3

Capitolul 2. Surse regenerabile de energie

Energiile regenerabile sunt considerate energiile ce provin din surse care fie că se
regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie
regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei
rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a
apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către
oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie neregenerabile includ energia
nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul,
cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt limitate la existența zăcămintelor
respective.
Se estimează că, la nivel global, energiile regenerabile reprezintă sursă pentru 16,7%
din energia totală consumată.
Țări precum SUA, Brazilia, Germania, Marea Britanie, Norvegia au făcut investiții
masive în surse regenerabile de energie dar liderul în domeniu rămâne China.
Investițiile în utilizarea surselor regenerabile de energie au crescut în ultimii ani pe
fondul diminuării resurselor naturale și îngrijorărilor crescute privind mediul înconjurător.

Fig. 3 - Investiții în surse regenerabile de energie la nivel Mondial

Energiile regenerabile înlocuiesc combustibilii convenționali in 3 domenii distincte:
generare curent electric, apă caldă/căldură, transport (combustibili).
În prezent 19% din curentul electric generat la nivel mondial provine din surse
regenerabile de energie. Din topul țărilor ce folosesc sursele regenerabile de energie pentru
obținerea curentului electric amintim: Islanda (100%), Norvegia (98%), Brazilia (86%),
Austria (62%), Noua Zeelandă (65%), Suedia (54%).

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 4

În următorii 10 ani vom asista la o creștere accelerată a investițiilor în energii

regenerabile. Majoritatea investițiilor în perioada 2018-2020 vor fi direcționate către
proiectele eoliene off-shore, în principal în Germania și Marea Britanie.
Energia regenerabilă în România
România dispune de variate surse de energie regenerabilă precum: energie eoliană
(in Dobrogea, Moldova, Banat), energie solară (Dobrogea, Oltenia, Banat), energie
geotermală (Banat, munții Apuseni, Bihor) și biomasă.
Studiile de cercetare în domeniu precum și proiectele de exploatare a resurselor de
energie regenerabile au demarat târziu în România, în raport cu restul țărilor europene.
Totuși, de remarcat este faptul că în ultimii 3-4 ani s-a înregistrat un adevărat
“boom” al investițiilor în energia regenerabilă, România ajungând în topul țărilor europene
din acest punct de vedere.
Cea mai exploatată sursă de energie regenerabilă în momentul de față în România
este energia eoliană, proiectele în domeniu înregistrând o mare creștere în ultimii 2 ani.

Fig. 4 - Capacitatea instalată in parcurile eoliene din România

Date publicate de Transelectrica arată că la finalul anului 2012 România avea o
putere instalată de 1.822 MW în parcuri eoliene, 49 MW în parcuri solare şi circa 40 MW în
biomasă. Numai în aceste proiecte s-au investit până acum aproape 3 miliarde de euro. În
2020 (fig.2.2.2), conform Planului Naţional de Acţiune în domeniul Energiei din Surse
Regenerabile (PNAER), România ar trebui să aibă 4.000 MW în sectorul eolian, 260 MW în
domeniul solar şi 600 MW în domeniul biomasei. Dacă se păstrează costul tehnologiilor de
acum, acest lucru înseamnă că până atunci ar mai trebui să se mai realizeze investiţii de
peste 4,5 miliarde de euro.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 5

Fig. 5 - Structura producției de energie din surse regenerabile

2.1 Energia hidro

Generalități
Utilizarea apei în scopuri energetice este cunoscută de mii de ani, fiind folosită în
foarte multe părţi ale lumii. Dacă la început a fost utilizată pentru măcinarea cerealelor,
odată cu primele decenii ale revoluţiei industriale, în Europa şi America de Nord au fost
construite mori de apă, pentru o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la tors şi
ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului.
Puterea apei este cea mai importantă sursă de energie care nu implică bioxid de
carbon, bioxid de sulf, protoxizi de azot sau orice alt tip de emisie toxică şi nu produce nici
un fel de reziduuri solide sau lichide. Centrala hidroelectrică se foloseşte de o cădere
naturală sau artificială a unui râu şi înglobează principalele avantaje în comparaţie cu alte
surse de energie, economisind la capitolul consum de cărbune, combustibil sau lemn de foc,
fiind de sine stătătoare, fără necesitatea implicării altor componente.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, energia apelor a fost principala sursă majoră
care genera electricitate, până când cărbunele, produsele petroliere, iar mai târziu,
combustibilul nuclear, au devenit mai utilizate. Totuşi, energia hidro asigură 20% din
producţia de energia electrică pe plan mondial, cu randamente de peste 70%.
Centralele hidroelectrice (CHE) au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai
mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă
de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de
performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.
Printre dezavantaje se numară riscul de inundație a zonelor învecinate
hidrocentralei, prin creșterea nivelului de apă peste baraj, distrugerea barajului sau
manevrarea defectuasă a acestuia. Există și un anumit impact ecologic asupra faunei și florei

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 6

cursurilor de apă pe care se află amenajarile hidroenergetice dar acesta este foarte mic.
Modificarea cadrului natural prin construcția de baraje, centralei și stației pot genera
conflicte când aceastea sunt amplasate în parcuri naționale sau alte zone protejate.
Scurt istoric la nivel mondial
Prima hidrocentrală din lume este Cragside, în Rothbury, Anglia, construită în 1870.
Cragside era o casă ţărănească în apropiere de Rothbury. A fost prima casă din lume care a
utilizat energia hidroelectrică.
A doua hidrocentrală din lume a fost construită, în 1882, în Wisconsin, SUA,
Appleton, pe râul Fox, fiind utilizată pentru a lumina două mori de hârtie şi o casă, la doi ani
după ce Thomas Edison a prezentat lampa cu incandescenţă. Acest moment a marcat
inceputul unei perioade de mare avant in domeniul hidroelectric la nivel mondial astfel încat
doar în SUA pana în 1889 s-au construit 200 de hidrocentrale.
La început, centralele hidroelectrice erau amenajări mici. Totuşi, necesităţile
industriei şi cele ale populaţiei au determinat construcţia unor baraje şi amenajări
hidroenergetice mai mari.
În anul 1920 doar În SUA s-a ajuns la 40% din totalul de energie electrică produsă să
provină din hidrocentrale.
Ascensiunea hidrocentralelor la nivel mondial a continuat dar într-un ritm mai lent
datorită folosirii combustibililor fosili pe scară largă, în special în domeniul energetic.
În prezent, datorită schimbărilor climatice provocate de dioxidul de carbon eliminat
în exces în atmosferă în urma proceselor industriale moderne (inclusiv în producerea de
energie electrica în centrale ce utilizează combustibili fosili), precum și resursele limitate de
combustibili fosili (prețul acestora fiind în crestere pe plan mondial), atentia producatorilor
de energie electrică a revenit asupra energiei hidro și energiei regenerabile în general.
La finalul anului 2012, la nivel mondial, există o putere totală instalată de 1105 GW
(inclusiv hidrocentrale cu pompaj). Această valoare este în creștere de la an la an, doar în
2012 punându-se în folosință pe întreg globul hidrocentrale însumând 29,2 GW. Pentru o
mai bună evidențiere a acestor date se prezintă în tabelul 3.2.3 unde avem structurat pe
fiecare continent în parte principalele țări,cu puterea totală instalată în fiecare tară și
cresterea puterii instalate in fiecare țară doar în anul 2012.
La nivel de continente, atât resursele totale hidroenergetice cât și puterea instalată
în hidrocentrale, diferă.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 7

Fig. 6 - Repartiția (procentuală) pe continente a puterii totale globale instalată în

hidrocentrale

Regiunea Țara Capacitatea Creșterea în 2012 a

instalată(GW) capacității
instalate(GW)

America Centrală și SUA 99,9 0,2

de Nord Canada 77 0,7

Mexic 12 0,8

Costa Rica 1,6 0

Panama 1,4 0,3

Altele 5,1 0,1

Total 197 2

America de Sud Brazilia 84,2 1,8

Venezuela 15,7 0

Columbia 11,6 0,1

Paraguay 8,8 0

Argentina 7,7 0

Altele 16 0

Total 144 1,9

Europa Norvegia 30,3 0

Franța 25,4 0

Italia 19,5 0

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 8

Spania 16,1 0

Suedia 16 0,2

Altele 119,7 0,3

Total 227 0,5

Africa Egipt 3 0

Congo 2 0

Africa de Sud 2 0

Mozambic 2 0

Etiopia 2 0

Altele 15 0,4

Total 27 0,4

Asia Centrală și de Est Rusia 47,6 2,9

India 43,2 0,6

Turcia 19,6 0,7

Iran 9,5 0,8

Pakistan 6,6 0,1

Altele 28,5 0,2

Total 155 5,3

Asia de Est și Oceania China 248,9 15,5

Japonia 46 0,5

Vietnam 13 2,3

Australia 8,5 0

Noua Zeelandă 5,5 0

Altele 33,1 0,8

Total 355 19,1

TOTAL 1105 29,2

Tabelul 1 - Puteri instalate în hidrocentrale la nivel Mondial

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 9

Hidroenergia în România
Evoluția hidroenergeticii în România
Primele semnale privind folosirea energiei cursurilor de apă din țara noastră pot fi
regasite, departe în timp, în epoca stapânirii romane, izvoarele scrise descriind roți de apă
cu cupă și timpan destinate irigațiilor, roți pentru mori sau piue pentru macinarea
minereurilor.
Prima centrală hidroelectrică din România, atestată documentar a fost centrala
Grozăvești, realizată pe lacul Ciurel din București, în anul 1889, având o putere de 2 x 180
CP. A funcționat până în anul 1912, fiind înlocuită cu CET Grozăvești. Tot ca un eveniment
demn de menționat în istoria hidroenergeticii românesti este cel legat de punerea în
funcțiune, în anul 1896, a primei centrale mixte din România, hidro și termoelectrică, pe
valea raului Sadu la o distanță de 18 km de orașul Sibiu, centrala SADU I.
În total, pană în anul 1900 în România s-au realizat 21 de centrale hidroelectrice
(CHE), cu o putere instalată de circa 4550 kW, dintre acestea remarcându-se CHE Sinaia I (4 x
250 kW) care, în anul 1898, producea energie electrică în curent trifazat la 50 Hz.
În anii 1901-1904 au fost executate unele amenajări hidraulice ale raului Bârzava și s-
a construit centrala hidroelectrică de la Reșita (denumită "Grebla”).
În perioada 1908-1909 s-a construit barajul de la Văliug, iar în 1916 centrala
hidroelectrică de la Breazova.
În intervalul 1900 – 1930, construcția de hidrocentrale a continuat (cu întreruperea
provocată de razboi), astfel că, în anul 1930, puterea centralelor hidroelectrice era de 30
MW, cu o producție de circa 75 GWh/an. În acest interval s-a construit și s-a pus în funcțiune
CHE Dobrești de 16 MW(1928-1930), care va rămâne centrala cu puterea instalată cea mai
mare din țară până în anul 1960, când a fost pus în funcțiune primul hidroagregat al CHE
Stejaru.

Fig. 7 – CHE Dobrești

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 10

Fig. 8 – CHE Stejaru

În 1933 a fost elaborat primul plan general de amenajare a potențialului
hidroenergetic al României de către profesorul Dorin Pavel publicat în lucrarea "Plan
Général d'Aménagement des forces Hydrauliques en Roumanie". Pornind de la evaluarea
potențialului tehnic amenajabil al râurilor țării, inclusiv al Dunării, planul prezenta într-o
concepție unitară, modernă, schemele de amenajare și indicatorii tehnico-economici ai unui
număr de 567 centrale hidroelectrice. Planul a constituit și constituie încă, un îndrumar de
largă perspectivă pentru dezvoltarea întregii hidroenergetici românești.
În perioada 1930-1950 construcția de centrale hidroelectrice a stagnat datorită crizei
economice și celui de-al doilea război mondial. Planul general de electrificare a țării (1951-
1960) a pus bazele dezvoltării moderne a hidroenergeticii românești. În acest interval s-a
realizat un mare volum de studii și proiecte pentru amenajarea hidroenergetică a
principalelor bazine hidrografice ale României, inclusiv amenajarea Dunării. Au fost puse în
funcțiune primele amenajări de mare putere CHE Moroieni - 16 MW, CHE Sadu V - 16 MW,
CHE Crăinicel - 8,7 MW și primele hidroagregate la CHE Bicaz (3 x 27,5 MW).

Fig. 9 – CHE Sadu V

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 11

Fig. 10 – CHE Crăinicel

Perioada 1961-1970: s-au pus în funcțiune capacități însumând 960 MW
putere instalată: CHE Stejaru, cascada Bistrița, CHE Vidraru și parțial cascada de CHE Arges
aval, precum și primele 2 hidroagregate de la Porțile de Fier.

Fig. 11 – Barajul Vidraru

Fig. 12 - Porțile de Fier

Perioada 1971-1980: s-au pus în funcțiune la întreaga capacitate CHE Porțile
de Fier, CHE Lotru – Ciunget, primele centrale din amenajarea râului Olt, cu un total putere
instalată de 2130 MW.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 12

Fig. 13 – Barajul Vidra

Fig. 14 – CHE Lotru

Perioada 1981-1990: s-au pus în funcțiune un număr foarte mare de
agregate, 145 - circa 45% din numărul total al agregatelor aflate în prezent în funcțiune în
CHE cu puteri instalate mai mari de 3,2 MW. Puterea totală instalată în acest deceniu este
de circa 2110 MW.
Perioada 1991-2000: s-au pus în funcțiune 452 MW în centrale a caror execuție a
fost începută înainte de anul 1989.
Perioada 2001-2002:
În anul 2001 s-au realizat urmatoarele puneri în funcțiune:
- HA 10 - 27,5 MW Centrala suplimentară Iugoslavia - Porțile de Fier II
- HA 1 - 3,8 MW CHE Dragoslavele - Amenajarea Dambovița;
- Acumularea Cornetu - Amenajarea Olt Defileu și prima rotire a HA 1 - CHE
Cornetu.
În anul 2002 s-a realizat punerea în funcțiune a HA I - 16,6 MW la CHE - Cornetu
urmând ca în luna decembrie sa se pună în funcțiune și HA2.
Anul 2003: în anul 2003 s-a realizat o creștere de putere de 21,4 MW, astfel:
- prin finalizarea retehnologizării HA 3 Porțile de Fier I s-a obținut un spor de putere
de 19,4 MW;
- La SH Curtea de Argeș s-a realizat punerea în funcțiune a două hidroagregate
(MHC Salatrucul de Jos 0,8 MW și MHC Treisteni 1,2 MW).
Anul 2004: în anul 2004 s-a realizat o creștere de energie de 142 GWh/an astfel:

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 13

- prin punerea în funcțiune a stației de pompare Gâlceag (putere instalată 10 MW)

la SH Sebeș, aportul de energie al SH Sebeș crește cu cca 125 GWh/an;
- prin punerea în funcțiune a captării secundare Gâlceag la SH Sebeș, aportul de
energiei crește cu 17 GWh/an

Fig. 15 - Lacul și barajul Oașa

Anul 2005: În noiembrie 2005 a fost pusă în funcțiune centrala hidroelectrică
Zervești, Pi=1,8 MW, Em=8,25 GWh/an.

Fig. 16 - CHE Zervești

În intervalul 2009-2011:
-punerea în funcțiune a CHE Movileni (pe râul Siret) cu 4 turbine tip Kaplan însumând 34
MW.
-amenajarea hidroenergetică Bistra Poiana Marului, Ruieni, Poiana Ruscă din care:
-hidroagregat nr.1 CHE Râul Alb, Pi=20,5 MW
-hidroagregat nr.1 CHE Râul Alb, Pi=20,5 MW
-amenajarea hidroenergetică a râului Strei sector Subcetate-Simeria, din care:
-CHE Plopi, hidroagregatele nr.1 și nr.2, Pi=12 MW
-amenajarea râului Olt defileu, pe sectorul Cornetu – Avrig: CHE Robești, Pi=27,1 MW

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 14

Locul hidroenergeticii în producţia de energie electrică

În economia națională, sectorul hidroenergetic este reprezentat, de societatea S.C.
Hidroelectrica S.A., care deține cele mai multe capacitați de producere a energiei electrice în
hidrocentrale.
Hidroelectrica este lider în producția de energie electrică și principalul furnizor de
servicii tehnologice pentru Sistemul Energetic Național, cu o putere totală instalată de peste
6.400 MW, fiind o companie vitală pentru un sector strategic cu implicații în siguranța
națională.

Fig. 17 - Energia produsă de Hidroelectrica în perioada 2005-2012

Producerea energiei electrice în hidrocentrale
Producţia de energie electrică utilizând ca resursă primară apa este un proces de
conversie energetic, în care apa este un mijloc eficient de transmitere şi transformare a
potenţialului gravitaţional al curgerii în energie mecanică şi electrică. În acest mod,
potenţialul disponibil de energie sau căderea brută va fi convertită prin intermediul schemei
de amenajare hidroenergetică.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 15

Fig. 18 - Elemente componente ale unei amenajări hidroenergetice la modul general

O amenajare hidroelectrică urmăreşte obţinerea unei căderi de apăcât mai mari în
condiţiile unui debit maxim. Se impune de asemenea asigurarea unui regim de lucru uniform
al CHE ceea ce necesită uniformizarea debitului cursului de apă, lucru obţinut prin realizarea
unei acumulări de apă. Amenajările hidroelectrice realizează căderi de apă de la câteva zeci
de metri până la câteva mii.
CHE pot funcţiona fără acumulări de apă sau cu acumulări de apă realizând diverse
volume de apă disponibile şi în consecinţă obţinându-se grade diferite de compensare a
debitului necesar. Dacă Di este debitul instalat în CHE, acesta trebuie să fie superior
debitului mediu Dm.
Di
K=
Dm
Raportul lor, K=Di/Dm se numeşte coeficient de suprainstalare şi depinde de gradul
de compensare realizat prin acumularea de apă. De exemplu CHE Bicaz realizează K=4, iar
CHE Porţile de Fier are K=10.
Regimurile de funcţionare ale unui CHE depind de valorile realizate pentru
coeficientul de suprainstalare, de cantitatea de apă din lacul de acumulare şi de rolul
rezervat acumulării de apă în strategia generală a exploatării bazinului hidrografic.
CHE pe firul apei
În acest caz CHE este amplasată pe albia râului, apropiată de baraj, cu care poate
realiza chiar o unitate constructivă. Astfel de amenajări se disting prin următoarele:
- folosesc cursuri de apă cu debite mari;

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 16

- căderea de apăeste redusă şi este obţinută exclusiv prin ridicarea nivelului apei
datorită barajului.
CHE în derivaţie
Se realizează în acest caz o derivaţie a apelor râului pe un traseu cu o pantă mai mică
decât cea naturală a râului. Se va obţine o înălţime a căderii de apă necesară fie prin
ridicarea nivelului apei în amonte, fie prin coborârea nivelului în aval. În primul caz se
adaugă la diferenţa înălţimii cursului apei faţă de cea a sălii turbinelor înălţimea nivelului de
apă din baraj.
Valoarea randamentului hidraulic este invers proporţional cu pătratul vitezei de
scurgere a apei, lucru care impune conducte de diametru mai mare, dar cu implicaţii în
creşterea costului investiţiei.
CHE care realizează coborârea nivelului în aval orientează printr-un puţ forat special
volumul de apă din lacul de acumulare spre camera turbinelor amplasată subteran. Această
amplasare subterană asigură creşterea suplimentară a înălţimii căderii de apă. Realizarea
acestei variante impune existenţa în zonă a unei formaţii geologice stabile şi se impune ca
soluţie în zone cu climă aspră.
Se pot realiza şi scheme mixte din punct de vedere al obţinerii unei căderi mai mari a
apei.

Fig. 19 - CHE în derivaţie cu ridicarea nivelului în amonte

1-captarea şi priza de apă; 2-aducţiunea;
3-castelul de apă; 4-conducte forţate; 5-centrala electrică; 6-canal de fugă; 7-albia
râului.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 17

Fig. 20 - CHE cu coborârea nivelului în aval

1-baraj; 2-puţforat; 3-sala maşinilor; 4-tunel de fugă; 5-sala transformatoarelor; 6-
canal de cabluri; 7-staţia electrică; 8-puţpentru vehicularea materialelor; 9-aducţiunea; 10-
castelul de echilibru
CHE cu acumulare prin pompare, CHEAP
În această situaţie se disting cazurile:
CHEAP cu pompare realizate fie în circuit închis fie în circuit deschis. În primul caz
aceeaşi cantitate de apă este continuu recirculată între o acumulare inferioară şi una
superioară. La CHE moderne turbinele şi pompele sunt instalate pe acelaşi ax realizând
funcţionarea generatorului sincron şi în regim de motor sincron pentru antrenarea
pompelor. Se poate chiar construi maşina hidraulică reversibilă funcţionând în regim de
pompă-turbină funcţie de unghiul comandat al paletelor directoare. La funcţionarea în
circuit deschis, întreaga apă trecută prin turbină este obţinută prin pomparea apei dintr-o
primă acumulare într-un lac de acumulare artificial situat la o cotă ridicată.
CHEAP cu repompare realizează pomparea parţială a apei din lacul de acumulare
construit în aval şi care conţine apa trecută deja prin turbine. Staţia de pompare
funcţionează noaptea în perioadele de gol de sarcină electrică folosind chiar trasee ale
conductelor forţate şi de aducţiune.
CHEAP cu pompare suplimentară realizează pomparea parţială în lacul de acumulare
principal a unei părţi din cantitatea de apă folosită de CHE construite în cascade de centrale
gravitaţionale.
Elemente componente ale CHE
Instalaţiile care realizează acumularea de apă şi o orientează spre turbine pentru
obţinerea energiei sunt: barajul, priza de apă, aducţiunea, castelul de echilibru, conducta
forţată, distribuitorul, turbina.
Barajul
Barajul este construit transversal pe direcţia circuitului de apă având rolul de a
asigura înălţimea necesară apei disponibilă în cantitate mare. Uneori se poate realiza şi o
derivaţie parţială sau totală a cursului de apă.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 18

Se disting mai multe tipuri constructive ale barajelor:

- baraje de greutate
- baraje în arc
Barajele de greutate se execută din pământ şi piatră sau beton. Prin forma şi greutatea lor
această variantă constructivă asigură stabilitatea faţă de presiunea hidrostatică a apei.
Barajele din beton se întâlnesc în variantele: pline, cu contraforţi sau cu pile.

Fig. 21 - Baraje de greutate din beton. a) plin; b) cu contraforţi; c) cu pile

Barajele în arc prin forma lor de boltă de beton cu partea convexă spre masa de apă
îşi asigură rezistenţa tocmai datorită efectului de boltă sau cupolă.
Această variantă se poate adopta la altitudini mari, în preajma locurilor cu roci
stabile în zone muntoase. Volumul de material folosit este redus. Forţa hidrostatică a apei
acţionează pe suprafaţa convexă a barajului şi se descompune în forţe de compresiune care
se transmit terenului înconjurător.

Fig. 22 - Baraj cu arc cu descompunerea eforturilor.

Priza de apă
Trecerea apei din lacul de acumulare spre canalul de aducţiune se realizează prin
priza de apă. Pentru asigurarea debitului de apă, indiferent de condiţiile meteorologice,
priza de apă trebuie plasată deasupra nivelului de înnămolire a lacului de acumulare şi sub
nivelul obişnuit al acestuia.
Priza de apă trebuie să asigure închiderea şi deschiderea accesului apei, motiv pentru
care grătare şi praguri special amenajate în zonă opresc corpurile plutitoare şi aluviunile.
Aducţiunea

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 19

Circulaţia apei captată prin priza de apă este asigurată de aducţiune. Ea se realizează
fie prin canale deschise, fie prin conducte de beton sau oţel sau prin tunele sau galerii.
Pentru a limita pierderea de sarcină se limitează viteza apei la 2m/s, din acest considerent şi
din debitul necesar rezultând diametrul conductelor aducţiunii.

Fig. 23 - Canal de fugă, CHE Subcetate

Fig. 24 – Conducta beton

Fig. 25 - Galerie hidrotehnică,

vedere din interior

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 20

Castelul de echilibru
Este amplasat pe traseul conductelor de apă, înaintea celei de forţare. Se prezintă
sub formă cilindrică sau tronconică, fig.3.5.4, astfel încât volumul de apă evacuat prin
aducţiune să nu obţină o înălţime de salt periculoasă. Rolul castelului de echilibru este de a
reduce efectul loviturii de berbece al volumului de apă în regimul tranzitoriu care apare la
manevrarea vanelor turbinei. În acel moment, la oprire, masa de apă în mişcare îşi
transformă energia cinetică în forma potenţială mărindu-se presiunea în special în conducta
de forţare. Saltul de apă îşi amortizează mărimea şi efectul dinamic prin oscilaţii în interiorul
castelului de echilibru. De asemeni, la pornirea turbinelor castelul de echilibru asigură o
cantitate de apă necesară accelerării acesteia. Castelul de echilibru se realizează fie
subteran sub formă de puţ cilindric betonat, fie în construcţie de suprafaţă, realizat din
beton armat.

Fig. 26 - Succesiunea elementelor constructive a unei CHE. 1-aducţiunea; 2-castelul de

echilibru; 3-vana fluture; 4-conducta forţată; 5-ventilul de închidere al turbine
Conducta forţată şi distribuitorul
De la castelul de echilibru spre turbine, masa de apă trebuie să ajungă pe linia de cea
mai mare pantă şi pe traseul cel mai scurt pentru a evita pierderile de sarcină. Acest lucru
este realizat de conducta forţată. Dimensiunea acesteia rezultă din necesitatea de a limita
viteza apei pentru reducerea pierderilor de putere şi energie, în condiţiile de a asigura
rezistenţa faţă de presiunile interioare mari. Din considerente economice la CHE mari se
construiesc conducte forţate comune pentru mai multe turbine. În acest caz se impune
folosirea unui distribuitor, fig.3.5.5, care asigură accesul apei din conducta forţată comună
spre turbine. Conducta forţată poate fi subterană sau la suprafaţă, iar viteza apei în interior
este limitată la 3-6 m/s în cazul construcţiei conductei căptuşite cu beton sau la 6 m/s la
conductele din oţel şi de lungime mică. Reducerea vitezei apei se realizează din
considerente de limitare a vibraţiilor şi a cavitaţiei în conductă.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 21

Fig. 27 - Distribuitorul. 1-conducta forţată colectoare;

2-ramificaţii spre turbină; 3-piese de rigidizare.
Turbinele hidraulice
După modul lor de funcţionare se deosebesc următoarele tipuri de turbine:
- cu acţiune când energia potenţială a apei se transformă în energie cinetică
aproape în totalitate până la ieşirea din statorul turbinei. Rotorul preia energia cinetică.
Turbinele Pelton fac parte din această categorie.
Turbinele de tip Pelton se folosesc în mod deosebit la căderi mari de apă şi debit
redus. Se pot realiza cu ax orizontal sau vertical şi au o construcţie simplă, fig.3.5.6.1.
Energia potenţială a apei este transformată în energie cinetică în elementul fix al turbinei.
Paletele rotorului nu realizează decât o schimbare a direcţiei apei. Este activă numai cupa
din dreptul injectorului. Pentru a realiza debite mari pentru turbină se vor construi mai
multe injectoare plasate simetric pe circumferinţa roţii. La turbinele Pelton de putere mai
mare se adoptă construcţia cu două roţi în paralel, axul fiind orizontal. Reglajul turbinei se
realizează prin variaţia secţiunii injectorului. Randamentul ajunge la maximum 90%.

Fig. 28 - Turbina Pelton.

1-injector; 2-cupa rotorului; 3-axul rotorului.
- cu reacţiune sau suprapresiune, când energia potenţială a apei se transformă în
energie cinetică a rotorului turbinei în interiorul acesteia. Turbinele Francis şi cele cu bulb se
prezintă această categorie constructivă.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 22

Turbinele Francis se construiesc obişnuit cu ax vertical, distribuitorul formează o

spirală în plan orizontal, fig.3.5.6.2. Transformarea energiei potenţiale a apei în energie
cinetică se realizează în canalele formate de paletele rotorice, palete cu un profil curb. Alura
curgerii apei este centripetă la turbinele de rapiditate redusă şi axială la cele de rapiditate
mare. Puterea turbinelor Francis este limitată de dimensiunile de uzinare ale rotorului.
Astfel de turbine folosesc complet căderea de apă şi atrag randamentele maxime la sarcina
nominală, realizând peste 90% randament la unităţile mari.

Fig. 29 - Turbine Francis. a) cu rapiditate mijlocie, ns=160; b) cu rapiditate mare,

ns=400; 1-distribuitor, 2-palete directoare de reglaj; 3-rotor; 4-aspiratorul
Turbinele Kaplan sunt turbine cu reacţiune elicoidale având paletele rotorice de
unghi variabil, iar scurgerea apei este axială, (fig.3.5.6.3). Funcţionarea nu se deosebeşte de
cea a turbinelor Francis. Numărul paletelor rotorice este de 6 ÷8. Puterea este limitată la cca
180 MW datoritădimensiunilor mari. La CHE Porţile de Fier funcţionează turbine Kaplan la o
cădere a apei de 33 m şi putere de 178 MW cu rotorul de 9 m diametru.

Fig. 30 - Schema funcţionalăa turbinei Kaplan.

1-distribuitorul; 2-paletele directoare de reglaj; 3-axul rotorului;
4-paletele reglabile ale rotorului
Turbinele cu bulb sunt elicoidale cu scurgere axială şi cu corp comun cu generatorul,
Lucrează la căderi mici având şi puteri unitare reduse până la cca. 20 MW.
Rapiditatea unei turbine se discută după mărimea turaţiei specifice ns, reprezentând turaţia
unei turbine care ar funcţiona cu o cădere de 1 m şi ar dezvolta o putere de 1 CP = 0,763
kW.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 23

Hidrogeneratorul
Hidrogeneratorul este un generator sincron, trifazat, cu arbore vertical, tip umbrela
(cu lagarul axial plasat sub rotorul generatorului, pe capacul turbinei). Generatorul este
cuplat direct si rigid cu o turbina hidraulica, ansamblul formând un agregat cu doua lagare
radiale: lagarul radial al turbinei si un lagar radial montat în steaua superioara a
generatorului.
Racirea generatorului se realizeaza cu aer în circuit închis. Aerul de ventilatie este
racit prin intermediul unor schimbatoare de caldura (racitoare de aer) plasate pe carcasa
generatorului. Agentul de racire este apa. Racirea uleiului se realizeaza prin intermediul
racitoarelor de ulei amplasate în vanele de ulei ale lagărelor.
Lagărul axial este prevăzut cu o instalație de injecție ulei de înaltă presiune. Aceasta
permite formarea unei pelicule de ulei între patina și segmenții axiali, împiedicând frecarea
uscată la turații mici (pornirea și oprirea agregatului). Se asigură astfel o reducere a uzurii
segmenților.
Sistemul de excitație al generatorului este format dintr-o excitatoare cu diode
rotative, montată deasupra rotorului generatorului, cu statorul pe steaua superioară a
acestuia, și un regulator automat de tensiune pentru reglarea automată și manuală a
tensiunii la bornele generatorului.
Hidrogeneratorul este dotat cu instalatii auxiliare care asigură buna funcționare și
siguranța în exploatare, respectiv controlul termic al mașinii: instalația de răcire-ungere, de
frânare și ridicare, instalația de stingere a incendiului cu apă etc.

Fig. 31 - Ansamblul generator-turbină

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 24

Stația electrică de evacuare a puterii din central

Staţia electrică este un ansamblu de instalaţii electrice şi construcţii anexe, destinat
conversiei energiei electrice şi/sau conectării a două sau mai multe surse de energie
electrică ori a două sau mai multe căi de curent.
Stațiile electrice de evacuare au funcția de a realiza injecția în sistemul
electroenergetic a puterii produse în centralele electrice, fără a alimenta direct vreun
consumator.
Instalațiile electrice ale stațiilor sunt organizate sub forma circuitelor electrice, care
pot fi:
- Circuite electrice primare(principale)
- Circuite electrice secundare
- Circuite electrice ale serviciilor proprii
- Circuite electrice ale instalațiilor auxiliare
Circuitele electrice primare sunt acele circuite care iau parte directă la transferul
energiei electrice în drumul ei de la sursă la consumatori sau la transformarea parametrilor
energiei sau care concură nemijlocit la acest transfer.
Echipamentele electrice primare din stațiile electrice sunt:
-Transformator de putere – este cel mai important echipament al unei stații electrice
deoarece el realizează funcția de bază a stației și anume aceea de a transforma parametrii
energiei electrice. Are rolul de a cupla între ele instalații ale circuitelor primare care
funcționează la niveluri de tensiuni diferite.
-Întrerupatoare - sunt aparate de comutare a circuitelor de ÎT atât în prezenţa
curenţilor de lucru cât şi a curenţilor de suprasarcină sau scurtcircuit. Cu ele se realizează
toate operaţiile de închidere, deschidere în regim de mers în gol, de mers la sarcină normală
sau la scurtcircuite.
-Separatoare - sunt aparate de comutare, care separă în mod vizibil și cu suficientă
izolație conductoarele unui circuit în scopul protejării personalului care lucrează în
instalație.
-Descărcătoare - se folosesc la descărcarea sarcinii electrice.
-Transformatorul de curent - serveşte la racordarea aparatelor de măsură și
protecţie la curentul circuitului respectiv. El este necesar pentru a transforma valoarea
curentului primar (care străbate circuitul) valoare, în cele mai multe cazuri, mare sau foarte
mare, în scopul de a face posibilă racordarea aparatelor de măsură de curenţi mici şi deci
mai puţin voluminoase şi mai ieftine.
-Transformatorul de tensiune - are rolul de a reduce valoare ridicată a tensiunii
alternative din circuitul primar la o valoare mult mai mică, care se aplică bobinelor de

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 25

tensiune ale instrumentelor și aparatelor conectate în paralel între bornele secundarului

său.
-Bare colectoare - bare la care se leagă prin intermediul aparatajului de comutare
toate circuitele (linii, transformatoare, generatoare, etc.) ce aduc sau extrag energia
electrică în şi din nodul respectiv. Barele colectoare realizează practic legătura dintre toate
circuitele ce se racordează la staţia respectivă. Este dispusă transversal pe direcţia circuitelor
aferente şi permite exploatarea comodă a staţiei.
Circuitele electrice secundare deservesc circuitele primare ale stației. Ele se
caracterizează prin faptul că nu sunt parcurse de fluxul principal al energiei de la sursă la
consumator.
Instalațiile circuitelor secundare au funcțiile de control(urmărire a parametrilor
energiei electrice și a stării echipamentelor) si de comandă(intervenție în funcționarea
echipamentelor primare).
Circuitele serviciilor proprii ale stațiilor electrice deservesc consumatorii tehnologici
proprii ai instalațiilor circuitelor primare și ale circuitelor secundare. Ele pot fi circuite de
curent alternativ (circuitele de răcire ale transformatoarelor, circuitele instalațiilor de
reglare a tensiunii, circuitele de incarcare a bateriei de acumulatoare, circuitele instalației de
ventilație, de aer comprimat, stingerea incendiilor, iluminat, etc) sau de curent continuu
(iluminatul de siguranță, circuitele dispozitivelor de acționare a aparetelor de comutație,
etc).
Circuitele instalațiilor auxiliare ale stațiilor electrice sunt formate din: circuitele
instalației de legare la pământ, circuitele instalației de protecție împotriva loviturilor directe
de trăznet, etc.
Alte componente mecanice şi electrice ale hidrocentralelor includ:
• regulator de turaţie pentru a potrivi viteza de rotaţie ideală a turbinei cu cea a
generatorului (dacă este nevoie);
• vane de închidere a accesului apei la turbine;
• porţi de control şi de by-pass pentru râu (dacă este nevoie);
• sistem de control hidraulic pentru turbine şi valve;
• sistem de control şi de protecţie electrică;
• comutator electric;
• transformatoare pentru serviciile interne;
• serviciile interne care includ: iluminatul, încălzirea şi puterea necesară funcţionării
sistemelor de control şi a comutatorului;
• sisteme de răcire şi de lubrifiere (dacă este necesar);
• sursă de putere de rezervă;

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE

 26

• sistem de telecomunicaţii;
• sisteme de alarmă împotriva incendiilor şi de siguranţă (dacă sunt necesare);
• sistem de interconectare sau de transmitere şi de distribuţie.

LUCRARE DE DISERTAȚIE | Sisteme Expert in conducerea CHE