Măsurari energetice

1. Introducere
2. Necesitatea efectuării măsurătorilor
3. Unitati de masura si istrumente
4. Din istoria măsurărilor
5. Istoria unităţilor de măsură

6. Sisteme de măsură

7.Unități de măsură românești vechi

 Măsurari în energetică
Unele definiții:
Măsurarea reprezintă procesul de obținere pe cale experimentală a uneia sau a mai multor valori
ale mărimii care pot fi atribuite în mod rezonabil unei mărimi. Această definiție este valabilă în
fizică și tehnică
Măsurarea este un proces de determinare a mărimii (măriei) unei cantități de mărime fizică, cum este
o lungime sau o masă, în raport cu o unitate de măsură, cum este metru sau kilogramul.

Știința preocupată de domeniul măsurării este denumită metrologie.

Metrologia este știința măsurătorilor, a metodelor și mijloacelor de asigurare a unității lor și a
modalităților de a atinge acuratețea cerută
.
 Măsurari în energetică
Orice instrument de măsurare, sistem, canal "reacționează" nu numai la
valoarea măsurată, ci și la mediul extern, deoarece sunt inevitabil legate
de aceasta.
O bună ilustrare a acestei teze teoretice poate fi efectul valurilor
mareelor ​cauzate de Luna în scoarța Pământului, pentru a schimba
energia particulelor încărcate produse pe un accelerator de mare
circular de la Centrul European pentru Cercetare Nucleară.
Valul format de atracția Lunii deformează inelul de accelerație cu
lungimea 27-km (2,7 x 107 mm) și schimbă lungimea traseului inelului
particulelor de aproximativ 1 mm (!).
Aceasta duce la o schimbare a energiei particulei accelerate cu aproape
zece milioane de electroni volți. Aceste modificări sunt foarte mici, dar
depășesc posibilele erori ale măsurătorilor cu aproximativ zece ori și au
condus deja la o eroare gravă în măsurarea masei bosonului.
 Măsurari în energetică
Unele viziuni
M.Plank. Pentru un teotretic adevărat nu poate fi nimic mai interesant ca fapul, carese află în
contradiție cu teoria recunoscută pretutindeni, deoarece aici , in realitate se începe lucrul lui[0].

W. Thomson. Dacă poți măsura și exprima în număr ceea ce spui, atunci știi ceva despre
acest subiect, dacă nu poți face asta, atunci cunoștințele tale sunt limitate și
nesatisfăcătoare. Poate că ele reprezintă primul pas al cercetării, dar este greu de crezut că
gândul vostru a avansat la nivelul cunoașterii reale.
Mendeleev a scris: "Știința începe imediat ce începe să măsoare; știința exactă a gândirii[4].
Legea conservării energiei formulată în 1778 de către Antoine Lavoisier în lucrarea Considérations
Générales sur la Nature des Acides (română Considerații generale asupra naturii acizilor) sub forma:
„” În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.
Personalitati
 Măsurari în energetică

Unitati de masura si istrumente

Nu ne putem imagina istoriz nici prezentul umanității în afara
unităților și instrumentelor de măsură ale diferitor mărimi cu
care oamenii au lucrat sau care le-au condiționat existența.
Inițial fiecare grup sau comunitate de populație și-a dezvoltat un
sistem propriu de efectuare a măsurătorilor (care în mare parte
a fost detreminat atât de necesitîțile curente, cât și de
particularitățile și formele de organizare a vieței sociale în grup).
Mai tîrziu unele din sistemele elaborate au fost impuse altor
grupuri de populație cu generalizarea pe zone .
 Măsurari în energetică
Unitati de masura si istrumente
Formarea unui sistem de măsurători recunoscut a avut ca linie de
start cu depunerea în 1799 la Arhiva Națională a Franței unităților
de metru și kilogram.
Etalonul standard internaţional
pentru măsurarea greutăţii de 1
kilogram a devenit puţin mai
greu. Cilindrul de metal care
este folosit pentru a defini
această unitate fundamentală a
masei a luat în greutate câteva
zeci de micrograme din cauza
contaminării suprafeţei sale,
conform unui nou studiu,
informează LiveScience.com.

Sursa:http://incomemagazine.ro/articole/etalonul-international-pentru-
kilogram-a-luat-in-greutate
 Măsurari energetice
Din istoria măsurărilor
Activitatea practica a impus, înca din cele mai vechi timpuri, ca oamenii sa stabileasca unitati
de masura pentru diferite marimi cu care lucrau, sau care le conditionau existent[1].
De exemplu, pentru masurarea lungimilor s-au folosit ca unitati de masura lungimile
diferitelor parti ale corpului omenesc, cum sunt: cotul, palma, piciorul, degetul; pentru
masurarea volumelor: vadra, ocaua, litra; pentru masurarea duratelor: ziua, noaptea.
Noţiunea de lungime este la fel de veche ca omenirea, omul neîntârziind
să dea curs necesităţii de a stabili unităţi de măsură indispensabile
raporturilor cu semenii săi. A fost suficient să se refere la părţi ale
propriului corp sau la obiecte familiare: palma, degetul mare, cotul,
piciorul, braţul etc. Deşi erau imprecise, aceste unităţi prezentau
avantajul de a fi disponibile oriunde, în orice moment; erau atât de
comode, încât au sfidat scurgerea timpului, unele fiind încă în vigoare în
ţări evoluate ca S.U.A. sau Anglia.
 Din istoria măsurărilor
Care au fost originile unităţilor de măsură?
Perioada cultivării plantelor şi domesticirii animalelor a fost urmată de un puternic
avânt al agriculturii şi comerţului. Triburile făceau comerţ cu alimente indigene, iar în
cadrul triburilor „fermierii” realizau schimburi comerciale cu membrii celorlalte
„bresle”. Pentru ca schimburile cu un snop de grâu, un sac de seminţe sau chiar cu un
ciorchine de struguri să fie cinstite, era necesar un sistem de greutăţi standardizate. Pe
de altă parte, dezvoltarea arhitecturii prin construirea templelor şi piramidelor
necesita un sistem de masură a dimensiunilor[2].
Se pare că egiptenii şi babilonienii au fost primele civilizaţii care au creat
standarde de greutate şi lungime.
Pentru măsurarea lungimilor, egiptenii s-au folosit de părţi ale corpului uman. Multe
dintre aceste măsuri sunt cunoscute prin termenii derivaţi ulterior din latină. Un cot,
standardul primitiv de lungime cel mai longeviv, folosit pentru prima dată în jurul
anului 3000 î.Hr., reprezenta lungimea braţului unui adult de la cot până la vârful
degetului mijlociu întins – aproximativ 45 de centimetri în actualele unităţi de
măsură.
 Din istoria măsurărilor
La fel cum, în sistemul de
Care au fost originile unităţilor de măsură?
măsură britanic, un iard este
subdivizat în 3 picioare, iar
piciorul este subdivizat la
rândul său în 12 ţoli.
Cotul era împărţit în unităţi
mai mici de măsură, folosind
tot părţi ale corpului, de această
dată, degetul.
Subunitatea de bază a cotului
era un deget, ce reprezenta
grosimea, nu lungimea
acestuia. 28 de degete
achivalau cu un cot.
 Din istoria măsurărilor
Alte unitati de masură a lungimii
Palma, deloc surprinzător, era o altă unitate de măsură. O palmă echivala cu
patru degete.
O palmă plus un deget totaliza 5 degete, sau o mână. Palmele erau combinate
pentru a se obţine alte unităţi mai mari, iar degetul era subdivizat într-un mod
elaborat, rezultând un sistem de măsură ce a devenit din ce în ce mai complex,
însă foarte precis.
Exemplu. Dimensiunile Marii Piramide din Gizeh, construită de mii de
muncitori care aveau cunoştinţe arhitectonice minime, prezintă laturi ce variază
cu sub 0,05% din lungimea medie – mai precis, o eroare de numai 11,5
centimetri la o lungime totală de 230,12 metri.
 Din istoria măsurărilor
Unitati de masură regionale
Grecii din antichitate au împrumutat elemente ale sistemelor egiptean şi
babilonian, pe care le-au perfecţionat, obţinând un sistem propriu; şi ei preferau
termeni legaţi de corpul uman. De exemplu, adunau 16 degete pentru a obţine
un picior, în timp ce 24 de degete echivalau cu un „cot olimpic”.
Un sistem de greutăţi standardizate plecând de la corpul uman nu era practic,
deoarece existau prea multe variaţii naturale pentru a permite raportarea la omul
mediu.
În schimb, babilonienii au creat un sistem bazat pe obiecte sau podoabe
metalice de diferite forme şi dimensiuni. Cea mai timpurie unitate de măsură a
greutăţii a fost mina; aceste standarde aveau adesea forma unei raţe.
 Din istoria măsurărilor
Unitati de masură regionale
Romanii au facut eforturi pentru a
impune un sistem unic de măsuri valabil
pe ansamblul imensului lor imperiu, dar
în evul mediu cea mai mare dezordine s-a
instalat în acest domeniu: unităţile s-au
înmulţit, apoi, sub acelaşi nume au luat
valori diferite, ajungându-se la situaţia în
care o măsură putea chiar să se dubleze la
câţiva kilometri distanţă, trecând dintr-o
regiune în alta sau în interiorul aceleiaşi
provincii. Sistem de unități a lungimii utilizate în
Rusia[3]
 Din istoria măsurărilor
Promovarea unitati de masură a lungimii intrnaționale
În 1670, abatele Gabriel Mouton a propus un sistem zecimal de măsuri având
ca unitate de bază lungimea arcului de meridian echivalent cu un minut. Cei
mai mulţi savanţi care s-au ocupat de această problemă de-a lungul secolelor al
XVI-lea şi al XVII-lea au propus ca etalon lungimea pendulului care, la
latitudinea de 45 grade, oscilează într-o secundă.
Revoluţia franceză, care a izbucnit în anul 1789, nu s-a soldat doar cu
transformarea sistemului francez de guvernare, ci şi cu distrugerea multora
dintre instituţiile franceze considerate anterior inviolabile. O dată cu căderea
Bastiliei pe data de 14 iulie a acelui an, regele Ludovic al XVI-lea s-a văzut
nevoit să accepte formarea unei Adunări Naţionale Constituante care a
realizat multe schimbări. Printre acestea se remarcă adoptarea, în iunie 1799, a
sistemului metric.
 Din istoria măsurărilor
Promovarea unitati de masură a lungimii intrnaționale
În acea vreme se resimţea necesitatea unor standarde generale, deoarece
inconsistenţa sistemelor nationale reprezenta un handicap important pentru
cercetătorii europeni ce doreau să realizeze schimburi de idei şi să colaboreze la
anumite proiecte. Oamenii de ştiinţă francezi au susţinut această idee în cadrul
Adunării Naţionale în aprilie 1790 şi, ca urmare, Academia Ştiinţifică
Franceză a primit sarcina de a concepe un sistem metric pentru evaluare.
Membrii Academiei au hotărât ca lungimea meridianului ce trece prin Paris
de la Polul Nord la Ecuator să fie adoptată ca distanţă fixă, iar o zecime de
milionime din această distanţă să fie numită metru.
 Din istoria măsurărilor
Promovarea unitati de greutate și lungime
Noua unitate de masă, gramul, a fost raportată la masa unui metru cub de apă.
Au mai fost propuse şi subunităţile de o sutime (centimetru) şi o miime
(milimetru), precum şi supraunităţi ca mia de metri (kilometrul). La 22 iunie
1799, Laplace a prezentat etaloanele definitive, în platină, ale metrului şi
kilogramului.
O conferinţă internaţională a instituit în 1875 Biroul Internaţional al
Greutăţilor şi Lungimilor.
În 1960, a XI-a Conferinţă Generală a Greutăţilor şi Lungimilor a abandonat
referinţa la meridian, definind metrul în raport cu un etalon natural, constant,
precis, indestructibil şi reproductibil pretutindeni: lungimea metrului este egală
cu 1 650 763,73 lungimi de undă în vid ale unei enumite dungi formate fine a
spectrului kriptonului.
O altă Conferinţă, a XVII-a (1983), a redefinit metrul drept parcursul de lumină
în vid într-un timp de 1/299 792 458 de secundă.
 Măsurari energetice
Referinte
0. История и философия науки: учеб. пособие для аспирантов. Под ред. А. Мамзин. Izdateliskii Dom PITER. www.PITER.COM
1.Istoria masuratorilor. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Istoria-masuratorilor34284.php
2.Istoria unităţilor de măsură – Greutăţi şi lungimi. https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/05/12/inventii-in-istorie-greutati-si-
lungimi/
3.Старинные меры измерения длины, площади, массы. Значение старинных мер измерения величин на Руси.
http://fb.ru/article/225613/starinnyie-meryi-izmereniya-dlinyi-ploschadi-massyi-znachenie-starinnyih-mer-izmereniya-
velichin-na-rusi
4.ЗайдельА.Н.Ошибкиизмеренийфизическихвеличин.Л.:Наука,1974.–108с.
 Istoria unităţilor de măsură

SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI

1.Scurt istoric
Cotul, palma, palmacul, piciorul omului, care au constituit chiar primele mijloace de măsurare, au alcătuit baza sistemului
de măsuri. Spre exemplu, în antichitate au existat cotul egiptean, cotul persan, cotul babilonian; în Grecia – piciorul antic şi
piciorul olimpic, iar în Europa Apuseană - piciorul roman, piciorul antic şi piciorul olimpic. [2].
Pentru măsurarea greutăţii, omul primitiv a folosit unităţi stabilite pe baza unui anumit număr de boabe de grâu, orz, orez
sau miei. Această modalitate de evaluare a greutăţii se regăseşte în toate regiunile lumii antice, atât în Orient (Babilon,
Egipt ş.a.), cât şi în Grecia, Imperiul Roman ş.a.
Odată cu apariţia cântarelor, boabele se foloseau şi în calitate de greutăţi.
Începând din secolul al 14-lea, au apărut oraşe importante şi independente în Franţa, Germania, Italia şi în alte ţări
Europene, precum şi dezvoltarea unei economii bazate pe manufactură şi agricultură, care a contribuit la stabilirea de relaţii
comerciale terestre şi maritime, - toate acestea au constituit un stimulent puternic pentru dezvoltarea ştiinţelor teoretice -
matematică, astronomie, mecanică, dar şi a ştiinţelor aplicate.
În prima jumătate a secolului al 19-lea se impunea, cu absolută necesitate, unificarea unităţilor de măsură, aşa cum aceasta
se impunea în ţările din Europa de Vest, în primul rând în Franţa, după revoluţia din 1789.
Compararea unor măsuri, denumite ale „Parisului", cu măsuri pentru aceleaşi mărimi folosite în Anglia, efectuată de un
grup de savanţi în 1742, a condus, spre exemplu, la concluzia că între unităţile de lungime pied, respectiv foot, şi unităţile
de masă livre, respectiv pound, existau diferenţe de 6% şi, respectiv, 8% [3].
 Istoria unităţilor de măsură
2. Primii pași spre un sistem unic de măsurări

Adunarea Naţională Constituantă (Franţa) a adoptat, la 26 martie 1791, principiul constituirii unui
sistem de măsuri bazat pe unitatea de lungime, denumită metru, egală cu a 10-a milioana parte a
sfertului meridianului pământesc". Definiţia aceasta a fost propusă de către o comisie desemnată de
Academia de Ştiinţe din Paris, care avea în componenţa sa pe următorii oameni de ştiinţă: Borda,
Lagrange, Laplace şi Monge. În baza rezultatelor măsurărilor arcului de meridian dintre Dunkuerque
şi Barcelona, efectuate de Delambre şi Mechain, a fost realizat un etalon din platină al metrului cu
repere.
Unităţile de arie şi volum urmau să fie egale valoric cu multiplii şi submultiplii zecimali ai metrului
pătrat şi, respectiv, ai metrului cub. Adunarea Naţională a Franţei a adoptat, de asemenea, la 6 martie
1891, şi hotărârea ca unitatea de masă să fie masa unui decimetru cub de apă la temperatura
densităţii maxime, respectiv la 4 °C. Pe baza rezultatelor măsurătorilor efectuate de Lavoisier şi
colaboratorii săi asupra greutăţii unui volum cunoscut de apă a fost realizat un etalon din platină al
kilogramului.
Cele două etaloane din platină, al metrului şi al kilogramului, au fost depuse, la 22 iunie 1799, la
Arhivele Republicii Franceze, primind denumirea de Metrul de la Arhive şi, respectiv, Kilogramul de la
Arhive.
Pornind de la unităţile metru şi kilogram, se puteau forma multiplii şi submultiplii zecimali, prin
adăugarea prefixelor mili (1/1000), centi (1/100), deci (1/10) şi, respectiv, kilo (1000), hecto (100),
deca (10) la denumirile metru şi gram (de exempu, milimetru sau kilogram). Întrucât sistemul de
unităţi creat în Franţa era bazat pe unitatea metru, el a fost denumit Sistemul Metric. Atunci, a început
 Istoria unităţilor de măsură
2. Introducerea de noi unitati de masura

În prima jumătate a sec. XIX, a urmat introducerea noilor unităţi de măsură în Franţa şi recunoaşterea lor de
către alte ţări. Evident, această procedură era anevoioasă, date fiind, în primul rând, puterea obişnuinţei cu
vechile măsuri şi, în al doilea rînd, unele divergenţe în determinarea lungimii metrului şi în definiţia
kilogramului ca unitate de greutate a unui decimetru cub de apă.
Nu toate ţările au acceptat aceste unităţi de măsură. Spre exemplu, Congresul SUA de două ori a votat
împotriva „Legii cu privire la aderarea la Sistemul Metric”. Abia la sfârşitul lui decembrie 1975 în SUA a fost
adoptată legea respectivă, însă trecerea la Sistemul Metric continuă şi în prezent. Consumatorului european
(cu excepţia englezilor) îi este dificil să opereze cu funtul, ţolul, - unităţi de măsură care au devenit deja
neobişnuite.
Însă chiar şi în ţările care au semnat Convenţia Sistemului Metric s-au păstrat unele unităţi naţionale. Spre
exemplu, la burse calculele se efectuează în uncii triple (31,1 g); pietrele scumpe se exprimă în caraţi (0,2 g);
ţevile – în ţoli (25, 4 mm); ţiţeiul – în barile (158, 76 l); suprafaţa de locuit – în tatami (1,5 m2). Porţile de
fotbal au în lăţime 7,32 m, iar în înălţime – 2,44 m. Aceste valori s-au păstrat de la englezi (patria fotbalului)
care au prevăzut pentru poartă: lăţimea – 24 de picioare (30,5 cm); iar înălţimea – 8 picioare.
La semnarea Convenţiei Metrului (1 martie 1875) era acceptat conceptul de sistem de unităţi de masură, în
sensul unei construcţii logice şi coerente, cum era Sistemul Metric, ulterior au fost create şi s-au aplicat,
pornindu-se de la acest sistem de unitati, numeroase sisteme de unităţi de măsură adaptate unor nevoi
stringente ale ştiinţei şi tehnicii.
 Istoria unităţilor de măsură
SI
Sistemul Internaţional de Unităţi care, fiind o versiune modernă a Sistemului Metric, este
un sistem practic, coerent, simplu şi raţional structurat, cu aplicabilitate în toate domeniile
ştiintei şi tehnicii, se foloseşte, în prezent, în mod legal, în peste 125 ţări.
În R. Moldova, unităţile SI, precum şi multiplii şi submultiplii acestora se utilizează în
conformitate cu Legea metrologiei, adoptată de Parlamentul R. Moldova la 17.11.1995. Ea
cuprinde unităţile fundamentale şi unităţile suplimentare ale SI, unităţile derivate ale SI,
adoptate de CGPM, regulile de utilizare a unităţilor SI, prefixele SI pentru formarea,
denumirea şi utilizarea multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţilor SI, multiplii şi
submultiplii zecimali preferenţiali ai unităţilor SI şi unităţilor derivate ale SI, care se definesc
SI este descris de standardele ISO 1000, precum şi de standardele ISO 31-0, ISO 31–12, care
tratează numai mărimile utilizate în descrierea fenomenelor fizice. În Sistemul Internaţional,
mărimile fundamentale, descrise de standardele ISO, sunt în număr de şapte: lungimea,
masa, timpul, curentul electric, temperatura termodinamică, cantitatea de materie
(cantitatea de substanţă) şi intensitatea luminoasă. Fiecărei mărimi fundamentale (de
bază) i se asociază o dimensiune, reprezentată printrun simbol literal, respectându-se
ordinea de mai sus: L, M, T, I, θ, N, J [7].
Avantaje economicer de mla implementare

Sursa: Fănel IACOBESCU, Mirella

BUZOIANU. Consideraţii privind evoluţia
metrologiei ştiinţifice în contextul
rezoluţiilor adoptate de cea de-a 23-a
conferinţă generală pentru măsuri şi
greutăţi. METROLOGIE 1/2008 (p. 4-
10)
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sistemul internațional

Factorul de conversie între unități reprezintă un raport între două unități de măsură pentru mărimi de aceeași natură.

Un multiplu al unei unități este o unitate de măsură obținută prin înmulțirea unei unități de măsură date cu un număr
întreg mai mare decât unu.
Un submultiplu al unei unități este o unitate de măsură obținută prin împărțirea unei unități de măsură date la un număr
întreg mai mare decât unu.
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sistemul internațional

Un sistem de unități este un ansamblu de unități fundamentale și derivate, împreună cu

multiplii și submultiplii lor, definit conform unor reguli date, pentru un sistem de mărimi
dat.
Un sistem de unități coerent este un sistem de unități bazat pe un sistem de mărimi dat, în
care unitatea de măsură pentru fiecare mărime derivată este o unitate derivată coerentă.
Unitatea de măsură din afara unui sistem este o unitate de măsură care nu aparține unui
sistem de unități dat.
Unitatea derivată este unitatea de măsură pentru o mărime derivată.
Unitatea derivată coerentă este o unitate derivată care, pentru un sistem de mărimi dat și
pentru un ansamblu de unități fundamentale ales, este un produs al puterilor unităților
fundamentale fără un alt factor de proporționalitate decât unu.
Trasabilitatea metrologică la o unitate de măsură este o trasabilitate metrologică în cazul
căreia referința este definirea unei unități de măsură prin realizarea sa practică.
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sisteme de unități de măsură diferite de SI

• Unități de măsură CGS (centimetru gram secundă) - unități ale

sistemului fizic
• Unități de măsură MKS (metru kilogram secundă) - unități ale
sistemului metric
• Unități de măsură MKfS (metru kilogram-forță secundă) - unități
ale sistemului tehnic
• Unități de măsură ale lui Planck
• Unități de măsură anglo-saxone
• Unități de măsură chinezești
• Unități de măsură vechi românești
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sistemul MKfS de unități
Importanța actuală a sistemului MKfS este înțelegerea și transformarea unităților de măsură din
documentația tehnică dinainte de adoptarea SI, documentație a cărei calitate și utilitate este și astăzi
recunoscută.
Denumirea sistemului mecanic restrâns MKfS vine de la unitățile sale fundamentale: metru, kilogram-
forță și secundă, care sunt unitățile pentru mărimile fundamentale lungime, forță și timp. Unitatea
fundamentală de forță este definită în modul următor: Kilogramul-forță este forța a cărei valoare e egală
cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația normală a gravitației de
9,80665 m/s2.
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sistemul MKfS de unități
 Sisteme de măsură
Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale.
Sistemul de unități CGS este un sistem de unități de măsură bazat pe centimetru ca unitate de
lungime, gram ca unitate de masă și secundă ca unitate de timp. Pentru a fi utilizat în
electromagnetism, el a fost completat cu unități de măsură pentru mărimile sarcină electrică, curent
electric, câmp electric și câmp magnetic. Corespunzător diferitelor definiții adoptate pentru aceste
unități, au rezultat versiuni diferite ale sistemului de unități CGS în electromagnetism: sistemul de
unități CGS electrostatic, sistemul de unități CGS electromagnetic, sistemul de unități Gauss și
sistemul de unități Heaviside-Lorentz.

Sistemele de unități din mecanică se bazează pe trei mărimi fundamentale: lungime, masă și timp.
Extinderea lor la fenomenele electromagnetice necesită definirea unor unități de măsură pentru
câmpul electromagnetic (câmp electric și câmp magnetic) și pentru sursele acestuia (sarcină electrică
și curent electric)
În electrostatică, unitatea de sarcină electrică este definită pe baza legii lui Coulomb: mărimea forței
între două sarcini electrice statice punctiforme este direct proporțională cu produsul celor două
sarcini și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele
 Sisteme de măsură
Sistemul de unități CGS
 Sisteme de măsură
Exemplu. Transformări echivalente
 Sisteme de măsură
Sistemul anglo-saxon de unități

După bătălia de la Hastings din 1066, Wilhelm Cuceritorul a introdus un nou

sistem de unități de măsură, sistemul anglo-saxon de unități.
Acest sistem de unități a fost confirmat de Magna Carta în 1215 și apoi în
1496, în 1588 și în 1758. Numele de Sistem imperial de unități datează din
1824. Acest sistem era destinat să fie utilizat în tot Imperiul Britanic. Acest
sistem a redefinit valorile unităților tradiționale, fără a crea altele noi.
În 1959, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și întregul Commonwealth,
din necesitatea de a avea definiții precise, au ajuns la un compromis.
Majoritatea unităților sunt actual definite legal în raport cu unitățile Sistemului
Internațional de unități.
Sisteme de măsură
Sistemul anglo-saxon de unități
Sisteme de măsură
Sistemul anglo-saxon de unități
Sisteme de măsură
Unități de măsură românești vechi

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unit%C4%83%C8%9Bi_de_m%C4%83sur%C4%83_rom%C3%A2ne%C8%99ti_vechi
Sisteme de măsură
Unități de măsură românești vechi

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unit%C4%83%C8%9Bi_de_m%C4%83sur%C4%83_rom%C3%A2ne%C8%99ti_vechi
Sisteme de măsură
Unități de măsură românești vechi

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unit%C4%83%C8%9Bi_de_m%C4%83sur%C4%83_rom%C3%A2ne%C8%99ti_vechi
Sisteme de măsură
Unități de măsură românești vechi

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Unit%C4%83%C8%9Bi_de_m%C4%83sur%C4%83_rom%C3%A2ne%C8%99ti_vechi