În povestea " Fetița cu chibrituri " , autorul Hans Christian Andersen ne
prezinta o fetiță de vreo 6 anișori ce fusese abandonata de catre parinții săi. Ea fiind personajul principal ,pozitiv în această poveste . Fetița nu provenea dintr-o familie bogată,ea purta o pereche de papucii, dar papucii îi erau prea mari pentru ea , mama ei aproape că îi rupsese de atâta purtat şi erau şi aşa prea largi pentru dânsa.Dar pe drum pe unul la pierdut , iar pe al doilea i-l luase un băiat,ea purta un șorț vechii în care ținea un vârf de cutii de chibrituri . Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care i se încreţea frumos pe lângă ceafă.Autorului îi era milă de fetiță deoarece ea îngheța de frig, merge desculță, dar pe lângă momentele grele din viața fetiței , la final autorul ne-a arătat și un fragment de fericire din viața fetei, aceasta plecând cu binica ei în ceruri , acolo unde era fericită și iubită. După părerea mea fata cu chibrituri poate fi comparată cu fata moșneagului din opera ‘’Fata babei și fata moșneagului,, scrisă de,,Ion Creangă,,deoarece ambele fete erau cele care faceau munca grea ,ele au fost trimise în lume pentru a munci și a aduce bani în casă, ambele au trăit o viață grea ,ambele au crescut fară mama adevărată .Dar tot o dată la finalul poveștilor ambele fete erau fericite. În concluzie pot să spun că viața fetei era foarte grea , pe langa faptul că ea îngheța pe străzile orașului încercând să vândă chibrituri , pentru a putea duce acasă câțiva bănuți , că de nu aducea , fetița era bătută de tatal ei. Ea a crescut fără mamă și după părerea mea , faptul că fata a crescut fără mamă e cel mai dureros moment din viața ei . Fiincă cât de dulce nu ți-ar fi viața , dar dacă în viața ta nu e mama , fericit nu ai cum să fii.