Arhimede5 6 2001

ARHI MEDE ▲ Nr.
5- 6/2001 mai-iu ni e
ASUPRA PUNCTELOR FFIIXE
REA
ALE UNEI FUNCŢII REALE
CEZAR JOIŢA
Fie f : R → R o funcţie continuă, x ∈ R şi A ⊂ R. Vom folosi următoarele

notaţii: O +x (f) = {y ∈ R: ∃ n ∈ N astfel încât f(n)(x) = y },
O −x (f) = {y ∈ R: ∃ n ∈ N astfel încât f(n)(y) = x },
Ox(f) = O +x (f) ∪ O −x (f); Fix(f) = {y ∈ R: f(y) = y}.
X' = {y ∈ R: ∃ un şir {xn}, xn ∈ X \ {y} şi lim xn = y} (cu alte cuvinte X'
este mulţimea punctelor de acumulare ale lui X.
Dacă f este funcţie Lipschitz de constantă k ∈ (0, 1), atunci lema con-
tracţiei a lui Banach spune că Fix(f) are exact un element şi pentru orice x ∈ R
( O +x (f))' = Fix(f). În această notă vom prezenta un rezultat oarecum similar
pentru o funcţie continuă arbitrară despre care ştim că are cel puţin un punct fix.
Teorema 1 Fie f : R → R o funcţie continuă astfel încât Fix(f) ≠ 0 şi fie
a ∈ Fix(f).
a) Dacă x0 > a şi f (x0) > x0, atunci
( O x−0 (f))' ∩ Fix(f ) ≠ ∅.
a') Dacă ∀ x > a avem a < x < f(x), atunci
∀ x0 > a ( O x+0 (f))' ∩ Fix(f) ≠ ∅.
b) Dacă x0 < a şi f(x0) < x0, atunci
( O x−0 (f))' ∩ Fix(f ) ≠ ∅.
b') Dacă ∀ x < a, x < f (x) < a, atunci pentru ∀ x0 < a,
( O x+0 (f))' ∩ Fix(f) ≠ ∅.
DEMONSTRAŢIE. Vom demonstra numai a) şi a') pentru că b) şi b') sunt

complet similare.
a) Fie α = sup((Fix(f) ∩ [a, x]). Observăm mai întâi că α ∈ Fix(f).
1
Într-adevăr, pentru orice n ∈ N* α – nu este majorant pentru mulţimea
n
Fix(f) ∩ [a, x] deoarece α este cel mai mic majorant al acelei mulţimi. Deci
 1 
există an ∈ Fix(f) ∩ [a, x0], an ∈  α − , α . Atunci lim an = α şi f(an) = an.
 n 
1
ARHI MEDE ▲ Nr. 5- 6/2001 mai-iu ni e
Trecând la limită în această ultimă relaţie obţinem f(α) = α şi deci α ∈ Fix(f).
Pentru că f(x) – x ≠ 0 pentru orice x ∈ (α, x0] şi f(x0) > 0 din continuitatea
lui f rezultă că f(x) > x, ∀ x ∈ (α, x0]. Vom arăta că α ∈ ( O −x 0 (f))' .
Vom defini un şir {xn}n≥1 astfel încât α < xn ≤ xn–1, f(xn) = xn–1 şi lim xn =
= α. Odată construit un astfel de şir, din relaţia de recurenţă rezultă că f(n)(xn) =
= x0 şi deci xn ∈ O −x 0 , iar din lim xn = α deducem că α ∈ ( O −x 0 (f))'.
Construcţia şirului {xn} se face astfel: definim mai întâi x1. Funcţia g(x) =
= f(x) – x0 este continuă şi g(α) = α – x0 < 0, g(x0) = f(x0) – x0 > 0 şi deci
∃ x1 ∈ (α, x0) cu g(x1) = 0 şi deci f(x1)= x0.
Presupunem că am construit x1, x2, …, xn astfel încât f(xn) = xn–1 şi α < xk <
< xk–1, k = 1, n , şi vom construi xn+1.
Funcţia g(x) = f(x) – xn este continuă şi g(α) < 0, g(xn) = xn–1 –xn > 0 şi de
aici deducem că există xn+1 ∈ (α, xn) astfel încât f(xn+1) = xn. Aceasta încheie
construcţia şirului {xn}. Mai rămâne de arătat că lim xn = α. Prin construcţie
{xn} este descrescător şi mărginit, deci convergent.
Fie " = lim xn. Atunci α ≤ " < x0, iar din f(xn) = xn–1 deducem că f(") = ".
Am observat însă mai sus că pentru x ∈ (α, x0) f(x) > x şi deci " = α.
a') Fie x0 > a arbitrar. Definim şirul {xn}n≥1 prin relaţia de recurenţă xn+1 =
= f(xn), n ≥ 0. Atunci a < xn+1 < xn şi xn = f(n)(x0). Deci {xn} este convergent şi
xn ∈ O +x 0 (f). La fel ca în demonstraţia punctului a) deducem că lim xn = a şi
deci a ∈ ( O +x 0 (f))' ∩ Fix(f).
Următoarele exemple ilustrează necesitatea condiţiilor teoremei:
1) f(x) = –x, ∀ x ∈ R. Atunci Ox(f) = {x, –x} pentru x ≠ 0 şi O0(f) = {0).
− x, x ∈ [ −1,1]

2) f(x) =  1 . Atunci O1(f) = O–1(f) = {l, –1},
− x , x ∈ ( −∞, − 1] ∪ [1, ∞)
 1 1  1
O0(f) = x , − ,  pentru |x| > 1 şi Ox(f) = x , − x , −  pentru |x| < l.
 x x  x
− 2x − 1, x ∈ ( −∞, − 1]
3) f(x) =  . Atunci pentru x ≠ 0, Ox(f) este infinită,
− x, x ∈ [ −1, ∞)
dar 0 ∉ (Ox(f ))'. Atunci când condiţiile teoremei nu sunt satisfăcute putem încă
obţine un rezultat parţial.
2
Propoziţia 1 Fie a < c < b trei numere reale. Dacă f : [a, b] → [a, b] este
o funcţie continuă astfel încât Fix(f) = Fix(f (2)) = {c} şi dacă
f | [a, c] şi f | [c, b] sunt monotone, atunci ∀ x0 ∈ [a, b] \ {c},
c ∈ O′x0 (f).
DEMONSTRAŢIE. Vom distinge trei cazuri:

Cazul 1: f | [c, b] este crescătoare. Atunci ∀ x > c, f(x) > c. Deoarece f(x) – x ≠
≠ 0 pentru x ≠ c deducem că ∀ x ∈ (c, b] f(x) > x sau ∀ x ∈ (c, b] f(x) < x.
În prima situaţie concluzia propoziţiei rezultă la fel ca în punctul a) al teore-
mei, iar în cea de-a doua situaţie aplicăm punctul a').
Cazul 2: f | [a, c] este descrescătoare. Acest caz se tratează la fel ca şi Cazul 1.
Cazul 3: f | [a, b] este descrescătoare. În acest caz considerăm funcţia g(x) =
= f(2)(x). Atunci g(n) = f(2n) şi de aici deducem Ox(g) ⊂ Ox(f). Pe de altă parte
Fix(g) = {c} şi g este crescătoare. Mai rămâne acum doar să aplicăm Cazul 1
(sau 2) funcţiei g.
O DEMONSTRAŢIE
ELEMENTARĂ A RELAŢIEI
LUI DURRANDE
I. C. DRĂGHICESCU
Fie un patrulater inscriptibil în cercul (O, R) şi circumscriptibil cercului

(I, r). Relaţia lui Durrande afirmă că distanţa dintre centrele celor două cercuri
este dată de A
OI2 = R2 + r2 – r 4 R 2 + r 2 ,
a
deci este exprimabilă numai cu ajutorul ra- B
zelor.
d
Demonstraţia poate fi găsită în excelenta
monografie [2], pag. 213, iar pentru aceasta b
se foloseşte o formă particulară a celebrei te-
oreme de închidere a lui J. V. Poncelet.
În acest articol dăm o demonstraţie ele- D C
c
mentară acestui remarcabil rezultat. Mai întâi
însă vom trata două chestiuni privind patru-
laterele inscriptibile sau/şi circumscriptibile,
Fig. 1
evidenţiind o seamă de rezultate de care
avem nevoie în demonstraţie.
3
Fie numerele reale a, b, c, d pozitive.
Întrebarea 1 În ce condiţiuni numerele a, b, c, d pot fi lungimile laturilor
unui patrulater inscriptibil? Acest patrulater este unic determi-
nat?
Pentru a răspunde considerăm patrulaterul ABCD, în care AB = a, BC = b,
CD = c, DA = d, pe care îl presupunem inscriptibil (fig. 1).
Atunci cos A = –cos C şi aplicând teorema cosinusurilor avem:
BD2 = a2 + d2 –2ad cos A = b2 + c2 + 2bc cos A.
Rezultă că
a 2 + d 2 − b2 − c2
(1) cos A = .
2(ad + bc)
Punând condiţia
a 2 + d 2 − b2 − c2
<1
2(ad + bc)
(în mod evident nu putem avea cos A = 1!) rezultă dubla inegalitate
–2(ad + bc) < a2 + d2 – b2 – c2 < 2(ad + bc)
echivalentă cu sistemul
(a + d ) 2 − ( b − c) 2 > 0 | b − c |< a + d
 , adică  .
( b + c) 2 − (a − d ) 2 > 0 | a − d |< b + c
Acest ultim rezultat se poate scrie şi sub forma
− a − d < b − c < a + d

− b − c < a − d < b + c
ceea ce revine la inegalităţile simultane
a < b + c + d
b < a + c + d

 .
c < a + b + d
d < a + b + c
Acestea sunt condiţiile căutate: patru numere reale pozitive pot fi lun-
gimile laturilor unui patrulater inscriptibil dacă oricare dintre ele este mai
mic decât suma celorlalte.
O dată satisfăcute aceste cerinţe patrulaterul respectiv este unic deter-
minat, deoarece, conform rezultatului (1), unghiurile sale sunt unic determinate
cu ajutorul celor patru numere.
4
OBSERVAŢII:
1. Se demonstrează (vezi, de pildă, [1]) că aria acestui patrulater este egală cu
(2) S = ( p − a )( p − b)( p − c)( p − d )
(p = semiperimetrul patrulaterului), iar raza cercului circumscris are lungimea
(ab + cd )(ac + bd )( ad + bc )
(3) R= .
4S
2. Ţinând seama de (1) deducem că
A (p − a)(p − d) A (p − c)(p − d)
(4) sin = ; cos =
2 ad + bc 2 ad + bc
şi apoi
2S
(5) sin A = .
ad + bc
Întrebarea 2 În ce condiţiuni numerele a, b, c, d pot fi lungimile laturilor
unui patrulater circumscriptibil? Acesta este unic determinat?
Precum în cazul primei întrebări, presupunem problema rezolvată (fig. 2).
Considerând, ca în figură, punctele de tangenţă cu cercul ale laturilor patrulate-
rului notăm
x = AM = AQ; y = BM = BN; A a M
B
z = CN = CP; t = DP = DQ.
Atunci a = x + y; b = y + z; c = z + t; d
d = t + x, de unde rezultă că
a + c = b + d. Q N
Aceasta este condiţia necesară ca numerele I
a, b, c, d să fie lungimile laturilor unui patrulater b
circumscriptibil. Ea este şi suficientă, ceea ce se
demonstrează prin reducere la absurd. Condiţia D c C
P
stabilită ne arată că patrulaterul nu este unic
determinat prin cele patru numere. Fig. 2
OBSERVAŢII:
1. În mod evident avem:
(6) p = a + c = b + d.
2. Centrul I al cercului înscris în patrulaterul ABCD, fiind punctul de con-
curenţă al bisectoarelor unghiurilor patrulaterului, avem:
r = IM = IN = IP = IQ.
Atunci aria S a patrulaterului, fiind egală cu suma ariilor triunghiurilor AIB,
BIC, CID, DIA, rezultă că este adevărată egalitatea
(7) S = pr.
5
3. Dacă numerele a, b, c, d satisfac cerinţele ca patrulaterul să fie simultan
inscriptibil şi circumscriptibil, atunci, conform celor stabilite, el este unic de-
terminat. Ţinând seama de (2) şi de (6), aria acestui patrulater este
(8) S = abcd .
Relaţia lui Durrande (demonstraţie). Vom folosi rezultatele menţionate
anterior, precum şi puterea punctului faţă de cerc. În acest scop reamintim că,
dacă se dă un cerc C (O, R), iar M este un punct situat la distanţa d faţă de cen-
trul O, atunci puterea punctului M faţă de cercul C este numărul
ρM = d2 – R2.
Dacă o dreaptă variabilă prim M intersectează cercul în A şi B, atunci este
adevărată egalitatea: A
|ρM| = MA ⋅ MB.
Înainte de a da demonstraţia punem în evidenţă şi
un alt rezultat preliminar.
Fie triunghiul ABC şi A' punctul în care bisectoa-
rea interioară a unghiului A intersectează din nou cer-
cul circumscris triunghiului (fig. 3).
B C
Aplicând în patrulaterul ABA'C teorema lui
Ptolemeu avem: AA' ⋅ BC = AB ⋅ A'C + AC ⋅ A'B A'
A
şi cum BC = 2R sin A; A'B = A'C = 2R sin rezultă
2 Fig. 3
AB + AC
(9) AA' = . B
A E
2 cos a
2 A b
Pentru a demonstra relaţia lui Durrande r
C
presupunem că patrulaterul ABCD este în-
I
scris în cercul (O, R) şi circumscris cercului
(I, r). Dacă bisectoarea AI intersectează a x
doua oară cercul circumscris în A' (fig. 4), d O A
atunci introducând puterea punctului I faţă de c
acesta avem
IA ⋅ IA' = |ρI| = |OI2 – R2| = R2 – OI2,
deci
D
(10) OI2 = R2 – IA ⋅ IA'.
Fig. 4
Din triunghiul AIB avem:
 A B
AB = AE + EB = r  ctg + ctg 
 2 2
6
Analog
 A D
AD = r  ctg + ctg 
 2 2
şi atunci conform (9) vom obţine
r  A B D
AA ' =  2ctg + ctg + ctg 
A 2 2 2
2 cos
2
 B+ D   
 sin   
r A 2 r A 1
sau AA = '
 2ctg + =  2ctg + ,
A 2 B D A 2 B D
2 cos  sin sin  2 cos  sin sin 
2  2 2 2  2 2
 
 1 1 
deci AA ' = r  + 
 sin A 2 cos A sin B sin D 
 
 2 2 2 2 
Pe de altă parte, din triunghiul AIE avem:
r
AI =
A
sin
2
' ' r
rezultă că IA = AA − AI =
A B D
2 cos sin sin
2 2 2
2
r
Prin urmare IA ⋅ IA ' = .
B D
sin A ⋅ sin ⋅ sin
2 2
Dar, ţinând seamă de rezultatele (4) şi (5) obţinem:
B D 2S 2
sin A ⋅ sin ⋅ sin =
2 2 (ad + bc )(ab + cd )
r 2 (ad + bc )(ab + cd )
deci IA ⋅ IA ' =
2S 2
sau, având în vedere (7),
k
(11) IA ⋅ IA ' = ,
2p 2
unde k = (ad + bc)(ab + cd).
Dar ( ) (
k = a 2 bd + acd 2 + ab 2 c + bc 2 d = bd a 2 + c 2 + ac b 2 + d 2 )
7
şi cum din (6) avem:
a 2 + c 2 = p − 2ac; b 2 + d 2 = p − 2bd
ultima egalitate devine:
k = p 2 (ac + bd ) − 4abcd .
Notând x = ac + bd şi ţinând seama de (7) şi (8) rezultă:
(
k = p 2 x − 4S 2 = p 2 x − 4r 2 , )
iar (11) devine
x
(12) IA ⋅ IA ' = − 2r 2
2
Pe de altă parte, din (3) avem:
(
16R 2S 2 = kx = p 2 x 2 − 4r 2 x )
ceea ce, conform (7) ne dă ecuaţia
x 2 − 4r 2 x − 16R 2 r 2 = 0 ,
a cărei singură rădăcină convenabilă este
(
x = 2 r 2 + r r 2 + 4R 2 )
Atunci (12) devine
IA ⋅ IA ' = r 4 R 2 + r 2 − r 2 ,
rezultatul care, înlocuit în (10), ne dă relaţia lui Durrande.
Bibliografie
[1] Drăghicescu I.C., Asupra unor probleme privind patrulaterul in-
scriptibil, G.M. 12, 1968
[2] Mihalca D, Chiţescu I, Chiriţă M., Geometria patrulaterului (teo-
reme şi probleme), Teora, Bucureşti, 1998.
8
ŞIRURI FAREY
conf. dr. VICTOR ALEXANDRU, Univ. Bucureşti
prof. NICULAIE MARIN GOŞONIU, Şc. Nr. 39, Bucureşti
1. Definiţie Dacă n este număr natural nenul, atunci prin şir Farey de
ordin n se înţelege şirul (mulţimea) Fn a tuturor fracţiilor ordi-
nare subunitare ireductibile cu numitorul cel mult egal cu n,
scrise în ordine crescătoare.
Astfel, şirurile Farey pentru n = 1, 2, 3, 4, 5 sunt:

 0 1  0 1 1  0 1 1 2 1
F1 =  , , F2 =  , , , F3 =  , , , ,  ,
 1 1  1 2 1  1 3 2 3 1
 0 1 1 1 2 3 1  0 1 1 1 2 1 3 2 3 4 1
F4 =  , , , , , ,  , F5 =  , , , , , , , , , , .
 1 4 3 2 3 4 1  1 5 4 3 5 2 5 3 4 5 1
2. Teoremă h l
Fie şi două fracţii (ireductibile) consecutive din Fn.
(Farey-Cauchy) k m
Atunci kl – hm = 1.
DEMONSTRAŢIE.
¦ Prin inducţie după n ≥ 1. Cazurile 1 ≤ n ≤ 4 verifică direct. Fie acum
a h l
∉ Fn , cu (a, b) = 1. Există atunci şi consecutive în Fn astfel încât
b k m
h a l
< < . Să observăm că sistemul de ecuaţii liniare (în λ şi µ)
k b m
µh + λl = a
 are soluţii întregi, deoarece hm – hl = –1, conform ipotezei de in-
µk + λm = b
h a l
ducţie, şi anume: λ = ak – bh > 0 şi µ = bl – am > 0, deoarece < < . Re-
k b m
h a µh + λl l
ciproc, pentru orice λ, µ ∈ N, λ + µ > 0 , avem ≤ = ≤ , deoare-
k b µk + λm m
ce h (µl + λm ) ≤ k (µh + λl ) şi (µh + λl)m ≤ (µk + λm)l. În adevăr,
h (µk + λm ) − k (µh + λl ) = λ (hm − kl ) = −λ ≤ 0
şi (µh + λl )m − (µk + λm )l = µ(hm − kl) = −µ ≤ 0 .
Se mai observă că λ şi µ sunt relativ prime dacă şi numai dacă a şi b sunt
relativ prime.
9
a µh h
Pentru λ = 0 se obţine = = , care este redusă doar pentru µ = 1.
b µk k
a
Se obţine a = h şi b = k, ceea ce contravine însă faptului că ∉ Fn . Astfel s-a
b
a h a l 
arătat că mulţimea  (a , b ) = 1şi < <  coincide cu mulţimea
 b k b m 
 µh + λl 
 λ, µ ≥ 1, (λ, µ ) = 1 . Cea mai mică valoare pentru b este k + m, care se
 µk + λm 
a
obţine pentru λ = µ = 1. Prin urmare, pentru a avea ∈ Fn +1 − Fn , trebuie ca
b
a h+l h+l
n + 1 = k + m = b, iar a = = h + l, de unde = (numim medi-
b k+m k+m
h l
anta fracţiilor şi ).
k m
h h+l l
Rezultă că < < sunt consecutive în Fn+1. Este uşor de probat
k k+m m
acum condiţia din concluzia teoremei: (h + l)k – (k + m)h = 1 = l(k + m) –
h l
– m(h + l). Deoarece în cazul când şi sunt consecutive chiar în Fn+1 con-
k m
cluzia este evidentă, rezultă că demonstraţia teoremei se poate face prin inducţie
după n ≥ 1.
Interpretare geometrică. O frumoasă interpretare geometrică a şirurilor
Farey se află în [8], pag. 153 şi este atribuită lui Lester R. Ford.
Să considerăm o axă a numerelor Ox. Pentru orice număr raţional (şi punct
p
y al axei Ox) desenăm un cerc de di-
q
1
ametru 2 , tangent axei.
q
a) Dacă C1 = C(B, r1) şi C2 =
= C(B, r2) sunt cercurile corespunză-
a c
toare numerelor şi , atunci ele
O b d
a a+c c x sunt tangente dacă şi numai dacă în-
b b+d tregii ad şi bc sunt consecutivi. Astfel,
d
a c
Fig. 1 dacă şi sunt termeni consecu-
b d
10
tivi într-un şir Farey Fn, atunci y
cercurile definite mai sus sunt tan-
gente exterior.
Într-adevăr, două cercuri C1 =
= C(B, r1) şi C2 = C(B, r2) sunt tan- B
gente dacă şi numai dacă are loc C
A
relaţia BC = r1 + r2. În cazul nostru,
pe de o parte, avem: O
a 1  c 1  a 1  a c x
B , 2 , C , 2 , A , 2  ,
 b 2b   d 2d   b 2d  b d
Fig. 2
1  1 1  c a
AB = ⋅  2 − 2  , AC = −
2 b d  d b
şi conform teoremei lui Pitagora,
2 2
c a  1 1 
BC 2 =  −  +  2 − 2  ,
 d b   2d 2b 
iar pe de altă parte, conform definirii cercurilor,
1 1
r1 + r2 = 2 + 2 .
2b 2d
Relaţia BC = r1 + r2 este echivalentă cu (ad – bc)2 = 1.
O demonstraţie completă necesită analizarea tuturor cazurilor posibile în
care se pot situa cei patru întregi. Figura 1 corespunde presupunerii b < d şi
a c
< .
b d
a c
b) Dacă două cercuri corespunzând fracţiilor şi sunt tangente,
b d
a+c a c
atunci cercul corespunzător numărului (medianta fracţiilor şi ) va
b+d b d
fi tangent primelor două cercuri (vezi figura 1).
Într-adevăr, din relaţia bc – ad = 1 rezultă atât (b + d)c – (a +c)d = 1 cât şi
(a + c)c – (b + d)d = 1, deci, conform observaţiei anterioare, cercul mediant este
tangent celorlalte două.
3. OBSERVAŢII
a) Din demonstraţie rezultă că fracţiile din Fn+1 – Fn sunt mediantele
fracţiilor consecutive din Fn.
h l
b) Dacă şi sunt consecutive în Fn, atunci k + m ≥ n + 1.
k m
11
a c a c
c) Fie şi termeni consecutivi în Fn, iar γ ∈  ,  . Dacă
b d b d
a a+c
<γ< , atunci avem
b b+d
a a+c a 1 1
0< γ− < − = ≤ ,
b b + d b b(b + d ) b(n + 1)
a+c c
iar dacă < γ < , atunci
b+d d
c c a+c 1 1
0< −γ < − = ≤ .
d d b + d d (b + d ) b(n + 1)
Se obţine astfel următorul
l
4. Corolar Dacă este o fracţie ireductibilă cu m > n, atunci există
m
h
cu k ≤ n astfel încât l − h ≤ 1
(egalitatea având loc
k m k (n + 1)k
pentru n = m + 1).
h
5. Corolar Dacă γ ∈ R\Q şi n ∈ N*, atunci există cu k ≤ n astfel în-
k
cât γ − h < 12 .
k k
Ca aplicaţie, prezentăm următoarea
6. Teoremă Dacă n ≥ 2, A ∈ Z, iar n|A2 + 1, atunci există s, t ∈ N astfel
încât n = s2 + t2.
[ ]
DEMONSTRAŢIE. Să notăm N = n < n . Conform corolarului 4 există o
r
fracţie astfel încât A − r < 1
, iar 0 < s < N. Rezultă că
s n s (N + 1)s
n n
As − nr < = < n .
N +1 [ ] n +1
Notând t = As – rn, avem
( )
t 2 + s 2 = (As − rn ) + s 2 = s 2 A 2 + 1 − 2 Asrn + r 2 n 2 ,
2
2 2
de unde n divide t + s . Pe de altă parte
0 < t 2 + s2 < ( n ) + ( n ) = 2n ,
2 2
12
2 2
astfel încât n = s + t .
De remarcat că s şi t sunt relativ prime, aceasta rezultând din relaţia
A2 + 1
1 = s2 − 2 Asr + r 2 n .
n
O altă aplicaţie este dată de următoarea
h
7. Teoremă Dacă γ ∈ R\Q, atunci există o infinitate de numere ∈Q
k
h 1
astfel încât γ − < 2.
k 2k
DEMONSTRAŢIE. Să observăm mai întâi că este suficient să considerăm ca-
zul când γ ∈ (0,1). În adevăr, orice γ ∈ R se poate reprezenta unic sub forma
γ = [γ ]+ γ ′ , unde [γ] ∈ Z este partea întreagă a lui γ, [γ] ≤ γ < [γ] + 1, iar
h 1
γ' ∈ (0,1) este partea fracţionară a lui γ. Dacă γ′ − < 2 , atunci
k 2k
h + [γ ] h 1
γ− = γ − [γ ] − < 2 , astfel încât este suficient să probăm concluzia
k k 2k
pentru numărul γ'.
a c a c
Fie n > 1 şi să presupunem că în Fn avem < γ < , iar , sunt conse-
b d b d
cutive.
Teorema va fi demonstrată dacă arătăm că are loc una din inegalităţile
a 1 c 1
γ − < 2 sau − γ < 2 . (1)
b 2b d 2d
a 1 c 1
Într-adevăr, presupunând contrariul, am avea γ − ≥ 2 şi − γ ≥ 2 ,
b 2b d 2d
2 2
c a b +d c a 1
de unde obţinem − ≥ 2 2
. Deoarece − = , rezultă
d b 2b d d b bd
b 2 + d 2 1 (b − d )
2
0≥ − = , de unde b = d. Aceasta nu e posibil pentru n ≥ 1
2b 2 d 2 bd 2b 2d 2
(ad – bc = –1 ar implica b = d = 1).
1
Fie acum ε > 0 şi n ∈ N astfel ca n > . Deoarece diferenţa dintre doi
ε
1
termeni consecutivi din Fn este mai mică sau egală cu < ε , din cele de mai
n
13
h h h 1
sus rezultă că găsim ∈ Q astfel încât γ − < ε şi γ − < 2 . Conside-
k k k 2k
rând un şir (ε m )m , cu ε m > 0 şi ε m → 0 , e clar că se pun în evidenţă o infini-
tate de numere raţionale ce satisfac condiţia din enunţ. O îmbunătăţire a acestui
rezultat este dată de următoarea
8. Teoremă a) Dacă γ ∈ R\Q, iar c ≤ 5 un număr real pozitiv, atunci
(Hurwitz,
h h 1
1859-1919) există infinitate de numere ∈ Q astfel încât γ − < 2 .
k k ck
b) Dacă însă c > 5 , atunci există numere iraţionale γ
h 1
pentru care inegalitatea γ − < 2 are loc doar pentru un
k ck
h
număr finit de numere ∈ Q.
k
DEMONSTRAŢIE. (Hincin, 1894-1959). Ca şi în cazul teoremei anterioare,
observăm că este suficient să probăm concluzia pentru γ ∈ (0,1). Să presupu-
h h′
nem că şi sunt termeni Farey consecutivi din Fn, n > 1, astfel încât
k k′
h h′
< γ < . Putem presupune că fie k ′ >
5 +1 k (
, fie k ′ <
)
5 −1 k
(nu pu-
( )
k k′ 2 2
tem avea egalitate pentru că 5 ∉ Q).
Într-adevăr, dacă
( 5 −1 k) < k′ <
(
5 +1 k )
, atunci
2 2
k + k' >
5 +1
2
( )
⋅ max k, k '
h h′
şi putem înlocui Fn cu Fm, unde m = k +k', iar unul din numerele , cu me-
k k′
h + h′
dianta lor , deoarece, conform teoremei 2,
k + k′
k (h + h ′) − h (k + k ′) = (k + k ′)h ′ − (h + h ′)k ′ = 1 .
k′ 5 +1 5 −1
Astfel, dacă ω = , atunci ω > sau ω < . În ambele
k 2 2
situaţii, avem:
1 + ω−2 > 5 ⋅ ω − 1 ,
14
1  1  1 1  5 + 1  5 −1 
dat fiind că 1 + 2  − =  ω−  ω −  > 0.
2 
5 ω  ω 5⋅ω  2  2 
Prin urmare,
1  1 1  1  1  1
 2 + '2  = 2 
1+ 2  > 2
,
5k k  5 ⋅ k  ω  ωk
astfel încât
 h   h'  h' h 1 1 1  1 1 
γ −  +  − γ = − = = 2 <  2 + '2  =
 k   k'  k ' k kk' k ω 5k k 
1 1  1 1 
= 2 <  2 + '2 
k ω 5k k 
h 1 h' 1
şi deci avem γ − < 2
sau − γ < , de unde
k 5⋅k k' 5 ⋅ k2
h 1 h' 1
+ 2
> − .
k 5⋅k k' 5 ⋅ k' 2
Rezultă că unul din intervalele deschise
h h 1   h' 1 h' 
 , + 
2 
sau  ' − 2
, 
k k 5⋅k  k 5 ⋅ k' k' 
va conţine punctul γ.
În continuare se foloseşte acelaşi argument ca în finalul teoremei 7.
5 +1
b) Fie c > 5 şi să considerăm numărul iraţional γ = . Acesta este
2
cunoscut sub numele de numărul de aur şi se notează de obicei cu ϕ. Vom arăta
h
că pentru acest număr există doar un număr finit de fracţii satisfăcând inega-
k
litatea
h 1
ϕ− < 2 (3)
k ck
5
Fie c = , unde 0 < α < 1. Presupunem că
α
h 1+ 5 1
− < .
k 2 5 ⋅ k2
Această inegalitate o putem scrie sub forma unei egalităţi
15
h 1+ 5 0
− = ,
k 2 5 ⋅ k2
unde 0 < α . De aici obţinem că
k 5⋅k 0
h− = +
2 2 5⋅k
sau, după ridicarea la pătrat în ambii membri,
02
h 2 − hk − k 2 = 0 + 2 .
5k
Cum h şi k sunt numere naturale, expresia h2 – hk – k2 nu se poate anula, ex-
ceptând cazul h = k = 0. Dar k ≠ 0 şi prin urmare h 2 − hk − k 2 ≥ 1. Cum
|θ| < α < 1 , avem
2
02 0 α2
1≤ 0 + ≤ 0 + < α + ,
5k 2 5k 2 5k 2
α2
sau k2 < (4)
5(1 − α )
h
Astfel, numitorul fracţiei satisfăcând inegalitatea (3), trebuie să
k
satisfacă şi inegalitatea (4). Dar α este fixat şi deci k nu poate lua decât un
număr finit de valori. Din (3) rezultă că şi h poate lua doar un număr finit de
valori. Prin urmare, dacă c > 5 , atunci inegalitatea (3) este adevărată doar
h
pentru un număr finit de fracţii . Cu aceasta, teorema este demonstrată.
k
În continuare vom folosi teorema 6 pentru a proba un fapt descoperit de
Fermat (1601-1665): numerele prime de forma 4k + 1 se pot reprezenta ca sumă
de două pătrate de numere întregi. Reamintim că prin a ≡ b (mod p) se notează
relaţia “p divide a – b”.
9. Teoremă Dacă p este număr prim, atunci avem:
(Wilson,
1741-1793)
( p − 1)! +1 ≡ 0(mod p)
DEMONSTRAŢIE. Dacă p = 2, atunci avem 1! + 1 = 2 ≡ 0(mod 2). Dacă p =
= 3, atunci avem 2! + 1 = 3 ≡ 0(mod 3), deci teorema este adevărată în aceste
cazuri.
Să presupunem acum că p ≥ 5. Ideea demonstraţiei constă în a grupa factorii
din (p – 1)! în perechi al căror produs să fie congruent cu 1 modulo p.
16
Pentru orice i ∈ {1, 2, …, p – 1} avem (i, p) = 1 şi aplicând algoritmul lui
Euclid (325-265 î.Hr.), găsim un (unic) i' ∈ {1,2,…,p – 1} astfel ca i⋅i' ≡
≡ 1(mod p). Într-adevăr, i şi p fiind relativ prime, există i' şi q întregi astfel încât
i⋅i' + p⋅q = 1. Faptul că i' poate fi ales în i' ∈ {1,2,…, p – 1} şi că este unic de-
terminat de această proprietate, adăugată la condiţia i⋅i' ≡ 1(mod p), îl lăsăm
spre verificare cititorului.
E uşor de observat că avem i = i' dacă şi numai dacă i2 ≡ 1(mod p), adică
dacă i = 1 sau i = p – 1. Rezultă că în produsul 2⋅3⋅….⋅ (p – 2) factorii pot fi gru-
paţi în perechi astfel încât produsul componentelor unei perechi să fie congruent
cu 1 modulo p, de aici decurgând 2⋅3⋅…⋅(p – 1) ≡ 1(mod p) şi în final
1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ (p − 2 )⋅ (p − 1) ≡ p − 1 ≡ −1(mod p )
şi astfel teorema este demonstrată.
10. Corolar Fie p un număr prim. Atunci congruenţa x2 + 1 ≡ 0(mod p)
are soluţii dacă şi numai dacă p = 2 sau dacă p ≡ 1(mod 4).
DEMONSTRAŢIE. Dacă p = 2 avem soluţia x = 1.
Fie p un număr prim impar. Conform teoremei lui Wilson, avem (p – 1)! +
+ 1 ≡ 0(mod p). Dar putem scrie
(p −1)!= 1⋅ 2⋅...⋅ p −1 ⋅  p +1 ⋅...⋅ (p − j)⋅...⋅ (p − 2)(p −1) .
 2  2 
Să observăm că grupând factorul “j” din prima paranteză cu factorul “p – j” din
p −1
cea de-a doua paranteză, putem scrie: (p − 1)!= ∏ j(p − j) . Însă avem j(p−j) ≡
j=1
2
≡ −j (mod p), deci
p−1 p−1 2
 p−1 
2 2 p−1  2 
∏ j(p − j) = ∏(− j) (modp) = (− 1)
j=1 j=1
2
2 ∏
⋅  j (mod p) .
 j=1 
 
p −1
Astfel, dacă p ≡ 1(mod 4), atunci (− 1) 2 = 1 şi congruenţa x 2 + 1 ≡ 0(mod p )
p −1
2
are ca soluţie pe x = ∏ j.
j=1
Dacă p este prim, p ≠ 2 şi p ≡/ 1(mod 4), atunci p ≡ 3(mod 4). Fie deci p ast-
fel încât p ≡ 3(mod 4). Să presupunem că pentru un întreg x avem x2 ≡
p −1
≡ –1(mod p). Atunci, dat fiind că este impar
2
17
p −1
( )
p −1
x p −1 = x 2 2 ≡ (− 1) 2 ≡ −1(mod p ) .
Pe de altă parte, cum p /| x , conform micii teoreme a lui Fermat (vezi [6], pag.
118-9), avem x p −1 ≡ 1(mod p ) . Această contradicţie arată că, în acest caz, con-
gruenţa x 2 ≡ 1(mod p ) nu are soluţii.
NOTE ISTORICE
1. JOHN FAREY
Farey (1766-1826) a fost un geolog care în 1816 a trimis la revista
Philosophical Magazine un articol de 4 paragrafe, intitulat On a curious
property of vulgar fractions (Asupra unei proprietăţi a fracţiilor ordinare).
În primul paragraf Farey spune că examinând tabelele de fracţii zecimale a
observat “o proprietate curioasă”.
În al doilea paragraf el defineşte ceea ce azi numim “şir Farey” şi enunţă
acea “proprietate curioasă”.
Un “şir Farey” (secvenţă Farey) se defineşte astfel: pentru un număr natu-
ral n fixat considerăm toate numerele raţionale dintre 0 şi 1 exprimate ca fracţii
ireductibile cu numitorul cel mult egal cu n în ordine crescătoare. Atunci “pro-
prietatea curioasă” este aceea că fiecare termen t din şir (secvenţă) este egal cu
fracţia ce are ca numărător suma numărătorilor, iar ca numitor suma numitorilor
celor doi termeni ce încadrează pe t.
În paragraful trei din articolul lui Farey este dat un exemplu. El consideră
n = 5. Atunci seria Farey corespunzătoare este:
 0 1 1 1 2 1 3 2 3 4 1
F5 =  , , , , , , , , , ,  .
1 5 4 3 5 2 5 3 4 5 1
2 1+1
Farey ilustrează “proprietatea curioasă” cu exemplul = .
5 3+ 2
În paragraful final Farey spune că nu ştie dacă aceste fapte au mai fost tipă-
rite (de fapt fusese tipărit ceva prin 1802), recunoaşte că nu deţine demonstraţia
pentru cazul general şi aşteaptă opinia vreunui cititor matematician…
Unul dintre cititori a fost Cauchy (1789-1856) care a demonstrat proprie-
tatea curioasă (teorema 2, prezentul articol) în al său Exercises de
mathématique din acelaşi an (1816).
18
2. NUMĂRUL DE AUR
Prin tăietura de aur (secţiunea de aur) se înţelege împărţirea unui segment
a astfel ca partea mai mare b să fie medie proporţională între întreg segmentul a
şi partea mai mică a – b, adică astfel încât să avem proporţia:
a b
= .
b a−b
De aici se obţine relaţia a 2 − ab − b 2 = 0
2
a a
sau   − − 1 = 0.
b b
a
Notând = x , se obţine ecuaţia:
b
x2 − x −1 = 0 (1)
1+ 5
din care rezultă x = .
2
Relaţia (1) se mai poate scrie şi astfel:
x +1 1 1
x= , x = 1 + sau x = 1 + .
x x 1
1+
1
1+
1
1+
1 + ...
Deci x se poate obţine sub forma unei fracţii continue (vezi [3], cap. I, sau
2 3 5 8 13 21
[5], pag. 160), ale cărei reduse sunt: 1, , , , , , ş.a.m.d. unde 1, 1, 2, 3,
1 2 3 5 8 13
5, 8, 13, 21,… sunt numerele lui Fibonacci (1170-1250), definite prin: x0 = 1,
x1 = 1, …, xn+2 = x n+1 + x n , n ∈ N (vezi şi [2], pag. 60 şi [4], pag. 8).
Geometric, tăietura de aur a unui segment AB se obţine astfel: pe perpen-
diculara în B pe AB se ia punctul E astfel E
AB
încât BE = . Pe AE se ia D astfel încât
2 D
ED = EB, apoi se ia C pe AB astfel încât
AC = AD.
AB AC A B
Atunci vom avea: = . C
AC BC
Termenul de secţiune de aur a fost introdus de Leonardo da Vinci (1452-
1519). Principiile secţiunii de aur sau ale proporţiilor apropiate ei au stat la baza
realizării multor opere ale artei universale, în special operele arhitecturii
19
antichităţii şi Renaşterii, de exemplu Capela Pazzi din Florenţa, de arhitectul
Brunelleschi (1377-1446).
Tăietura de aur apare pentru prima dată în cartea a II-a din Elementele lui
Euclid, unde se dă construcţia geometrică, echivalentă rezolvării ecuaţiei de
gradul al doilea de forma
x (a + x ) = a 2 .
Euclid aplică secţiunea de aur pentru construcţia poligoanelor regulate cu 5
şi 10 laturi (cărţile IV şi XIV), precum şi în geometria în spaţiu, pentru construi-
rea poliedrelor regulate cu 12 şi 20 de laturi.
Nu există îndoială că secţiunea de aur a fost cunoscută şi înaintea lui
Euclid.
În Europa Evului Mediu, secţiunea de aur a fost cunoscută din traducerile
arabe ale Elementelor lui Euclid.
Traducătorul şi comentatorul lui Euclid, J. Campano din Novara (sec. al
XIII-lea), a adăugat la cartea XIII din Elemente o propoziţie conţinând demon-
strarea aritmetică a incomensurabilităţii segmentului şi a celor două părţi ce
constituie secţiunea de aur.
În secolele al XV-lea şi al XVI-lea interesul faţă de secţiunea de aur a cres-
cut printre savanţi şi artişti, mai ales datorită aplicaţiilor atât în geometrie cât şi
în artă şi în special în arhitectură.
Luca Pacioli (1445-1517) (vezi [2], pag. 52) a dedicat secţiunii de aur tra-
tatul Despre secţiunea divină (1509), care este ilustrată cu desenele prietenului
său Lonardo da Vinci; despre secţiunea de aur a scris într-o lucrare la începutul
activităţii sale şi Kepler (1571-1630).
Bibliografie
[1] Chandraseckkharan, K., Introducere în teoria analitică a nume-
relor, Springer Verlag, 1968, (trad. lb. rusă, Ed. Mir, Moscova,
1974)
[2] Matila C. Ghyka, Filosofia şi mistica numărului, Editura Univers
enciclopedic, Bucureşti, 1998
[3] Sudan, Gabriel – Geometrizarea fracţiilor continue, Editura Teh-
nică, 1959
[4] C. Chiteş, G. Constantinescu, R. Ilie ş.a., Matematica, Manual
pentru clasa a X-a, Editura Sigma, 2000
[5] Stere Ianuş, Marcel Ţena, Marin Nicolae, Matematica, manual
pentru clasa a X-a, Editura Corint, 2000
20
[6] C. Năstăsescu, C. Niţă, M. Dumitrescu, N. Soare, D. Niţescu, D.
R. Popescu, Matematica, manual pentru clasa a X-a, Editura Di-
dactică şi Pedagogică, 2000
[7] Victor Alexandru, Niculaie Marin Goşoniu, Elemente de teoria
numerelor, I, Editura Universităţii Bucureşti, 1999
[8] J. H. Conway, R. K. Guy, The Book of Numbers, Springer-
Verlag, NY, 1996.
CUM ATRAGEM INTERESUL

ELEVILOR PENTRU
DISCIPLINA MATE
MATEMATICĂ
prof. AIDA PREDA
Întotdeauna au existat şi vor exista profesori de matematică ce sunt

convinşi că a preda este o artă. Să ne gândim de exemplu la matematicianul pe-
dagog George Pólya, care în lucrarea sa “Descoperirea în matematică” între-
prinde un studiu asupra procedeelor şi metodelor de rezolvare a problemelor de
matematică.
Desigur, în condiţiile în care avem de parcurs o programă încă suficient de
încărcată, prima grijă… este predarea întregii materii, iar în limita timpului
rămas ne mai gândim şi la metodele folosite în acest scop. Nu trebuie să uităm
însă că rolul primordial al matematicii în şcoală este să dezvolte gândirea
elevilor. Astfel, sunt puţine şanse ca un elev care nu este receptiv la matematică
să evolueze ca un individ capabil de analiză şi sinteză la nivelul cerut de socie-
tatea actuală.
Noi, profesorii, cunoscând această realitate, avem responsabilitatea de a-i
cuceri pe elevi prin strategii bine puse la punct.
Câteva din punctele de sprijin demne de avut în vedere sunt:
aspectul sălii de clasă (într-o sală de clasă pavoazată, luminoasă, cu-
rată, dispoziţia elevului de a gândi e optimă);
climatul instaurat de profesor – apropiat, destins – este important pen-
tru stimularea creativităţii elevilor;
cooptarea elevilor în confecţionarea materialului didactic utilizabil la
orele de matematică (planşe, corpuri geometrice);
utilizarea unor metode active de predare (învăţarea prin descoperire,
căutarea de ipoteze echivalente etc.). Se stimulează creativitatea ele-
vilor şi se oferă acestora momente de satisfacţie;
21
elevul trebuie să fie convins de către profesor că matematica este inte-
resantă; profesorul trebuie să-i ofere elevului motivaţie. Aceasta se
poate realiza şi prin emoţionarea clasei prin lucruri surprinzătoare. Să
dăm un exemplu: 99⋅101 = (100 – 1)(100 + 1) = 10.000 − 1 = 9.999,
aplicaţie făcută după prezentarea formelor de calcul prescurtat. Astfel,
profesorul trebuie să dea multă atenţie alegerii, formulării şi
prezentării adecvate a problemei pe care o propune.
Este deci util:

să se lase elevului libertatea de a intui, chiar dacă nu e capabil să de-
monstreze în întregime adevărul intuit.
să se parcurgă faza de explorare şi faza de asimilare. Ambele faze
urmăresc să coreleze problema în cauză cu lumea înconjurătoare şi cu
alte cunoştinţe, prima înainte de rezolvarea formală, a doua după.
cursurile opţionale la nivelul disciplinei matematice, precum şi opţio-
nalele interdisciplinare. Aceste ore de matematică distractivă (cls. V,
VI), de aplicaţiile ecuaţiilor în ştiinţele naturii (cls. a VII-a), precum şi
alte posibilităţi, atrag elevii, dovedindu-le că matematica nu este o
distracţie inutilă, matematica serveşte (am citat din Grigore Moisil);
depistarea elevilor cu potenţial creativ superior (cu ajutorul testelor speci-
ale sau în procesul de învăţământ, mai ales dacă utilizăm metode active);
activitatea în afară de clasă poate cultiva interesul şi creativitatea (în
special în cadrul cercurilor de matematică);
dacă dorim elevi creativi, trebuie să fim profesori creativi.
22
DESPRE TREI PROBLEME
CELEBRE
1) Trisecţia unghiului
2) Du
Duplicarea cubului
3) Cvadra
Cvadratura cercului
prof. ILIE PETRE IAMBOR
(urmare din numărul precedent)
Am văzut deja cum se poate obţine trisecţia unghiului cu ajutorul
trisectoarei lui Longchamps. În continuare vom prezenta un nou procedeu cu
ajutorul trisectoarei lui MacLaurin. În sistemul de coordonate xOy se consideră
cercul cu centrul în A de rază OA = 2r, tangent în O axei Oy. Pe secanta mobilă
OP se consideră punctele M şi N astfel încât OM = PN, unde N este punctul de
intersecţie al mediatoarei segmentului OA = 2r cu secanta OP. Locul geometric
al punctului M este trisectoarea definită de C. MacLaurin (1720). Ecuaţia carte-
ziană a trisectoarei este:
( ) ( ) + 3rx 2
F( x , y ) = x x 2 + y 2 − r y 2 − 3x 2 = 0 , f ( x ) = ±
.
(x 3
)
(r − x )
Studiind variaţia funcţiei (vezi [1], pag. 105-106) se obţine graficul
următor: y
E
m' P
T
N
α x
C B O D A x
M
m
23
Se consideră triunghiul TBO, în care OB = –2r şi OC = –3r. Dacă notăm
TBC = α, atunci
TOC =
TBC/3 = α. Pentru a trisecta unghiul TBC = α, du-
cem din origine secanta OT. Dacă T este pe trisectoare, atunci
TOC = α/3.
O altă problemă, la fel de celebră, la care matematicienii greci nu au putut
folosi rigla şi compasul este:
Problema delică sau a duplicării cubului

Aceasta este legată de următoarea legendă: În Atena bântuia la vremea
aceea o ciumă cumplită. Locuitorii oraşului, neştiind cum să scape de molimă,
au hotărât să consulte oracolul din Delfi, din insula Delos. Răspunsul a fost dat
chiar de zeul Apollo, care cerea să se dubleze altarul din templul consacrat lui.
Cum altarul avea forma unui cub, atenienii l-au stricat şi au construit altul cu
latura de două ori mai mare. Dar ciuma a continuat să secere vieţile omeneşti.
Atunci atenienii s-au adresat din nou oracolului şi, de data aceasta, răspunsul a
fost uluitor: “Studiaţi mai bine geometria!” Gândind la înţelesul acestor cuvinte,
atenienii şi-au dat seama că altarul construit de ei nu era de două ori mai mare
decât cel vechi, ci de opt ori mai mare. Ei au încercat să repare greşeala, căutând
latura cubului al cărui volum să fie de două ori mai mare decât al unui cub dat.
Însă, oricât au încercat grecii nu au putut găsi o construcţie, cu rigla şi compa-
sul, din care să rezulte lungimea muchiei cubului căutat. Ca şi în cazul trisecţiei
unghiului, au fost găsite soluţii ale problemei cu ajutorul altor curbe decât ale
dreptei şi cercului. Dar atunci ele au fost respinse.
Prima soluţie de acest gen, adică mecanică a fost stabilită de către Hipocrat
din Chios, altele au fost descoperite de Arhitas din Tarente, apoi de discipolul
acestuia, Eudox din Cnide, şi, în fine de elevul lui Eudox, anume Menedimus
(sec. IV î.e.n). Şi în acest caz explicaţia imposibilităţii construcţiei cu rigla şi
compasul a putut fi înţeleasă de-abia în sec. al XVIII-lea, odată cu introducerea
metodelor algebrice noi de cercetare a geometriei.
Cvadratura cercului
Este a treia problemă imposibil de rezolvat cu rigla şi compasul. Este vorba
de construit latura pătratului a cărui arie să fie exact egală cu a unui cerc dat.
Imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul a fost stabilită abia
acum 117 ani.
Nici o problemă nu a pasionat pe geometrii greci aşa de mult ca aceasta.
Încă din şcoala lui Pitagora s-a încercat să i se găsească o soluţie, dar rezultatele
nu se mai cunosc. Se spune că Anaxagora ar fi scris o carte despre cvadratura
cercului, în timpul petrecut de el în închisoare, căci, deşi prieten cu Pericle, ate-
nienii l-au condamnat la închisoare, fiindcă la cursurile sale de astronomie el
susţinea, că Soarele este o mare piatră incandescentă, iar Luna nu are lumină
proprie, ci o reflectă pe aceea a Soarelui. Nu se ştie cum a rezolvat Anaxagora
24
această problemă căci cartea lui nu mai există, în schimb ne-au rămas alte
soluţii, propuse de Hipocrat din Chios, de Dinostrat, de Antifon şi de alţii.
Să ne oprim la soluţia propusă de Antifon, căci dovedeşte intuiţie geome-
trică. Antifon a considerat un triunghi echilateral înscris în cerc şi i-a dublat în
mod succesiv numărul laturilor, din 3 în 6, din 6 în 12 ş.a.m.d. În felul acesta,
laturile se înmulţesc, afirma Antifon, şi devin aşa de mici încât poligonul se
confundă cu cercul. Aşadar, la urma urmei, cercul este un poligon şi cum orice
poligon se poate transforma într-un pătrat, înseamnă că se poate face cvadratura
cercului.
Procedeul imaginat de Antifon este acela ce se foloseşte azi în mod
obişnuit. Însă, pe vremea aceea, el a fost aspru criticat şi respins ca fiind un so-
fism, deoarece matematicienii de atunci susţineau că o linie dreaptă nu este
formată din puncte, ci, oricât de mică ar deveni, ea rămâne linie dreaptă, adică
păstrează cele două extremităţi şi deci poligonul înscris nu se poate transforma
într-un cerc, căci laturile lui, oricât ar fi ele, taie cercul mereu în două puncte.
Lăsând la o parte subtilităţile geometriei care aveau să se rezolve în viitor, geo-
metrii greci au continuat să cerceteze proprietăţile liniilor frânte şi ale celor cur-
be şi să se bucure de rezultatele obţinute.
Bibliografie
[1] C. Mihu, I. P. Iambor, Curbe plane, Editura Tehnică, 1989
[2] Gheorghe Şt. Andonie, Varia mathematica, Editura Tineretului,
1969
[3] Florica T. Câmpan, Printre linii şi suprafeţe, Editura Ion Crean-
gă, 1973
[4] Florica T. Câmpan, Povestiri despre probleme celebre, Ed. Al-
batros, 1987
[5] K. Kolman, Istoria matematicii în antichitate, Editura Ştiinţifică,
1963.
25
ASUPRA UNEI
PRO
PROBLEME
prof. PREDA TRAIAN,
Liceul Teoretic „ALEXANDRU VLAHUŢĂ“
La etapa judeţeană din anul 1989 a olimpiadei de matematică apare

următoarea problemă:
Fie f: R+ → R o funcţie cu proprietăţile:
a) f(x) + f(y) ≤ f(x + y), ∀ x, y ∈ R+
b) ∃ M > 0 astfel încât | f(x)| ≤ Mx, ∀ x ∈ R+.
Să se arate că:
f (x n )
i) dacă pentru un şir (xn)n≥0 avem lim x n = ∞ şi lim =l,
n→∞ n→∞ xn
f(x)
atunci ≤ l , ∀ x > 0.
x
f(x)
ii) există lim .
n→∞ x
În *) este dată următoarea soluţie pentru punctul al doilea:

“ii) Presupunem, prin reducere la absurd, că avem două şiruri (x n )n ≥0 şi
(y n )n ≥0 cu lim x n = lim y n = ∞ , astfel încât
n →∞ n →∞
f (x n ) f (y n )
lim = l1 şi lim = l 2 cu l1 < l 2 .
n →∞ xn n → ∞ yn
f ( y)
Atunci conform cu i) avem ≤ l1 , ∀ y > 0 rezultă că în vecinătatea
y
 l1 + l 2  f (y n )
 , l1 + l 2  a lui l2 nu există nici un termen de forma ceea ce este
 2  yn
f (x)
fals şi deci l1 = l2, adică există lim ”.
x →∞ x
Demonstraţia este greşită (sau cel puţin incompletă).

Pentru o funcţie f : R+ → R există lim f ( x ) şi este egală cu l dacă
x →∞
∀ (x n )n ≥1 ⊂ R+ există limf (xn ) şi este egală cu l.

n→∞
26
În această demonstraţie s-a arătat că dacă presupunem că există două şiruri
(x n )n ≥0 şi (y n )n ≥0 cu limita ∞ astfel încât nlim f (x n ) ≠ nlim f (y n ) se ajunge la o
→∞ x →∞ y
n n
contradicţie.
f (x n )
Demonstraţia este incompletă deoarece nu s-a arătat că există lim şi
n→∞ x
n
f (y n )
lim .
n→∞ y
n
În cele ce urmează dăm o soluţie acestei probleme:
f(x) f (x)
ii) Fie A = sup < ∞ (din b) ⇒ ≤ A , ∀ x ∈ R+ şi pentru ∀ ε > 0,
x∈R + x x
∃ xε astfel încât
ε f (x ε )
A− < (1)
2 xε
f (x)
Arătăm că lim = A ⇔ ∀ε > 0, ∃δ ε astfel încât
x→∞ x
f (x) f (x)
∀ x > δε ⇒ A − ε < < A + ε . Suficient A − ε < .
x x
x x
Fie x > x ε şi fie rεx =   ⇒ rεx ≤ < rεx + 1 .
x
 ε x ε
Notăm R εx = x − rεx x ε ⇒ R εx ∈ [0, x ε ) şi x = R xε + rεx x ε ,

( )
rεx ∈ N ⇒ (a) rεx f ( x ) ≤ f rεx x . Avem
(2) =
(
f ( x ) f rεx x ε + R ) r f (x
x
ε
≥
x
ε ε ) + f (R εx )
=
rεx ⋅ x ε
⋅
f (x ε )
+
( )
f R εx
;
x x x rεx x ε + R xε x ε rεx x ε + R xε
rεx x ε
x → ∞; x ε fixat ⇒ rεx → ∞ ⇒ → 1 R *ε ∈ [0, x ε ) ⇒
rεx x ε + R εx x →∞
R εx x x
⇒0≤ x x
< x ε x = ε x→ 0 .
→∞
rε x ε + R ε rε x ε + R ε x
rεx x ε R εx
Dar = 1 − .
rεx x ε + R εx rεx x ε + R εx
27
( )
f R εx MR εx ( )
rεx f (x ε ) + f R εx f (x ε )
≤ → 0 ⇒ → ⇒
rεx x ε + R εx x x
rε x ε + R ε x xε
⇒ ∃δ ε ' a.î. − <

( )
ε rεx f (x ε ) + f R εx f (x ε ) ε
− < ⇒
2 x xε 2
⇒
( )
rεx f (x ε ) + f R εx
→
f (x ε )
∃ δ
⇒ ε ' a . î. − <
( )
ε rεx f (x ε ) + f R εx f (x ε ) ε
− < ,
x xε 2 x xε 2
∀ x > δ' ε ⇒ (3)

rεx f (x ε ) + f R εx ( )
>
f (x ε ) ε
− ∀x > δ' ε .
x xε 2
f ( x ) f (x ε ) ε
Din (2) şi (3) ⇒ > − ( 4 ) ∀ x > δ' ε
x xε 2
f ( x ) f (x ε ) ε ε ε
Din (1) şi (4) ⇒ > − > A − − = A – ε, pentru
x xε 2 2 2
f (x) f (x)
∀ x > δ ε = max (δ' ε , δ' ' ε ) ⇒ > A − ε⇒ > A − ε , ∀ x > δ ε , q.e.d.
x x
f (x) f (x)
i) Din ii) deoarece lim = sup şi
x →∞ x x∈R + x
f (x n ) f(x) f (x )
lim = " ⇒ sup ="⇒ ≤ "; ∀ x∈R+.
n →∞ x x∈R + x x
n
Bibliografie
[1] Ioan Tomescu (coord.), Probleme date la olimpiadele de mate-
matică pentru licee, Editura Ştiinţifică
[2] Constantin Popa, Viorel Hiriş, Mihail Megan, Introducere în
analiza matematică, Editura Facla
28
RECUREN
DESPRE ŞIRURI RECURE NTE
DEFINITE IMPLICIT
prof. V. MARINA
În ultimii ani au fost propuse, la examene şi concursuri, probleme în care

apar implicit şiruri recurente. Vom trata unitar unele dintre aceste probleme.
Exemplul 1 Fie xn rădăcina reală a ecuaţiei: x3 + nx – n = 0, ∀ n ∈ N*.
Să se arate că şirul (x n )n ≥1 este convergent şi să se calculeze
lim x n .
n→∞
SOLUŢIE. Fie f : R → R, f(x) = x3 + nx – n derivabilă şi f '(x) = 3x2 +n.

Deci f '(x) > 0, ∀ x ∈ R. Deducem că ecuaţia f(x) = 0 (deoarece f este strict
crescătoare şi f(0) = –n < 0, f(1) = 1 > 0) are o singură soluţie pe care o notăm
cu xn şi deci xn ∈ (0,1) adică şirul (x n )n ≥1 este mărginit.
Pentru monotonie scriem întâi ce relaţie verifică xn+1:
x n +1 + (n + 1)x n +1 − ( n + 1) = 0 sau x 3n +1 = ( n + 1) − (n + 1)xn+1;
3
dar f (x n +1 ) = x 3n +1 + nx n +1 − n = ( n + 1) − (n + 1)x n +1 + nxn +1 − n = 1 − x n +1 şi cum

xn+1 < 1 rezultă f (x n +1 ) > 0 . Obţinem situaţia:
x 0 xn 1
f(x) –n 0 1
Din f (x n +1 ) > 0 deducem că xn+1 este la dreapta lui xn (f este continuă şi
păstrează semn constant pe intervalele pe care nu se anulează).
Deci x n < x n +1 şi am demonstrat că (x n )n ≥1 este convergent.
1 3
Există L = lim x n . Scriind relaţia pe care o verifică xn astfel: x n = 1 − xn
n→∞ n
şi trecând la limită obţinem L = 1 − 0 ⋅ L3 şi deci L = lim x n = 0 .
n→∞
Exemplul 2 Se dă ecuaţia x 3 + n 2 x + 2000 = 0 , n ∈ N*. Să se arate că

ecuaţia are o singură rădăcină xn, şirul (x n )n ≥1 este convergent
şi să se afle lim x n .
n→∞
29
SOLUŢIE: Fie funcţia f : R → R, f(x) = x3 +n2x + 2000, care este derivabilă.
Deoarece f ' ( x ) = 3x 2 + n 2 > 0 , f(0) > 0 şi f(–20) < 0 ecuaţia are o unică soluţie
xn ∈ (–20, 0) şi deci şirul (x n )n ≥1 este mărginit.
Relaţia pe care o verifică xn+1 este: x 3n +1 + (n + 1) x n +1 + 2000 = 0 sau
2
x 3n +1 = −2000 − (n + 1) x n +1 . Pe de altă parte din f (x n +1 ) = x 3n +1 + n 2 x n +1 + 2000 =

2
( )
= −20000 − n 2 x n + + 2 nx n +1 + xn + 1 + n 2 x n +1 + 2000 = − (2n + 1)x n +1 > 0 dedu-
cem că xn+1 este la dreapta lui xn, deci x n < x n +1 şirul (x n )n ≥1 fiind crescător.
1 3 2000
Scriind relaţia pe care o verifică xn astfel: x n + x n + 2 = 0 şi trecând
n n
la limită obţinem lim x n = 0 .
n→∞
Exemplul 3 Ecuaţia: x n + lnx = 0 , ∀ n ∈ N* are o singură rădăcină xn;

să se arate că şirul (x n )n ≥1 este convergent; lim x n = ?
n→∞
1
SOLUŢIE: Fie funcţia f : R*+ → R, f(x) = xn + ln x, cu f ' ( x ) = nx n −1 +
> 0.
x
Cum lim f ( x ) = −∞ şi f(1) > 0 rezultă că ecuaţia admite o singură rădăcină xn şi
x →0
x >0
anume xn ∈ (0,1). Figurând avem situaţia:

xn 0 xn 1
f(x) –∞ 0 1
Ecuaţia pe care o verifică xn+1 este: x nn ++11 + ln x n +1 = 0 , deci
ln x n +1 = − x nn ++11 f (x n +1 ) = x nn +1 + ln x n +1 = x nn +1 − x nn ++11 = x nn +1 (1 − x n +1 ) > 0 şi deci
xn < xn+1 rezultă (x n )n ≥1 convergent şi deci există " = lim xn evident " ∈ [0,1].
n →∞
Dacă " < 1 rezultă lim x n = 0 . Trecând la limită obţinem:

n→∞
lim
n→∞
(
x nn )
+ ln x n = 0 ⇔ ln " = 0 contradicţie cu " < 1 şi deci " = 1.
Exemplul 4 Ecuaţia x n + x n −1 + ... + x − 1 = 0 are o singură soluţie pozi-

tivă xn. Să se arate că şirul (x n )n ≥1 este convergent şi să se afle
lim x n .
n→∞
30
SOLUŢIE: Fie funcţia: f : [0,+∞) → R, f(x) = x n + x n −1 + ... + x − 1 cu
f ' ( x ) = nx n −1 + ... + 1 > 0 , deci f este strict crescătoare şi cum f(0) = –1 < 0,
f(1) = n – 1 > 0 există o unică soluţie xn ∈ (0,1). Obţinem situaţia:
x 0 xn 1 +∞
f(x) –1 0 n −1
( )
Dar f (x n −1 ) = x nn−1 + x nn−−11 + ... + x n−1 − 1 = x nn−1 + 0 = x nn −1 > 0 şi deci x n ∈ (0, x n −1 )
care ne arată că şirul este descrescător. Deoarece xn ∈ (0,1) şirul este şi mărginit
deci convergent.
Scriind relaţia de recurenţă altfel: x n + x n −1 + ... + x + 1 − 2 = 0 şi înmulţind
cu x – 1 obţinem x n +1 − 1 − 2(x − 1) = 0 sau 2x = 1 + x n +1 . Deci xn verifică
1 1 1 1
relaţia: x n = + x nn +1 şi trecând la limită obţinem: lim x n = + lim x nn +1 şi
2 2 n→∞ 2 2 n→∞
1
deci lim x n = .
n→∞ 2
Exemplul 5 Ecuaţia xe x = n are o soluţie pozitivă unică xn; să se studie-
ze convergenţa şirului xn şi să se calculeze lim x n .
n→∞
SOLUŢIE: Fie funcţia f : [0,+∞) → R, f (x) = xex − n cu f ' ( x ) = xe x + e x > 0 .

Deoarece f(0) = –n < 0 şi lim f ( x ) = +∞ rezultă că ecuaţia are o unică soluţie
n →∞
xn > 0. Evident x n +1e x n +1

= n + 1 şi deci f (x n +1 ) = x n +1e x n +1 − n = n + 1 – n = 1 >
> 0 şi deci x n < x n +1 .
Presupunem că xn este mărginit cum f(1) = e – n < 0 pentru n ≥ 3 pot pre-
supune xn ∈ (1, N) deci xn convergent şi deci există " = lim x n . Trecând la li-
n→∞
mită în relaţia x n e xn
= n obţinem ee = ∞ ceea ce este fals şi deci şirul (x n )n ≥1
e
este nemărginit. În final lim x n = +∞ .

n→∞
n
Exemplul 6 Să se arate că ecuaţia e x = x are o unică soluţie pozitivă
x
xn. Să se studieze convergenţa şirurilor xn şi n .
n
31
n
SOLUŢIE: Fie funcţia f : (0,+∞) → R, f (x) = e x − x cu lim f ( x ) = +∞ ,
x →0
f ( n ) = e − n < 0 ( pt. n ≥ 3) obţinem că ecuaţia are o soluţie unică xn ∈ (1,n) căci

f (1) = e n − 1 > 0
x 0 1 xn n +∞
f(x) –∞ >0 0 <0
n +1
Relaţia verificată de xn+1 este e x n +1 − x n +1 = 0 . Atunci x n < x n +1 şirul

(x n )n ≥1 fiind crescător.
n
Presupunem că şirul (x n )n ≥1 este mărginit. Atunci lim = +∞ şi
n→∞ xn
n
lim e
n→∞
xn
= lim x n
n→∞
implică lim x n = ∞
n→∞
absurd. Deci şirul (x n )n ≥1 este
n
xn xn
nemărginit obţinând lim x n = ∞ . Atunci lim e = ∞ , care implică lim = 0.
n→∞ n →0 n→∞ n
PĂTRATELE ŞI CUBURILE
UNOR NUMERE NATURA
NATURALE
D. M. BĂTINEŢU-GIURGIU
Pornind de la formulele de calcul prescurtat:

(a + b)2 = a2 + 2ab + b2, (1)
(a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3, (2)
vom stabili o modalitate simplă de obţinere a pătratelor şi cuburilor unor nume-
re de o anumită formă.
Fie n ∈ N*. Considerând în relaţia (1) a = 10n, b = 1, obţinem:
(10n + 1)2 = 100

0012 = 102n + 2 ⋅ 10n + 1 = 100
...
00 + 200
...
00 + 1 = 100
...
...
00200

...
001
n −1 2n n n −1 n −1
adică: 100

0012 = 100
...
...
00 200

...
001 .
n −1 n −1 n −1
În particular, pentru n = 2001, deducem că:
100

0012 = 100
...
...
00 200

001 .
...
2000 2000 2000
32
n
De asemenea, dacă în (1) luăm a = 10 , b = 2, obţinem:
100

002 2 = (10n + 2)2 = 102n + 4 ⋅ 10n + 4 = 100
...
...
00 400

...
004
n −1 n −1 n −1
şi deci în particular rezultă:
100

002 2 = 100
...
...
00 400

...
004 .
2000 2000 2000
Să considerăm în relaţia (1) a = 10n, b = –1 şi obţinem:
99

99 = (10n – 1)2 = 102n – 2 ⋅ 10n + 1 = 100
... ... − 200

001

00 = 99
...
...
99 800

...
001 .
n 2 n −1 n n −1 n −1
Dacă în (1) considerăm a = 10n, b = –2, obţinem:
99…9982 = (10n – 2)2 = 102n – 4 ⋅ 10n + 4 =
= 100

004 − 4 ⋅ 100
...
00 = 99
...
...
99 600

004 .
...
2 n −1 n n −1 n −1
În particular, obţinem:
2
99

99 = 99
...
...
99 800

...
001
2001 2000 2000
2
şi respectiv 99

998 = 99
...
...
99 600

...
004 .
2000 2000 2000
În continuare, luând în (2) a = 10n, b ∈ {–1, 1}, obţinem:
(10n + b)3 = 103n + 3b ⋅ 10n + 3 ⋅ b2 ⋅ 10n + b3 = 103n ± 3 ⋅ 102n + 3 ⋅ 10n ± 1,
adică obţinem respectiv:
(10n + 1)3 = 103n + 3 ⋅ 102n + 3 ⋅ 10n + 1, (3)
şi (10n – 1)3 = 103n – 3 ⋅ 102n + 3 ⋅ 10n – 1, (4)
Prin urmare din (3) deducem:
100

0013 = 100
...
00 + 300
...
00 + 300
...
00 + 1 = 100
...
...
00 300

...
00 300

001 .
...
n −1 3n 2n n n −1 n −1 n −1
În particular rezultă că:
100

0013 = 100
...
...
00 300

...
00 300

...
001 .
2000 2000 2000 2000
De asemenea, din (4) obţinem:
3
99

99 = 100
...
00 − 300
...
00 + 300
...
00 − 1 = 99
...
...
99 700

...
00 299

...
99 .
n 3n 2n n n −1 n −1 n
În particular, pentru n = 2001, obţinem:
3
99

99 = 99
...
...
99 700

...
00 299

99 .
...
2001 2000 2000 2001
Bibliografie
[1] B. A. Kordemski, Cuburi şi pătrate curioase ale unor numere,
Matematika v şcole, nr. 6/1973, pag. 80.
33
DE PRIN LUME
ADUNA
ADUNATE…
prof. ERIKA LUCIA SUHAY
1. Într-o tigaie încap o dată 10 chiftele; fiecare trebuie ţinută 10 minute pe o

parte şi 10 minute pe cealaltă. Care este timpul minim în care pot fi prăjite
14 chiftele?
R: 30 de minute
(După ce 10 chiftele au fost ţinute 10 minute, 6 se întorc şi 4 se scot pe o
farfurie, punându-se 4 chiftele neprăjite în loc, care se ţin încă 10 minute.
După aceea se scot cele prăjite, se întorc cele 4 şi se mai pun cele 4 de pe
farfurie)
2. Un autobuz merge pe o şosea din oraşul A spre oraşul B cu viteză constantă
şi la fiecare 5 min. se încrucişează cu autobuze care merg de la B spre A cu
aceeaşi viteză. Câte autobuze sosesc în A timp de o oră.
R: 6 autobuze
(Dacă autobuzul ar sta pe loc, ar vedea din sens contrar un autobuz la 10
minute)
3. Doi elevi A şi B joacă următorul joc: au în faţă o grămadă de 150 de chi-
brituri şi au voie să ia pe rând cel puţin un băţ, cel mult 10 beţe o dată. În-
cepe A. Câştigă cel care ia ultimul băţ. Să se afle care câştigă cu siguranţă
şi cum trebuie să joace.
R: Presupunem că beţele sunt numerotate. Ultimul băţ pe care trebuie să-l ia
A înainte să câştige trebuie să aibă numărul 150 – 11 = 139. Din acestea,
scăzând mereu 11, obţinem numerele pe care trebuie să le spună A, B fiind
obligat să se încadreze în ele.
A: 7, 18, 29, 40, 51, 62, 73, 84, 95, 106, 117, 128, 139
B: 139 + 10 = 149
A: ia ultimul băţ
Dacă B ia mai puţin de 10, A va lua mai multe beţe decât A.
4. Un vapor care merge pe un râu parcurge, în sensul curentului apei, 24 km
pe oră. Viteza apei este de 2 km pe oră. Câţi kilometri parcurge vaporul
într-o oră dacă merge împotriva curentului apei?
R: 20 km
(Vvapor = 24 – 2 = 22 km/h;
Vîmpotriva apei = 22 – 2 = 20 km/h)
34
ASUPRA ECUAŢIEI LUI PELL
PETRUŞ ALEXANDRESCU
Fie ecuaţia: x 2 − 2 y 2 = 1 (1). Să arătăm că această ecuaţie are o infinitate

de soluţii în numere întregi. Pentru aceasta, să facem o serie de observaţii.
Într-adevăr, se constată imediat că x trebuie să fie număr impar. Aşadar, luăm
x = 2z + 1, z ∈ Z. Înlocuim în (1) şi obţinem: (2z + 1) − 2 y 2 = 1 ⇔
2
⇔ 4z 2 + 4z − 2 y 2 = 0 ⇔ 2z (z + 1) = y 2 ; de aici rezultă y număr par.

z (z + 1)
Fie y = 2u. Atunci: u 2 = (2) ecuaţie echivalentă cu (1).
2
Observând cu atenţie ecuaţia (2) găsim câteva soluţii particulare. Acestea sunt:
(z, u ) = (1,±1) ⇒ (x = 3; y = 2)
(z, u ) = (8,±6) ⇒ (x = 17, y = 12);
(z, u ) = (288, (12 ⋅ 17)2 ) etc.
Se mai poate constata că u1 = x 0 y 0 , ceea ce conduce la z1 = 2 y 02 ; x1 = 4 y 02 + 1;
y1 = 2x0y0. Aşadar, obţinem pe căi euristice informaţia care devine teoremă în
momentul în care o vom şi demonstra.
Teoremă Dacă (z0, u0) este o soluţie a ecuaţiei (2) cu soluţia (x0, y0)
corespunzătoare pentru ecuaţia (1), atunci o altă soluţie va fi
u1 = x0 y0
 2
 z1 = 2y0
dată de sistemul:  2
(3)
 1x = 4y 0 + 1
 y = 2x y
 1 0 0
Procesul este iterativ, adică soluţia particulară (u 0 , z 0 , x 0 , y 0 ) generează

soluţia (u1 , z1 , x1 , y1 ) , care generează la rândul său soluţia (u 2 , z 2 , x 2 , y 2 ) etc.
În cazul ecuaţiei (1), soluţia nenulă (1, 1, 3, 2) generează prin formulele (3)
soluţia: (6, 8, 17, 12); aceasta generează la rândul ei soluţia (12⋅17, 288,
4⋅2882 + 1, 2⋅17⋅12).
Să trecem la demonstrarea teoremei. Într-adevăr, să presupunem că siste-
mul (u 0 , z 0 , x 0 , y 0 ) este o soluţie mixtă a ecuaţiilor (2) şi (1). Să arătăm că şi
sistemul (u1 , z1 , x1 , y1 ) dat de formulele (3) este o soluţie a ecuaţiilor (2) şi (1).
( )
Aşadar, x12 − 2 y12 = 4 y 02 + 1 − 2(2x 0 y 0 ) =
2 2
( )
= 16y 40 + 8y 02 + 1 − 8x 02 y 02 = 8y 02 2 y 02 + 1 − x 02 + 1 = 1 , deoarece x 02 − 2 y 02 = 1 q.e.d.
35
O DEMONSTRAŢIE PRIN
INDUCŢIE PENTRU
INEGALITATEA ME
MEDIILOR
TITU ZVONARU
Scopul acestei note este de a da o nouă demonstraţie, probabil inedită,

pentru celebra inegalitate a mediilor.
Vom demonstra mai întâi că pentru orice a, b ∈ R+ şi m ∈ N, m > 1 este
adevărată inegalitatea:
a + m m b ≥ (m + 1)m +1 ab (1),
care este un caz particular al inegalităţii din problema 22523 din Gazeta Mate-
matică nr. 11-12/1991 (propusă de autorul acestor rânduri).
Notând a = x m +1 , b = y m (m +1) , inegalitatea (1) devine:
x m +1 + m ⋅ y m +1 ≥ (m + 1)xy m (2)
m
care, prin împărţire la xy (am presupus xy ≠ 0, cazurile când cel puţin x = 0
x 1
sau y = 0 se verifică imediat) şi cu notaţia = t , devine: t m + m ≥ m + 1 , adică:
y t
tm+1 − (m +1)⋅ t + m ≥ 0 (3)
Avem succesiv: t m +1
− (m + 1)t + m = t m +1
− t − m(t − 1) =
(
= t (t − 1) t m −1
) (
+ ... + t + 1 − m(t − 1) = (t − 1) t + t m −1 + ... + t 2 + t − m =
m
)
(
= (t − 1) t − 1 + t
m m −1
)
− 1 + ... + t − 1 + t − 1 = (t − 1)[(t − 1) t
2
( m −1
)
+ ... + 1 +
+ (t − 1)(t )
+ ... + 1 + ... + (t − 1)(t + 1) + (t − 1)] = (t − 1) Q(t ) , unde Q(t) este un
m−2 2
polinom de variabila pozitivă t şi care are toţi coeficienţii pozitivi, adică Q(t) >
> 0 şi inegalitatea (3) este adevărată.
Să trecem acum la demonstrarea prin inducţie a inegalităţii:
a 1 + a 2 + ... + a n ≥ n n a1a 2 ...a n (4)
adevărată oricare ar fi numerele reale pozitive a1 , a 2 ,..., a n , unde n ∈ N.
Pentru n = 1 şi n = 2 inegalitatea (4) este adevărată. Să presupunem că ine-
galitatea (4) este adevărată şi să demonstrăm că
a1 + a 2 + ... + a n + a n +1 ≥ (n + 1)n +1 a1a 2 ...a n a n +1 (5)
Folosind ipoteza de inducţie şi inegalitatea (1) obţinem:
a 1 + a 2 + ... + a n + a n +1 ≥ a 1 + n n a 2 ...a n a n +1 ≥ (n + 1)n +1 a 1a 2 ...a n a n +1 .
Conform principiului inducţiei, rezultă că inegalitatea (4) este adevărată
oricare ar fi numerele reale pozitive a1 , a 2 ,..., a n şi n ∈ N.
36
PROBLEME REZOLVATE
Problema 5 V/ nr. 1-2/2001

Se consideră numărul natural A = 2001 + m + n, m, n ∈ N. Ştiind că A
este multiplu de 3 şi m = 3k +1, k ∈ N, aflaţi restul împărţirii lui n la 3.
Soluţie: 2001 fiind multiplu de 3 şi restul împărţirii lui m la 3 este 1, re-
zultă că n = 3p + 2, p ∈ N, întrucât A este multiplu de 3.
Aşadar, restul împărţirii lui n la 3 este 2.
Gheorghe Giurgiu
Problema 3 VI/ nr. 1-2/2001
Găsiţi cel mai mic număr natural de forma A = 3a ⋅ 23b ⋅ 29 c , unde a, b, c ∈
*
∈ N , ştiind că 3A are cu 4 divizori mai mult decât A.
Soluţie: Numărul divizorilor numărului A fiind (a + 1)(b + 1)(c + 1) şi
ţinând cont de condiţia din enunţ, avem:
3A = 3a +1 ⋅ 23b ⋅ 29 c şi există egalitatea:
(a + 2)(b + 1)(c + 1) = (a + 1)(b + 1)(c + 1) + 4
(a + 2)(b + 1)(c + 1) − (a + 1)(b + 1)(c + 1) = 4
(b + 1)(c + 1)⋅ (a + 2 − a − 1) = 4
(b + 1)(c + 1) = 4 ⇒ b = c = 1
A este cel mai mic număr natural în condiţiile date dacă a = 1, iar numărul
căutat este 2001.
Gheorghe Giurgiu
Problema 5 VII/ nr. 1-2/2001
Fie A = 12 + 32 + 52 + ... + (2n − 1) − n . Demonstraţi că A este divizibil cu 8,
2
pentru orice n ∈ N*.

Soluţie: Se poate scrie n = 1 + + ...
1
+1 şi obţinem:
n termeni
( ) ( ) ( ) [
A = 12 − 12 + 32 − 12 + 52 − 12 + ... + (2n − 1) − 12
2
]
Diferenţele din paranteze sunt de forma (2n −1) −1 , unde n ∈ N*.
2 2
Avem: (2n − 1) − 12 = 4 n (n − 1). Expresia n(n – 1), unde n ∈ N*, este pro-
2
dusul a două numere naturale consecutive, deci se divide cu 2.

Rezultă că produsul 4n(n – 1), n ∈ N* se divide cu 8 deci şi numărul A se
divide cu 8 deoarece este o sumă de numere divizibile cu 8.
prof. Ovidiu-Gabriel Dinu
37
Problema 6 IX/ nr. 11-12/2000
1
Dacă f : R+* → R şi f (x ) + 3 ⋅ f   = x 2 , ∀ x ∈ R+* să se determine f(x).
x
1 1 1
Soluţie: f (x) + 3⋅ f   = x2 ⇒ f   + 3⋅ f (x) = 2 , ∀ x ∈ R *+ , deci
x x x
1 1 1 
f (x ) + f   =  x 2 + 2  şi atunci din enunţ obţinem că:
x 4 x 
1 1 1 
2 ⋅ f   +  x 2 + 2  = x 2 ∀ x ∈ R *+ ⇔
x 4 x 
1 1 1  1 1 
⇔ 2f   = x 2 −  x 2 + 2  =  3x 2 − 2  ⇒
x 4 x  4 x 
4
1 1 1  1 3  3− x
⇒ f   =  3x 2 − 2  ⇒ f (x ) =  2 − x 2  = 2
.
x 8 x  8 x  8x
Problema 4 X/ nr. 11-12/2000
Să se determine [log 2 3 + log 3 5 + log 5 8].
3 4 3 5 3
Soluţie: Se verifică imediat că: < log 2 3 < 2; < log3 5 < ; < log5 8 <
2 3 2 4 2
3 4 5 3 3
Deci + + < log 2 3 + log 3 5 + log 5 8 < 2 + + ⇔
2 3 4 2 2
49
⇔ < log2 3 + log3 5 + log5 8 < 5 , de unde deducem că [log2 3 + log3 5 + log5 8]= 4.
12
Problema IX 2/ nr. 1-2/2001
Fără a trece numerele 1234 şi 567 în baza 2, să se afle câte cifre vor avea
cele două numere în această bază.
prof. Ilie Diaconu, Cluj-Napoca
Soluţie: Cum 100...0( 2) = 2 = 1024 < 1234 < 2048 = 211 = 100...0( 2) şi
10

10 11
9 10
100...0( 2 ) = 2 = 512 < 567 < 1024 = 2 = 100...0( 2 ) rezultă că cele două numere

9 10
vor avea 11 respectiv 10 cifre în sistemul binar.
Problema X 6/ nr. 1-2/2001
Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia:
2 2 2
3x − y − z + 3y − z − x + 3z − x − y = 1 .
prof. Ilie Diaconu, Cluj-Napoca
38
Soluţia autorului: Aplicând inegalitatea mediilor, obţinem:
2
− y −z 2
−z − x 2
−x −y 3 2
+ y2 +z 2 −2x −2y−2z
1
(x 2
)
+ y 2 + z 2 − 2 x − 2 y − 2 z +1
3x + 3y + 3z ≥ 3 ⋅ 3x = 33 =
1
[(x −1)2 + (y −1)2 + (z −1)2 ]
=3 ≥ 30 = 1 3
Rezultă imediat că avem egalitate numai dacă x = y = z = 1.

Problema X 10/ nr. 11-12/2000
π2
+1
arcsin2 x arccos2 x
Rezolvaţi ecuaţia: 2 +2 =2 . 16
Soluţie: Avem x ∈ [–1,1]. Aplic inegalitatea mediilor:

2 2 2 2
2arcsin x + 2arccos x ≥ 2 ⋅ 2arcsin x +arccos x . Dar a 2 + b 2 ≥
(a + b )2 ⇒
2
⇒ arcsin 2 x + arccos 2 x ≥
(arcsin x + arccos x ) . 2
2
π2
π 2 2 +1
Cum arcsin x + arccos x = , ∀ x ∈ [–1,1], obţinem: 2arcsin x + 2arccos x ≥ 2 16 .
2
În inegalităţile folosite, egalitatea are loc dacă şi numai dacă:
2 arccos x = 2 arcsin x
2 2
2
 ⇒x= .
arcsin x = arccos x 2
prof. Marian Ghiţă, Constanţa
Fie patrulaterul M 1 M 2 M 3 M 4 din planul α. Să se afle locul geometric al
punctelor M din spaţiu cu proprietatea:
MM12 − MM 22 = MM 22 − MM 32 = MM 32 − MM 24 = MM 24 − MM12 .
Soluţie: Din MM12 − MM 22 = MM 22 − MM 32 ⇒ 2 MM 22 = MM12 + MM 32 .
Analog: 2 MM 24 = MM12 + MM 32 şi deci MM 2 = MM 4 .
Asemănător se arată că MM 3 = MM 1 şi înlocuind în relaţia din enunţul
problemei ⇒ MM 1 = MM 2 = MM 3 = MM 4 .
Deci M aparţine planelor mediatoare ale celor 4 laturi ale patrulaterului. În
concluzie, locul geometric este dreapta perpendiculară pe planul α, în centrul
cercului circumscris patrulaterului, dacă acest patrulater este inscriptibil, iar da-
că patrulaterul nu este inscriptibil, locul geometric este mulţimea vidă.
Metoda II: Se ştie că locul geometric al punctului M din spaţiu cu proprie-
tatea MM12 − MM 22 = k , k ∈ R este un plan perpendicular pe segmentul
39
(M1M2). Cele 4 plane perpendiculare pe laturile patrulaterului sunt concurente
după o dreaptă d ⊥ α, dacă şi numai dacă patrulaterul este inscriptibil.
prof. Marian Ghiţă, Constanţa
Problema XII 2/ nr. 1-2/2001
Fie ( A,+,$) un inel cu 0 ≠ 1 şi E(A) mulţimea endoformismelor grupului
(A, +). Definim adunarea şi compunerea endomorfismelor prin:
(f + g )( x ) = f ( x ) + g( x ), (f $ g )( x ) = f (g( x ) ) , ∀ f, g ∈ E(A), ∀ x ∈ A.
Să se demonstreze că:
a) dacă (E( A ),+,$) este un corp izomorf cu corpul Q, atunci A este un corp
izomorf cu corpul Q;
b) dacă (E( A ),+,$) este un corp izomorf cu corpul Zp (p prim), atunci A
este un corp izomorf cu corpul Zp.
Marcel Ţena
Soluţie: Se arată imediat că “+” şi “ $ ” sunt operaţii algebrice pe mulţimea
E(A) şi că (E(A),+,$) este un inel. Pentru fiecare a ∈ A, aplicaţiile
fa: (A,+) → (A,+), fa(x) = ax şi ga: (A,+) → (A,+), ga(x) = xa sunt endomorfisme
ale grupului (A,+), deci fa, ga ∈ E(A).
În plus, aplicaţiile ϕ: A → E(A), ϕ(a) = fa şi ψ: A → E(A), ψ(a) = ga sunt
morfisme (unitare) injective de inele.
Aceasta arată că inelul (E( A ),+,$) include două (sub)inele izomorfe cu
(A,+,$) şi anume (Im ϕ,+,$) şi (Im ψ,+,$) .
a) Presupunem că (E( A ),+,$) este un corp izomorf cu corpul Q. Atunci,
pentru orice a ∈ A, a ≠ 0, endomorfismul fa este inversabil în monoidul
(E( A),$) , deci este bijectiv.
Rezultă că există a' ∈ A astfel încât f a (a ' ) = 1 , adică aa' = 1. La fel, endo-
morfismul ga este inversabil în (E( A ), $) , deci este bijectiv, prin urmare există
a'' ∈ A astfel încât ga(a'') = 1, adică a''a = 1. Aşadar, a este inversabil la stânga şi
la dreapta în A, deci este inversabil. Cum a ∈ A, a ≠ 0 a fost arbitrar, rezultă că
inelul A este un corp.
Deoarece A ≅ Im ϕ , rezultă că (Im ϕ,+,$) este un corp, inclus în corpul
(E( A),+,$) . Cum E(A) ≅ Q, iar Q nu include alte corpuri afară de el însuşi, re-
zultă Im ϕ = E( A) ≅ Q , deci Im ϕ ≅ Q şi deci A ≅ Q (toate izomorfismele sunt
de corpuri).
b) Ca şi la a), deoarece (E( A ),+,$) este un corp rezultă că (A,+,$) este un
corp şi atunci (Im ϕ,+,$) este un corp inclus în (E( A ),+,$) . Deoarece E(A) ≅
40
≅ Zp şi Zp nu include alte corpuri în afară de el însuşi, rezultă Imϕ = E(A) ≅ Zp,
deci Imϕ ≅ Zp şi de aici A ≅ Zp (toate izomorfismele sunt de corpuri).
Fie f : R → f(R) = (0,+∞) care verifică pentru ∀ x ∈ R relaţia:
f 3 ( x ) + f 2 ( x ) = 10 − x .
1) Arătaţi că f este inversabilă
2) Calculaţi f −1 ( x ) .
V. Matrosenco
Soluţie: Notăm g(x) = x + x : (0,+∞) → (0,+∞)
3 2
F( x ) = 10 − x : R → (0, ∞). De aici rezultă g(f ( x ) ) = f 3 ( x ) + f 2 ( x ) sau

(g $ f )( x ) = F( x ) , ∀ x ∈ R.
Deoarece F este injectivă rezultă f injectivă. Împreună cu ipoteza f(R) =
(0,+∞) rezultă f bijectivă adică inversabilă.
Rezultă g $ f = F ⇒ g = F $ f −1 ⇒ F −1 $ g = f −1
(
Cum F −1 ( x ) = − log x ⇒ f −1 ( x ) = − log x 3 + x 2 . )
Problema XII 3/ nr. 7-8/2000
b
a) Fie funcţiile f, g : [a,b] → R, integrabile cu ∫ f ( x )g ( x )dx ≠ 0 şi k un
a
număr real pozitiv fixat. Să se arate că există c ∈ (a, b) astfel încât
c b
∫ f ( x )g( x )dx = k ∫ f ( x )g ( x )dx
a c
b
b) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă şi ∫ f (x )dx ≠ 0 , atunci pentru orice
a
n ∈ N* există numerele x1 , x 2 ,..., x n ∈ (a , b ) astfel încât
x1 x2 b
∫ f (x )dx = ∫ f (x )dx = .... = ∫ f (x )dx .

a x1 xn
D. Buşneag şi C. Mangra
Soluţie: a) Considerăm funcţiile ϕ, ψ şi F : [a, b] → R definite astfel:
t b
∫ ∫
ϕ( t ) = f ( x )g( x )dx; ψ( t ) = f ( x )g( x )d şi F( t ) = ϕ( t ) − kψ( t ) .
a t
Se observă cu uşurinţă că
1) ϕ, ψ şi F sunt continue pe [a,b]
41
2) ϕ(a) = ψ(b) = 0
2
b 
3) ϕ(b)⋅ψ(a) =  f ( x )g( x )dx  > 0 .
∫
 
a 
Dar F(a)⋅F(b) = –kψ(a)⋅ϕ(b) < 0 deoarece k > 0 şi din 3) avem ϕ(b)⋅ψ(a) >
> 0, deci din proprietatea lui Darboux pentru funcţia F rezultă că ∃ c ∈ (a, b)
c b
astfel încât F(c) = 0 ⇒ ϕ(c) = kψ(c) ⇒ ∫
a
∫
f ( x )g( x )dx = k f ( x )g( x )dx .
c
1
b) Ţinând cont de a) facem g = 1 şi k = obţinem
n
x1 b
1
∫a
f ( x )dx =
nx∫f ( x )dx unde x1 ∈ (a, b) (1)
1
b b
n
Se observă că ∫
x1
f ( x )dx =
n +1 a ∫
f ( x )dx ≠ 0 rezultă că putem folosi din nou
1
punctul a) al problemei pentru intervalul [x1, b], g = 1 şi k = şi obţinem
n −1
x2 b
1
∫
x1
f ( x )dx =
n −1 x ∫
f ( x )dx , unde x2 ∈ (x1, b) (2)
2
Procedeul continuă la fel şi obţinem

x3
1 b
∫ f (x)dx = ∫ f (x)dx , unde x3 ∈ (x2, b) (3)
x2 n − 2 x3
ş.a.m.d. În final
xn b
∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx , unde xn ∈ (xn-1,b). (4)
x n −1 xn
Din relaţiile (1), (2), (3)…. (n) rezultă că există punctele
x1 , x 2 ,..., x n ∈ (a , b ) astfel încât
x1 x2 b b
1
∫a
∫
f ( x )dx = f (x )dx = .... = f (x )dx =
x1
∫
xn
n +1 a ∫
f (x )dx
42
PREGĂTIREA
OLIMPIADELOR ŞCOLARE
PROBLEME DE GIMNAZIU
O.G.1. Găsiţi cel mai mic pătrat perfect:
a) mai mare decât 1000
b) mai mare decât 100.000
Să se arate că dacă am aflat cel mai mic pătrat perfect mai mare decât 102n-1
putem afla cel mai mic pătrat perfect mai mare decât 102n+1 prin maxim 4
înmulţiri.
Traian Preda
O.G.2. Să se determine a, b, c ∈ {0,1,2,3,4} şi m, n, p ∈ {0,1,…,14},

ştiind că:
a b c 44
a) + 2 + 3 = ;
5 5 5 125
m n p 44
b) + 2+ 3 = .
15 15 15 125
Ilie Diaconu, Cluj-Napoca
O.G.3. Unui triunghi ABC oarecare îi asociem un triplet de puncte LMN,

BL CM AN
notat Pk (ABC) astfel încât L ∈ BC, M ∈ AC, N ∈ AB şi = = = k.
LC MA NB
Să se demonstreze că Pk (Pt (ABC)) = Pt (Pk (ABC)) .
Bogdan Ioniţă şi Titu Zvonaru, Bucureşti
O.G.4. În triunghiul dreptunghic ABC, (A = 90°) cu AD înălţimea din A,

ducem bisectoarele [AE, [AF ale unghiurilor CAD respectiv BAD, E ∈ (CD),
aria (ABC )
F ∈ (DB). Să se arate că ≥1+ 2 .
aria (AEF )
O.G.5. Să se demonstreze că ecuaţia:

5x 8 − 8x 5 = 1116
nu are soluţii (x,y) ∈ N x N.
Damian Constantin
43
O.G.6. Să se rezolve în N* x N* ecuaţia:
( )( )
(x + y ) x 4 + y 4 + 6 x 5 + y 5 − 4 = 2001 .
P. Alexandrescu
O.G.7. Să se determine funcţia: f: R → R, f ( x ) = ax 2 + bx + c , astfel încât

f ( x + y) = f ( x ) + f ( y ) + xy , ∀ x, y ∈ Z.
O.G.8. Dacă x ∈ R astfel încât 2x 5 − x 4 + x 2 − 1 = 0 , să se arate că

1 1 
x 3 ∈  ,  .
2 3
Dan Nedeianu
PROBLEME DE LICEU
O.L.1. Se consideră numerele pozitive x1, x2, …, xn (n ≥ 2), precum şi nu-
merele a, b de asemenea pozitive. Să se arate că
n
 b  b   b   b
 a +  a + .... a +  ≥  a + n  ,
 x 1  x2   xn   s
unde s = x1 + x2 +…+ xn
I. C. Drăghicescu
O.L.2. Fie numerele reale a 1 , a 2 ,..., a n (n > 2 ) astfel încât pentru oricare
n – 1 dintre ele suma lor este mai mare decât numărul rămas. Să se arate că:
a 12 a 22 a 2n a + a 2 + ... + a n
+ + ... + ≥ 1
− a 1 + a 2 + ... + a n a 1 − a 2 + ... + a n a 1 + a 2 + ... − a n n−2
I. C. Drăghicescu
O.L.3. Triunghiul ABC este echilateral dacă şi numai dacă

a 4 + b 4 + c 4 = 8p 2 Rr .
Aurel Doboşan, Lugoj
O.L.4. Pentru fiecare număr natural x, fie S(x) suma cifrelor lui x.
Demonstraţi că există o mulţime infinită de numere naturale, notată cu M, cu
proprietăţile:
a) ∀ x ∈ M, S( x ) + S( x 2 ) = S x 3( )
44
b) ∀ x ∈ M, având n cifre (n ∈ N, n ≥ 2), a n – a cifră a lui x2, x3, x4
formează o progresie aritmetică.
Gabriel Dospinescu, elev, Oneşti
O.L.5. Să se demonstreze că oricare ar fi numerele reale strict pozitive x1,

x2, …, xn (n >1) este adevărată inegalitatea:
 n 2
 xi 
 i =1 
∑ n
x i2 ∑
n
 i ≠ j  ≤ n i =1
∑
 n  n
j=1
 xi 
 i =1 
∑ i =1
xi ∑
 i≠ j 
(O generalizare a problemei O:803 din G.M. 11/1995)
n
O.L.6. Fie α i ≥ 0, i = 1, n cu ∑α
i =1
i = 1 şi a (i j) > 0, j = 1, m, i = 1, n . Atunci:
αi
n  m  m n
∏∑ 

a (i j) 

≥ ∑∏ (a ) ( j) α i
i
i =1  j=1  j=1 i =1
P. Alexandrescu, S. Rădulescu
O.L.7. Fie patrulaterul convex ABCD şi cercurile de diametre (CD), (AD).

Notăm cu td lungimea tangentei comune. Analog obţinem ta, tb, tc. Să se arate că:
( )
2 t a2 + t 2b + t c2 + t d2 = 4 EF 2 + (AB + CD ) ⇔ ABCD este circumscriptibil,
2
unde E şi F sunt mijloacele diagonalelor (AC) şi (BD).

Andrei Chiteş, elev Bucureşti
45
PROBLEME PROPUSE
CLASELE I – IV
1. Într-o clasă sunt elevi şi bănci. Dacă s-ar aşeza câte 2 elevi în bancă, 11
elevi ar rămâne în picioare, iar dacă s-ar aşeza câte 3 în bancă, 1 n-ar avea loc.
Câţi elevi şi câte bănci sunt?
înv. Virginia Cioabă, Slatina
2. Să se determine numărul A = xyzt ştiind că sunt îndeplinite simultan
condiţiile:
a) Suma cifrelor numărului A este 20;
b) Fiecare cifră este cu 2 mai mare decât cea anterioară.
înv. Tudoriţa Doina Stănculescu
3. Produsul a două numere naturale este 360. Dacă se măreşte deînmulţitul
cu 5, produsul devine 460. Să se afle cele două numere.
4. Un număr adunat cu sfertul său este egal cu 115. Care este numărul?
5. Ionuţ are 6 nuci. Oana are şi ea nuci, dar mai puţine decât Rareş, iar
Rareş are tot atâtea nuci câte are Oana şi Ionuţ la un loc. Câte nuci ar putea avea
în total cei trei copii?
înv. Bodea Rodica, Turda
6. Determinaţi numerele naturale n astfel încât numerele A = 40 − (10 + 4n )
şi B = 3n –15 să fie naturale iar A < B.
înv. Dinu Gheorghiţa
7. Fie a, b, c numere naturale astfel încât: 3a + b = 79 şi 6a + 2b –3c = 200.
Aflaţi valoarea numărului 9a + 3b + c.
înv. Dinu Gheorghiţa
CLASA A V-A
V.1. Arătaţi că nu există numere naturale care împărţite la 12 să dea restul
8 şi împărţite la 14 să dea restul 5.
Gh. Cristescu
V.2. Câte numere de forma a 7a 7 sunt divizibile cu 101?
Gh. Cristescu
V.3. a) Să se arate că 5S este număr natural pătrat perfect ştiind că S
reprezintă suma divizorilor numărului 2001.
46
N
b) Simplificaţi fracţia , unde N reprezintă numărul divizorilor
S
numărului 2001.
Gh. Giurgiu, Dej
V.4. Media aritmetică a 4 numere este 11,2. Ştiind că media aritmetică a 2
dintre ele este 3,5, să se afle media aritmetică a celorlalte două numere.
V. Ivan
V.5. Produsul a două numere naturale diferite de 1 este 572, iar c.m.m.d.c
al lor este 20. Aflaţi cele două numere.
Popa Olga, Bucureşti
V.6. O populaţie de bacterii se dublează la fiecare oră. De câte ori s-a
multiplicat la 10 ore?
Poptean Andreea, elevă, Bucureşti
V.7. Ana este mai mare decât Paul, care este mai mare decât Maria. Eva
este mai mare decât Paul. Ioana este mai mică decât Ana şi mai mare decât Eva.
Care este cel de-al treilea în ordinea vârstei?
Poptean Andreea, elevă, Bucureşti
CLASA A VI-A
VI.1. Ştiind că numerele x + y, y + z, x + z sunt direct proporţionale cu
numerele 5, 3 şi 4, iar xyz = 1296, să se arate că x + y + z = 36.
Gh. Cristescu
VI.2. Punctele A, O, C sunt coliniare. În acelaşi semiplan se duc semidrep-
tele [OB şi [OD perpendiculare astfel încât [OD este interioară unghiului AOB.
Dacă [OE este în semiplanul opus cu [OB, m
(EOC) = 150° şi dacă semidrep-
tele [OM şi [ON sunt bisectoarele unghiurilor BOC şi AOE, arătaţi că punctele
M, O, N sunt coliniare.
Gh. Cristescu
5
VI.3. Numerele a, b, c sunt direct proporţionale cu numerele 1, 2, şi
3
2 2 2
1,25. Ştiind că 5a + 3b + 4c = 320, să se calculeze a + b − c .
V. Ivan
VI.4. În triunghiul ABC, bisectoarea [AD a unghiului A, D ∈ (BC) întâl-
neşte paralela prin C la AB în E. Demonstraţi că ∆ACE este isoscel. Dacă
m(
BAC) = 84°, aflaţi măsurile unghiurilor ∆ACE.
V. Ivan
a
VI.5. Dacă = 0, (6) , aflaţi x din relaţia:
b
47
3b − 4a 352 9(x − 1)
⋅ = .
4a + 3b 9 25 17
Adişor Nistor
CLASA A VII-A
a 5a + 3b 2,1(6) − 3,5
VII.1. Să se determine numărul , ştiind că: =
b 7b 0, (18)
M. Gâţ
VII.2. Fie triunghiul ABC şi punctele D, E ∈ (BC) astfel încât BD = DE =
= EC. Prin D şi E ducem paralele la laturile AB respectiv AC. Să se demonstreze că
punctul de intersecţie al paralelelor este centrul de greutate al triunghiului ABC.
Cristina Ichim
VII.3. Se dă triunghiul dreptunghic ABC cu m(
B) = 90°, AC = 10 cm şi
AB = 8 cm. Se prelungeşte [BC] cu [CD] astfel încât [BC] = [CD] şi [AB] cu
[BE] astfel încât [BE] = [AB].
a) Aflaţi aria ∆AED.
b) Arătaţi că [AD] = [DE].
V. Ivan
VII.4. Calculaţi mediile aritmetică, geometrică şi armonică a numerelor x
1
şi y, unde: x = 1729 + 19 ⋅ 91 − 55 ; y = 34 ⋅ 53 ⋅ 11 ⋅ .
8 − 32
2
Ordonaţi crescător valorile celor trei medii obţinute.

Cristina Godeanu
VII.5.a) Calculaţi primele două cifre ale numărului 123...9 .
b) Calculaţi primele două cifre ale numărului 123....8 .
M. Matrosenco
VII.6. Să se arate că (n + 1)(n + 3) ∈ R – Q.
Maria Matrosenco
VII.7. Arătaţi că n2 + 6n + 12 ∈ R\Q, ∀ n ∈ N.
Doina Maria Nistor
VII.8. Se dă E( x ) = x (− 1) , x ∈ Z .
x *
a) Găsiţi x ∈ Z pentru care E(x +1) + E(x −1) = 50

b) Calculaţi E(1) + E( 2) + ... + E(100) .
c) Să se afle x ∈ Z, astfel încât E(1) + E( 2) + ... + E( x ) = 500 .
Gh. Cristescu
48
CLASA A VIII-A
VIII.1. Fie VABCD o piramidă patrulateră regulată cu vârful în V. Punc-
tele M,N,P,Q,R şi S sunt mijloacele segmentelor [VA], [VB], [VC], [VD], [BC]
şi respectiv [AD].
a) Arătaţi că: 1) MN||AB; 2) NP||(ABC); 3)(MNP)||(ABC); 4) VO ⊂ (VSR)
b) Dacă [AB] = [VR], calculaţi m
(VS,PQ);
c) Dacă în plus VO = 4 3 (O este centrul pătratului ABCD) calculaţi aria
∆VAC şi distanţa de la punctul S la planul (VBC).
Gh. Cristescu
VIII.2. Rombul ABCD cu m (
A) = 30° şi d(AB,CD) = 4 cm, se roteşte în
jurul diagonalei AC, obţinându-se corpul C1 şi în jurul laturii AD, obţinându-se
corpul C2. Comparaţi volumele celor două corpuri.
Cristina Godeanu
VIII.3. Determinaţi bazele de numeraţie consecutive x şi y ştiind că:
4(13)0( x ) + 490( y ) = 2001(10 )
Gheorghe Giurgiu, Dej
VIII.4. Să se demonstreze că pentru orice n ∈ R, F(n) nu se simplifică prin 5:
n 3 − 4 n 2 − 7n + 10
F( n ) = 4
n − n 3 + 3n 2 − 2n + 2
Damian Constantin, elev, Liceul de Informatică, Bucureşti
VIII.5. Să se determine numerele reale a şi b astfel ca sistemul
a 2 x − ay = 1 − a
 să admită numai soluţia x = 1, y = 1.
bx + (3 − 2b )y = 3 + a
M. Chiriţă
CLASA A IX-A
IX.1. Să se demonstreze că nu există nici o pereche (a, b), a, b ∈ N* astfel
încât ecuaţiile: x 2 + ax = b şi x 2 + bx = a să admită rădăcini întregi.
M. Chiriţă
IX.2. Să se demonstreze identitatea:
sin (a + b ) − sin (a − c )cos(a + c ) − sin (b + c ) =
a−b b−c
= 2 sin(a + b )sin 2 − 2 sin(b + c )sin 2 .
2 2
Ilie Petre Iambor
49
IX.3. Determinaţi valorile lui x pentru care
 [x ]   [x ] 
2  + {x} +  + {x} = x ,
2  2 
unde [.] este partea întreagă, iar {.} partea fracţionară.
prof. Aurel Doboşan, Lugoj
1 1
IX.4. Fie f: R → R, (f $ f )( x ) = + x 2 − x 3 , ∀ x ∈ R. Arătaţi că există
3 3
cel puţin un x0 ∈ R astfel încât f(x0) = x0.
IX.5. Dacă n ∈ N , n ≥ 2 să se rezolve ecuaţia:
n −1
[x ]3 + 2 x + k  = 2 ⋅ [nx ]+ 3 .
∑ k =1  n
D. M. Bătineţu-Giurgiu
IX.6. Fie a, b, c trei numere naturale prime astfel încât ecuaţia
ax 2 − bx + c = 0 are rădăcinile fracţionare. Să se arate că:
1) Ecuaţia ax 2 − bx + c = 0 are o singură rădăcină întreagă.
2) Cel puţin unul din numerele a şi c este egal cu 2 şi cel puţin unul din
b −1
numerele b – 2 şi este număr prim.
2
Nicolae Papacu, Slobozia
IX.7. Fie C1, C2 două cercuri ortogonale şi M unul din punctele de
intersecţie. Trei drepte variabile ce trec prin M taie cercurile C1 şi C2 în punctele
A, B, C, D, respectiv E, F. Notăm P = AC ∩ BF, Q = AE ∩ BD. Să se arate că
PQ ⊥ AB.
prof. A.V. Mihai
IX.8. Să se determine toate tripletele de numere strict pozitive a, b, c cu
proprietăţile:
i) a + b + c = 1
ii) ∃ x ∈ R+* astfel încât
(ax + b )2 + (bx + c )2 + (cx + a )2 − 1 = x
.
2 2 2 2
cx + bx + a ax + cx + b bx + ax + c x + x +1
Dospinescu Gabriel, elev Oneşti
IX.9. Pe laturile BC, CA şi AB ale triunghiului ABC considerăm punctele
BD CE AF
D, E respectiv F astfel încât = = . Fie M un punct situat pe seg-
DC EA FB
mentul EF şi notăm N = AM ∩ BC.
a) Să se demonstreze că AM = MN dacă şi numai dacă AF ≡ FB sau FM ≡ ME.
50
b) Dacă AM este mediană în triunghiul AEF, atunci punctul N este izoto-
micul punctului D (simetricul lui D faţă de mijlocul laturii BC).
IX.10. Să se rezolve ecuaţia: [x ] = x 2 . [ ]
Vlad Marina
CLASA A X-A
X.1. Să se rezolve ecuaţia: 4 x + x = 2 x (x + 1) .
M. Chiriţă şi M. Piticari
X.2. Să se rezolve ecuaţia: 1 + 2 + 3 + ... + 14 = 15x + 16 x + .... + 20 x .
x x x x

X.3. Să se demonstreze că există o infinitate de perechi (x, y) ∈ N* × N*
astfel încât x 2 = 1 + 7 y 2 .
D. M. Bătineţu, Giurgiu
X.4. Determinaţi funcţiile f : N* → N* care verifică condiţiile:
n
2k + 1 n (n + 2 )
a) ∑
k =1 f ( k ) f ( k + 1)
=
f ( n + 1)
, ∀ n ∈ N*;
b) ecuaţia f(x) = 2001 are cel puţin o soluţie în numere naturale.

Nicolae Papacu, Slobozia
X.5. Fie M, N, P, Q, R, S mijloacele muchiilor BC, AD, AB, CD, AC, BD
1
ale tetraedrului ABCD. Să se arate că V( ABCD ) ≤ MN ⋅ PQ ⋅ RS .
3
S. Rădulescu
n
X.6. Fie a1,a2,…,an ∈ C cu |aj| = 1, j = 1, n , ∑a j=1
j = 0 şi ∑a a
1≤ j< k ≤ n
j k =0.
Atunci:
n
(i) ∑ z −a
j=1
j ≥ n, ∀ n ∈ C
(ii) ∑ z −a
1≤ j< k ≤ n
j ⋅ z − a k ≥ C 2n
S. Rădulescu, P. Alexandrescu
X.7. Şirul {b n }n ≥1 este definit prin relaţia: 2 b n −1
+ 2 b n −1 = 1 + 2 ⋅ 4 b n −1 −1 pentru
orice număr natural n, n ≥ 2 şi b1 ≠ 0. Se cere să se găsească primul termen al
şirului dacă există p ∈ N, p ≥ 2 astfel încât
51
 n  1
 b k  ⋅ = log 2 1 +
 ∑  (2 b1
−1 )p −1
 . Să se afle apoi b2001.
 k =1  p  
Gabriel Dospinescu, elev Oneşti
2x2 2 (1− x 2 )
X.8. Să se rezolve în R ecuaţia: x + x = x2 +1
X.9. Fie numerele a = 2 + 2 , b = 2 − 2 şi n ∈ N, n > 2. Notăm cu
S n = a n + b n şi T2n+1 = a2n+1 – b2n+1. Să se arate că:
1) S n = 4S n −1 − 2S n −2
2) T2001 = 2 2S2000 + 2T1999
Ilie Petre Iambor
CLASA A XI-A
XI.1. Se dă şirul (a n )n ≥1 , cu proprietatea că (n + 1) a n +1 − n 3a n = n k , ∀ n ∈
3
∈ N*, k ∈ N. Să se determine k maxim pentru care există lim a n şi este finită,

n→∞
apoi să se afle limita.
prof. Aurel Doboşan
n
1
XI.2. Dacă x n = ∑ tg n + k , să se calculeze lim n(x
k =1
n →∞
n − ln 2 ) .
n
π
XI.3. Se ştie că şirul (an)n≥1, an = –πln n +
k =1
∑
sin este convergent cu
n
lim a n = a ∈ R. Să se calculeze lim n (a n − a ) .
n→∞ n→∞
XI.4. Fie (a n )n ≥1 , (b n )n ≥1 două şiruri de numere reale astfel încât (bn) este
convergent şi în plus: a n +1 − a n ≤ b n +1 − b n , ∀ n ∈ N. Să se arate că (an)n≥1 are
limită în R .
Sorin Rădulescu
XI.5. Să se determine funcţia f : R → (–1,1) continuă într-un punct şi care
f ( x ) + f ( y)
îndeplineşte condiţia: f (x + y ) =
1 + f ( x )f ( y )
Sorin Rădulescu
52
XI.6. Determinaţi funcţia indefinit derivabilă f : R → R ştiind că f'''(x) = 6,
( )
'
∀ x ∈ R, f''(0) = 1, f'(0) = 1 şi f(0) = –7, apoi calculaţi f −1 (3) şi f −1 (3) unde f-1 ( )''
este inversa funcţiei f.

n −2 k
A
XI.7. Fie dat şirul x n = (− 1) −
k =1
k 1
∑
(k +
n
2) !
, n ≥ 3.
a) Să se arate că şirul este mărginit.

b) Să se studieze convergenţa şirului şi în caz afirmativ să se determine
lim x n .
n→∞
Popa Arthur Marius
XI.8. Fie f, g : R → R continue astfel încât g(f (x )) = x . Atunci f şi g sunt
bijective.
CLASA A XII-A
XII.1. Fie a > 1. Pe G = (0,∞) se introduce legea de compoziţie:
x ∗ y = 2 loga [( a − 1)( a − 1)+ 1]
x y
Arătaţi că:
i) G este parte stabilă în raport cu “*”;
ii) (G, *) este grup abelian;
( )
iii) funcţia f: (R, +) → (R, *), f (x) = 2loga ax +1 este izomorfism de grupuri.
Aurel Doboşan
∗
XII.2. Dacă a, b, c ∈ R + , iar f: [0,a] → R este o funcţie derivabilă cu de-
a
f (x) − f ' (x)
rivata continuă, să se calculeze: ∫ be
0
x
+ cf ( x )
dx
XII.3. Fie f, g : [0,1] → R cu proprietăţile:
i) f, g sunt derivabile cu derivata continuă
ii) f(0) = f(1) = 0
Atunci:
1 1
∫f' ∫ [g' (x ) − g ]
2 2
a) ( x )dx ≥ ( x ) ⋅ f 2 ( x )dx ;
0 0
b) Egalitatea de la a) are loc dacă şi numai dacă f = 0.
53
XII.4. Fie f : [a, b] → R, a, b ∈ (0,1], o funcţie continuă. Calculaţi limita
b
şirului (a n )n ≥1 , unde: a n = x n f ( x )dx
∫a
Dinu Ovidiu-Gabriel
π
2
1 + 2 cos x ∗
XII.5. Să se calculeze: ∫ ae
0
x
+ b(1 + cos x − sin x )
dx , unde a, b ∈ R + .
XII.6. Fie a, b două numere reale a, b > 1. Să se arate că există un singur
( )
număr real m > 0 care verifică inegalitatea: a m ln b + m 2 ln a ≤ (a + b )ln b
Popa Arthur Marius, Liceul Internaţional
MAGAZIN MATEMA
MATEMATIC
Marea majoritate a adjectivelor nu posedă calitatea pe care o indică: adjec-

tivul roşu nu este roşu; totuşi, unele o posedă, de exemplu, adjectivul adjec-
tival. Să numim adjectivele de primul fel heterologice iar pe cele de-al doi-
lea fel – homologice. Heterologic este un adjectiv. De care fel? (Weyl).
Profesorul: Să presupunem că, în problemă, x este numărul oilor.

Elevul: Dar, domnule profesor, să presupunem că x nu este numărul oilor.
Întrebat fiind profesorul Wittgenstein, dacă această glumă nu are cumva un
adânc sens filosofic, acesta a răspuns că are!
Reputaţia unui matematician se bazează pe numărul de demonstraţii

nereuşite pe care le-a făcut (Munca de pionierat este dificilă!). (A.S.
Besicovitch).
E. Darwin consideră că din timp în timp trebuie să efectuăm experimentele

cele mai nebuneşti; din ele nu rezultă aproape niciodată nimic, dar dacă iz-
butesc, rezultatele sunt uluitoare.
Darwin cânta la trombon pentru lalelele sale. Rezultatul acestei experienţe a
fost negativ.
Leul şi omul. Un leu şi un om, închişi într-o arenă, au viteze maxime egale.
Ce strategie trebuie să folosească leul pentru a fi sigur de ospăţul său?
(Extrase din lucrarea: Varietăţi matematice, de J.E. Littlewood).
54
DOUĂ PROBLEME DISTRACTIVE
n În figura de mai jos se cere unirea prin linii continue a dreptunghiurilor

numerotate la fel (1 cu 1, 2 cu 2 şi 3 cu 3), fără ca liniile trasate să aibă inter-
secţii şi fără să ieşim din chenarul mare.
1
2 3 2 3
o (Jocul divizorilor). Profesorul scrie pe tablă un număr natural mai mare

sau egal cu 2. Jocul se joacă în 2 (colegii de bancă). Primul jucător spune un di-
vizor al numărului scris pe tablă şi apoi al doilea un divizor care nu este
multiplu al numărului spus de primul jucător, ş.a.m.d., respectându-se regula că
nici un jucător nu poate spune un număr care să fie multiplu al unui număr spus
anterior. Pierde jucătorul care spune primul numărul 1. (Exemplu: Pe tablă apa-
re numărul 6.
Primul jucător: 6 3
Al doilea jucător: 2 1
A pierdut al doilea jucător.
prof. Victor Vacariu
TALON DE CONC UR S
Redacţia revistei „ARHIMEDE 2001” organizează periodic pentru elevii
rezolvitori de probleme concursuri dotate cu următoarele premii:
Premiul I - 1.000.000 lei
Premiul II - 500.000 lei
Premiul III - 300.000 lei şi
Menţiune constând în 10 abonamente anuale.
Talonul de concurs se va trimite în plicul cu probleme rezolvate.
Concursului se va desfăşura pe data de 24 octombrie aprilie a.c. în Bucureşti.
Câştigătorii tragerilor vor fi publicaţi în numărul din luna noiembrie 2001 al re-
vistei.
55
RUBRICA REZOLVITORILOR
DE PROBLEME
Bucureşti: Liceul George Coşbuc, Suhăianu Monica, cls. VI (10), Mihail

Raulea, cls. VI (15), Trandafirescu Irina, cls. VI (10), Rotaru Larisa, cls. VII
(10), Şerban Cornelia Simona, cls. VII (12), Ţoropoc Cornelia Oana, cls. VII
(12), Gheauş Otilia, cls. VII (12), Huţanu Alexandru, cls. VII (10); Şcoala ge-
nerală nr. 5: Hârştoagă Martha-Cristina, cls. VI (19); Liceul N. Iorga: Lepăr
Ana-Maria, cls. VII (22).
Câmpulung Muscel: Şcoala Sf. Iacob: Albulescu Olga Diana, cls. V (16),
Picu Gheorghe Daniel (4); Şcoala Naţ. Oprea Iorgulescu: Mogaru Georgiana
Denisa, cls. V (8), Negoi Alexandra Elena, cls. V (10).
Dej: Şcoala nr. 2: Danciu Ioana, cls. VI (14), Tătar Florin Alexandru (10),
Marchiş Andreea, cls. VI (14), Pugna Rareş, cls. VII (5), Sigheartău Iulia, cls.
VI (14), Jula Andrei, cls. VII (5), Purdea Georgian, cls. VI (10), Bande Cristina-
Alexandra, cls. VII (10), Petrean Daniela Oana, cls. VI (10), Marton Gabriel
Vasile, cls. VII (10), Bălan Anca Maria, cls. V (10), Miclea Ana-Emanuela, cls.
V (10), Berende Sergiu Ovidiu, cls. VII (10), Botiş Sorin, cls. VII (10), Ri-
movecz Ioan Mihai, cls. VI (8), Crişan Ciprian, cls. VI (14), Bora Andrada, cls.
VII (10), Magdaş Gabriela Adriana, cls. V (10), Cristea Vlad, cls. VI (10), Câr-
pelean Rareş, cls. V (10); Colegiul Naţional Andrei Mureşan: Dana Rusu, cls.
VIII, Inocan Linda, cls. V (8), Alexandru Roxana, cls. VI (4), Beldean Bianca,
cls. V (5).
Lugoj, Liceul Iulia Hasdeu: Petruţescu Bogdan, cls. VII (17),
Protopopescu Călin, cls. V (6), Subţire Roxana Denisa, cls. V (3).

NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI ______________________________
ŞCOALA / ADRESA ŞCOLII / TELEFON ______________________________
___________________________________________________________________
CLASA _________ JUDEŢUL __________________ ORAŞUL _____________
TELEFONUL ELEVULUI / ADRESA ELEVULUI _______________________
___________________________________________________________________
56

Arhimede5 6 2001

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimede5 6 2001

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARHI MEDE ▲ Nr.

Fie f : R → R o funcţie continuă, x ∈ R şi A ⊂ R. Vom folosi următoarele

DEMONSTRAŢIE. Vom demonstra numai a) şi a') pentru că b) şi b') sunt

DEMONSTRAŢIE. Vom distinge trei cazuri:

Fie un patrulater inscriptibil în cercul (O, R) şi circumscriptibil cercului

Astfel, şirurile Farey pentru n = 1, 2, 3, 4, 5 sunt:

CUM ATRAGEM INTERESUL

Întotdeauna au existat şi vor exista profesori de matematică ce sunt

Este deci util:

Problema delică sau a duplicării cubului

La etapa judeţeană din anul 1989 a olimpiadei de matematică apare

În *) este dată următoarea soluţie pentru punctul al doilea:

Demonstraţia este greşită (sau cel puţin incompletă).

∀ (x n )n ≥1 ⊂ R+ există limf (xn ) şi este egală cu l.

Notăm R εx = x − rεx x ε ⇒ R εx ∈ [0, x ε ) şi x = R xε + rεx x ε ,

⇒ ∃δ ε ' a.î. − <

∀ x > δ' ε ⇒ (3)

În ultimii ani au fost propuse, la examene şi concursuri, probleme în care

SOLUŢIE. Fie f : R → R, f(x) = x3 + nx – n derivabilă şi f '(x) = 3x2 +n.

dar f (x n +1 ) = x 3n +1 + nx n +1 − n = ( n + 1) − (n + 1)x n +1 + nxn +1 − n = 1 − x n +1 şi cum

Exemplul 2 Se dă ecuaţia x 3 + n 2 x + 2000 = 0 , n ∈ N*. Să se arate că

x 3n +1 = −2000 − (n + 1) x n +1 . Pe de altă parte din f (x n +1 ) = x 3n +1 + n 2 x n +1 + 2000 =

Exemplul 3 Ecuaţia: x n + lnx = 0 , ∀ n ∈ N* are o singură rădăcină xn;

anume xn ∈ (0,1). Figurând avem situaţia:

Dacă " < 1 rezultă lim x n = 0 . Trecând la limită obţinem:

Exemplul 4 Ecuaţia x n + x n −1 + ... + x − 1 = 0 are o singură soluţie pozi-

SOLUŢIE: Fie funcţia f : [0,+∞) → R, f (x) = xex − n cu f ' ( x ) = xe x + e x > 0 .

xn > 0. Evident x n +1e x n +1

este nemărginit. În final lim x n = +∞ .

f ( n ) = e − n < 0 ( pt. n ≥ 3) obţinem că ecuaţia are o soluţie unică xn ∈ (1,n) căci

Relaţia verificată de xn+1 este e x n +1 − x n +1 = 0 . Atunci x n < x n +1 şirul

Pornind de la formulele de calcul prescurtat:

1. Într-o tigaie încap o dată 10 chiftele; fiecare trebuie ţinută 10 minute pe o

Fie ecuaţia: x 2 − 2 y 2 = 1 (1). Să arătăm că această ecuaţie are o infinitate

⇔ 4z 2 + 4z − 2 y 2 = 0 ⇔ 2z (z + 1) = y 2 ; de aici rezultă y număr par.

Procesul este iterativ, adică soluţia particulară (u 0 , z 0 , x 0 , y 0 ) generează

Scopul acestei note este de a da o nouă demonstraţie, probabil inedită,

Problema 5 V/ nr. 1-2/2001

pentru orice n ∈ N*.

dusul a două numere naturale consecutive, deci se divide cu 2.

Rezultă imediat că avem egalitate numai dacă x = y = z = 1.

Soluţie: Avem x ∈ [–1,1]. Aplic inegalitatea mediilor:

F( x ) = 10 − x : R → (0, ∞). De aici rezultă g(f ( x ) ) = f 3 ( x ) + f 2 ( x ) sau

∫ f (x )dx = ∫ f (x )dx = .... = ∫ f (x )dx .

Procedeul continuă la fel şi obţinem

O.G.2. Să se determine a, b, c ∈ {0,1,2,3,4} şi m, n, p ∈ {0,1,…,14},

O.G.3. Unui triunghi ABC oarecare îi asociem un triplet de puncte LMN,

O.G.4. În triunghiul dreptunghic ABC, (A = 90°) cu AD înălţimea din A,

O.G.5. Să se demonstreze că ecuaţia:

O.G.7. Să se determine funcţia: f: R → R, f ( x ) = ax 2 + bx + c , astfel încât

O.G.8. Dacă x ∈ R astfel încât 2x 5 − x 4 + x 2 − 1 = 0 , să se arate că

O.L.3. Triunghiul ABC este echilateral dacă şi numai dacă

O.L.5. Să se demonstreze că oricare ar fi numerele reale strict pozitive x1,

O.L.7. Fie patrulaterul convex ABCD şi cercurile de diametre (CD), (AD).

unde E şi F sunt mijloacele diagonalelor (AC) şi (BD).

Ordonaţi crescător valorile celor trei medii obţinute.

a) Găsiţi x ∈ Z pentru care E(x +1) + E(x −1) = 50

prof. Aurel Doboşan, Lugoj

b) ecuaţia f(x) = 2001 are cel puţin o soluţie în numere naturale.

∈ N*, k ∈ N. Să se determine k maxim pentru care există lim a n şi este finită,

este inversa funcţiei f.

a) Să se arate că şirul este mărginit.

 Marea majoritate a adjectivelor nu posedă calitatea pe care o indică: adjec-

Marea majoritate a adjectivelor nu posedă calitatea pe care o indică: adjec-

Profesorul: Să presupunem că, în problemă, x este numărul oilor.

Reputaţia unui matematician se bazează pe numărul de demonstraţii

E. Darwin consideră că din timp în timp trebuie să efectuăm experimentele

CLASA _ JUDEŢUL ORAŞUL ___