Descoperirea Sabatului

Anabaptiștii Sabatarieni
Dacă privim în secolele trecute, în perioada reformațiunii, vom descoperii o progresie în
înțelegerea adevărului despre Sabat.
• Martin Luther – a considerat cele 10 porunci ca având valoare de lege morală, dar în mod
inconsecvent, a făcut o excepție în ceea ce privea porunca a IV-a. Despre porunca a IV-a
spunea că este doar ceremonială și în consecință a fost abolită la cruce, alături de jertfele VT
și de circumciziune. Totuși Luther a insistat ca creștinii să meargă la biserică duminica,
pentru că acesta era un obicei creștin bine întemeiat.
• Andrew Carlstadt - coordonator al Departamentului de Religie de la Universitatea din
Wittenberg, unde Luther a fost profesor, a mers mai departe cu înțelegerea. El spunea
căobligația de a păzi ziua a 7-a nu este ceremonială, ci morală, și deaceea, este obligatorie
pentru toți creștinii. Cu toate acestea, a continuat să spună că fiecare familie are dreptul de a
alege care a șaptea zi i se potrivește mai bine. Și de vreme ce duminica este ziua cu care erau
obișnuiți majoritatea oamenilor, el a recomandat ca toți creștinii să păzească această zi
• Predicatorii romano-catolici – au mers mai departe decât reformatorii afirmând cu insistență
că porunca a 4-a este morală, dar, adăugau ei, Dumnezeu împuternicise BRC să schimbe
această zi de închinare. Așa că, dacă ei aleseseră duminica învierii, ca zi de închinare, toți
creștinii trebuiau să respecte această zi.
• Erau unii creștini consacrați care deveniseră cu timpul nemulțumiți de reformațiune. Pornind
de la concepțiile lui Luther conform cărora sacramentele (cina și botezul) trebuiau să fie
realizate de credincios cu credință și în mod conștient, ei au început să respingă botezul pe
care-l primiseră ca prunci și au cerut un nou botez (ana - baptizo) ca să-și exprime credința
personală în Hristos. La început ei îngenungheau și li se turna apă pe cap de 3 ori în numele
Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
o Aceeastă insistență pentru „botezul celor ce cred” a fost privită ca foarte periculoasă
pentru societate. A urmat o teribilă persecuție atât din partea catolicilor, dar și a
protestanților.
o Printre acești anabaptiști existau doi oameni care prezintă un interes deosebit pentru
noi. Amândoi fuseseră cândva preoți catolici. În căutarea lor după adevăr, renunțaseră
la cariera lor de preoți în favoarea luteranismului. Apoi pe măsură ce continuau să

1
 studieze, au adoptat Sabatul și au devenit primii „anabaptiști sabatarieni”. Numele lor
era Oswald Glait și Andreas Fischer.
▪ Aceștia examinaseră cu atenție toate argumentele lui Luther, Carlstadt și ale
catolicilor. Le-au pus în comparație cu Biblia și au ajuns la următoarele
concluzii:
• Cu privire la afirmațiile lui Luther, ei au spus că Sabatul fusese
instituit de la creațiune înainte de a exista o lege ceremonială.
• Cu privire la ceea ce spunea Carlstadt, ei au replicat că Isus a refuzat
să schimbe vreo parte din Legea Sa și că un apostol a afirmat că dacă
păcătuim într-o singură poruncă, atunci le călcăm pe toate.
• Cu privire la pretențiile catolicilor, ei au spus că acestea vin ca o
confirmare a textului biblic din Daniel 7,25 (se va încumeta să
schimbe vremurile și legea)
▪ Datorită acestor înțelegeri ale Scripturii,
• Domnul și doamna Fischer au fost condamnați la moarte. (1529) Ea
prin înec și el prin spânzurătoare. Ea a fost înecată, iar el a scăpat de
spânzurătoare, dar nu după mult timp a fost capturat de niște soldati și
aruncat de pe zidul unui castel (1540)
• Oswald Glait, după ce a răspândit ideile lui reformatoare prin toată
Europa centrală a fost întemnițat și condamnat la înec (1545) A fost
legat de mâini și de picioare și aruncat în Dunăre.
• Alți păzitori ai Sabatului din această perioadă au trăit în Germania, Marea Britanie, Olanda,
Elveția, Moravia și Suedia. O grupare importantă a fost cea a Sabatarienilor din Transilvania.
Baptiștii de ziua a șaptea
Baptiștii de ziua a șaptea își au originea în mișcarea puritană din Anglia (puritanii doreau
să purifice Biserica Anglicană de orice urmă de catolicism). Ca o caracteristică distinctă,
puritanii erau susținători fervenți ai duminicii. În jurul anului 1600 s-a stârnit o controversă cu
privire la obligativitatea poruncii a IV-a și în felul acesta unii au fost conduși să păzească
Sabatului zilei a 7-a. Aceștia au fost pionierii baptiștilor de ziua a șaptea.
Printre aceștia au fost credincioși care au plătit cu viața lor noua înțelegere a Scripturii.
• Familia Traske

2
 o Au fost condamnați la închisoare. După 3 ani de detenție el renunță la Sabat, dar ea
rămâne credincioasă și moare după 15 ani tot în închisoare.
• Francis Bompfield
o Pastor al Bisericii Anglicane, ajunge de 3 ori în închisoare pentru păzirea Sabatului.
▪ Prima sențință – 9 zile
▪ A doua sentință – 9 ani, în cursul căreia a convins pe mulți întemnițați să
păzească Sabatul împreună cu el.
▪ A treia sentintă – i-a fost fatală, la 70 a murit în închisoare
• John James
o Predica într-o după amiază de Sabat (1661) când a intrat o patrulă de poliție și i-a
cerut, în numele regelui Charles II să se oprească. Datorită refuzului său, a fost arestat
și a fost condamnat la moarte. A fost spânzurat, tăiat în bucăți, inima i-a fost smulsă
din piept, iar capul înfipt într-o teapă în fața bisericii, ca o avertizare pentru oricine și-
ar mai fi dorit să păzească Sabatul.
Nu toți păzitorii Sabatului au suferit pentru credința lor. Deși au fost mulți martiri, puțini
au scăpat cu viață, datorită profesiei și împrejurărilor.
• Peter Chamberlen
o dr obstretician al mai multor regine și doamne nobile din Anglia, apăzit Sabatul o
perioadă de peste 30 de ani, nestingherit.
o Era un om foarte cult. Vorbea mai multe limbi.
o S-a remarcat ca un deschizător de drumuri în domeniul științelor
▪ Recomanda apă fierbinte și rece în tratamentul bolilor (hidroterapia)
▪ A inventat o trăsură fără cai propulsată de vânt.
o Datorită capacităților sale intelectuale și practice și datorită serviciilor către curtea
regală, nu s-a îngăduit să fie persecutat.
• Stephan Mumford
o Emigrant în SUA, în 1671, organizează Biserica Baptistă de ziua a Șaptea în
America.
În 1802, în America erau aprox 1200 de credincioși baptiști care s-au organizat într-o
Conferință Generală. Ei susțineau în general aceleași vederi ca și înaintașii lor care au semnat cu
sânge declarația lor de credință.

3
 În 1843, credincioșii baptiști din America au devenit îngrijorați de posibilele efecte ale
unei legi dunimicale propusă de legislativ. Conferința Generală a încurajat la consacrare și
rugăciune și a pus deoparte ziua de 1 noiembrie 1843 pentru post și rugăciune, pentru ca
Dumnezeu să „pledeze pentru Sabatul Său cel sfânt”.
Adventiștii și Sabatul
AZS, au descoperit Sabatul datorită providenței lui Dumnezeu și a planului pe care l-a
avut cu privire la această Biserică. Persoana pe care Dumnezeu a folosit-o pentru această lucrare
a fost o femeie pe nume Rachel Oakes (RO), o baptistă de ziua a șaptea. În timp ce Biserica
Baptistă se ruga ca Dumnezeu să găsească o soluție, Rachel Oakes independent de orice plan
omenesc se hotăra să meargă împreună cu fiica ei din NY, în Washington, New Hampshire. Prin
ea, Sabatul urma să fie răspândit mai presus de cele mai încrezătoare dintre visurile lor.
• RO se mută din statul NY în Washington, New Hampshire, împreună cu fiica sa care era
profesoară.
• În prima duminică merg la o biserică milerită denumită „Frații Creștini”. Era duminica în
care se oficia Sf Cină și pastorul predica despre faptul că cele 10 porunci ar trebui respectate
de toți creștinii.
• După predică, RO a vb cu el și l-a convins despre faptul că și porunca a IV este la fel de
obligatorie ca și toate celelalte porunci.
• După acea convorbire pastorul Frederik Wheeler a fost foarte tulburat și în primăvara anului
1844 s-a hotărât să păzească Sabatul zilei a Șaptea, devenind primul pastor adventist păzitor
al Sabatului.
• Prin argumentele RO au fost câștigate și alte persoane pentru Sabat și în curând, păzitorii
Sabatului s-au despărțit de restul credincioșilor care nu au acceptat Sabatul, iar casa familiei
Farnsworth a devenit locul de adunare al primei grupe de adventiști păzitori ai Sabatului de
pe teritoriul Americii de Nord.
Ellen G. White și Sabatul
Broşura Sabatul Zilei a Șaptea, un semn veșnic, scrisă de J.Bates a fost publicată în
august 1846. Un exemplar al acesteia a ajuns în mâinile lui James şi Ellen White cam în acelaşi
timp în care a avut loc căsătoria lor, la sfârşitul lui august. În urma dovezilor scripturistice
prezentate acolo, ei au acceptat şi au început să păzească Sabatul zilei a şaptea. Despre aceasta,

4
Ellen White a scris mai târziu: "În toamna lui 1846, am început să păzim Sabatul biblic, să-l
propovăduim şi să-l apărăm". - Testimonies, vol. I, p. 75
James şi Ellen White au luat poziţie numai datorită dovezilor scripturistice către care
mintea lor fusese îndreptată în broşura lui Bates. Apoi, în primul Sabat din aprilie 1847, şapte
luni de la momentul în care au început să păzească şi să propovăduiască Sabatul zilei a şaptea,
Domnul i-a dat o viziune lui E. White la Topsham, statul Maine, în care a fost subliniată
importanţa Sabatului. Ea a văzut tablele Legii în chivot, în Sanctuarul ceresc, şi o aureolă în jurul
poruncii a patra. (EV 23) Poziţia luată anterior în urma studierii Cuvântului lui Dumnezeu a fost
confirmată. Viziunea a ajutat, de asemenea, la lărgirea conceptului pe care-l aveau credincioşii
privind păzirea Sabatului. În această viziune, Ellen White a fost purtată către încheierea timpului
şi a văzut Sabatul ca fiind marele adevăr de punere la probă, prin care oamenii hotărăsc dacă Îi
vor sluji lui Dumnezeu sau vor sluji unei puteri apostate. În 1874, rememorând această
experienţă, ea a scris:"Am crezut adevărul despre subiectul Sabatului înainte să fi văzut ceva în
viziune legat de Sabat. Au trecut luni de zile de când începusem să păzesc Sabatul înainte ca să
mi se arate importanţa şi locul său în solia celui de-al treilea înger." E. G. White, Letter 2, 1874
Conferinţele importante legate de Sabat
În providenţa lui Dumnezeu, mai mulţi slujitori ai Evangheliei, care păzeau Sabatul
alături de credincioşi care îi urmaseră, s-au reunit în 1848, în cadrul a cinci conferinţe legate de
chestiunea Sabatului. Ei au studiat Cuvântul lui Dumnezeu în perioade în care au postit şi s-au
rugat. Pastorul Bates, apostolul adevărului legat de Sabat, a luat conducerea în apărarea
cerinţelor obligatorii ale Sabatului. Hiram Edson şi tovarăşii săi, au prezentat cu putere lumina
despre Sanctuar. James White, un atent cercetător al profeţiei, şi-a concentrat atenţia asupra
evenimentelor care trebuie să aibă loc înainte de revenirea lui Isus.
La aceste întâlniri au fost puse laolaltă doctrinele fundamentale, pe care le susţin astăzi
adventiştii de ziua a şaptea.
Rememorând această experienţă, Ellen White a scris: M-am întâlnit cu ei, am studiat şi
ne-am rugat cu seriozitate. Adesea, am rămas împreună până noaptea târziu, alteori chiar toată
noaptea, rugându-ne pentru a primi lumină şi studiind Cuvântul. Iarăşi şi iarăşi, aceşti fraţi s-au
reunit pentru a studia Biblia, pentru a-i putea cunoaşte înţelesul şi a fi pregătiţi să o
propovăduiască cu putere. Când, în studiul lor, au ajuns la punctul în care au spus 'nu mai putem
face nimic', Duhul Domnului venea asupra mea, eram luată în viziune şi mi se dădea o explicaţie

5
clară a pasajelor pe care le studiaserăm, cu învăţături legate de modul în care urma să lucrăm şi
să propovăduim cu eficienţă. În felul acesta, ne-a fost oferită lumină care ne-a ajutat să înţelegem
Scripturile în privinţa lui Hristos, a misiunii şi preoţiei Sale. Mi-au fost clarificate numeroase
adevăruri care se întindeau din acel moment până la vremea la care vom intra în cetatea lui
Dumnezeu, iar eu le-am dat şi altora instrucţiunile pe care mi le dăduse Domnul. - Selected
Messages, book I, p. 206, 207
Aşa a fost aşezată temelia doctrinală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, prin
studierea cu credincioşie a Cuvântului lui Dumnezeu, iar când pionierii nu mai puteau înainta, lui
Ellen White i se dădea lumină care ajuta la explicarea dificultăţilor întâlnite de ei şi deschidea
calea pentru continuarea studiului. Viziunile au pus, de asemenea, amprenta aprobării lui
Dumnezeu asupra concluziilor corecte. Astfel, darul profetic a acţionat pentru a corecta greşelile
şi a confirma adevărul. (Vezi Gospel Workers, p. 302)