Decizia administrativă-mijloc de realizare a administraţiei

publice

1. Definiţia și modul de adoptare a deciziei administrative

Realizarea scopurilor și funcţiilor administraţiei publice înseamnă o acţiune ce se

materializează prin adoptarea unor măsuri. Acest proces presupune luarea unor decizii având
la dispoziţie mai multe opţiuni.
Decizia administrativă reprezintă o manifestare de voinţă a persoanei învestită cu
competenţă în acest sens, premergătoare acţiunii, prin care optează pentru o soluţie în vederea
realizării unor finalităţi.1
Eficienţa unei decizii administrative este demonstrată de modalitatea în care este
rezolvată o anumită situaţie, de oportunitatea acţiunii și de îndeplinirea la timp a acesteia și
de punerea ei în practică. Pentru a realiza interesul general al societăţii, decizia administrativă
trebuie: 2
- să aibă temei ştiinţific;
- să fie realistă;
- să intervină în timp util.

Manifestarea de voinţă presupune:3

- existenţa mai multor comportamente posibile și alegerea unei singure posibilităţi;
- să fie deliberată;
- să existe un scop precis, determinat. Dacă există mai multe obiective este necesară
ierarhizarea acestora, ducând la adoptarea mai multor tipuri de decizie: strategice,
tactice, operative;
- materializarea concretă, practică.
În administraţia publică decizia are caracter social, nu presupune doar manifestarea
voinţei unei persoane sau grup de persoane, ci realizarea intereselor întregii societăţi.
Conţinutul deciziilor administrative reflectă voinţa legislativului, iar puterea executivă, prin
intermediul adminstraţiei publice, are scopul de a pune în aplicare decizia politică, ceea ce
înseamnă că decizia administrativă are o oarecare autonomie în procesele de execuţie, dar nu
independenţă.4
Aşa cum se poate observa, decizia administrativă este o consecinţă firească a deciziei
politice, deoarece la nivel politic se stabilesc obiective, programe de guvernare, iar
administraţia publică este chemată să îndeplinească aceste obiective. Într-o societate modernă
decizia politică reflectă, de fapt, interesul populaţiei, mai ales că administraţia publică trebuie
să realizeze interesele generale, majore ale societăţii.
Decizia administrativă reprezintă o specie a genului deciziei manageriale caracterizată
prin faptul că hotărârea adoptată aparţine unei autorităţi a administraţiei publice, are ca
obiect organizarea executării sau executarea în concret a legilor, îmbracă forma actului
scris și produce efecte juridice în regim de putere publică. Decizia administrativă poate
îmbrăca forma scrisă ca: hotărâre, dispoziţie, ordin, instrucţiune, circulară.5

1
Emil Bălan, op.cit., C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 151
2
Dumitru Brezioanu, Mariana Oprican, op.cit., Editura, C. H. Beck, București, 2008, p. 101
3
Ioan Alexandru, op.cit., p. 328
4
Idem, pp. 328-329
5
Anton Parlagi, op.cit., pp. 49-50
 Pentru adoptarea deciziei administrative este necesară parcurgerea unor etape:6

I. etape pregătitoare:
a) adunarea datelor – se realizează documentarea privind situaţia din acel moment,
având în vedere și condiţiile din trecut dar și pe cele viitoare;
b) selecţionarea și ordonarea informaţiilor. În această etapă se stabilesc următoarele:
- ce probleme se disting;
- dacă există posibilitatea tratării distincte a problemei;
- care sunt împrejurările în care au apărut situaţiile respective;
- care este ordinea și urgenţa acestora;
- dacă există factori care condiţionează rezolvarea situaţiei respective (legislaţie,
mijloace materiale și financiare, etc.)

II. etape decizionale:

a) analiza informaţiilor – se realizează un studiu al informaţiilor pentru a determina toţi
factorii care pot influenţa decizia și pentru a stabili scopul, modul și subiectul deciziei
administrative;
b) luarea deciziei – se realizează manifestarea de voinţă urmată de aplicarea deciziei
administrative. Manifestarea de voinţă în administraţia publică o poate avea o
autoritate unipersonală sau una colectivă și trebuie să se facă la momentul oportun;

III. executarea deciziei administrative

Decizia administrativă – ca act juridic- trebuie să îndeplinească o serie de condiţii (de
fond și formă) pentru a putea produce efectele juridice prevăzute de actele normative în
vigoare.
Nerespectarea condiţiilor de fond atrage nulitatea absolută a deciziei administrative.
Condiţiile de fond sunt următoarele:7
- decizia trebuie să fie emisă/adoptată în baza și în vederea executării legii-singura
autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, de aceea restul autorităţilor adoptă acte
normative în conformitate cu legea, ţinând cont de realităţile din sectorul respectiv de
activitate;
- decizia trebuie să fie emisă/adoptată de autoritatea competentă și în limitele acestei
competenţe. Competenţele fiecărei autorităţi sunt stabilite de Constituţie și legi și
trebuie acționat conform acestora;
- decizia trebuie să reflecte scopul și spiritul Constituţiei.

Nerespectarea condiţiilor de formă atrage anulabilitatea deciziei administrative și se are

în vedere nerespectarea prevederilor referitoare la procedura de emitere/adoptare
(numerotarea, datarea, limbajul utilizat). O altă condiţie importantă este oportunitatea
deciziei și reprezintă corespondenţa deciziei cu evoluţia societăţii.8

2. Controlul execuţiei deciziei administrative

Pentru a produce efecte juridice, decizia administrativă trebuie să fie dusă la
îndeplinire, să fie executată conform scopului pe care și l-a propus potrivit legii. În acest sens
se realizează controlul execuţiei deciziei administrative.
Rolul controlului este de a preveni erorile în aplicarea deciziilor, de a asigura
îmbunătăţirea permanentă a activităţii administraţiei publice. Obiectul controlului îl
6
Ioan Alexandru, op.cit., pp. 329-330
7
Idem, pp. 331-332
8
Idem, p. 332
reprezintă acţiunea și/sau inacţiunea autorităţilor administraţiei publice și a funcţionarilor
publici.9
Activitatea administraţiei publice presupune intersectarea mai multor domenii din
zona politică, economică, socială, culturală, etc. de aceea și controlul care se efectuează
asupra activităţii administraţiei publice este unul nuanţat și specific domeniului de
manifestare a deciziei administrative.
În opinia unui autor există mai multe forme de control care se clasifică după diverse
criterii: 10

1. după natura autorităţii :

a) control realizat de Parlament și/sau de organe care depind de acesta;
Parlamentul poate realiza un control privind activitatea Guvernului prin adresarea de
întrebări și interpelări, adoptarea moţiunilor simple și de cenzură și prin comisiile sale. Acest
drept rezultă din faptul că, Guvernul răspunde politic doar în faţa Parlamentului.
Întrebarea constă în solicitarea unui răspuns cu privire la un fapt, dacă este real sau nu, a
unor documente pe care Guvernul și celelalte organe executive trebuie să le comunice, etc.
Întrebările pot fi scrise sau orale, iar în cazul celor scrise răspunsurile pot fi orale sau scrise.11
Interpelarea reprezintă o cerere care este adresată, de regulă, Guvernului/miniştrilor de
către un membru al Parlamentului prin care se solicită explicaţii cu privire la o anumită
activitate/măsură adoptate.12 Interpelările se adresează numai scris.
Moţiunile de cenzură se adoptă de Camera Deputaţilor și Senat în prezenţa majorităţii
membrilor lor. De obicei o moţiune de cenzură este iniţiată dacă o parte din membrii
Parlamentului nu este mulţumită de activitatea Guvernului sau atunci când Guvernul își
asumă răspunderea pentru un proiect de lege. Dacă moţiunea de cenzură este adoptată cu
votul majorităţii deputaţilor și senatorilor, rezultatul este demiterea Guvernului.
Comisiile parlamentare sunt constituite de către fiecare Cameră în parte sau în comun și
pot fi permanente sau speciale. Rolul lor este de a informa Parlamentul într-un mod exact cu
privire la o anumită problemă. Rezultatul concluziilor comisiilor nu produc efecte juridice
prin ele însele, dar pot reprezenta un punct de plecare, un fundament politic cu privire la o
anumită iniţiativă legislativă, moţiune de cenzură, remaniere guvernamentală sau declanşarea
unei anchete judiciare.13
Controlul activităţii Guvernului și a altor autorităţi publice se poate realiza și prin
intermediul Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, etc., deoarece sunt autorităţi autonome
care au drept obiectiv respectarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
b) control exercitat de autorităţile judecătoreşti și de organe cu activitate
jurisdicţională;
c) control realizat de autorităţi ale administraţiei publice și de alte structuri din
sistemul administraţiei publice.

2. după poziţia organului de control:

a) control administrativ intern (se realizează de funcţionarii publici cu funcţii de
conducere);
b) control administrativ extern (este exercitat de autorităţi din afara administraţiei
publice: autorităţi legislative, judecătoreşti).

9
Mircea Preda, op.cit., pp. 228-229
10
Idem, p. 230
11
Verginia Vedinaş, Narcis Godeanu, Emanuel Constantinescu, op.cit., p. 85
12
Anton Parlagi, op.cit., p. 81
13
Mircea Preda, op.cit., p. 233
 3. după regimul juridic al controlului:
a) control jurisdicţional – este exercitat de instanţele judecătoreşti și de autorităţi
administrative jurisdicţionale;
b) control nejurisdicţional – este realizat de celelalte autorităţi ale administraţiei publice.

4. după sfera de cuprindere:

a) control specializat – este un control pe o anumită temă sau domeniu de activitate;
b) control complex sau general – acest tip de control are în vedere mai multe domenii de
activitate.
Temă:
Identificaţi forma de control pe care o pot realiza Avocatul Poporului și Curtea de Conturi
asupra activităţii Guvernului și a altor autorităţi publice