INSTALAŢII DE CAZANE

9. Hidrodinamica cazanelor

1
 9.1 Hidrodinamica cazanelor. Noţiuni
Funcţionarea durabilă a cazanelor este posibilă numai la răcirea continuă a
metalului suprafeţelor, garantată de circulaţia stabilă şi sigură a apei şi aburului
prin acestea.
La cazanele ignitubulare şi cele cu tambur în economizoare circulaţia este
impusă de pompa de alimentare, în supraîncălzitoarele de abur – de presiunea
din tambur. În vaporizatoarele cazanelor cu tambur circulaţia este multiplă,
naturală sau impusă de pompa de circulaţie. În cazanele cu străbatere forţată
prin toate suprafeţele mişcarea este impusă de pompa de alimentare.

2
 9.1 Hidrodinamica cazanelor. Noţiuni
Temperatura peretelui

 1  cr  m 
t p  t f  q    
  i cr m 

- coeficient de scurgere a căldurii

< 1
3
9.1 Hidrodinamica cazanelor. Noţiuni

 m 
  puţin influenţează şi nu-s posibilităţi de ameliorare.

 m 
  cr 
  Influenţează mult, se iau măsuri de combatere.
 cr 
i – factorul hotărâtor, depinde de viteza fluidului.

4
9.1 Hidrodinamica cazanelor. Noţiuni

În elementele cazanelor densitatea fluidului scade şi viteza se

măreşte. Constantă este viteza masică w.
Cel mai complicat stau lucrurile în vaporizatoare.

1- străbatere forţată,
2- circulaţie impusă,
3- circulaţie naturală,
4- minim admisibil.

5
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Regimuri de mişcare a fluidului într-o

conductă verticală

6
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Regimuri de încălzire a fluidului în conducte verticale

7
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Regimuri de încălzire a fluidului în conducte orizontale

8
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Regimuri de încălzire a fluidului în conducte orizontale

9
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Caracteristicile curenţilor bifazici:

D – debitul masic al fluidului, în kg/s;

 – densitatea, în kg/m3, medie a fluxului, a

apei ’, a aburului ”;

w – viteza liniară, în m/s, D

w
este locală şi medie; f
D
w - viteza masică, în kg/(m2s); w 
f
x – titlul de vapori, Dv hv  h '
x 
Dam. r
10
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Caracteristicile curenţilor bifazici:

k - multiplul de circulaţie, Dv 1
k 
Dam. x
Circulaţie impusă - k= 5…10,
Circulaţie naturală: P, MPa k
<1,5 150…200
1,5…4,0 20…60
>4,0 5…20

11
9.2 Structura hidrodinamică a curenţilor

Caracteristicile curenţilor bifazici:

Vv w"
Conţinutul volumetric de abur în amestec  
Vam. wam.
1

"  1 
1  '   1
 x 
fv
Conţinutul de abur sub presiune
 f

12
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Elementele sunt alcătuite din ţevi.
Pierderile de sarcină la mişcarea fluidului prin conducte:

Totale

l w2
Liniare P   
d 2
w"
  f ( x, ,  ,  ,...)
w'
2
w
Locale P    
2

13
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Elementele sunt alcătuite din ţevi.
Pierderile de sarcină la mişcarea fluidului prin conducte:

Totale

l w2
Liniare P   
d 2
w"
  f ( x, ,  ,  ,...)
w'
2
w
Locale P    
2

14
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Pierderile de sarcină la mişcarea fluidului prin conducte:

Cu accelerarea:

curent monofazic Pa  (  w) 2 (ve  vi )

curent bifazic Pa  (  w) 2 (v " v ')( xe  xi )

Cu gravitaţia Ph   gh

15
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Circulaţia are loc prin înfruntarea acestor pierderi de către
pompe sau presiunea activă a circulaţiei naturale.

Pact .  Pa  Pem  a ghem  em ghem

Pact .  ghem ( a  em )

Condiţiile circulaţiei stabile:

Pact .  P

16
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Condiţiile circulaţiei stabile:

Pact .  P
Viteze medii: ecrane – 0,6…1,2 m/s;
fascicole convective – 0,4…1,0 m/s;
Diametrele ecranelor 50…80 mm;
Conducte verticale, maxim posibile drepte

17
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Panourile şi pachetele prezintă un număr mare de ţevi unite în
paralel. Circulaţia stabilă poate fi la distribuţia uniformă a fluidului
prin ţevile panoului. În realitate sunt abateri hidraulice.

Pericolul principal pentru suprafeţe prezintă abaterile

termice
/ t /  ti  tmed .
Abaterile termice sunt cauzate de:
•neuniformitatea fluxului termic
•abaterile hidraulice

18
9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Abaterile termice

1, 2 – funcţionare normală,
3 – temperatura admisbilă,
4 – panoul funcţionează normal,
cu excepţia unei ţevi,
5 –panoul nu-i înregulă.

19
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Cauzele neuniformităţii fluxului termic:
• neuniformitatea vitezei gazelor pe secţiunea canalului,
• neuniformitatea temperaturii gazelor pe secţiunea
canalului,
• depuneri neuniforme pe ţevi,
• infiltrări locale de aer fals.

20
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Cauzele abaterilor hidraulice:
• lungimi diferite ale ţevilor;
• rezistenţe locale diferite:
îndoituri de ţevi,
îngustări la sudare,
depuneri de săruri,
Înfundări de ţevi sau colector;
• diferenţa de niveluri;
• pricini constructive (efectul de colector).

21
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Lungimi diferite ale ţevilor, îndoituri de ţevi, diferenţa de niveluri

22
9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului
Îngustări la sudare, depuneri de săruri

23
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului

Efectul de colector

24
 9.3 Siguranţa hidrodinamicii
elementelor cazanului

Metode de combatere
1. Deservirea responsabilă a utilajului,
2. Menţinerea în ordine a arzătoarelor,
3. Suflarea la timp a suprafeţelor exterioare,
4. Lichidarea surselor posibile de infiltrări,
5. Curăţirea la timp a suprafeţelor interioare,
6. Purjarea la timp a colectoarelor de jos.

25
 9.4 Dereglări de circulaţie

Dereglările de circulaţie au, de regulă, ca urmări

situaţii de avarie, ele sunt:
• stagnare,
• nivel liber,
• circulaţie inversă,
• cavitaţie.

26
 9.4 Dereglări de circulaţie

Stagnarea circulaţiei reprezintă încetinirea sau oprirea

mişcării ascendente a amestecului apă-abur în unele din
ţevile panoului ecranelor la încălzirea neuniformă, la
creşterea rezistenţei hidraulice, la depuneri pe sau în
ţevi separate. În ţeava cu pricina apare segmentul cu
abur, care nu răceşte suficient
metalul, acesta se
supraîncălzeşte şi se distruge.

27
 9.4 Dereglări de circulaţie

Stagnarea poate apărea la funcţionarea cazanului cu

sarcina puternic redusă
(sub 50 %).

28
 9.4 Dereglări de circulaţie

Nivelul liber poate apărea în rezultatul stagnării sau la

scădere considerabilă a nivelului apei în tambur, când apa
nu acoperă suficient ieşirea ţevii sau a colectorului
respectiv. Are aceleaşi urmări ca şi stagnarea circulaţiei.
Circulaţia inversă apare când în ţevile ascendente viteza
amestecului este mică şi apa se mişcă în jos, sau din
careva pricini în ţevile descendente apar dopuri de abur.
Cavitaţia se întâmplă când la intrarea apei în ţevile
descendente, din cauza nivelului scăzut a apei în tambur,
apare abur

29
 9.4 Dereglări de circulaţie
Pricinile aparenţei dereglărilor de circulaţie sunt, de regulă, cu
caracter subiectiv: neîndeplinirea la timp şi calitativ a operaţiunilor
de întreţinere a cazanelor, greşeli operaţionale ş.a.
O pricină frecventă a dereglărilor de circulaţie este schimbarea
bruscă a sarcinii cazanului.

30
9.5 Particularităţi în funcţionare
Particularităţi:
• depuneri de săruri pe ţevi – crusta (piatra de cazan),
• cristalizarea sărurilor în volum – nămolul,
• coroziunea interioară,
• eroziunea interioară.

31
 9.5 Particularităţi în funcţionare
Depuneri de săruri
Pricina – duritatea apei cauzată de sărurile de calciu şi magneziu.
Depunerile măresc pierderile de sarcină şi împiedică răcirea ţevilor.
Conductibilitatea depunerilor:
- depunerile bogate în carbonaţi
de Ca -  = 0,5...7,0 W/(mK),
- depunerile bogate în sulfat
de Ca - = 2,3...3,5 W/(mK).

32
9.5 Particularităţi în funcţionare
Nămolul produs la cristalizarea sărurilor în volum măreşte
stratul de depuneri şi, acumulându-se în colectoarele de
jos ale ecranelor, dereglează distribuţia apei în ţevile
panoului.
Eroziunea interioară (eroziunea cavitaţională) se întâlneşte la
ieşirea ţevilor fierbătoare în tambur. Bulele de abur, nimerind în
apa mai rece din tambur, se condensează brusc, producând
microexplozii care acţionează asupra metalului.

1- tambur, 2- ţeavă, 3- distrugeri de

erodare, 4- distrugeri de coroziune

33
9.5 Particularităţi în funcţionare
Coroziunea interioară, ca şi cea exterioară, este staţionară şi în
timpul lucrului cazanului.
Staţionară – în timpul staţionării cazanului umplut cu apă dacă în
el nimereşte aer, sau dacă n-a fost uscat suficient la deşertare.
În timpul lucrului coroziunii este supus în mare măsură
economizorul sub influenţa a O2 şi CO2 din apa de alimentare.
În vaporizator se observă coroziunea locală sub petele de
depuneri.

34
9.5 Particularităţi în funcţionare
Coroziunea interioară este de natură chimică şi electrochimică .
Procesul electrochimic se manifestă prin scoaterea electronilor din oţel
(zonă catodică):

2H+ + 2e → H2,
O2 + 4e +H2O → 4OH-.
În zona anodică are loc trecerea
metalului în soluţie sub formă
de ioni.

35
9.5 Particularităţi în funcţionare

Viteza de coroziune depinde de potenţialul creat de:

prezenţe a două metale în contact,
• curenţi vagabonzi,
• impurităţi în structura metalului,
• concentraţii diferite de săruri şi gaze,
• electroliţi cu pH acid,
• depuneri de săruri care creează diferenţe de concentraţii
a oxigenului.

36
9.5 Particularităţi în funcţionare
Coroziunea chimică poate fi produsă de prezenţa:
• substanţelor acide,
• gazelor dezolvate,
• metalelor electropozitive (cupru),
• alcalnitate excesivă,
• abur supraîncălzit.

37
 9.5 Particularităţi în funcţionare

Coroziunile produse de substanţele

acide provenite din
• dizolvarea CO2,
• hidroliza sărurilor de magneziu,
• descompunerea termică a
substanţelor organice (uleiuri şi
zahăr).
Vitezele coroziunii depind de pH-ul
apei

38
9.5 Particularităţi în funcţionare

La temperaturi de peste 300 0C aburul, contactând cu oţelul,

formează magnetita:
4H2O +3Fe → Fe3O4 + H2.
La temperaturi de peste 570 0C aburul reacţionează după relaţia:
H2O +Fe → FeO + H2.
Stratul de oxid feros nu mai este protector şi permitedifuziunea
oxigenului

39
9.5 Particularităţi în funcţionare

Metode de combatere:
• tratarea apei,
• utilizarea oţelurilor aliate,
• respectarea strictă a regimurilor,
• curăţarea la timp a suprafeţelor interioare.

40