FORMAREA REPREZENTĂRILOR MATEMATICE

IN EDUCAŢIA TIMPURIE
 Metodica predării matematicii pentru învăţământul preşcolar trebuie să indice cum să
se organizeze predarea-învăţarea eficientă a conceptelor matematice.

Matematica constituie conţinutul asupra căruia metodica predării îşi exersează metodele.
Ea se adaptează şi devine specifică acestui conţinut. Prin acest fapt devine o disciplină
matematică. Se încetăţeneşte tot mai mult şi termenul de metodologie didactică, înţeleasă ca
ştiinţă a metodelor utilizate în procesul de învăţământ, ca teorie a naturii, locului şi a
strategiilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor întrebuinţate în predare şi învăţare.
 Activităţile matematice urmăresc formarea prin acţiune a unor reprezentări,

concepte şi noţiuni – structuri cognitive – puse în evidenţă prin dobândirea de

deprinderi, priceperi şi abilităţi – structuri operatorii. Strctura cognitivă

influenţează semnificativ învăţarea şi reflectă conţinutul şi organizarea ansamblului

de cunoştinţe relevante din domeniul matematic. Dezvoltarea cognitivă în stadiul

preoperatorial este determinată de capacitatea copilului de a dobândi şi utiliza

abstracţii elementare.

Conceptele elementare premergătoare numărului sunt însuşite de copil în cadrul

experienţei sale concrete. Ca rezultat al acestei experienţe, copilul este capabil să

extragă însuşirile esenţiale care formează imaginea reprezentativă, semnificaţia

conceptului.
 Deprinderile reprezintă moduri de acţiune şi operaţii consolidate
prin exerciţiu care favorizează însuşirea conceptelor, fiind componente
automatizate ale unor acţiuni.
Condiţiile care determină calitatea priceperilor şi deprinderilor sunt următoarele
[20]:
• calitatea instructajului verbal – explicarea acţiunii pentru stabilirea schemei mentale;
• demonstrarea acţiunii;
• valoarea exerciţiilor alese pentru însuşirea operaţiilor;
• cunoaşterea rezultatelor şi corectarea succesivă a acţiunii prin întărire, control şi
autocontrol.
 Prima fază în formarea deprinderilor, cea de cunoaştere, este faza
formării conceptului de acţiune. În această etapă, copilul ia cunoştinţă
de operaţiile pe care urmează să le însuşească prin:

Instructaj
verbal

Intuirea
componentelor
acţiunii printr-o Executarea
orientare selectivă şi dirijată a acţiunii
dirijată în complexul
acţiunii.
 Abilităţile matematice sunt rezultatul dezvoltării bazei senzoriale de cunoaştere şi a
familiarizării cu toate formele de gândire matematică şi logică.
Formarea abilităţilor matematice conduce la înţelegerea noţiunii de număr prin
percepţia mulţimilor de obiecte, a şirului numeric, la efectuarea de operaţii şi rezolvarea
problemelor cu conţinut concret.
Elaborarea treptată a operaţiilor mentale şi introducerea simbolurilor în activităţile
ludice de manipulare sunt efectele în plan cognitiv ale dobândirii abilităţilor matematice.
 Autorul Z. P. Dienes identifică trei stadii în formarea conceptelor
matematice la vârsta preşcolară, stadii cărora le sunt specifice diferite tipuri
de jocuri:

1. Stadiul preliminar – în care copilul manipulează şi cunoaşte obiecte, culori,

forme, în cadrul unor jocuri preliminare fără un scop aparent.

2. Stadiul jocului dirijat – în scopul evidenţierii constantelor şi variabilelor

mulţimii prin jocuri structurate.

3. Stadiul de fixare şi aplicare a conceptelor – asigură asimilarea şi explicitarea

conceptelor matematice în aşa numitele jocuri practice sau analitice .
Z. P. Dienes stabileşte principiile care stau la baza oricărui model de instruire centrat pe formarea
unui concept matematic:

• Principiul constructivităţii orientează învăţarea conceptelor într-o succesiune logică, de la

nestructurat la structurat.
• Principiul dinamic – experienţele pe care le realizează copilul în contactul nemijlocit cu material
adecvat şi sub formă de joc conduc la formarea unui concept. Astfel, învăţarea progresează de la un
stadiu nestructurat de joc, la un stadiu mai structurat, de construcţie, în care se asigură înţelegerea şi
care apoi se integrează într-o structură matematică.
• Principiul variabilităţii matematice asigură formarea gândirii matematice ce are la bază procesul
de abstractizare şi generalizare.
• Principiul variabilităţii perceptuale presupune ca formarea unei structuri matematice să se realizeze
sub forme perceptuale variate. Respectarea acestui principiu conduce la operaţia de abstractizare ce
va sprijini formarea unei gândiri matematice.
 Formarea deprinderilor de ordonare şi apreciere globală.

Activităţile matematice din grădiniţă au ca scop crearea unor situaţii favorabile pentru
orientarea gândirii copilului spre primele descoperiri de natură logică, însuşirea
noţiunilor matematice elementare şi învăţarea număratului în limitele 1-20. In aceste
activităţi se urmăresc trei probleme importante:

a) exprimarea unei judecăţi corecte din punct de vedere logic: să constate însuşirile
obiectelor;

b) gruparea obiectelor (formarea deprinderilor de triere) după însuşiri concrete;

c) asocierea obiectelor în perechi, formarea deprinderilor de apreciere globală.

 Prin activităţi spontane sau organizate, copiii pot fi orientaţi să exprime, să constate însuşirea
unui obiect referitoare la mărime, formă, culoare, orientare spaţială. Activităţile matematice organizate
în scopul sesizării însuşirilor obiectelor solicită din partea educatoarelor o preocupare intensă pentru
pregătirea materialului, cu atât mai mult cu cât, cel mai adesea, obiectele pe care le observăm au mai
mult de două însuşiri. În astfel de situaţii, pentru a nu solicita copilului un efort de atenţie prea mare,
aceste însuşiri trebuie să fie evidente.

Aşezarea împreună, gruparea obiectelor, constituie o activitate instinctivă foarte timpurie motivată de
faptul că obiectele reunite au o anumită proprietate.
- Din punct de vedere matematic ne preocupă grupările clar definite, construite după o însuşire dată,
singurul criteriu fiind acela de a şti dacă un obiect este sau nu, şi de ce, element al unei mulţimi.
- Revenind la vârsta preşcolară, trebuie precizat că, într-o primă etapă, copiii, percep vag elementele
de acelaşi fel din care este compusă o mulţime, deoarece ei nu pot să perceapă limitele acestei
mulţimi, spaţiul ocupat de ea.
 In formarea deprinderilor de clasificare a obiectelor după o însuşire concretă, sau două cel mult (la
grupele mica şi mijlocie), atât în activităţile spontane cât şi în cele organizate, cum ar fi jocuri
didactice sau exerciţii pe bază de material individual, se pot da copiilor sarcini uşor de rezolvat.

Exemplu: „ Am aşezat pe raft şi acest ursuleţ pentru că aici este aşezată

grupa ursuleţilor; am aşezat aceste jucării împreună fiindcă ele sunt
maşinuţe ".

La grupele mare şi pregătitoare se oferă copiilor sarcini mai dificile, în sensul că grupele de obiecte
pot avea drept criteriu de constituire trei însuşiri comune:

Forma

Mărimea Culoarea
 O altă problemă specifică însuşirii numeraţiei constă în posibilitatea de apreciere a cantităţii prin
stabilirea corespondenţei biunivoce dintre elementele mulţimilor (apreciere bazată pe perceperea
egalităţii dintre mulţimi şi a egalităţii dintre unităţi). Comparând între ele grupele de obiecte, copiii
constată, într-o primă fază, prin apreciere globală, că acestea pot fi diferite nu numai ca formă, mărime
sau culoare, dar şi sub aspectul cantităţii.

Începînd cu vârsta de 4 ani, copiii pot să stabilească corespondenţa biunivocă între mulţimile finite
cu acelaşi număr de elemente (mulţimi egale ca puteri), cât şi inegalitatea dintre ele. Pentru aceasta, se
va acorda atenţie sporită formării perechilor de obiecte prin alăturare de unu la unu, orientând şirul
perechilor de jos în sus sau invers, obţinându-se astfel scara numerică. Printre operaţiile cu ajutorul
cărora obiectele unei aceleiaşi mulţimi pot fi asociate, foarte importantă din punct de vedere
matematic este operaţia de ordonare. Exerciţiile de ordonare se realizează, în cadrul activităţilor
matematice, având ca material intuitiv mulţimi ale căror elemente diferă din punct de vedere al
mărimii (lungime, grosime), culorii, formei etc.
Formarea limbajului matematic adecvat

Activităţile cu conţinut matematic din grădiniţă vizează atât transmiterea de

cunoştinţe şi formarea deprinderilor intelectuale în vederea înţelegerii şi însuşirii
matematicii în clasa I, cât şi formarea unui limbaj matematic adecvat care se referă la
verbalizarea acţiunii directe cu elementele unei mulţimi, a operaţiilor simple cu numerele
naturale. Desigur, acest limbaj nu presupune învăţarea mecanică a unor termeni
matematici în spatele cărora să nu se afle reprezentările corespunzătoare.
În acest sens, trebuie în primul rând asigurată înţelegerea noţiunilor respective, sesizarea
esenţialului şi apoi, în perspectivă, să fie prezentate şi denumirile matematice
corespunzătoare.
La nivelul vârstei preşcolare, învăţarea limbajului matematic se poate realiza
prin următoarele evenimente de întărire:
a) descrierea bazată pe exemple şi operaţii concrete cu
obiectele;

b) integrarea descrierii într-un sistem de întărire imediată,

bazată pe motivaţie;

c) abstractizare (până la nivelul accesibil).

 De cunoştinţele elementare însuşite la grădiniţă, de operaţiile logice, de limbajul matematic
accesibil, vor depinde în mare măsură posibilităţile copilului de a aprecia şi de a folosi conştient
noţiunile abstracte din care este alcătuit edificiul matematicilor complexe.
Pentru a ajunge la conceptul de număr sunt necesare o serie de operaţii desfăşurate într-o anumită
succesiune conform normelor pe care le relevă teoria mulţimilor.
De aceea, un prim pas ce trebuie făcut în formarea unui limbaj matematic la preşcolari, este
clarificarea termenului de grupă sau mulţime.

Astfel, la nivelul grupei mici, limbajul matematic se va limita la:

a) verbalizarea acţiunii copilului cu obiectele şi denumirea acestora;

Exemplu: „...am format o grupă de păpuşi."

b) exprimarea verbală a însuşirii comune a elementelor unei grupe (culoare, mărime, formă),
ude formare a grupei;

Exemplu: „...le-am aşezat pe toate într-o grupă pentru că

toate sunt galbene".

c) verbalizarea operaţiei de separare a unui obiect de grupul din care face parte;

Exemplu: „... într-o grupă avem o păpuşă, în cealaltă

grupă măi multe păpuşi".
d) perceperea diferenţelor cantitative dintre două grupe de obiecte comparate;

Exemplu: „ într-o grupă sunt mai multe păpuşi", „ într-o grupă sunt mai puţine păpuşi" sau: „în
grupa păpuşilor sunt mai multe păpuşi decât ursuleţi în grupa ursuleţilor”

e) exprimarea verbală a relaţiilor spaţiale dintre grupele de obiecte şi a locului ocupat de acestea în spaţiu;

Exemplu: „grupa păpuşilor se află pe masă, iar grupa ursuleţilor sub masă ".

f) numirea corectă a formelor geometrice plane: cerc, pătrat, triunghi.

Exemplu: „ aceasta este o piesă în formă de cerc "; „ aceasta este o piesă în formă de
pătrat."
La nivelul grupei mici limbajul matematic se va limita
la: Verbalizarea acţiunii copiilor cu obiecte şi
denumirea acestora:
“am format o grupã de pãpuşi”
Exprimarea verbalã a însuşirii comune a elementelor unei
grupe (culoare, mãrime, formã)
“le-am aşezat pe toate într-o grupã pentru cã toate sunt galbene”
Perceperea diferenţelor cantitative dintre douã
grupe de obiecte comparate

“într-o grupã sunt mai multe pãpuşi” sau “în grupa pãpuşilor sunt mai multe
pãpuşi decât ursuleţi în grupa ursuleţilor”
Exprimarea verbalã a relaţiilor spaţiale dintre grupele de
obiecte şi a locului ocupat de acestea în spaţiu
“grupa pãpuşilor se aflã pe masã, iar grupa ursuleţilor sub
masã”
Numirea corectã a formelor geometrice plane

“aceasta este o piesã în formã de cerc”

 La grupa mijlocie, aria reprezentărilor matematice se extinde, iar limbajul îşi măreşte sfera de cuvinte
şi expresii în raport cu operaţiile efectuate de copil:

a) ordonarea obiectelor din grupă;

Exemplu: „ am aşezat mingile în şir, de la cea mai mică la cea mai mare. "

b) ordonarea de la grupa cu 1 obiect la grupa cu 4 obiecte sau cu tot atâtea obiecte;

Exemplu: „ am aşezat grupele în ordine, de la grupa cu o păpuşă la grupa cu patru păpuşi"; „

am aşezat în şir grupe cu tot atâtea păpuşi. "

c) aşezarea în perechi a obiectelor a două grupe şi verbalizarea corespunzătoare;

Exemplu: „am aşezat în perechi păpuşile din grupa păpuşilor cu ursuleţii din grupa
ursuleţilor.“

d)exprimarea diferenţei cantitative şi motivarea acesteia;

Exemplu: „ în grupa păpuşilor avem mai multe păpuşi decât în grupa ursuleţilor pentru că o
păpuşă a rămas fără pereche".
 La grupele mari şi pregătitoare, limbajul evoluează în sensul apariţiei unor alte
expresii care să introducă noile noţiuni matematice:

În cadrul formării scării numerice, spre exemplu,

- se va folosi următoarea exprimare: „ am aşezat grupele de obiecte în ordine, de la grupa
cu cele mai puţine elemente la grupa cu cele mai multe elemente", respectiv de la „grupa
cu un element la grupa cu zece elemente";

- sesizarea diferenţei cantitative se va exprima: „ în prima grupă sunt mai multe obiecte
decît în a doua grupă; în a doua grupă sunt mai puţine obiecte decât în prima";

- aspectul ordinal al numărului se va fixa prin precizări ca: „primul ursuleţ, al doilea
ursuleţ... " sau „primul ursuleţ ", „ ultimul ursuleţ ";

aspectul cardinal al numărului se va fixa prin numărare: unu, doi, trei etc;
- cunoscînd semnificaţia cifrelor şi înţelegând că fiecare număr este simbolizat printr-o
cifră, se va folosi pentru recunoaşterea lor: „aceasta este cifra..,";

- pentru simbolurile „+, -, =" se vor folosi expresiile uzuale: spre deosebire de şcoală
unde: „3 + 1 = 4" se citeşte suma numerelor trei şi unu este egală cu patru, la grădiniţă se
va spune trei plus unu este egal cu patru.
Ordonarea obiectelor în grupã
“am aşezat mingiile în şir, de la cea mai mica la cea mai mare”
 Ordonarea de la grupa cu un obiect la grupa cu
4 obiecte sau cu tot atîtea obiecte
Ordonarea de la grupa cu un obiect la grupa cu 4 obiecte
sau cu tot atîtea obiecte

“am aşezat grupele în ordine, de la grupa cu o ciupercã la grupa cu trei

ciuperci”
Aşezarea în perechi a obiectelor a douã grupe şi
verbalizarea corespunzãtoare
“am aşezat în perechi pãpuşile din grupa pãpuşilor cu chitãri din grupa chitãrilor
Exprimarea diferenţei cantitative şi motivarea acesteia
“în grupa bãrcuţelor avem mai multe bãrcuţe decât în grupa vapoarelor pentru cã o
bãrcuţã a rãmas fãrã pereche”
LA VÂRSTA PREŞCOLARÃ
mare repezentãrile sunt clare, diferenţiate, încadrate într-un sistem mai clar de
imagini. Ajuns la acest nivel de dezvoltare copilul poate sã efectueze operaţii în plan
mental, verbalizând acţiunea şi raportul pe care l-a sãvârşit în plan concret,
obiectual.
Conţinutul se amplificã în sensul cã acum, comparând cantitãţile, pe lângã
stabilirea inegalitâţii, se prevede şi determinarea egalitãţii, de asemenea ordonarea
în şir crescãtor şi descrescãtor.

Limbajul evolueazã în sensul apariţiei unor alte expresii care sã introducã noile
noţiuni matematice:
Formarea scării numerice
“am aşezat grupele de obiecte în ordine de la grupa cu cele mai puţine elemente,
la grupa cu cele mai multe elemente” respectiv “de la grupa cu un element la
cele cu zece elemente
Sesizarea diferenţei cantitative se va exprima:

“în prima grupã sunt mai puţine obiecte decât în a doua grupã;
în a doua grupã sunt mai multe obiecte decât în prima”
Aspectul ordinal al numãrului se va fixa prin
precizãri ca
“primul scaun, al doilea scaun…….”
Aspectul cardinal al numãrului se va fixa prin
numãrare: unu, doi, trei etc.
Cunoscând semnificaţia cifrelor şi înţelegând cã fiecare numãr
este simbolizat printr-o cifrã, se va folosi pentru
recunoaşterea lor:“aceasta este cifra…..”

7
Compunerea şi descompunerea numerelor presupune trecerea de la concret la abstract.
Exemplu: într-un coş se află cinci mere. Le putem pune în două farfurioare astfel:
în prima farfurioară un măr, în a doua farfurioară patru mere, în prima farfurioară două
mere, în a doua farfurioară trei mere etc. Deci, numărul cinci se poate descompune în unu -
patru, doi-trei, trei-doi, patru-unu. Se poate scrie:

şi se citeşte: „ numărul cinci se compune din numerele unu şi patru" Pentru

formarea deprinderilor de a aprecia comparativ dimensiunile unor obiecte se
vor folosi unităţile de măsură nestandardizate. Exemplu: Se consideră ca
etalon nestandardizat pentru măsurarea lungimii un beţişor, iar ca obiecte de
măsurat trei fâşii de material având lungimi şi culori diferite.
Compunerea şi descompunerea numerelor
presupune trecerea de la concret la abstract.

“numãrul cinci se compune din numerele unu şi patru”

1 4 5
Copiilor li se va cere să măsoare fâşiile astfel:

„Câte beţişoare măsoară fiecare bucată de material?

". Rezultatul operaţiei va fi verbalizat astfel:

1) „ Materialul roşu măsoară cât trei beţişoare. "

2) „ Materialul galben măsoară cât două beţişoare. "

3) „ Materialul albastru măsoară cât şase beţişoare. "

4) „ Materialul albastru este cel mai lung, iar materialul galben este cel
mai scurt".