prin condensarea aburului special
produs din apă tratată chimic sau altă apă;
* apă de adaos – apa tratată chimic care se adaugă pentru
restituirea cheltuielilor şi pierderilor de apă în sistem;
* apă de alimentare – amestecul de condensat cu apă de
adaos care, după degazare, se foloseşte pentru alimentarea
cazanelor;

13
Feluri de apă întâlnite în instalaţiile energetice:
*apă de cazan – apa cu conţinut sporit de săruri,
care circulă în interiorul cazanelor de abur;
*purjă – apa de cazan curată sau împreună cu
nămolul de săruri format în interiorul cazanului;
*apă de reţea – apa tratată chimic şi degazată care
se foloseşte în reţelele termice de transport şi
distribuţie;
*apă reziduală, de canalizare – scurgerile şi
deversările de la procesele tehnologice, spălări,
menaj.

14
 Apa brută sau naturală se ia din două surse:
*de suprafaţă (râuri, lacuri), se caracterizează
prin variaţia în timp a temperaturii şi
conţinutului de impurităţi;
*subterane (sonde) – temperatura şi conţinutul
de săruri sunt constante în timp (10…12 0C).
25

20
r.Prut
r.Nistru Variaţia temperaturii apelor de
15
suprafaţă în timpul anului
t, C
0

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
luna
15
Apa în râu după ploaie
Impurităţi antropogene

16
17
Deosebesc impurităţi:
*naturale şi
*tehnice.
Impurităţile naturale nimeresc în apă din
mediul ambiant.
Impurităţile tehnice nimeresc în apă în
urma proceselor tehnologice.

18
Impurităţile naturale:
*impurităţile biologice (microorganisme ce se dezvoltă în
apele cu temperatură mai mare decât cea obişnuită pentru
zona dată, ele, de obicei, dându-i apei o culoare brună sau
verzuie;

19
 Impurităţile naturale:
*impurităţile mecanice: sol, nisip, lut, humus,
rămăşiţe de la descompunerea substanţelor organice,
inclusiv şi a impurităţilor biologice; după
dimensiunea particulelor (, în μm) impurităţile
mecanice se deosebesc:
grosiere - > 1,0;
fine – 0,1< >1,0;
coloidale - <0,1.

20
 Impurităţile naturale:
*substanţe solide, în majoritatea cazurilor – săruri,
dizolvate; ele pot fi:
disociate, sub formă de ioni,
ne disociate ( de exemplu - SiO2);
*baze dizolvate;
*gaze dizolvate.

21
Impurităţile naturale:
Impurităţile mecanice se întâlnesc într-o măsură
mai mare în apele de suprafaţă. În acestea
concentraţia lor, precum şi a celorlalte impurităţi,
depinde de factorii meteorologici: ploi, topirea
zăpezii ce aduc la creşterea impurităţilor mecanice
şi reduc concentraţia sărurilor şi a bazelor
dizolvate. În apele din sursele subterane
impurităţile mecanice sunt neînsemnate sau chiar
lipsesc, însă concentraţia celorlalte impurităţi - în
cele mai frecvente cazuri este cu mult mai mare.

22
Indicii de calitate reprezintă mărimi, care
caracterizează cantitativ calitatea apelor la toate
etapele proceselor tehnologice:
* Transparenţa (Turbiditatea)
* Reziduul fix
* Duritatea
* Alcalinitatea
* Conţinutul de bioxid de siliciu SiO2
* Conţinutul de ioni de fier și alte metale
* Conţinutul de gaze.

23
Conţinutul de ioni de metale:
*Fierul
Se găsește în special în apele subterane, sub formă de diferiţi
compuși, mai frecvent bicarbonat feros. În contact cu aerul,
compușii feroși devin ferici, punându-se în evidenţă hidroxidul
feric.
*Manganul
Însoţește, de obicei, fierul în apele subterane. Depozitul produs
de compușii manganului are o culoare brună.

24
Conţinutul de ioni de metale:
*Calciul
Se găsește în apă sub forma de bicarbonaţi, sulfaţi și cloruri.
*Magneziul
Ca șicalciul, determină duritatea apei.
*Cuprul, plumbul și zincul
Pot fi întâlniţi sub forma de oxizi și indică corodări ale
conductelor. În apele de suprafaţă pot fi întâlniţi în aval de
deversări de ape uzate provenind de la industrii extractive și
prelucrătoare.

25
Transparenţa (Turbiditatea) – caracterizează
concentraţia impurităţilor mecanice - Cimp, exprimată
în mg/kg, mg/dm3 sau mg/l, aceste unităţi
considerându-se identice, deoarece densitatea apei
practic este egală cu 1 kg/l. Se determină acest indice
prin metoda Snellin, care constă în măsurarea înălţimii
stratului de apă prin care se vede clar conturul unui
inel cu grosimea de 1 mm, sau a unui text cu
caracterele de aceeaşi grosime.

26
Turbiditatea

27
Reziduul fix – caracterizează conţinutul total de
substanţe solide dizolvate (salinitatea generală) şi
include de asemenea substanţele coloidale. Această
mărime se determină prin două metode:
* evaporarea unei cantităţi de apă filtrată şi uscarea reziduului
rezultat la temperatura de 105 oC
* expres metodă – se măsoară rezistenţa electrică a unui strat
de apă; deoarece rezistenţa electrică depinde numai de
cantitatea ionilor substanţelor disociate, eroarea acestei
metode poate să ajungă la 25 %.

28
Reziduul fix
În dependenţă de valoarea reziduului uscat
deosebesc următoarele tipuri de apă:
*slab mineralizată - Cs < 200 mg/l,
*mediu mineralizată - Cs = 200...500 mg/l,
*pronunţat mineralizată - Cs = 500...1000 mg/l.
*puternic mineralizată - Cs >1 g/l.

29
Duritatea apei exprimă conţinutul în apă a
cationilor de calciu – Ca2+ şi de magneziu – Mg2+,
care la temperaturi ridicate formează cu anionii
CO32 - , SO32 - şi cu SiO2 depuneri tari pe
suprafeţele de schimb de căldură. Se exprimă în
mg CaO/l, sau în greutăţi echivalente a sării date
într-un litru – mval/l.
În unele ţări se foloseşte, de asemenea, gradul de
duritate – 0d, având echivalente diferite, astfel,
în Germania şi Franţa, 1 0d = 10 mg CaO/l, iar în
Anglia, 1 0d = 7 mg CaO/l.

30
Duritatea
În funcţie de anionii cu care sunt legaţi Ca şi
Mg deosebesc:
*duritate temporară,
*duritate permanentă,
*duritate totală.

31
Duritatea
Duritatea temporară – dt reprezintă totalitatea ionilor de
calciu şi magneziu conţinuţi în bicarbonaţii de calciu şi
magneziu (de aceea mai este numită şi duritate
carbonatică); temporară se numeşte datorită faptului că
aceste săruri la temperaturi apropiate de saturaţie se
descompun conform relaţiilor:
Ca(HCO3)2  CaCO3 + CO2 + H2O, (1)
Mg(HCO3)2  MgCO3 + CO2 + H2O; (2)
CaCO3 este puţin solubilă şi precipită, MgCO3 fiind mai solubilă,
este supusă reacţiei de hidroliză:
MgCO3 + H2O  Mg(OH)2 + CO2, (3)
Mg(OH)2 este foarte puţin solubil şi precipită;

32
Duritatea
Duritate permanentă (necarbonatică) – dp, produs
a ionilor de Ca şi Mg în celelalte săruri ca: sulfatul
de calciu sau magneziu (Ca, Mg SO4), silicatul de
calciu sau magneziu (CaSiO3,Mg SiO3), clorura de
calciu sau magneziu (CaCl2, Mg Cl2);

33
Duritatea
Duritate totală reprezintă suma celor două:
d = dt + dp.
După conţinutul de duritate apele naturale se
clasifică în modul următor:
* de duritate mică - d < 2 mval/l,
* de duritate medie – d = 2...5 mval/l,
* dure – d = 5...10 mval/l,
* foarte dure – d >10 mval/l.

34
Alcalinitatea (A) apei se datorează prezenţei
ionilor de bicarbonat (HCO3-), carbonat
(CO32 -), hidroxid (OH-), silicaţi (HSiO3-, SiO32 -)
şi fosfat (HPO4-, HPO42 -, PO43 -).
Alcalinitatea A poate fi exprimată în mval/l.
Alcalinitatea se mai poate exprima prin
concentraţia ionilor de hidrogen (H+), prezenţi
ca urmare a disocierii apei – cu indicele pH.

35
Alcalinitatea
pH-ul apei prezintă logaritmul cu semn opus al
concentraţiei de ioni de hidrogen. Constanta de
disociere a apei la temperatura de 20 oC este de 10-14,
adică 1 litru (kg) de apă conţine 10 –7 gram ioni de
hidrogen (H+) şi acelaşi număr de hidroxili (OH-).
Deci, la starea normală a apei pH = -lg(10-7) = 7.
Reacţia apei se consideră:
* acidă la pH = 1...3,
* slab acidă la pH = 3...6,
* neutră la pH = 7,
* slab bazică la pH = 7...10,
* bazică la pH =10...14.

36
Conţinutul de bioxid de siliciu SiO2, este
dizolvat în apele naturale în cantităţi de 3...12
mg/l, rareori, mai mult, dar poate ajunge şi la
50...60 mg/l.
Conţinutul de ioni de fier, ce se găsesc în
apele naturale, dar nimeresc în apă şi
condensat şi în rezultatul la coroziunii
conductelor şi a utilajului.

37
Conţinut de gaze dizolvate. Gazele dizolvate în apă
se împart în:
* uşor solubile – CO2, NH3, H2S, HCl, SO2 şi SO3;
* moderat solubile – O2 şi N2;
* greu solubile - CO, H2, CH4 şi alte hidrocarburi.
Concentraţia gazelor dizolvate se exprimă în mg/l.
Cea mai mare parte a cantităţii de gaze dizolvate
nimereşte în apă pe cale naturală – din aerul
atmosferic şi din straturile subterane. O parte însă
(O2, CO2, H2) se formează în instalaţiile energetice
(vezi formulele (1, 2, 3).

38
 Componenta chimica (media anuala)
a apei de suprafaţă

Componenta Nistru Prut

Soroca Olăneşti Costeşti Giurgiuleşti
Turbiditatea, mg/l 2,8 4,9 1,4 19,2
Suspensii, mg/l 5,5 32 333 214
pH 7,4 7,1 7,5 7,6
Oxigen, mg/l 6,2 6,1 8,8 8,0
Duritate, mg.eciv/l 4,05 3,9 3,5 3,9
Mineralizare, mg/l 405 457 369 571

39
 Componenţa chimică (media anuală)
a apei din fântâni de mină

Soroca Orhei Cahul

pH 7,76  0,17 7,35  0,4 7,16  0,13

Duritate, mg.eciv/l 14,16  2,13 14,35 1,25 9,48  2,17

Alcalinitate, mg/l 10,8  0,79 9,6  0,4 7,5  0,99

Reziduu fix, mg/l 1154,6 170,1 1626,5  59,5 1234,2  51,04

Mineralizarea, mg/l 1500  170 1900  440 1560  90

40
Impurităţi mecanice, biologice şi uleiurile se
manifestă ca depuneri în filtre, armătură, conducte,
ceea ce măreşte rezistenţa hidraulică a utilajului,
dereglează funcţionarea lui, în vaporizator
participă la formarea depunerilor secundare.

41
Substanţele solide dizolvate au solubilitatea
dependentă de temperatură şi la încălzire se elimină
din apă.

42
Substanţele solide dizolvate
O parte din aceste substanţe se cristalizează în
volumul de apă, formând nămol care se evacuă prin
purjare periodică, alta - se depune pe suprafaţa de
schimb de căldură sub formă de piatră de cazan –
crustă. Depunerile micşorează transferul de căldură
ceea ce are două urmări grave: reducerea
productivităţii cazanului şi supraîncălzirea ţevilor şi,
ca consecinţă - distrugerea (arderea) lor.
În tamburul cazanului o parte de săruri se ridică spre
suprafaţa apei, de unde pot fi antrenate de abur şi
transportate în supraîncălzitorul de abur.

43
Substanţele solide dizolvate
Deosebesc depuneri primare şi secundare.
Depunerile primare sunt formate de cristalele
sărurilor durităţii temporare – carbonaţii de Ca şi Mg,
de silicaţi (CaSiO3, 5CaO5SiO2H2O), ionii de Fe şi alte
metale. Un rol deosebit îl joacă CaSiO3, care formează
crustă cu aderenţă puternică la metal. Cristalele
depunerilor primare servesc în calitate de centre
pentru depunerile secundare de celelalte săruri.
Printre cristale se reţin impurităţile mecanice şi
nămolul, formând depuneri secundare. Depuneri
secundare formează şi substanţele organice: uleiurile,
zahărul ş.a. Ultimele sunt depuneri spongioase, uşor
de înlăturat, dar cu o conductivitate termică scăzută.
44
Substanţele solide dizolvate
Sărurile cu solubilitatea redusă la temperaturi mai mici
(Ca(HCO3)2, Mg(HCO3)2) se degajă din apă în
economizorul cazanului, celelalte – în sistemul de
vaporizare.
În volum se cristalizează sărurile de Na şi alte metale
(NaCl, Na2SiO3, FeSO4, Al(SO4)3 ş.a., formând nămol.
În unele cazuri, mai ales la dereglări de circulaţie,
depuneri pot forma şi aşa compuşi ca Na3PO4, Na2SO3
ş.a.). CaCO3 în majoritatea cazurilor se degajă în volum.
Nămolul, în afară de faptul că contribuie la formarea
depunerilor secundare, precipitându-se poate înfunda
ţevile dacă nu este eliminat la timp prin purjarea
periodică.
45
*

46
Substanţele solide dizolvate
Valorile conductibilităţii depunerilor:
* depuneri bogate în silicaţi -  = 0,06...0,23 W/(mK),
* depuneri care conţin uleiuri -  = 0,10...0,20 W/(mK),
* depuneri bogate în carbonaţi de Ca -  = 0,5...7,0 W/(mK),
* depuneri bogate în sulfat de Ca -  = 2,3...3,5 W/(mK).

47
Substanţele solide dizolvate
Grosimea stratului de depuneri , în mm, poate fi
apreciată cu formula:
kcq 2
 


 este durata de funcţionare a cazanului, în h;

k – coeficient adimensional care depinde de
compoziţia depunerilor:
• la predominarea sărurilor de Ca şi Mg – k = 1,310-13,
• la predominarea oxizilor de Fe – k = 5,710-14;
48
Substanţele solide dizolvate
c – concentraţia în apa de cazan a substanţelor care
formează depuneri, c = 1...5 mg/l;
 – densitatea depunerilor:
* depuneri bogate în silicaţi -  = 300...1200 kg/m3,
* în carbonaţi şi sulfaţi de Ca - = 2000 kg/m3,
* bogate în oxizi de fier -  = 3000 kg/m3.

49
Substanţele solide dizolvate

Dependenţa grosimii stratului

de depuneri timp de un an
(8000 h) de duritatea apei şi
intensitatea fluxului de
căldură:
1 – q =500 kW/m2,
2 - q =1000 kW/m2.

50
Substanţele solide dizolvate

51
Bazele dizolvate
în cantităţi mici, protejează suprafeţele
cazanelor contra coroziunii. În cantităţi mari,
însă, bazele aduc la formarea spumei la
suprafaţa apei în tambur, ceea ce înlesneşte
antrenarea sărurilor spre supraîncălzitor. În
unele cazuri bazele provoacă coroziunea
alcalină a suprafeţelor cazanelor.

52
Gazele dizolvate
O2 şi CO2 aduc la coroziunea interioară a
suprafeţelor de schimb de căldură ale
cazanelor care are ca urmare:
* defectarea suprafeţelor,
* impurificarea apei cu ioni de Fe.

53
 Gazele dizolvate

PÍTTING - uzură care se manifestă sub forma

apariției unor mici gropițe (ciupituri) pe suprafață
54