UMTS – Introducere
Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
Capitolul 1.
EVOLUŢIA COMUNICAŢIILOR MOBILE DIGITALE
1.1. Scurt istoric al comunicaţiilor mobile digitale
Comunicaţiile mobile au avut în ultimele decenii o dezvoltare din ce
în ce mai rapidă. Dacă dezvoltarea sistemelor de comunicaţii mobile din
prima generaţie, analogice, s-a făcut destul de lent pe parcursul anilor ’70
şi ’80, iar numărul de abonaţi nu a crescut foarte mult, situaţia s-a schimbat
la începutul anilor ’90, odată cu intrarea în faza operaţională a sistemelor
de comunicaţii mobile digitale, denumite de generaţia a II-a. Dincolo de
evoluţia tehnologică din această perioadă şi a creşterii necesarului de trafic,
una din cheile dezvoltării acestora în Europa a fost consensul realizat de
diferitele ţări europene la dezvoltarea sistemului paneuropean de generaţia
a II-a, cunoscut sub numele GSM (un scurt istoric al acestuia este prezentat
în tabelul 1.1). Trecerea de la o multitudine de sisteme diferite, cu arie de
deservire naţională sau cel mult regională la un unic sistem european, dar
flexibil, a dus la o diversificare a serviciilor oferite, precum şi la o reducere
accentuată a costurilor echipamentelor. Soliditatea sistemului astfel realizat
se remarcă şi prin faptul că acesta a depăşit graniţele Europei, fiind în
prezent un concurent serios pe piaţa comunicaţiilor mobile de pe toate
continentele. În momentul de astăzi, când se consideră că se apropie
momentul ca acest sistem să se satureze în diferite regiuni ale lumii din
punctul de vedere al capacităţii de trafic disponibile şi se simte nevoia
introducerii de servicii suplimentare, aceleaşi ţări care au participat la
dezvoltarea sistemului GSM încearcă să-şi valorifice experienţa câştigată
în managementul dezvoltării unui sistem de comunicaţii mobile prin
crearea unui nou sistem, de generaţia a III-a, cunoscut sub acronimul
UMTS.
0 1
Cap. 1.
Tabelul 1.1. Scurt istoric al sistemului GSM
Anul Evenimentul
1982 Înfiinţarea grupului special mobil de către CEPT
1987 Pe baza unei evaluări prototip se stabilesc elementele
caractersitice esenţiale pentru transmisiunile wireless (1986);
13 Sept - Formarea Memorandumului de Întelegere
(Memorandum of Understanding MoU) cu membrii din 13 ţari
1989 GSM devine comitet tehnic ETSI
1990 Încheierea fazei 1 de dezvoltare a specificaţiilor GSM900
(proiectate 1987-1990)
Adoptarea condiţiilor iniţiale pentru DCS1800
1991 Lansarea primei reţele GSM
Finalizarea specificaţiilor DCS1800
1992 Majoritatea reţelelor GSM devin reţele comerciale oferind
servicii de comunicaţie vocală. Se dezvoltă 13 retele în 7 ţări
1993 Până la sfârşitul anului se aplică primele înţelegeri privind
roaming-ul; Devin operaţionale 32 de reţele în 18 ţări
1994 Se implementează transmisia de date în reţelele existente.
Numărul de reţele creşte, până la sfârşitul anului, la 32 în 43 de
ţări diferite
1995 Asociaţia MoU cuprinde 156 de membri din 86 de ţări
După încheierea fazie 2 de standardizare ce include adaptările şi
modificările efectuate pentru reţeaua PCS1900, prima reţea
PCS 1900 este implementată în SUA
Se implementează includerea serviciilor de fax, date şi roaming
SMS
Se transmit şi semnale video prin GSM (experimental /
demonstrativ)
Sunt utilizate 50 000 staţii de bază în întreaga lume
1996 Ianuarie: sunt operaţionale 120 de reţele în 71 de ţări
Iunie: devin operaţionale 133 de reţele în 81 de ţări
1997 MobiFon şi Mobil Rom (ulterior Orange), deţinătoarele
primelor două licenţe româneşti de operare GSM, lansează
primele servicii GSM în România: Connex, respectiv Dialog
(ulterior Orange), având în prezent peste 2 milioane de
utilizatori fiecare. Trei ani mai târziu Cosmorom devine al 3-lea
operator român GSM prin serviciul Cosmo.
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

1997 Iulie: sunt operaţionale 200 de reţele GSM în 109 ţari, ca o extensie a sistemului CDMA-one (IS-95). Prin aceasta toate aceste
deservind un număr de 44 milioane de utilizatori din întreaga sisteme de comunicaţii mobile au depăşit chiar din faza de standardizare un
lume profil strict continental, printre partenerii care s-au implicat în dezvoltarea
acestor standarde fiind numeroase organisme de standardizare din diferite
Sistemul universal de telecomunicaţii mobile (Universal Mobile zone ale lumii, cum ar fi ETSI – Europa, ARIB şi TTC - Japonia, ANSI şi
Telecommunications System – UMTS) a fost definit în perioada 1995- TIA – Statele Unite ale Americii, TTA – Corea de Sud sau CATT şi
1999 prin standardul dezvoltat de către Institutul European de CWTS – China.
Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI) pe baza propunerilor a numeroase Ultimii ani au înregistrat şi o tendinţă de a prezenta şi clasifica
companii producătoare de echipamente şi a specialiştilor în comunicaţii diferitele sisteme de comunicaţii mobile pe generaţii (un exemplu de
mobile din mai multe ţări europene. Acest sistem vizează o piaţă globală a grupare se poate regăsi în figura 1.1). În acest sens s-au încetăţenit
comunicaţiilor mobile şi, în viziunea autorilor, va fi un adevărat sistem următoarele generaţii:
global de comunicaţii mobile de a treia generaţie datorită adăugării a noi
facilităţi şi datorită introducerii de inovaţii tehnologice relevante, Reţele mobile de date, IP
Packet mobil, Wireless LAN
provenind atât din zona GSM, cât şi ISDN. ETSI a urmărit ca acest proces Radio (Hiperlan 802.11)
de standardizare să fie dirijat de cerinţele pieţei, astfel ca sistemul să
Sisteme ATM
prevadă acele cerinţe solicitate de către piaţa comunicaţiilor mobile, Mobile
Sisteme Trunking
definite în strânsă cooperare cu Forumul UMTS (organizaţie ce cuprinde Sisteme Radio
Mobile Private digitale (Tetra)
specialişti europeni în comunicaţii mobile) şi Asociaţia Memorandumului
de Înţelegere GSM (GSM MoU). Datorită obiectivului fundamental al
Sisteme Celulare
sistemului de a se adresa unei pieţe globale a comunicaţiilor mobile, acest Sisteme Celulare
Analogice (NMT, Digitale (GSM)
proiect de sistem a devenit propunerea europeană pentru familia de AMPS)

standarde IMT-2000, dezvoltate sub egida Uniunii Internaţionale de

Telecomunicaţii (UIT) şi care definesc ansamblul sistemelor de Sisteme Cordless Sisteme Digitale
Cordless (DECT)
Analogice
comunicaţii mobile de a treia generaţie ce se aşteaptă să devină
operaţionale în perioada 2002 - 2004. Aceste sisteme intenţionează nu
Reţele locale Wireless UMTS /
numai să păstreze ansamblul serviciilor oferite până în prezent de sistemele Sisteme Cordless de (WLL); Radio in Local IMT 2000
Telefonie Publica Loop (RTLL)
de comunicaţii mobile digitale existente, dar şi să le completeze cu un
număr de servicii noi, considerate revoluţionare, care să includă
multimedia şi accesul la Internet de la un terminal mobil la o rată de Sisteme Satelitare Sisteme Satelitare
LEO, MEO
(INMARSAT)
transmisie a datelor care să se ridice până la 2 Mb/s pentru un singur
utilizator.
Pentru definirea familiei de standarde IMT-2000, UIT a definit încă Sisteme Sisteme Paging
Paging (Ermes)
din 1998 două proiecte de parteneriat, primul destinat definitivării
standardului UMTS (completat ulterior cu EDGE) pe care le-a preluat de la sisteme de generaţia aIa sisteme de generaţia aIIa sisteme de generaţia aIIIa

ETSI, iar al doilea destinat dezvoltării standardului CDMA-2000, dezvoltat Fig. 1.1. Schema generală a generaţiilor sistemelor de comunicaţii mobile
2 3
UMTS – Introducere
• Generaţia 1, care grupează sistemele analogice, orientate către
transmisiuni de voce (de tip telefonic);
• Generaţia a 2-a, care grupează sistemele digitale, orientate
preponderent către transmisiuni de voce (de tip telefonic), dar care
pot oferi şi transmisiuni de date de rată redusă (rata maximă
situându-se sub valoarea de 64 kbit/s pentru un unic utilizator);
• Generaţia a 3-a, care grupează sistemele digitale, orientate
preponderent către transmisiuni de date pentru aplicaţii diverse,
care permit coexistenţa transmisiunilor de voce, de date cu viteză
mică şi de date cu viteză mare (transmisiuni de date cu rate mai
mari de 384 kbit/s pentru un unic utilizator);
De asemenea s-a încetăţenit şi un termen care defineşte un stadiu
intermediar (generaţia 2 şi jumătate), care caracterizează sistemele de
comunicaţii mobile digitale orientate către transmisiuni de date cu rate
maxime de cel puţin 144 kbit/s pentru un unic utilizator. Exemple de
sisteme de generaţia 2 şi jumătate sunt GPRS (operate în prezent de
majoritatea operatorilor GSM, inclusiv Mobifon şi Orange) sau CDMA-
2000 în prima sa fază (numite şi CDMA-2000 1x), cum este sistemul Zapp
operat de Telefonica România.
1.2. Premize economice şi de piaţă pentru definirea UMTS
Un punct de plecare în definirea cerinţelor pentru sistemul UMTS l-a
constituit ansamblul tendinţelor observate în piaţa comunicaţiilor mobile,
atât europene cât şi din alte regiuni ale lumii. O primă tendinţă a fost
dezvoltarea unui set de servicii personalizate cât mai larg la care să aibă
acces “oricine, oricând şi oriunde, dar nu şi la orice preţ”. În acelaşi timp s-
a observat că au început să se atenueze sau chiar să dispară anumite
delimitări tradiţionale între diferite domenii, cum ar fi telecomunicaţiile şi
tehnologia informaţiei. De asemenea, evoluţia pieţei comunicaţiilor mobile
a subliniat cât de lipsită de reglementări este aceasta, anumiţi utilizatori
combinând într-un mod specific diferitele servicii oferite de mai mulţi
operatori pentru a-şi satisface necesităţile. Un alt factor deloc de neglijat a
fost introducerea sistemelor de comunicaţii mobile de generaţia a II-a, în
4 5
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
primul rând sistemul GSM, care a revoluţionat piaţa comunicaţiilor mobile
europene.
Toţi aceşti factori conduc la o primă concluzie, aceea că o soluţie
unică pentru comunicaţiile mobile, bazată pe un sistem global şi pe o reţea
unică este total nerealistă. De aceea sistemul UMTS porneşte de la premiza
că trebuie lăsată utilizatorului libertatea de alegere între diferiţi operatori,
diferiţi producători pentru echipamentele folosite, diferite reţele de
comunicaţii şi, implicit, diferite servicii. Astfel, UMTS este definit ca un
sistem deschis, fiecare actor al pieţei comunicaţiilor putând veni cu propria
propunere de soluţie tehnică pentru asigurarea unui set de servicii
minimale definite de standard.
Sistemul GSM, de generaţia a II-a, a transformat comunicaţiile
mobile într-o piaţă de masă. Gradul de penetrare în anumite regiuni este
foarte ridicat: de exemplu in Peninsula Scandinavă el deserveşte peste 50%
din populaţie. La sfârşitul primului semestru al anului 1998 existau 293
semnatari ai memorandumului de înţelegere GSM din 120 ţări, multe din
afara Europei. Dintre aceştia 278 aveau reţele operaţionale GSM, cu un
total de 95 milioane utilizatori. S-a estimat ca în 2 ani şi jumătate (la
sfârşitul anului 2000) numărul acestora să crească la 235 milioane iar
statisticile sfârşitului de mileniu au confirmat această evoluţie.
Această dezvoltare va fi facilitată de răspândirea terminalelor
multibandă (GSM / DCS1800 / PCS1900) sau multimod (DECT/GSM,
PHS/GSM şi GSM/satelit). În timpul necesar până la momentul dezvoltării
reţelelor UMTS operaţionale, gradul de penetrare a terminalelor GSM în
rândul populaţiei dintr-o serie de ţări va creşte până la 50%-80%. Toate
acestea obligă ca întregul proces de definire şi de standardizare a
sistemului UMTS să se bazeze pe coexistenţa reţelelor UMTS şi GSM şi să
ofere posibilitatea existenţei unei multitudini de terminale multimod şi
multibandă GSM/UMTS.
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

1.3. Stadiul tehnic al sistemelor de comunicaţii mobile europene pre- O imagine generală asupra sistemului se poate face investigând
UMTS serviciile oferite de aceste şi arhitectura sa.

Fiind propunerea europeană pentru sistemele de a 3-a generaţie,

UMTS reprezintă continuarea sistemelor europene de comunicaţii mobile
digitale, preluând o parte din elementele acestora.
1.3.1. Sistemul GSM
Cel mai cunoscut sistem de comunicaţii mobile digitale de concepţie
europeană rămâne sistemul GSM, care s-a răspândit în prezent pe toate
continentele, în principalele sale variante (GSM900, DCS1800 şi
PCS1900) şi continuă să se dezvolte şi în prezent, cum ar fi noua variantă
de GSM în banda de 450 MHz. El a fost dezvoltat în principal pentru
asigurarea serviciului de telefonie mobilă. Principalele sale caracteristici
tehnice pentru variantele GSM900 şi DCS1800, prezente în Europa,
inclusiv în România, sunt prezentate în tabelul 1.3.
1.3.1.1. Serviciile oferite de sistemul GSM
Serviciile GSM sunt clasificate ca şi în reţelele de tip ISDN astfel:
• Servicii suport sau bearer services, care oferă o capacitate de transmisie
între interfeţele utilizatorilor definiţi şi care sunt definite tehnic prin
prisma punctului de vedere al reţelei de comunicaţie (tabelul 1.4);
• Teleservicii, care conţin o ofertă de comunicaţie incluzând terminalele
şi eventualele aplicaţii şi care sunt definite prin prisma punctului de
vedere al utilizatorului, fiind focalizate pe aspectul funcţional al
serviciului (tabelul 1.5);
• Serviciile suplimentare reunind toate facilităţile de utilizare care pot fi
oferite în completarea serviciilor precedente.
TELESERVICIU

Tabelul 1.3. Principalele caracteristici tehnice ale sistemului GSM

GSM DCS SERVICIU SUPORT
Banda de frecvenţe ocupată 809-915 MHz 1710-1785 MHz
935-960 MHz 1805-1880 MHz
Numărul de intervale TDMA 8
Ecartul duplex 45 MHz 95 MHz
Rata de modulaţie 271 kbit/s
Echipament REŢEA Echipament
Debitul vocal 13 kbit/s (5,6 kbit/s) terminal terminal
Debitul maxim de date 12 kbit/s
Tehnica de acces multiplu Multiplexare în frecvenţă Figura 1.2.Serviciile suport şi teleserviciile în GSM
(intercelulară) şi în timp
(intracelulară, ca acces multiplu de
bază); duplexare în frecvenţă
Raza celulelor 0,3 – 30 km 0,1 – 4 km
Puterea terminalelor 2–8W 0,25 – 1 W

6 7
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

Tabelul 1.4. Serviciile suport în GSM Tabelul 1.5. Teleserviciile în GSM

Tipul Transferul Debitul Tipul Modul Comentarii Clasa Denumirea Denumirea normei Abreviere
Serviciului (bit/s) accesului Transmi- Telefonie Telefonie
3.1 kHz 300, 1200, Asincron T sau V.21, sie de Apel de urgenta Apel de urgenta
2400 sau 9600 NT V22bis, voce
Circuit V.26, V.32 Mesaje Mesaje scurte către un Mesaje scurte terminal SM
de 3.1 kHz 1200, 2400, Sincron T sau V.22, Scurte mobil punct la punct mobil / Punct la punct MT/PP
date 4800 sau 9600 NT V22bis, Mesaje scurte de la un Mesaje scurte originea SM
V.26, V.32 mobil punct la punct terminal mobil / Punct MO/PP
3.1 kHz 1200 (DL) Asincron T sau Apel de la la punct
75 (UL) NT mobil Mesaje scurte în difuzare Mesaje scurte
V.23. (către mobil)
UDI 300, 1200, Asincron T sau Transmisie alternată Alternarea voce şi fax
2400 sau 9600 NT Fax voce/fax grup 3 grup 3
UDI 1200 (DL) Asincron T sau Apel de la (transparentă şi
75 (UL) NT mobil netransparentă)
UDI 1200, 2400, Sincron T sau Transmisie automată fax Fax automat
4800 sau 9600 NT grup 3 (transparentă şi (grup 3)
UDI 300, 1200, Asincron T sau netransparentă)
(PAD) 2400 sau 9600 NT
Acces UDI MS: 1200 Asincron T sau Apel de la Serviciile suplimentare GSM oferă un anumit număr de ameliorări
sincron la (PAD) BS: NT mobil sau facilităţi adiţionale teleserviciilor şi serviciilor suport, dar nu pot exista
reţeaua de fără acestea. În GSM ele se referă la identificarea numărului, înapoierea
date apelului, apelul dublu, facilităţile de tip conferinţă, de facturare şi
Acces UDI 2400, 4800 sau Sincron NT Apel de la restricţionare a apelului.
asincron la (Pachet) 9600 mobil
reţeaua de
date 1.3.1.2. Arhitectura sistemului GSM
Notă: T: modul transparent; NT: modul netransparent (protocolul RLP).
UDI: transferul numeric de la un cap la altul – 3,1 kHz : transfer O reţea de telefonie mobilă (Public Land Mobile Network – PLMN)
cu conversie analogică. GSM poate fi decupată în patru mari subsisteme (fig. 1.3):
PAD: pasajul prin asamblorul / dezasamblorul de pachete. - subsistemul staţiilor mobile (MSS, Mobile Station Sub-System)
care asigură transmisiile radio şi interfaţarea cu utilizatorul;
- subsistemul staţiilor de bază (BSS, Base Station Sub-System) care
asigură transmisiile radio şi administrează resursa radio;
8 9
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

- subsistemul de dirijare numit curent reţea fixă (NSS, Network - interfaţa mobilă (MI, Mobile Interface), formată din microfon,
Sub-System) care cuprinde ansamblul funcţiilor necesarela la difuzor, display, tastatură, etc şi care reprezintă interfaţa cu
stabilirea apelurilor şi la mobilitate; (în faza a doua a utilizatorul mobil;
specificaţiilor GSM, termenul utilizat este SMSS pentru Switching - modulul identităţii abonatului (SIM, Subscriber Identity Module)
and Management Sub-System); care este o cartelă cu elemente de memorie ce conţine datele de
- subsistemul de exploatare şi mentenanţă (OSS, Operation and identificare ale abonatului necesare lucrului în reţea şi diferite alte
Support Sub-system) care permite exploatatorului să-şi informaţii ce ajută la personalizarea staţie mobile.
administreze reţeaua. Subsistemul staţiilor de bază (BSS) conţine :
- transceiverul staţiei de bază (BTS, Base Transceivier Station),
OSS care sunt emiţătoare – receptoare având un minim de inteligenţă,
OMC NMC - controlerul staţiei de bază (BSC, Base Station Controller) care
controlează un ansamblu de BTS-uri şi permite o primă
concentrare şi comutare de circuite.
MSS BSS SMSS
AuC Subsistemul de comutare şi management (SMSS) conţine baze de
MS date şi centre de comutare:
BTS - centrul de comutare al abonaţiilor mobili, (MSC, Mobile-services
BSC VLR HLR Switching Center) reprezintă principalul centru de conutare dintr-
MS
MSC
o reţea GSM, similar centralelor telefonice dintr-un sistem de
BTS
MS EIR telefonie fixă; unul dintre aceste centre de comutare, numit centru
PSTN de comutare poartă (GMSC, Gateway Mobile-services Switching
Center) este responsabil cu interfaţarea sistemului cu alte reţele de
comunicaţie telefonică, mobilă (PLMN, Public Land Mobile
BSC VLR
PLMN Network) sau fixă (PSTN, Public Swiched Telephony Network);
MS BTS MSC GMSC
- baza de date a abonaţilor proprii (HLR, Home Located Register)
Fig. 1.3. Arhitectura generală a sistemului GSM este o bază de date unică, ce conţine totalitatea informaţiilor de
identificare, de localizare şi de caracterizare a serviciului
Subsistemul staţiilor mobile (MSS) cuprinde ansamblul staţiilor abonaţilor proprii operatorului care exploatează reţeaua GSM
mobile ale utilizatorilor sistemului. Fiecare staţie mobilă (MS) este formată respectivă.
din două mari entităţi: - baza de date a abonaţilor vizitatori (VLR, Visitor Located
- echipamentul mobil (ME, Mobile Equipment), care este format la Register) este o copie a HLR relativ la abonaţii aflaţi în zona de
rândul lui din două componente: deservire a unui MSC căruia îi este asociat;
- terminaţia mobilă (MT, Mobile Termination), care reprezintă - baza de date a identităţii echipamentelor (EIR, Equipment Identity
un ansamblu emiţător-receptor care se interfaţează cu staţia de Register) este o bază de date ce cuprinde identitatea tuturor
bază; echipamentelor staţiilor mobile, împreună cu o caracterizare a
capacităţii lor de a asigura un serviciu corespunzător;
10 11
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

- centrul de autentificare(AuC, Autentification Center) reprezintă o adică Modelul de interconectare a sistemelor deschise). Acest model
bază de date prin intermediul căreia se verifică autenticitatea unui defineşte 7 niveluri pentru a împărţi şi grupa diferitele aspecte sau
abonat care solicită un anumit serviciu, pentru a se vedea dacă necesităţi ale comunicaţiilor, astfel încât acestea să se realizeze într-un mod
este îndreptăţit la acesta conform abonamentului său şi cum ordonat şi eficient. Modelul poate fi extins de la schimbul de informaţii
urmează să-i fie facturat. (date destinate utilizatorilor sau semnalizări între elementele sistemului) şi
Subsistemul de operare şi mentenanţă (OSS) este responsabil cu la celelalte aspecte ale sistemului de comunicaţii (de exemplu diferite
totalitatea activităţilor legate de operarea şi întreţinerea întregului sistem, prelucrări ale semnalului, discret sau continual), aflate în strânsă relaţie cu
activitate care se realizează tehnic în principal prin două entităţi: acest schimb de informaţii.
- Centrul de management al reţelei (NMC, Network Management Fiecare nivel (layer) comunică cu nivelul similar al sistemului /
Center) este un centru unic care realizează un control centralizat echipamentului aflat la distanţă, cu care este interconectat, precum şi cu
al reţelei; nivelul imediat inferior sau superior din sistemul / echipamentul local. Un
- centrul de operare şi întreţinere (OMC, Operation and nivel grupează un număr de protocoale. Acestea pot fi definite ca un mod
Maintenance Center) este un centru computerizat de monitorizare de realizare a unui schimb de informaţii în interiorul unui sistem sau între
a activităţii reţelei, conectat la MSC-urile şi BSC-urile din reţea. sisteme de comunicaţii. Protocoalele fiecărui nivel definesc cum se
desfăşoară comunicaţia, definind seturile corespunzătoare de mesaje şi
Pentru a favoriza libera concurenţă, atât între operatori, cât şi între diagramele de stare aferente.
constructorii de echipamente, elaboratorii sistemului GSM şi a
standardului au acordat o atenţie foarte mare standardizării interfeţelor Semnalizări Voce sau Date Voce sau Date Semnalizări
dintre diferitele entităţi ale sistemului. Acest lucru permite ca un operator
să-şi aleagă singur furnizorul pentru un anumit tip de echipament numai pe Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul
Nivelul 7 Application Layer
considerente economice şi de calitate, fără teama că aceste echipamente nu aplicaţie aplicaţie aplicaţie aplicaţie
vor putea lucra împreună în mod corespunzător. Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul
Nivelul 6 Presentation Layer
O consecinţă a acestei politici urmate în elaborarea sistemului este prezentare prezentare prezentare prezentare
definirea riguroasă a modului în care se face schimbul de informaţii dintre Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul
Nivelul 5 Session Layer
elementele sistemului. Ca orice sistem modern de comunicaţii, de sesiune sesiune sesiune sesiune
dimensiune mare, sistemul GSM respectă modelul OSI privind modul de Nivelul 4
Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul
Transport Layer
realizare a acestui schimb de informaţii. transport transport transport transport
Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul
Nivelul 3 Network Layer
reţea reţea reţea reţea

1.3.1.3. Modelul de referinţă OSI Nivelul Nivelul Nivelul Nivelul Link Layer
Nivelul 2
legătură legătură legătură legătură (Data Link Layer)
Nivelul Nivelul
ISO (International Standards Organization) a dezvoltat un model de Nivelul 1 Physical Layer
fizic fizic
referinţă pentru schimbul de informaţii din cadrul unui sistem de
comunicaţii de date (adică pentru ierarhizarea protocoalelor utilizate în Sistemul 1 Sistemul 2
cadrul acelui sistem), numit modelul OSI (Open Systems Interconnect, Fig. 1.4. Modelul de referinţă OSI
12 13
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

Modelul OSI permite ca două sisteme, cu implementări diferite, să • Nivelul 5 (Nivelul sesiune – Session Layer) este nivelul prin care
poată fi interconectate într-un mod structurat şi eficient, dacă respectă comunică utilizatorii sau nivelul prezentare. Exemple de operaţii incluse
specificaţiile OSI. aici ar fi schimbul de mesaje de identificare, parole, parametrii de
Modelul OSI pune în evidenţă două stive de protocoale, una pentru comunicaţie (rata de baud, tipul de duplex, etc). Este centrat pe un apel
semnalizări (informaţii de control), alta pentru comunicaţii de voce şi/sau sau pe o sesiune, privite ca o entitate întreagă.
date (informaţii destinate utilizatorilor). Pentru un sistem corect proiectat, • Nivelul 6 (Nivelul prezentare – Presentation Layer) operează cu
protocoalele implementate într-un anume mod, aferente unui anumit nivel, informaţii referitoare la conversia protocoalelor, tipul de terminal,
pot fi înlocuite cu altele echivalente, cu o altă implementare, fără să criptare, definirea de primitive, compresia mesajelor, conversia
afecteze celelate niveluri. structurii informaţiilor / fişierelor.
Cele 7 niveluri sunt următoarele: • Nivelul 7 (nivelul aplicaţie – Application Layer) poate fi fie complet
• Nivelul 1 (Nivelul fizic - Physical Layer) descrie formele de undă şi separat, fie combinat cu nivelul 6. El se referă la schimbul de structuri
parametrii aferenţi pentru biţii 1 şi 0, durata unui bit, modul de de informaţii, cu relevanţă pentru utilizatorul final. Aici sunt grupate
conexiune a pinilor, tipul de conector pentru sistemul în banda de bază, serviciile definite din punct de vedere al utilizatorului final,
frecvenţele utilizate în sistemele radio, operaţiile / parametrii de start şi managementul funcţiilor de mobilitate, etc.
stop, modul de comunicaţie (uni sau bi-direcţional), tipul de modulaţie, Este de remarcat că, în anumite sisteme, diferite niveluri dintre cele
parametrii / secvenţele pentru egalizarea de canal, etc. superioare (4-7) pot fi goale. Un exemplu este telefonia clasică, prezentat
• Nivelul 2 (Nivelul legătură – Link Layer) grupează biţii în cadre de în figura 1.5.
date. Stabileşte metodele de determinare a biţilor de sincronizare şi
modul cum se sincronizează cadrele, soluţiile de retransmitere a datelor Semnalizări Voce sau Date Voce sau Date Semnalizări
când cadrele au fost pierdute sau apar duplicări. Tot aici se prevăd
operaţiile de bufferare la schimbările de rate de transmisie, etc. Nivelul Nivelul
Nivelul 3 Network Layer
reţea reţea
• Nivelul 3 (Nivelul reţea – Network layer) se referă la tranzitul
pachetelor (grupurilor) de date între două puncte terminale dintr-o reţea. Nivelul Nivelul Link Layer
Nivelul 2
legătură legătură (Data Link Layer)
Deseori, acest nivel este responsabil de codarea / decodarea cu coduri
Nivelul Nivelul
corectoare de erori. Scopul principal (care nu este realizat întotdeauna) Nivelul 1
fizic fizic
Physical Layer
este de a putea considera nivelul 4 ca un canal fără erori. Tot la nivelul
Sistemul 1 Sistemul 2
3 se include informaţiile de rutare şi de tarifare.
• Nivelul 4 (Nivelul transport – Transport Layer) completează funcţia Fig. 1.5. Modelul de referinţă OSI aplicat sistemului telefonic fix clasic
nivelului 3 de a asigura un canal de comunicaţie lipsit de erori pentru
nivelurile superioare. Dacă nivelul 3 nu a realizat singur acest deziderat,
atunci nivelul 4 prevede proceduri de retransmitere a datelor, detecţie şi 1.3.1.4. Arhitectura protocoalelor interfeţei radio GSM
corecţie a erorilor. Tot acest nivel incude procedurile de iniţiere şi
încheiere a unui apel şi multiplexează informaţii de la utilizatori diferiţi Un exemplu al modului în care modelul de referinţă OSI se aplică
într-o structură de date unică. sistemului GSM este arhitectura protocoalelor pe legătura mobilă (prin
interfaţa radio), ceea ce este exemplificat în figura 1.6.
14 15
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

CM info Codare canal 1 Codare canal 2 Reordonare si

CM Interleaving
(bloc) (convolutional) partitionare
MM
BSSAP
MM GSM 05.03
RR BSSAP Criptare date
SSCP
SCCP
RR Modulatie Codare Multiplexare Formare
RR BT SM BTSM
MTP3
MTP3
GMSK diferentiala secventa secv. impuls
GSM 05.04 GSM 05.02
LA PDm LA PDm LA PD LA PD MTP2 MTP2
GSM 05.05
Antena Prelucrare
Ph. Layer Ph. Layer Ph.Layer Ph.Layer MTP1 MTP1 info receptie
Emitator Receptor (operatiile
MS Rad io (Um) BTS Abis BSC A MSC omoloage celor
de la emisie)
Fig. 1.6. Structura protocoalelor de semnalizare dintre o staţie mobilă (MS) Fig. 1.7. Prelucrările de nivel fizic din cadrul interfeţei radio GSM.
şi centrul de comutaţie al abonaţilor mobili (MSC), care tranzitează
interfaţa radio (Um), interfaţa BTS-BSC (A bis) şi BSC-MSC (A). Nivelul 3, reţea, are ca obiect stabilirea, menţinerea şi eliberarea
circuitelor comutate (de cuvânt sau de date) cu un abonat al reţelei fixe.
În BSS, se regăsesc în principal trei niveluri bazate pe OSI: nivelul Acest nivel este divizat în trei subniveluri.
fizic, nivelul legăturilor de date şi nivelul reţea, acesta fiind el însuşi Ansamblul aspectelor pur radio este integrat în subnivelul Radio
decupat în mai multe subniveluri care conţin mai multe interfeţe. Resource (RR). Celelalte aspecte sunt repartizate între subnivelurile MM şi
Nivelul 1 sau nivelul fizic defineşte ansamblul mijloacelor de CM prezentate mai departe. Subnivelul RR administrează instituirea,
transmisie şi de recepţie fizică a informaţiei. Prin interfaţa A bis transmisia mentenanţa şi eliberarea diferitelor canale logice. În interiorul MS, ea are
este numerică, foarte adesea pe căile de 64 kbit/s (una sau mai multe linii rolul de a selecta celulele şi de a supraveghea calea balizată la terminarea
MIC la 30 căi) şi reia recomandările G.703, G.705 şi G.732 ale UIT. Prin măsurilor efectuate prin nivelul fizic. Entitatea RR este, în principal,
interfaţa radio acest nivel este foarte elaborat, trebuind făcute numeroase prezentă în MS şi BSC. Cea mai mare parte a mesajelor care se raportează
operaţii complicate: codarea corectoare de erori, multiplexarea canalelor se transmit prin BTS fără interpretare.
logice, efectuarea măsurătorilor radio (fig. 1.7), cărora li se adaugă Totuşi, câteva mesaje, ca de exemplu ordinea de activare a unui
prelucrări specifice de semnal, cum ar fi codarea vocală. emiţător, se referă direct la BTS şi sunt schimbate între MS şi BTS sau la
Nivelul 2 sau legătura de date are ca obiect fiabilizarea transmisiei fel de bine între BTS şi BSC. BTS comportă o primă entitate numită RR
între două echipamente printr-un protocol. Protocoalele adoptate comportă pentru dialogul cu MS şi o a doua entitate pentru tratarea comenzilor
un mecanism de plată şi de retransmisie (ARQ, Automatic Repeat venind de la BSC. Aceasta din urmă este numită BTS Management (în
reQuest), şi sunt destul de similare protocolului HDLC. Legătura între BTS abreviere BTSM) şi omologarea sa se regăseşte în BSC.
şi BSC este administrată prin protocolul LAPD utilizat în ISDN. Între MS Itinerariul este administrat prin subnivelul MM, Mobility
şi BTS, specificarea nivelului fizic cere un protocol adaptat protocolului Management. El se referă la definirea informaţiei de localizare, la operaţia
LAPD, LAPDm (m pentru mobil). de autentificare şi la alocarea identităţii temporare a abonatului mobil
(TMSI).
16 17
UMTS – Introducere
În sfârşit, subnivelul CM, Conection Management, este despărţit în
trei părţi: entitatea CC, Call Control, tratează gestiunea conectărilor de
circuite cu destinatarul final. Entitatea SMS, Short Message Service,
asigură transmisia şi recepţia de mesaje scurte. Entitatea SS, Supplimentary
Services, administrează serviciile suplimentare. În faza 2+, noile entităţi
sunt definite în interiorul CM: entitatea pentru controlul apelurilor de grup,
Group Call Control şi apelurile difuzate, Broadcast Call Control, deci ca o
entitate de gestiune a datelor prin pachete pe canalele de semnalizare.
Subnivelurile CM şi MM nu sunt administrate în interiorul BSS.
Ansamblul mesajelor CM şi MM sunt tranzitate prin BSS fără a fi analizate
nici de BSS nici de BSC.
1.3.2. Îmbunătăţiri aduse sistemului GSM
Una din marile probleme cu care s-a confruntat sistemul GSM în
oferirea de noi servicii, în special legate de transmisiunile de date, este rata
de transmisie limitată alocată unui unic utilizator. Ceea ce limitează debitul
util pe care îl poate transporta o reţea celulară este interfaţa radio.
Sistemele de generaţia 2 şi jumătate obţin creşterea debitului util prin trei
metode:
1. utilizarea unei protecţii mai reduse a informaţiei pe interfaţa radio,
locul biţilor de control fiind luat de biţi de informaţie;
2. alocarea simultană a mai multor canale temporale din cadrul TDMA
unui unic utilizator (mod de operare multislot);
3. utilizarea unei modulaţii mai eficiente.
1.3.2.1. Sistemul cu circuite comutate de date de viteză mare - High speed
circuit switched data (HSCSD)
Sistemul cu circuite comutate de date de viteză mare (HSCSD) este o
variantă îmbunătăţită de GSM care permite unui utilizator obişnuit GSM să
stabilească legături de date la debite de până la 57,6 kbit/s.
18
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
Acest debit este obţinut prin posibilitatea operării pe canale (sloturi)
temporale multiple. Se pot atribui până la 4 canale de trafic pentru un
utilizator. Pe un canal se pot transmite fie 9,6 kbit/s utili, fie o variantă
îmbunătăţită de 14,4 kbit/s, variantă care are la bază reducerea protecţiei
datelor pe interfaţa radio Um. Extinderea ratei la 14,4 kbit/s a fost
elaborată anterior HSCSD. Vor rezulta debite utile maxime de 38,4 kbit/s,
respectiv de 57,6 kbit/s.
HSCSD nu presupune schimbări de echipamente (schimbări
hardware) în reţeaua GSM, fiind prin urmare o reţea care utilizează
comutaţia de circuite în transmisia de date. Din acest motiv este utilă şi
eficientă în aplicaţiile de timp real de debit mediu şi este o bună pregătire
pentru pasul următor: GPRS.
1.3.2.2. Serviciul general de pachete radio - General pachet radio service
(GPRS)
GPRS este un serviciu specificat în faza 2+ de standardizare a GSM
care constituie un pas cheie în evoluţia sistemelor de comunicaţie mobilă
digitală în spaţiul european. El este oferit prin intermediul unei
infrastructuri numită şi sistem sau reţea GPRS, ce interoperează cu
infrastructura „clasică” GSM.
GPRS se încadrează în orientarea generală a ETSI de a asigura prin
faza 2+ o platformă ce va putea fi utilizată ulterior în reţele de generaţia a
treia. Astfel el este considerat actualmente soluţia de bază pentru trecerea
la transmiterea de date în UMTS. Fiind un standard GSM, GPRS păstrează
evident şi compatibilitatea cu sistemul părinte, fiind practic o extensie a
acestuia pentru transmisii de date la debite mai mari. GPRS reprezintă la
ora actuală cel mai reprezentativ sistem de generaţie intermediară (2.5G).
Dacă HSCSD ar putea fi considerat o ajustare fină a GSM, GPRS
reprezintă cu siguranţă un salt tehnologic semnificativ, deoarece marchează
trecerea de la comutaţia de circuite la cea de pachete. Schimbarea tipului
de comutaţie se referă în acest moment (atât la 2.5G cât şi în 3G) doar la
transmiterea datelor, vocea rămânând în continuare comutată prin MSC.
Datorită eternei insuficienţe a resurselor radio, este probabil ca într-o fază
19
UMTS – Introducere
nu prea îndepărtată de dezvoltare a UMTS şi, de ce nu, chiar a GPRS, să
fie utilizată comutaţia de pachete şi pentru serviciile de timp real, vocale
sau non-vocale.
În concluzie GPRS reprezintă o infrastructură ce permite
transmiterea datelor pe baza comutaţiei de pachete într-o reţea GSM.
Pentru a putea oferi debite de date mai ridicate, în GPRS se
urmăreşte utilizarea cât mai eficientă a resurselor radio. Pentru aceasta se
preia de la HSCSD ideea operării multislot, posibilitatea de a proteja mai
puţin informaţia utilă pe interfaţa radio şi alocarea asimetrică uplink
/downlink. În ciuda acestor asemănări, înlocuirea comutaţiei de circuite cu
cea de pachete face din GPRS un sistem complet diferit de HSCSD.
Aceasta atât din punct de vedere al utilizatorului, care constată un timp de
conectare practic nul şi rate de transfer mai bune, dar şi din punct de vedere
al operatorului, care efectuează o investiţie incomparabil mai mare,
răsplătită printr-o mai eficientă utilizare a interfeţei radio, cu tot ceea ce
rezultă de aici (mai mulţi clienţi, mai multe servicii, aplicaţii diverse).
Rezumând, în GPRS este implementat un set de soluţii tehnologice
ce au ca scop principal creşterea eficienţei utilizării interfeţei radio.
Aceasta derivă atât din experienţa sistemelor anterioare, cât şi, mai ales,
din operarea în modul pachet a datelor ce se transmit. Soluţiile utilizate
sunt:
- creşterea ratei de transmisie a datelor prin reducerea codării canalului
(sunt definite şi pot fi utilizate 4 scheme de codare: 9,05kbit/s, 13,4 kbit/s,
15,6 kbit/s, 21,4kbit/s);
- creşterea ratei de transmisie prin operare multislot (până la 8 sloturi
temporale per utilizator);
- creşterea eficienţei utilizării resurselor radio prin multiplexarea mai
multor utilizatori pe acelaşi canal fizic (posibilă datorită transmisiei de
pachete; maximum 8 utilizatori pe slot temporal);
- creşterea eficienţei utilizării resurselor radio prin alocare asimetrică
uplink/downlink;
- creşterea eficienţei utilizării resurselor radio prin alocarea dinamică a
canalelor între servicii comutate în mod circuit respectiv pachet.
20
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
Când un întreg cadru TDMA este alocat unui utilizator cu schema de
protecţie minimă (practic fără corecţie de erori), rezultă rata utilă
instantanee maximă posibilă în GPRS (8x21.4 kbit/s = 171.2 kbit/s).
Practic, GPRS este o reţea cu comutaţie de pachete de sine stătătoare
care se adaugă la reţeaua GSM. GPRS interoperează cu infratructura GSM
la nivelul subsistemului staţiilor de bază BSS şi al bazelor de date din
subsistemul reţea (HLR, VLR, AUC). GPRS preia traficul de date, iar
GSM traficul de voce care rămâne comutat prin MSC.
Datele sunt transmise prin GPRS în pachete de lungimi fixe. Fiecare
pachet conţine adresa destinaţie pentru a putea fi rutat de nodurile GPRS.
Modificarea pe interfaţa radio e dată de introducerea codării adaptive a
canalului. Aceasta înseamnă că protecţia datelor variază în timp, în funcţie
de starea canalului radio. GPRS are o reţea nucleu proprie formată prin
interconectarea serverelor care gestionează transmisia de pachete, numite
noduri suport GPRS (GSN - GPRS Suport Node). Această reţea operează
în paralel cu subsistemul reţea şi comutaţie (SMSS) al GSM, care va
gestiona în continuare transmisia cu comutaţie de circuite.
Capacitatea alocată unei conexiuni va varia în funcţie de încărcarea
cu trafic de pe frecvenţa respectivă, precum şi de tipul traficului
(voce/date), de la fracţiuni de canale de trafic până la maximum 8 sloturi
temporale (adică tot cadrul TDMA), în funcţie de resursele disponibile.
Este important că, utilizând comutaţia de pachete, o transmisie de date nu
ocupă resursele reţelei decât atunci când sunt date de transmis. Când nu
există pachete de transmis resursele de pe interfaţa radio pot fi utilizate
pentru alte transmisii de date sau pentru trafic cu comutaţie de circuite.
1.3.2.3. Sistemul cu rată extinsă a datelor pentru evoluţia GSM - Enhanced
data (rate) for GSM evolution (EDGE)
EDGE reprezintă încă un pas pe calea creşterii eficienţei utilizării
resurselor GSM. EDGE evoluează din GPRS păstrându-i caracteristicile
(operare multislot, codare adaptivă, comutaţie de pachete pentru transmisia
de date). În plus în EDGE se introduce o modulaţie cu eficienţă spectrală
mai mare. Modulaţia agreată este 8-PSK liniară. TDMA obţine separarea
21
UMTS – Introducere
purtătoarelor de 200 kHz din GSM prin combinarea mai multor canale de
30 kHz. Rata de simbol este identică cu rata GMSK, adică 270.833 kbit/s.
Se pot utiliza până la 8 canale de trafic pentru un utilizator. Debitul de bit
maxim pe care îl poate obţine un utilizator este de 384 kbit/s, aspect care
face ca sistemul EDGE să fie considerat o alternativă a celorlalte sisteme
de generaţia a 3-a. În prezent standardul EDGE este dezvoltat de un grup
de lucru propriu în cadrul aceluiaşi parteneriat IMT-2000 ca şi UMTS,
aspect care relevă faptul că sunt mai degrabă sisteme complementare şi nu
concurente.
1.3.3. Comutaţie de circuite şi comutaţie de pachete
Comutaţia este o tehnică esenţială în reţelele complexe de
comunicaţii. Fără ea fiecare echipament terminal ar trebui conectat printr-o
cale directă, cu fir sau fără, la toate celelalte echipamente terminale din
reţea. Principalele metode de comutaţie sunt:
− comutaţia de circuite;
− comutaţia de mesaje;
− comutaţia de pachete;
1.3.3.1. Comutaţia de circuite
Aceasta presupune realizarea între emiţător şi receptor a unei căi
fizice de comutaţie dedicate, numită circuit. Întreaga comunicaţie se
desfăşoară în trei etape:
− stabilirea conexiunii (sau deschiderea circuitului);
− transferul de informaţii;
− eliberarea conexiunii (circuitului).
Este de remarcat faptul că stabilitatea fizică a căii de comunicaţie are
loc înainte de începerea transmisiunii propriu-zise. Aceasta poate conduce
la durate semnificative ale timpului de conectare.
22
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
Un dezavantaj notoriu al acestei tehnici este alocarea fixă a
resurselor de comunicaţie necesare pe durata conexiunii, indiferent dacă la
un moment sau altul mediul de transmisie este folosit total, parţial sau
deloc.
Pe de altă parte, avantajele comutaţiei de circuite provin tocmai din
această alocare fixă de resurse, care permite:
− asigurarea unei întârzieri constante şi minime;
− garantarea unui debit util corespunzător mediului de comunicaţie şi
serviciului utilizat;
Toate acestea facilitează oferirea serviciilor de timp real (telefonie,
videofonie, alte transmisiuni video). Exemplul tipic de reţea cu comutaţie
de circuite este reţea telefonică publică comutată (PSTN). Reţeaua GSM
este, de asemenea, o reţea cu comutaţie de circuite.
În cazul reţelelor de comunicaţii mobile, etapa de stabilire a
conexiunii presupune alocarea unui canal radio (sau a mai multora în cazul
HSCSD) unei staţii mobile (MS). Acest canal rămâne în posesia
terminalului mobil pe toata durata conexiunii, chiar dacă transferul de date
este discontinuu (în rafale) sau chiar încetează cu desăvârşire (de exemplu
când utilizatorul citeşte cu atenţie cinci minute o pagină WEB, după care,
lămurit pe deplin, întrerupe legătura). Ca o particularizare binecunoscută a
reţelelor cu comutaţie de circuite trebuie menţionat că utilizatorul trebuie
să plătească pentru întreaga durată a conexiunii, chiar dacă a fost risipitor
şi nu a folosit resursa ce i-a fost alocată.
1.3.3.2. Comutaţia de mesaje
Comutaţia de mesaje este o tehnică ce nu stabileşte apriori o cale de
transmisiune între emiţător şi receptor. Informaţia ce urmează a fi
transmisă formează o entitate bine precizată, numită mesaj. Mesajele sunt
complet independente unele faţă de altele şi pot avea lungimi variabile,
deşi structura (formatul) lor poate fi prestabilit. Emiţătorul trebuie să
ataşeze mesajului adresa destinatarului, decizia cu privire la ruta pe care o
va urma mesajul fiind de competenţa fiecărui comutator (router) prin care
trece. Fiecare comutator va memora mesajul după care îl va transmite pe
23
UMTS – Introducere
ieşirea selectată de el. Principala problemă a comutaţiei de mesaje este dată
de dimensiunea mare a mesajelor. Din această cauză comutatoarele de
mesaje au nevoie de o capacitate de stocare uriaşă, iar întârzierea în noduri
poate deveni inacceptabilă din cauza monopolizării ieşirilor de către
mesajele lungi. Exemplul tipic de reţea cu comutaţie de mesaje este reţeaua
telex.
1.3.3.3. Comutaţia de pachete
Rezolvă o mare parte din dezavantajele comutaţiei de mesaje
stabilind o lungime maximă a entităţii informaţionale care circulă prin
reţea, numită pachet. Pachetele sunt în general rezultatul divizării
mesajelor în blocuri de lungime mică. Datorită acestui fapt, spre deosebire
de mesaje, pachetele nu sunt independente. O recepţie corespunzătoare
implică refacerea mesajului prin ordonarea pachetelor după logica folosită
la emisie. Pentru aceasta exista două posibilităţi, apropiate conceptual de
comutaţia de mesaje, respectiv de comutaţia de circuite.
A. Comutaţia de pachete fără conexiune (sau neorientată pe conexiune)
În cazul comutaţiei de pachete fără conexiune, pachetele (numite şi
datagrame) se transmit independent, în cel mai pur spirit al comutaţiei de
mesaje, urmând rute posibil diferite. Sosirea lor la destinaţie poate avea loc
într-o ordine aleatoare, ceea ce necesită reordonarea lor de către receptor.
Refacerea succesiunii corecte a pachetelor se bazează pe informaţia
suplimentară din fiecare pachet privitoare la mesajul din care face parte şi
locul pe care îl ocupa în el. Exemplul tipic de reţea care utilizează
comutaţia de pachete este internetul.
B. Comutaţia de pachete orientată pe conexiune (sau circuit virtual)
În cazul comutaţiei de pachete orientată pe conexiune (sau circuit
virtual), comunicarea între terminale presupune stabilirea unei căi anume
pe care va circula fluxul informaţional dintre acestea, similar cu comutaţia
24
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
de circuite. Spre deosebire de aceasta, nu este vorba de dedicarea unui
circuit fizic comunicării respective, ci de configurarea unui circuit logic,
numit circuit virtual. Aceasta înseamnă că toate pachetele vor urma aceeaşi
cale prin reţea, fără a dedica suportul fizic comunicaţiei respective.
Pachetele altor utilizatori vor putea folosi foarte bine segmente din calea
respectivă, sau chiar întreaga cale. La stabilirea circuitului virtual, fiecare
comutator (router) trebuie să memoreze în tabela de dirijare care este
succesorul său în respectivul circuit virtual. Astfel, spre deosebire de
comutaţia de pachete fără conexiune, după stabilirea circuitului virtual
comutatorul nu mai trebuie să decidă calea fiecărui pachet. Având memorat
nodul succesor în fiecare dintre circuitele virtuale în care este implicat,
comutatorul va identifica circuitul asociat pachetului şi îl va transmite pe
acesta pe linia de ieşire corespunzătoare. Tehnica circuitului virtual
garantează livrarea în ordine a pachetelor la destinaţie. Exemple marcante
de reţele ce utilizează comutaţia de pachete de tip circuit virtual sunt X.25
şi ATM.
Marele avantaj al comutaţiei de pachete este utilizarea eficientă a
resurselor de transmisiune. Deoarece acestea nu sunt dedicate, ele pot fi
folosite după necesităţi, pentru a transmite pachete provenind de la
utilizatori diferiţi. Din acest motiv comutaţia de pachete este extrem de
avantajoasă în cazul unei infrastructuri cu resurse de transmisiune limitate,
cum este şi cazul reţelelor fără fir.
Un dezavantaj important al comutaţiei de pachete este dat de
gestionarea comutatoarelor (routerelor) în cazul unui trafic crescut la
intrare. Pierderea pachetelor, garantarea unei întârzieri maxime şi a unui
debit utilizator constant sunt problemele spinoase ale comutaţiei de
pachete. Ele reprezintă obstacole în special în calea oferirii serviciilor de
timp real, cum ar fi telefonia.
În schimb, în cazul transmisiilor de date, avantajul bunei administrări
a resurselor prevalează. De exemplu, în cazul particular al interfeţei radio
GSM, când o staţie mobilă (MS) generează un pachet de date, reţeaua îl va
transmite pe un canal radio disponibil în acel moment. Următorul pachet de
pe acel canal poate să aparţină aceleiaşi staţii mobile, dacă are ceva de
transmis, sau, dacă nu, alteia. În acest mod, atâta timp cât cineva are ceva
25
UMTS – Introducere
de transmis, canalele radio nu sunt blocate inutil. Lucrul în mod pachet are
o eficienţă cu totul deosebită în cazul unui trafic de date în rafale (data
bursts).
Aşadar, pentru un sistem GSM bazat esenţialmente pe comutaţia de
circuite, este extrem de utilă alocarea resurselor neutilizate de către
serviciile vocale pentru servicii mai puţin prioritare. Atât HSCSD cât şi
GPRS îşi propun acest lucru. Serviciile cele mai potrivite pentru
valorificarea resurselor rămase (preferabil printr-un mecanism de alocare
dinamică) sunt tocmai cele care implică un trafic de date în rafale, fără
pretenţii de timp real. Diferenţa fundamentală între HSCSD şi GPRS este
că acesta din urmă valorifică aceste resurse într-un mod mult mai eficient,
deoarece utilizează comutaţia de pachete. În plus, costul serviciilor oferite
este mai atractiv deoarece utilizatorul plăteşte volumul de date transferat.
Practic, dacă doreşte, utilizatorul poate fi ‚conectat’ la reţeaua de date în
permanenţă, fiind taxat doar pentru timpul în care efectiv utilizează
resursele reţelei, adică pentru pachetele de date recepţionate, respectiv
transmise.
1.3.4. Soluţiile propuse prin GPRS pentru asigurarea traficului de date
1.3.4.1. Servicii GPRS
Dintre aplicaţiile cele mai potrivite pentru GPRS se pot aminti
mesageria de orice tip, difuzare şi distribuţie multiplă, telemetrie, jocuri,
navigare de mică anvergură pe reţeaua internet. În general, orice tip de
aplicaţii ce necesită comunicaţii maşină - maşină la debite mici şi medii
sunt adecvate dezvoltării în mediul GPRS.
Ca şi în reţeaua GSM, reţelele GPRS pot oferi două categorii de
servicii de telecomunicaţii:
• servicii de bază, constituite din serviciile suport şi din teleservicii;
• servicii suplimentare;
26
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
A. Serviciile de bază GPRS
Acestea sunt în principal servicii suport (bearer services) pentru
transport de date care realizează transmiterea datelor cu comutaţie de
pachete între două interfeţe şi din teleservicii de transport corespunzătoare.
Similar situaţiei din GSM, aceste interfeţe sunt:
• interfaţa dintre echipamentul terminal de date (de exemplu calculator) şi
terminalul mobil GPRS,
• interfaţa dintre reţeaua GPRS şi reţeaua de date sau echipamentul
terminal cu care comunică. Aceasta interfaţă este situată într-un nod
poartă (gateway) GPRS, similar situaţiei din GSM, unde locul ei este
GMSC.
Teleserviciul fundamental oferit de GPRS este cel de transport de
date şi este detaliat mai jos. Un alt teleserviciu oferit de GPRS este
transmisia şi recepţia de mesaje scurte (SMS). Astfel, pe de o parte,
capacitatea de transmisie a mesajelor scurte va creşte, iar, pe de alta parte,
reţeaua de semnalizări pe care se transmit în GSM aceste mesaje nu va mai
fi încărcată şi cu mesaje scurte ce vin sau pleacă de la / la terminalele
mobile GPRS.
Sunt definite doua categorii de teleservicii de transport:
- servicii punct la punct (PTP, Point-to-Point), orientate sau nu către
conexiune;
- servicii de difuzare punct la multipunct (PTM, Point-to-Multipoint),
având două forme: de multidistribuţie (PTM Multicast) şi de difuzare la un
grup (PTM Group);
B. Serviciile suplimentare
Printre serviciile suplimentare specifice avute în vedere într-un prim
stadiu al GPRS se numără redirecţionarea necondiţionată a apelurilor,
redirecţionarea când abonatul nu este accesibil şi definirea de grupuri
închise de utilizatori.
În afară de aceste servicii, recomandarea GSM 02.60 descrie
posibilitatea oferirii de servicii adiţionale cum sunt accesarea bazelor de
27
UMTS – Introducere
date, servicii de mesagerie, validări de cărţi de credit, servicii de
monitorizare electronică, tranzacţii electronice, etc.
C. Calitatea serviciului (QoS)
Datorită variaţiei foarte mari a unor parametrii de care depinde
satisfacţia utilizatorului în cazul comutaţiei de pachete, parametrii a căror
valoare “acceptabilă” este dependentă de aplicaţie, s-a încetăţenit noţiunea
de calitate a serviciului pentru a descrie capacitatea unui serviciu de a da
satisfacţie utilizatorilor săi.
Uniunea Internatională de Telecomunicaţii, (ITU-T) defineşte
calitatea serviciului (QoS, Quality of Service) drept efectul colectiv al
performanţelor acelui serviciu care determină gradul de satisfacere a
utilizatorului său.
Performanţele serviciului se apreciază prin parametri ce pot fi
măsuraţi direct la punctul în care serviciul este accesat de către utilizator.
Exemple de parametri întâlniţi uzual în definirea QoS sunt debitul
utilizator şi întârzierea.
Cerinţele de calitate ale aplicaţiilor din reţelele mobile sunt foarte
diverse. O transmisiune de date multimedia în timp real necesită cu totul
alte performanţe decât un transfer de fişiere care, la rândul său, diferă de un
serviciu de poştă electronică. Ca şi în cazul reţelelor fixe, pentru a asigura
fiecărui serviciu setul optim de performanţe, este necesară definirea unor
clase de calitate diferite.
În sistemul GPRS clasele de calitate se numesc “profile QoS”.
Fiecărei transmisiuni de date (sesiune) îi va corespunde un profil QoS ce
trebuie stabilit înainte de începerea transmisiei propriu-zise. Parametrii
prin care se definesc profilele QoS pentru GPRS-PTP sunt:
• prioritatea serviciului;
• siguranţa serviciului;
• întârzierea;
• debitul utilizator.
Aceşti parametri pot fi negociaţi între utilizatorul GPRS şi reţea
pentru fiecare sesiune (unii pot fi renegociaţi pe parcursul unei sesiuni). La
28
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
baza negocierii stau, pe de o parte, cerinţele de calitate ale utilizatorului şi,
pe de altă parte, resursele de reţea disponibile. Profilul QoS poate fi asignat
unei sesiuni şi fără negociere, caz în care serviciul beneficiază de oferta
minimă a reţelei (corespunzătoare valorilor implicite ale parametrilor de
calitate).
Prin specificarea clasei pentru fiecare parametru de calitate se
creează aşa numitul “profil QoS al utilizatorului”. Nu este obligatoriu că o
reţea GPRS să ofere orice combinaţie posibilă de clase. Uzual în GPRS se
foloseşte doar un set limitat de profile QoS.
Trebuie subliniat că recomandările GPRS stabilesc doar profile de
calitate, nu şi modul în care se asociază acestea aplicaţiilor. Fiecare
operator GPRS are deci libertatea de a stabili profilul QoS corespunzător
fiecărei aplicaţii utilizator derulată prin reţeaua sa. Pentru fiecare aplicaţie
GPRS, tarifarea are la bază volumul de date transmise, tipul serviciului şi
profilul QoS ales. Opţional, echipamentul mobil GPRS poate monitoriza o
parte a parametrilor de calitate: întârzierea, clasa se siguranţă şi debitul.
1.3.4.2. Arhitectura GPRS
GPRS este o soluţie pentru operatori deoarece nu necesită modificări
substanţiale în reţeaua GSM. Aşa cum se observă în figura 1.8, reţeaua
nucleu a GPRS operează în paralel cu GSM-SMSS.
Din punct de vedere arhitectural, GPRS este o reţea cu comutaţie de
pachete de sine stătătoare care interoperează cu infrastructura GSM la
nivelul staţiilor de bază şi al bazelor de date din subsistemul reţea şi
comutaţie (HLR, VLR, AUC, etc.). Astfel, într-o reţea GSM/GPRS
serviciile GSM comutate în mod circuit (voce, date, SMS) şi serviciile
GPRS comutate în mod pachet (date, SMS) pot fi oferite în paralel.
Un serviciu vocal solicitat de către o staţie mobilă GPRS (MS-
GPRS) va fi direcţionat de către BSC spre reţeaua GSM, unde va fi
comutat de către MSC. El se va desfăşura ca un serviciu GSM uzual, dar
un serviciu de date GPRS solicitat de către aceeaşi staţie mobilă MS-GPRS
va fi direcţionat de către BSC spre reţeaua GPRS şi se va desfăşurat în mod
pachet.
29
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

OSS exemplu, utilizatorul poate vorbi la telefon în timp ce staţia mobilă

OMC NMC efectuează un transfer de fişiere.
- Staţii mobile GPRS clasa B pot fi ataşate şi ele simultan la reţelele GSM
şi GPRS. Este posibilă monitorizarea simultană a serviciilor
MSS BSS SMSS
AuC GSM/GPRS dar nu este posibil traficul simultan. Aceasta înseamnă că
MS dacă terminalul mobil este angajat într-un serviciu GPRS în momentul
BTS VLR sosirii unui apel telefonic (GSM), pe parcursul convorbirii telefonice
BSC MSC HLR transferul de date încetează. Totuşi, conexiunea virtuală GPRS nu este
MS
întreruptă, ci va fi menţinută într-o stare inactivă (aşteptare). După
BTS EIR
MS SGSN încheierea convorbirii transferul de date se reia automat. Comutarea
IP între operarea în mod circuit şi operarea în mod pachet se realizează
Reţea automat.
“backbone”
- Staţiile mobile GPRS clasa C nu pot fi ataşate simultan la reţelele GSM
BSC X.25
MS BTS şi GPRS, ci numai la una dintre cele două reţele. Ele pot opera fie
SGSN
GGSN numai în mod GPRS (MS-GPRS pur), fie în mod dual GSM/GPRS, dar
PSTN numai alternativ. De exemplu, dacă utilizatorul selectează modul GPRS
VLR terminalul se ataşează la reţeaua GPRS, dar este detaşat de la reţeaua
MSC GMSC PLMN GSM şi nu va putea recepţiona sau iniţia apeluri telefonice. Comutarea
între modurile de operare circuit/pachet se realizează manual. Opţional,
Fig. 1.8. Arhitectura generală a sistemului GSM-GPRS este posibil totuşi că o MS-GPRS de clasă C sa primească şi să
(cu linie îngroşată sau cu fond gri sunt reprezentate legăturile, respectiv transmită mesaje scurte (SMS) indiferent de modul de operare activat.
blocurile complet noi ale sistemului GPRS) Echipamentele terminale GPRS pot fi terminale mobile obişnuite
(care pentru servicii GPRS trebuie conectate la calculator similar
terminalelor GSM), telefoane publice cu cartelă, telefoane mobile cu ecran
A. Staţiile mobile MS-GPRS ce pot opera într-un mod grafic avansat, PDA sau calculatoare portabile.
Partea radio GSM/GPRS poate fi integrată sau nu în echipamentul
Un utilizator poate beneficia în mod diferit de serviciile GSM şi terminal.
GPRS, în funcţie de performanţele terminalului pe care îl poseda. Astfel, Pentru realizarea prelucrărilor necesare de semnal în modul GPRS, în
sunt definite trei clase de staţii mobile GPRS: staţia mobilă se implementează un nou bloc, numit unitate de codare a
- Staţiile mobile GPRS clasa A permit operarea simultană a serviciilor canalului (CCU - Channel Codec Unit). Pe lângă efectuarea
GSM (mod circuit) şi GPRS (mod pachet). Aceasta înseamnă că codării/decodării informaţiei pentru protecţia la erori, CCU este
terminalul mobil va fi ataşat simultan la GSM şi GPRS. În plus, este responsabil şi de măsurătorile efectuate pe canalul radio pe durata
posibilă activarea, invocarea şi monitorizarea simultana a serviciilor sesiunilor GPRS.
GSM, respectiv GPRS, precum şi traficul simultan GSM/GPRS. De

30 31
UMTS – Introducere
B. BSS - Subsistemul staţiilor de bază
La nivelul BSS se realizează separaţia între fluxul de biţi de date şi
semnalizările aferente serviciilor GSM, informaţia utilă urmând a fi
comutată în mod circuit în MSC, respectiv pachetele de date şi
semnalizările aferente serviciilor GPRS, ce urmează a fi comutate în mod
pachet prin reţeaua nucleu GPRS.
Modificările hardware faţă de BSS-GSM nu sunt substanţiale. Pe
lângă un bloc de codare CCU introdus la nivelul BTS, se introduce uzual la
nivel de BSC, o nouă entitate, numită unitate de control al pachetelor (PCU
- Packet Control Unit). Rolul PCU este important, el gestionând resursele
radio pentru transmisia datelor cu comutaţie de pachete. Printre funcţiile
sale principale se numără alocarea resurselor (până la 8 sloturi temporale /
legătură şi / sau până la 8 utilizatori / slot temporal, independent pentru
legăturile ascendente (uplink) şi descendente (downlink), precum şi
stabilirea tipului de codare ce se aplică datelor pe interfaţa radio, în funcţie
de starea interfeţei şi controlul puterii). În afară de acestea, în PCU sunt
implementate şi alte funcţii la nivel de legătură de date (segmentare,
reasamblare, etc).
C. SMSS - Subsistemul reţea şi comutaţie (reţeaua nucleu GSM)
Reţeaua nucleu GSM tratează în continuare toate serviciile cu
comutaţie de circuite (voce, SMS, date, GSM sau HSCSD) şi nu este
dependentă de ‚partenera’ sa cu comutaţie de pachete. În cadrul acestui
subsistem apar următoarele completări la nivelul bazelor de date şi al
centrelor de comutaţie:
În privinţa bazelor de date, principala modificare priveşte extensia
HLR, care devine baza de date comună GSM/GPRS. HLR va conţine, pe
lângă informaţia privind abonaţii GSM, datele referitoare la abonaţii GPRS
şi informaţii privind rutarea în reţeaua GPRS. Similar, EIR devine baza de
date comună GSM/GPRS şi conţine informaţii privind identitatea
echipamentelor ce accesează reţeaua. Astfel, cele doua baze de date vor
interopera (pe interfeţe diferite) atât cu comutatoare GSM cât şi cu
32
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
nodurile GPRS. HLR tratează nemodificat relaţia cu AUC pentru
autentificarea şi criptarea necesară în ambele reţele.
În centrele de comutaţie GSM de voce şi date (MSC/GMSC) se
implementează interoperarea cu nodurile GPRS, dar numai la nivelul
semnalizărilor.
Situaţia este diferită în cazul comutatoarelor de mesaje scurte (SMS-
GMSC, SMS-IWMSC). Acestea sunt singurele echipamente din nucleul
reţelei GSM care interacţionează cu nodurile reţelei GPRS şi prin
schimburi de date, nu numai prin semnalizări. Ele vor asigura recepţia,
respectiv transmisia de SMS-uri către centrul de mesaje scurte (SM-SC-
Short Message Service Centre), indiferent dacă mesajele sosesc de la MSC
printr-o transmisie GSM, sau de la nodul GPRS printr-o transmisie GPRS.
O componentă complet nouă este reţeaua nucleu GPRS, care este
formată din noduri care comunică prin intermediul unei reţele interne de
trunchiuri IP ce formează un fel de coloană vertebrală a reţelei fixe pentru
traficul de pachete, numită de aceea reţea “backbone”.
Nodurile GPRS sunt denumite generic GSN (GPRS Support Node) şi
sunt de două tipuri: noduri care servesc abonaţii mobili (SGSN) şi noduri
poartă (GGSN).
- SGSN (Serving GSN) au ca rol principal gestiunea mobilităţii şi a
comunicaţiei (ca şi MSC în GSM);
- GGSN (Gateway GSN) au ca rol principal asigurarea interoperării cu
reţele exterioare (ca şi GMSC în GSM ). GGSN asigură interoperarea cu
reţele de date de tip X.25 şi IP.
Ca şi în GSM, funcţiile de interoperare pot fi integrate într-un
echipament unic, un SGSN devenind şi GGSN, sau pot fi păstrate în
echipamente fizic diferite.
Standardul GPRS analizează nu numai comunicaţia din interiorul
unei reţele GPRS-PLMN, ci şi de modul în care diferitele reţele GPRS vor
interopera în vederea creării spaţiului GSM-GPRS. Astfel, ETSI defineşte
doua tipuri de reţele de trunchiuri IP:
• Reţeaua internă de trunchiuri (inter-PLMN) este o reţea IP privată care
interconectează toate nodurile GSN ale unei reţele GPRS. Ea este
reţeaua “backbone”.
33
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

• Reţeaua de trunchiuri inter –PLMN este o reţea IP care are ca scop O prognoză a evoluţiei comunicaţiilor mobile digitale se bazează pe
conectarea a două sau mai multe GPRS-PLMN diferite. În funcţie de o evaluare a principalelor caracteristici de trafic ale serviciilor ce pot fi
acordul dintre operatori, reţeaua inter-PLMN poate fi formată din linii oferite de aceste sisteme de comunicaţii. O clasificare pe categorii de trafic,
proprii, linii închiriate sau poate utiliza trunchiuri din reţelele publice de cu principalele caracteristici, sunt prezentate în tabelul 1.6. Datele
date, cum ar fi Internetul. Acordul dintre operatori trebuie sa trateze nu prezentate mai jos aparţin unei prognoze realizate în 1998 sub egida
numai probleme de transport şi tarifare, ci şi cele de securitate în reţeaua Forumului UMTS.
IP.
Orice reţea GPRS va asigura roamingul abonaţilor săi în alte reţele Tabelul 1.6. Caracteristicile serviciilor
GPRS, spaţiul GSM devenind astfel spaţiu GSM-GPRS. Interoperarea între Servicii Rb,nu Def Rb,nu FC FA BW
diferite reţele GPRS se asigură prin funcţii de interfaţare speciale care se [kbit/s] [s] [kbit/s] [kbit/s]
implementează în SGSN sau GGSN. Un nod care conţine aceste funcţii se HIMM 128 144 128 2 1/1 256/256
numeşte poarta de frontieră (B-GGSN-Border Gateway GSN). High MM 2000 53 1509 2 0.005/1 15/3200
Medium MM 384 14 286 2 0.026/1 15/572
Modul de organizare al sistemului GSM-GPRS, prin flexibilitatea sa Date comutate 14 156 14.4 3 1/1 43/43
în a asigura categorii largi de servicii la parametrii tehnici corespunzători a Mesaje simple 14 30 10.67 2 1/1 22/22
făcut ca acesta să fie un punct cheie de pornire în elaborarea şi dezvoltarea Fonie 16 60 16 1,75 1/1 28/28
UMTS-ului. De asemenea, s-a luat în consideraţie că operatorii care doresc unde au fost utilizate notaţiile
să implementeze şi să opereze o reţea UMTS deţin în prealabil o reţea • HIMM = Servicii multimedia foarte interactive
GSM-GPRS şi vor fi puşi în faţa necesităţii transformării acesteia pentru a
• High MM = Servicii multimedia de viteză mare
deveni noua reţea UMTS.
• Medium MM = Servicii multimedia de viteză medie
• Rb,nu = Rata de bit nominală la utilizator;
• Def = Durata efectivă a apelului;
1.4. Prognoze privind evoluţia sistemelor de comunicaţii mobile de a 3-
a generaţie • Rb,nu = Rata de bit netă la utilizator;
• FC = Factorul de codare;
În perioada de dezvoltare a versiunii de bază a sistemului şi a • FA = Factor de asimetrie (legătura descendentă – DL / legătura
standardului UMTS, sub egida Forumului UMTS s-au realizat mai multe ascendentă – UL)
studii de prognoză privind evoluţia comunicaţiilor mobile şi a resurselor • BW = Lărgimea de bandă alocată serviciului, care reprezintă produsul
necesare pentru noul sistem. Ele au stat la baza prevederilor tehnice dintre rata de bit nominală la utilizator, factorul de codare şi cel de
stipulate în standard, dar şi la baza unor decizii cheie de natură economică asimetrie .
şi managerială (termene determinate de estimările privind intrarea în Prognozele pentru gradul de penetrare în rândul populaţiei a
saturaţie a sistemelor GSM şi GPRS, eliberarea benzilor de frecvenţe diferitelor categorii de servicii menţionate mai sus sunt indicate în Tabelul
necesare şi cât de largi să fie acestea, planificarea dezvoltării de noi servicii 1.7a pentru anul 2005 şi în Tabelul 1.7b pentru anul 2010.
cu valoare adăugată, etc).

34 35
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

Tabelul 1.7a. Gradul de penetrare al serviciilor în anul 2005 aria considerată. Deşi estimarea acestui trafic este dificilă pentru serviciile
2005 CBD / Suburban Acasă Urban Urban Rural (în multimedia, ale căror caracteristici temporale nu sunt foarte bine
Urban (în (în clădiri (în (pedes- (în / în afara cunoscute, raportul dintre servicii putând varia de-a lungul unei zile, se pot
Servicii clădiri) sau pe clădiri) tru) vehicul) clădiri- lua în consideraţie valorile din tabelul 1.8.
stradă) lor)
HIMM 0.01 0.005 0.005 0.005 0.005 0.005 Tabelul 1.8. Gradul de solicitare în ora de vârf
High MM 0.05 0.047 0.047 0.047 0.047 0.047 2005 2010
Medium MM 0.08 0.047 0.047 0.077 0.077 0.047 Servicii CBD / Urban Urban CBD / Urban Urban
Date comutate 0.10 0.10 0.10 0.10 0.10 0.10 Urban (pedes- (în Urban (pedes- (în
Mesaje simple 0.25 0.25 0.25 0.25 0.25 0.25 (în tru) vehicul) (în tru) vehicul)
clădiri) clădiri)
Fonie 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60
HIMM 0.12 0.06 0.004 0.24 0.12 0.008
High MM 0.12 0.06 0.004 0.12 0.06 0.004
Tabelul 1.7b. Gradul de penetrare al serviciilor în anul 2010
Medium MM 0.12 0.06 0.004 0.12 0.06 0.004
2010 CBD / Suburban Acasă Urban Urban Rural (în
Date comutate 0.06 0.03 0.002 0.06 0.03 0.002
Urban (în (în clădiri (în (pedes- (în / în afara
Mesaje simple 0.06 0.03 0.002 0.06 0.03 0.002
Servicii clădiri) sau pe clădiri) tru) vehicul) clădiri-
stradă) lor) Fonie 1 0.6 0.6 1 0.85 0.85
HIMM 0.050 0.053 0.053 0.053 0.053 0.053
În vederea stabilirii necesarului de spectru de frecvenţe ce va fi
High MM 0.180 0.180 0.180 0.180 0.180 0.180
alocat trebuie estimată dimensiunea celulelor. Pentru zonele urbane dense
Medium MM 0.180 0.180 0.180 0.180 0.180 0.180 (CBD – Central Business District) se estimează că celulele vor avea raze
Date comutate 0.100 0.100 0.100 0.100 0.100 0.100 de cca 75 m atât în 2005, cât şi în 2010. Raza medie în zonele urbane
Mesaje simple 0.400 0.400 0.400 0.400 0.400 0.400 (pedestre sau din vehicule) este estimată la 700 m în 2005 şi 600 m în 2010
Fonie 0.750 0.750 0.750 0.750 0.750 0.750 (se estimează că raza celulelor variază în 2005 între 400 m şi 1 km în
funcţie de nivelul traficului, respectiv între 300 m şi 900 m în 2010).
Gradul de penetrare a fost definit ca fragment din numărul populaţiei Dincolo de aceşti parametrii specifici sistemului de comunicaţie
dintr-o zonă de trafic care utilizează la un moment dat serviciul respectiv. mobilă, o influenţă determinantă asupra evoluţiei sistemului o are numărul
Au fost luate în consideraţie mai multe zone de trafic, considerate de utilizatori. Analizele privind utilizatorii comunicaţiilor mobile s-au
caracteristice. Cel mai mare grad de penetrare este estimat pentru zonele realizat în genera pe zone geografice, aşa cum rezultă şi din tabelul 1.9. Se
urbane ce formează centre finaciare şi de afaceri (CBD – Central Business remarcă o creştere extrem de accentuată pentru zona Asia – Pacific,
District). precum şi pentru multe ţari în curs de dezvoltare (incluse în grupul restului
Un parametru cheie în prognoza privind traficul şi necesarul de lumii), cum ar fi ţările post-comuniste, ceea ce explică interesul
resurse ce trebuie alocate la dezvoltarea sistemului îl constituie nivelul operatorilor şi al constructorilor de echipamente pentru aceste zone şi
traficului în ora de vârf (BHCA – busy hour call attempt), definit ca raport atenţia cu care aceste zone sunt tratate în faza de elaborarea a standardului
între numărul de apeluri sau conexiuni şi numărul total de utilizatori din UMTS / IMT-2000.
36 37
UMTS – Introducere Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale

Tabelul 1.9. Prognoza numărului de utilizatori MHz. Dacă se include aici spectrul alocat în prezent pentru sistemele de
Utilizatori fizici la sfârşitul 2000 2005 2010 generaţia a 2-a, precum şi cel deja alocat pentru UMTS / IMT2000, numai
anului în Europa va mai fi necesar un plus de spectru de 187 MHz. Chiar şi după
Europa (Uniunea Europeană) 113 200 260 anul 2010, când în Europa de vest, America de nord şi Orientul îndepărtat
America de Nord 127 190 220 se va ajunge la saturarea pieţei, este posibil ca necesarul de spectru radio să
Zona Asia – Pacific 1 149 400 850 crească, datorită diversificării serviciilor oferite utilizatorilor.
Restul lumii 37 150 400 Necesarul mondial de spectru radio, detaliat pe tipuri de servicii, este
Total 426 940 1730 indicat în tabelul 1.11.

Tabelul 1.11. Necesarul de spectru radio pentru UMTS / IMT2000

În Europa (mai exact în Uniunea Europeană), Japonia şi America de
Servicii Anul 2005 Anul 2010
Nord se estimează o saturare a pieţei din punct de vedere al numărului de
Servicii multimedia foarte interactive 35 MHz 85 MHz
utilizatori fizici în jurul anului 2010. Totuşi se preconizează apariţia unei
(HIMM)
pieţe potenţiale adiţionale date de comunicaţiile maşină-maşină şi de
Servicii multimedia (High & Medium 102 MHz 227 MHz
apariţia mai multor abonamente pentru acelaşi individ (de exemplu unul
MM)
plătit de firma la care lucrează, al doilea plătit de el însuşi). În celelalte ţări
Date comutate 14 MHz 10 MHz
din lume se consideră că piaţa va fi departe de saturaţie în anul 2010.
O prognoză detaliată pentru cele 15 ţări ale Uniunii Europene este Mesaje simple 2 MHz 2 MHz
dată în tabelul 1.10. Fonie 214 MHz 230 MHz
Total 366 MHz 1 554 MHz 1
Tabelul 1.10. Prognoza numărului de utilizatori în Uniunea Europeană Total (cu necesarul pentru divizarea 403 MHz 582 MHz
Anul Populaţia Utilizatori Pene- Din care Penetra- spectrului)2
(în fizici (în traţia utilizatori fizici ţia Note:
milioane) milioane) ai serviciilor 1 Includ spectrul existent pentru sistemele de a 2-a generaţie.
multimedia, 2 Dată de ineficienţa trunking-ului, de segmentele de bandă de gardă
în milioane precum şi de segmentarea spectrului pe categorii de servicii,
2005 385 200 0.52 32 0.08 datorită existenţei a mai multor operatori. Aceasta se presupune că
(din care 20 (0.05 de va duce la o creştere a necesarului de spectru radio de 10% în anul
utilizatori de High High MM) 2005 şi de 5% în anul 2010.
MM)
2010 387 260 0.67 90 0.23
1.5. Obiective urmărite de versiunea de bază a UMTS
Pornind de la prognozele indicate în tabelele 1.6-1.10, necesarul de
spectru radio pentru anul 2010 se ridică la o bandă cu lărgimea de 582 Obiectivele operatorilor şi ale producătorilor de echipamente nu pot
fi atinse decât dacă acestea servesc necesităţile, cerinţele şi exigenţele
1 din care numai în Japonia, în anul 2000: 60-70 milioane; în anul 2010: 90-100 milioane consumatorilor. Obiectivele cheie ale UMTS au fost definite de către
38 39
UMTS – Introducere
producătorii de echipamente în strânsă cooperare cu operatorii şi cu alte
părţi interesate, grupaţi în Grupul de Interes pentru a 3-a Generaţie al Obiective
Asociaţiei Memorandumului de Înţelegere GSM (GSM MoU 3GIG), care a privind:
inclus operatorii GSM de pretutindeni şi Forumul UMTS.
Obiectivele cheie ale UMTS sunt cuprinse în tabelul 1.12, sub Servicii
titulatura de obiective ale versiunii de bază UMTS. După introducerea oferite
operaţională a acestui sistem aceste obiective se vor extinde, pe baza
experienţei acumulate, în conformitate cu tendinţele pieţei şi cu evoluţia
tehnologică. Versiunea de bază este definită, cu foarte mici excepţii, prin
versiunea anului 1999 a standardului UMTS – IMT-2000 (numită şi
Release’99), care a fost publicată în martie 2000 şi reprezintă baza pentru
dezvoltarea şi implementarea diferitelor sisteme operaţionale (primul
Termina-
sistem operaţional UMTS – IMT-2000 a fost lansat în vara anului 2002 în
lele
Tokio, Japonia).
mobile
Tabelul 1.12. Obiectivele UMTS
Obiective Obiective principale propuse pentru sistemul UMTS –
privind: versiunea de bază (Release’99)
(operaţionale începând cu anul 2002)
Servicii • servicii multimedia, cu o rată de transmisie de:
Reţeaua
oferite • până la 2 Mbit/s pentru o viteză maximă a staţiei
de acces
mobile de 10 km/h (terminale indoor sau outdoor cu
deplasare pedestră);
• până la 384 kbit/s în medii urbane şi suburbane
(outdoor) cu viteza maximă de 120 km/h;
• până la 144 kbit/s în medii rurale cu viteza maximă de
500 km/h;
• calitate ridicată a transmisiunii de voce (similar
reţelelor fixe) la rate scăzute de transmisie;
• transmisiuni prin comutare de pachete la diferite viteze Nucleul
de transmisie şi în diferite condiţii radio de propagare; reţea fixă
• modul de creare de servicii şi pentru măsurători;
• portabilitatea serviciilor în timpul operaţiei de roaming
în alte reţele;
40
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
Tabelul 1.12. Obiectivele UMTS (continuare)
Obiective principale propuse pentru sistemul UMTS –
versiunea de bază (Release’99)
(operaţionale începând cu anul 2002)
• mecanism avansat de adresare, de exemplu tip Internet;
• mecanisme noi de încărcare (de exemplu volume);
• mod şi bandă de operare duale UMTS/GSM, incluzând
roaming între “insulele” UMTS;
• roaming între reţelele UMTS şi GSM;
• operare în oricare bandă potrivită care devine
disponibilă, de exemplu GSM, DCS1800, PCS1900.
• Echipamente mobile şi module tip SIM cu încărcarea
parametrilor prin interfaţa radio (de exemplu pentru
transmisiuni de date şi aplicaţii particulare – facilitate
care pentru versiunea de bază a sistemului necesită
studii suplimentare);
• terminale multimedia;
• terminale cu mod şi bandă duale GSM/UMTS;
• terminale adaptive.
• noi staţii de bază UMTS, având
• purtători de informaţie flexibili;
• rate de până la 2 Mbit/s;
• interfeţe rapide, autoadaptabile;
• capacitate sporită;
• acceptare de rate de transmisie variabile şi tipuri mixte
de trafic;
• eficienţă ridicată în utilizarea spectrului pentru
multimedia şi transmisiuni de voce cu viteză mică.
• evoluţia GSM NSS (subsistemul reţea) şi ISDN/IN
(reţea inteligentă);
• noi mecanisme de încărcare şi contorizare;
• suport pentru mobilitatea serviciilor personalizate prin
reţele – VHE (Virtual Home Network);
41
UMTS – Introducere
Tabelul 1.12. Obiectivele UMTS (continuare)
Obiective Obiective principale propuse pentru sistemul UMTS –
privind: versiunea de bază (Release’99)
(operaţionale începând cu anul 2002)
Nucleul • acceptare de rate de transmisie variabile şi tipuri mixte
reţea fixă de trafic;
• elemente de convergenţă între echipamentele mobile şi
fixe;
• acceptarea pachetelor de date prin protocoalele Internet.
Securitate • protecţie la utilizarea reţelei;
• prevederi de servicii de securitate pentru utilizatori;
• controlul scăpărilor şi/sau utilizărilor abuzive ale
reţelei;
Operare/ • stabilirea automată a relaţiilor pentru roaming;
întreţinere • acceptarea reţelelor de vânzări directe de la distanţă.
O parte din obiectivele urmărite de UMTS nu vor putea fi
implementate în totalitate decât în viitoarele faze de dezvoltare ale
sistemului. Dintre acestea se pot aminti:
• capacitatea de a oferii toată gama de servicii întregii populaţiei;
• acoperire radio globală, inclusiv direct de pe satelit la o rată de până la
144 kbit/s la o viteză relativă de până la 1000 km/h;
• acces direct la satelit pentru marea masă a utilizatorilor;
• flexibilitate în introducerea de noi servicii şi capacităţi tehnice;
• coexistenţa unor aplicaţii în scopuri multiple: comunicaţii publice sau
private, telefonie de bază pentru comunicaţii simple sau transmisiuni
multimedia de bandă largă pentru comunicaţii avansate.
1.6. Evoluţia standardului UMTS
Definirea din punct de vedere tehnic a diferitelor concepte care stau la
baza acestui sistem s-au realizat pe baza unei cooperări ştiinţifice şi tehnice
între specialişti din diferite universităţi europene pe de o parte şi cei din
42
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
cadrul companiilor producătoare de echipament sau ai operatorilor de
telecomunicaţii pe de altă parte. Aceştia au fost reuniţi sub egida
programelor FRAMES şi ACTS finanţate de Uniunea Europeană. Întregul
proces de definire a acestui nou sistem a fost coordonat de un grup de lucru
special creat în cadrul Institutului European de Standardizare în
Telecomunicaţii (ETSI).
Procesul de definire a sistemului şi de standardizare astfel început s-a
axat pe trei direcţii principale:
• elaborarea de standarde pentru echipamente terminale noi;
• elaborarea de tehnici, de echipamente şi, implicit, de standarde pentru
o reţea de acces nouă, fiind formate în acest sens mai multe grupuri de
lucru ce au formulat următoarele propuneri:
• propunerea Alpha: reţea de acces de tip CDMA de bandă largă
(WCDMA – Wideband CDMA);
• propunerea Beta: reţea de acces de tip OFDM (Orthogonal
FDMA);
• propunerea Gamma: reţea de acces de tip TDMA de bandă largă
(WTDMA – Wideband TDMA);
• propunerea Delta: reţea de acces de tip TD-CDMA (cu acces
multiplu mixt, atât cu diviziune în timp, cât şi în cod);
• propunerea Epsilon: reţea de acces de tip ODMA (Opportumity
Driven Multiple Access);
• dezvoltarea de capabilităţi noi ale reţelei fixe deja existente.
Pentru definirea sistemului au fost parcurse următoarele etape:
• definirea unei viziuni globale a sistemului UMTS, prin stabilirea
obiectivelor urmărite de către noul sistem;
• determinarea benzilor de frecvenţă în care noul sistem va urma să
opereze şi adoptarea măsurilor necesare pentru eliberarea acestora;
• definirea conceptelor de bază şi a parametrilor aferenţi pentru noul
standard;
• elaborarea unui proiect de cartă a operatorilor, pe modelul
Memorandumului de Înţelegere GSM;
• obţinerea consensului tuturor părţilor.
43
UMTS – Introducere
Un moment cheie în definirea acestui sistem s-a atins la reuniunea
grupului de lucru SMG 24 bis al ETSI, care a avut loc la Paris în zilele de
28 şi 29 ianuarie 1998. În urma propunerilor înaintate anterior pentru
modul de realizare a accesului în noul sistem s-a atins un consens, prin
definirea soluţiilor tehnice pentru interfaţa radio, care poartă numele de
UTRA (UMTS Terrestrial Radio Access). Aceasta se bazează pe reunirea a
două variante:
• WCDMA (acces multiplu de bandă largă cu diviziune în cod –
Wideband Code Division Multiple Access), bazată pe propunerea
Alpha, pentru care se realizează transmisiunea duplex în modul clasic,
prin diviziune în frecvenţă (FDD – Frequency Duplex Division) în
benzile de 1920-1980 MHz pentru legătura ascendentă (uplink), de la
staţia mobilă la staţia de bază, respectiv 2110-2170 MHz pentru legătura
descendentă (downlink), de la staţia de bază la cea mobilă2.
• TD/CDMA (acces multiplu cu diviziune mixtă, în timp şi în cod – Time
Division / Code Division Multiple Access), bazată pe propunerea Delta,
pentru care se realizează transmisiunea duplex prin diviziune în timp
(TDD – Time Duplex Division) în banda de 2010-2025 MHz.
Odată cu preluarea operaţiei de standardizare de către Uniunea
Internatională de Telecomunicaţii prin proiectul de parteneriat 3GPP,
standardul UMTS / IMT-2000 a fost definitivat în versiunea sa de bază,
numită “Release’99”, în conformitate cu obiectivele enumerate mai sus,
2 Propunerea UIT (Conferinţa WARC’92) de alocare a frecvenţelor pentru sistemele de
generaţia a 3-a prevede benzile de 1885 - 1980 MHz, 2010 – 2025 MHz şi 2110 – 2170
MHz pentru componenta terestră, precum şi cele de 1980 – 2010 MHz şi 2170 – 2200
MHz pentru componenta direct prin prin satelit. În Europa banda de 1885 – 1900 MHz
este rezervată pentru DECT, iar pentru modul FDD, unde sunt necesare perechi de benzi
separate printr-un ecart corespunzător, nu se pot rezerva decât banda de 2110 – 2170
MHz şi o pereche inferioară tot de 60 MHz lărgime de bandă. De aceea banda de 2010 –
2025 MHz a fost rezervată pentru modul TDD, iar banda de 1900 – 1920 MHz este
eliberabilă până în 2005 tot pentru modul TDD. La comunicaţia direct prin satelit se va
utiliza exclusiv modul FDD (cel TDD este dificil datorită dificultăţilor mai mari de
sincronizare) În Extremul Orient este disponibil tot spectrul propus de UIT, cu excepţia
Japoniei şi Koreei, unde numai benzile FDD vor fi disponibile deocamdată. Situaţia este
mult mai complicată în zona americană, deoarece benzile ce pot fi făcute disponibile
sunt mai înguste, deci acolo cerinţele privind banda alocată unui semnal sunt mult mai
stricte.
44
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
versiune care a fost publicată în martie 2000. Această versiune stă la baza
prezentării din această lucrare. Contribuţiile majore ale acestei versiuni
comparativ cu sistemele precursoare sunt următoarele:
• păstrarea unei compatibilităţi cu sistemul GSM / GPRS la nivelul
serviciilor, al arhitecturii şi al aspectelor definitorii ale acestui sistem,
ceea ce deschide calea interoperării GSM-UMTS;
• elaborarea de la zero a unei interfeţe radio şi a unei reţele de acces
complet noi, de tip WCDMA (FDD) şi TD/CDMA (TDD), cu o rată a
semnalului împrăştiat de 3,84 Mchip/s;
• dezvoltarea de echipamente utilizator multimod, corespunzătoare noii
reţele de acces, cu performanţe de radiofrecvenţă îmbunătăţite
corespunzătoare ultimelor studii de siguranţă în utilizare şi lucrului în
toate regiunile globului pământesc, cu facilităţi de testare avansate;
• îmbunătăţirea performanţelor reţelei fixe comparativ cu cea GSM /
GPRS, în condiţiile menţinerii compatibilităţii cu aceasta, pentru a
permite derularea de noi servicii în conformitate cu obiectivele
menţionate ale sistemului, cum ar fi serviciile nestructurate, ceea ce a
condus la o arhitectură de sistem deschis.
Anul 2000 şi anii care au urmat au adus o criză economică profundă
în domeniul telecomunicaţiilor şi al internetului, inclusiv în zona
comunicaţiilor mobile. Unul din elementele negative specifice
comunicaţiilor mobile care s-a conturat în această perioadă a fost reacţia
negativă a mediilor economice, bancare şi bursiere, la nivelul foarte ridicat
al investiţiilor pe care îl solicită infrastructura de acces a UMTS. Acest
lucru a condus la extinderea sistemului prin dezvoltarea EDGE şi
înglobarea acestuia în cadrul reţelei terestre de acces UMTS (UTRA), ceea
ce va permite dezvoltarea, la un preţ mai redus, de servicii cu viteză
suficient de mare (superioare valorii de 384 kbit/s, până la o rată maximă
de 554 kbit/s pentru un unic utilizator). Dincolo de estimarea unei
dezvoltări mai lente a comunicaţiilor mobile comparativ cu estimările
forumului UMTS, conjunctura apărută va oferi răgazul unei consolidări a
ofertei de servicii care să fie validate de piaţă, fără de care sistemele de
generaţia a 3-a vor constitui doar o infrastructură avansată de
telecomunicaţii, dar nu şi un succes economic.
45
UMTS – Introducere
Ulterior versiunii de bază au fost dezvoltate noi versiuni ale
standardului (Release’00, redenumită Release 4 în 2001, apoi Release 5 şi
Release 6) care să ţină cont de noile realităţi economice şi să preia noile
tendinţe din domeniul telecomunicaţiilor.
Versiunea “Release 4”, publicată în martie 2001, a adus un număr de
completări sistemului UMTS:
• consolidarea ofertei de servicii, în special pe linia personalizării
acestora (VHE – Virtual Home Environment), a evoluţiei spre o
arhitectură a serviciilor deschise (OSA – Open Services Architecture) şi
a localizării serviciilor atât în cazul comutaţiei de pachete, cât şi în cea
de circuite;
• dezvoltarea interfeţei radio prin definirea repetoarelor UTRA şi
consolidarea reţelei de acces prin flexibilizarea transportului datelor pe
legătura mobilă şi introducerea compresiei capetelor (header) de
pachete;
• completarea modului TDD de acces radio cu o versiune de bandă
îngustă (1,28 Mchips/s) pentru o mai bună utilizare a spectrului de
frecvenţe (în special în zona americană);
• dezvoltarea terminalelor prin accesarea altor dispozitive via Bluetooth;
• continuarea dezvoltării reţelei fixe şi a terminalelor pe linia trasată de
versiunea de bază pentru consolidarea ofertei de servicii a sistemului.
Versiunea “Release 5”, din perioada martie - iunie 2002, a adus un
număr de completări sistemului UMTS, cu precădere în zona asigurării
unei diversităţi de servicii şi a îmbunătăţirii reţelei fixe în conformitate cu
acestea, dar şi prin integrarea EDGE în cadrul modalităţilor de acces pe
legătura mobilă (GERAN). Dintre cele mai importante contribuţii la
dezvoltarea sistemului trebuie amintite următoarele:
• noua versiune CAMEL 4, dezvoltată din versiunea iniţială CAMEL din
GPRS (Customised Application for Mobile Enhanced Logic – ansamblu
de aplicaţii personalizate pentru logica îmbunătăţită a reţelei mobile) şi
versiunile intermediare incluse în versiunea de bază a UMTS
(Release’99);
• consolidarea ofertei de servicii integrate în arhitectura serviciilor
deschise (OSA - Open Services Architecture);
46
Cap. 1. Evoluţia comunicaţiilor mobile digitale
• dezvoltarea serviciilor multimedia prin IP (IMS – IP-based Multimedia
Services);
• dezvoltarea de aplicaţii extinse tip flux mobil transparent de pachete
comutate de la un utilizator la alt utilizator (denumite în standard drept
“Extended Streaming” de la “Extended Transparent End-to-End Packet
SwitchedMobile Spreaming Application”);
• noi canale de transport pe legătura mobilă pentru aplicaţii de transport
de tip IP şi transfer rapid de pachete pe legătura descendentă (HSDPA –
High Speed Downlink Packet Access);
• integrarea reţelei de acces EDGE (GERAN – GSM EDGE Radio
Access Network) în cadrul reţelei de acces UMTS.
În prezent este în curs de definitivare versiunea “Release 6” ce
urmează a fi publicată în perioada iunie - decembrie 2003 şi care va aduce
mai multe îmbunătăţiri şi completări sistemului. Dintre acestea se remarcă
următoarele:
• dezvoltarea interfeţei radio pentru a accepta mai multe antene la emisie
şi la recepţie (MIMO antennas – Multiple Input Multiple Output
antennas);
• dezvoltarea mesajelor multimedia (MMS) şi a serviciilor de difuzare
multimedia (MBMS – Multimedia Broadcast / Multicast Service);
• dezvoltarea algoritmilor de securizare a accesului;
• interoperarea reţelelor WLAN – UMTS;
• dezvoltarea profilelor generice ale utilizatorului;
• dezvoltarea serviciilor multimedia prin IP (IMS – IP-based Multimedia
Services), faza a 2-a şi a serviciilor localizate (LCS), faza a 2-a;
• îmbunătăţirea cerinţelor privind calitatea serviciului (QoS);
• îmbunătăţirea accesului EDGE (GERAN).
Deoarece versiunea de bază (Release’99) este versiunea luată ca
referinţă pentru UMTS, în primul rând pentru că ea prezintă noua reţea de
acces pentru legătura mobilă şi noua interfaţă radio, dezvoltată de la zero,
precum şi pentru că această versiune este cea pe care se bazează primele
sisteme operaţionale UMTS, ea va fi luată ca referinţă şi în capitolele
următoare ale prezentei lucrări.
47