ORGANIZATIA PROFESIONALA AGROECOLOGIA

Cluj Napoca, str Manastur nr 3-5,

www.agroecologia.ro; E-mail: agroecologia@email.ro
Tel 074 77 664 773

GHIDUL AGRICULTORULUI DIN ZONA DE MUNTE

Proiect nr 6.3.3. Plan Sectorial

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii rurale
 SUMAR

Capitol Pagina
Introducere 2
Cap. 1. Particularitatile zonei montane................................ 4

1.1. Definirea zonei montane

1.2. Diagnosticul zonelor montane europene
1.3. Dezvoltarea durabila a zonei montane
1.3.1. Consideratii generale
1.3.2. Amenajarea teritoriului in zona montana
1.3.3. Gospodăria montană– nucleu de bază al satului montan.
1.3.4. Reabilitarea aşezărilor montane
1.4. Viziune strategica de dezvoltare a zonei montane
1.5. Mentinerea populatiei in zonele montane

Cap.2. Activitati complementare agriculturii in zona

montana......................................................................................
2.1. Agroturismul si turismul rural
2.1.1. Ghid de bune practici
2.1.1.1. Siguranţa clientului
2.1.1.2. Conceperea bucătăriei
2.1.1.3. Conceperea sălii de mese
2.1.1.4. Întreţinere şi curăţenie
2.1.1.5. Aprovizionarea
2.1.1.6. Depozitarea
2.1.1.7. Prepararea alimentelor pentru clienţi
2.1.1.8. Procesul de gătire

2
2.1.1.9. Spălatul vaselor
2.1.1.10 Marketingul agropensiunii turistice
2.1.1.11. Produse de turism de nişă
Cap.3. Coduri de bune practici in ferma montana............. 34

3.1.Curtea şi livada gospodăriei individuale

3.2.Câmpurile
3.3. Pajiştile, fâneţele şi păşunile
3.4. Pădurile
3.5. Protejarea şi ameliorarea peisajului
3.6. Cod de bune practici in ferma agricola montana
3.6.1. Mentinerea unui covor vegetal permanent
3.6.2. Utilizarea de culturi agricole protectoare
3.6.3. Reinfintarea perdelelor de protectie
3.6.4. Gestiunea fertilizantilor naturali
3.6.5. Gestionarea septelului din ferma montana
3.6.6. Gestiunea pasunatului in zonele montane
3.6.7. Gestiunea drumurilor in fermele montane
3.6.8. Gestiuna traversarilor de apa de catre animale
3.6.9. Gestiunea adapatului in fermele montane
3.6.10. Rotatia culturilor
3.6.11. Utilizarea de metode alternative de protectie a plantelor
3.6.12. Sisteme de certificare a calitatii produselor zonei montane
3.6.12.1. Ecocertificarea padurilor
3.6.12.2. Certificarea/Atestarea produselor agricole traditionale
3.6.12.3. Certificarea produselor ecologice
3.6.13. Sisteme de certificare a “constructiilor verzi” in zona
montana
3.6.14. Ghid lingvistic in zona montana

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................... 100

3
Introducere

Zonele montane reprezintă 40 % din suprafata Europei si sunt locuite de 19 % din

populatia Europei. Zonele montane reprezintă mai mult de 50 % din teritoriul anumitor
state membre, cum ar fi Grecia, Spania, Italia, Austria si Portugalia si în aceste zone
populatia angrenată în sectorul agricol continuă să joace un rol esential. Zonele montane
(îndeosebi zonele montane înalte si mijlocii) reprezintă peisaje culturale, care reflectă
interactiunea armonioasă dintre om si biosisteme si apartin patrimoniului natural. Zonele
montane suferă profund de pe urma efectelor schimbărilor climatice si ale fenomenelor
meteorologice extreme, cum ar fi seceta si incendiile. Zonele montane nu reprezintă o
formă de relief omogenă, cuprinzând. printre altele, cele mai diverse tipuri de peisaj
montan si zone înalte (zone montane înalte si mijlocii, ghetari, zone neproductive).
Acestea se diferentiază de alte zone din Uniunea Europeană printr-o serie de factori
specifici (pantă, diferente de nivel, inaccesibilitate, vegetatie, perioade naturale mai
scurte de crestere a vegetatiei, soluri putin fertile, conditii meteorologice), fiind în
dezavantaj în mai multe privinte, date fiind dezavantajele naturale permanente si întrucât
în anumite zone montane acest lucru conduce la desertificarea lor partială si la o scădere
a productiei agricole. Zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte si mijlocii)
posedă potential ca modele pentru produsele si serviciile de calitate si ca zone de
recreare, ce poate fi realizat în mod durabil numai printr-o utilizare integrată si orientată
pe termen lung a resurselor si a traditiilor. In zonele montane se produc bunuri de origine
animală cu caracteristici calitative deosebite, iar în procesele de productie în cauză se
utilizează în mod cuprinzător si durabil resursele naturale, păsunile si speciile special
adaptate de plante de păsune, precum si tehnicile traditionale. Muntii (îndeosebi zonele
montane înalte si mijlocii) reprezintă un habitat multifunctional, în care agricultura si
economia sunt strâns corelate cu aspectele sociale, culturale si ecologice, fiind, prin
urmare, necesar ca aceste regiuni să fie sprijinite prin finantări adecvate. Din cauza
deficientelor structurale, economia zonelor montane este extrem de sensibilă fată de

4
fluctuatiile ciclului economic si depinde pe termen lung de diversificarea si specializarea
proceselor de productie. Există deja conventii europene pentru protectia anumitor zone
montane — Conventia pentru protectia Alpilor din 7 noiembrie 1991 (Conventia Alpilor)
si Conventia cadru pentru protejarea si dezvoltarea durabilă a Carpatilor din 22 mai 2003
(Conventia Carpatilor) — care sunt instrumente importante ale unei politici integrate
privind zonele montane, desi acestea nu au fost ratificate si puse în aplicare. Economia
agro-silvo-pastorală a zonelor montane, ce adeseori include multiple activităti, este un
exemplu de echilibru ecologic care nu ar trebui ignorat. Majoritatea exploatatiilor
agricole din zonele montane sunt exploatatii familiale cu risc financiar ridicat.

5
Cap. 1. Particularitatile zonei montane

1.1. Definirea zonei montane

Definirea zonelor montane trebuie facuta la nivelul celor mai mici unitati
administrativ - teritoriale definite oficial. In Romania aceste unitati administrative sunt
comunele fiind echivalente clasificarii NUTS5. Prin proiectul SAPARD “Studiu pentru
determinarea zonelor de potential, a zonelor geografice si marjelor brute de standard
unitare pentru proiectele din cadrul masurii 3.1 “Investitii in exploatatii agricole”
(4.2/7/1/0/2/004/03) realizat in anul 2003 a fost propusa a metodologie, specifica
conditiilor Romaniei, pentru incadrarea comunelor din Romania in zona montana. Faptul
ca cea mai mica unitate teritorial-administrativa este comuna si nu satul a impus
introducerea categoriei de comune “partial montane” pentru care s-au definit satele care
apartin zonei de munte. Pe baza studiului respectiv, supus unei analize in teritoriu cu
primarii si autoritatile competente din zonele care au fost, sau cereau sa fie incluse in
zonele montane a fost realizata lista localitatilor din zone montane aprobata prin
Hotarirea de Guvern La nivelul Uniunii Europene, definirea zonei montane se face strict
pe baza altitudinii si/sau pantei medii pe localitate (o localitate apartine zonei montane
daca altitudinea medie este mai mare sau egala cu 600 m, sau panta medie este peste 15%
in conditiile in care altitudinea medie este cuprinsa in intervalul 400-600 m). Aceasta
metodologie, aplicabila cu succes in cazul in care unitatea administrativ-teritoriala are o
suprafata mica (echivalenta satului in Romania), conduce la rezultate diferite fata de lista
localitatilor stabilite prin proiectul SAPARD mentionat anterior. Comisia UE pentru
Agricultura prin serviciile furnizate de Centrul European de Cercetare (JRC) a intocmit o
lista a comunelor de munte din Romania. Lista propusa se bazeaza pe medierea altitudinii
si pantei pentru fiecare comuna utilizind datele furnizate de modelul digital al terenului
SRTM (grid cu pasul de 90 m – echivalent unor harti cu scari mai mici de 1:150.000,
eroarea verticala a modelului este de ±20m, eroarea orizontala ±25m) – figura 1. Limitele

6
comunelor au fost stabilite dpe baza blocurilor fizice delimitate prin ortofotograme
aeriene aflate in gestiunea APIA.

1.2. Diagnosticul zonelor montane europene

Eforturile statelor membre în privinta zonelor montane (îndeosebi zonele montane

înalte si mijlocii) variază puternic între acestea si nu vizează o dezvoltare globală, ci pur
sectorială, si din pacate nu există un cadru european integrat.

O abordare transversala scoate in evidenta urmatoarele caracteristici ale zonei

montane:

● Zonele montane suferă de dezavantaje care nu înlesnesc adaptarea agriculturii la

conditii competitive si presupun costuri suplimentare, astfel încât nu se pot realiza
produse foarte competitive si la preturi mici;
● Este evident rolul agriculturii montane pentru productie, pentru conservarea si
utilizarea extensivă a peisajului, precum si ca bază multifunctională pentru alte activităti
economice si componentă distinctivă a peisajelor culturale si a structurilor sociale
traditionale;
● Multe zone montane, dată fiind atractivitatea lor turistică, sunt supuse unei presiuni de
urbanizare si, în acelasi timp, fac eforturi în vederea protejării peisajului traditional, care-
si pierde caracterul agricol, frumusetea si valoarea, elemente esentiale pentru ecosistem;
● Agricultura din zonele montane (îndeosebi din zonele montane înalte si cele mijlocii)
implică eforturi mai mari (printre altele datorită unei intensităti sporite a muncii si
necesitătii muncii manuale) si costuri mai mari (printre altele datorită necesitătii utilajelor
speciale si costurilor mari de transport) date fiind conditiile naturale din aceste zone.
● Este evident caracterul multifunctional al agriculturii montane în perspectiva viitoarelor
reforme ale PAC, adaptând directivele-cadru privind dezvoltarea rurală si programele
nationale la rolul agricultorilor din zonele de munte, nu doar de producători, ci si de
deschizători de drumuri pentru alte sectoare în domeniul economic, si făcând posibilă o

7
cooperare sinergică (de exemplu finantare pentru concepte în domeniul ecoturismului si
comercializarea produselor de calitate);
● Plătile compensatorii în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii si cele
înalte) ar trebui să continue si că ar trebui ca, în viitor, să servească la compensarea
handicapurilor naturale permanente si a costurilor suplimentare ce derivă din dificultătile
întâmpinate în exploatare, subliniază că astfel de plăti sunt justificate pe termen lung, ca
urmare a lipsei alternativelor de productie si că o decuplare completă ar conduce în mod
inevitabil la o scădere a activitătii în mai multe sectoare;
● Exista reale posibilitati de prelucrare si valorificare durabile a lemnului si a produselor
de cherestea din zonele montane la nivel local (ca produse de calitate cu costuri de
transport mici si, prin urmare, cu mai putine emisii de CO 2 , ca materiale de constructie,
ca biocombustibili de a doua generatie);
● Regiunile montane permit producerea unor produse agricole de înaltă-calitate si pot
contribui la diveritatea produselor agricole de pe piata europeană, la conservarea unor
specii animale si vegetale, la păstrarea traditiilor, la desfăsurarea de activităti industriale
si turistice, precum si la combaterea schimbărilor climatice prin protejarea biodiversitătii
si captarea CO 2 datorită păsunilor permanente;
● In anumite zone montane din Uniunea Europeană, în special din noile state membre,
creste pericolul depopulării si al diminuării activitătilor sociale ale localnicilor si că în
asemenea zone există de asemenea amenintarea declinului sau chiar a încetării activitătii
agricole, ceea ce va conduce la potentiale schimbări ale peisajului si ale ecosistemului;
● Intreprinderile din zonele montane fabrică produse de calitate, gratie adaptării moderne
a metodelor si procedeelor traditionale de productie, reprezentând un factor cheie pentru
ocuparea fortei de muncă si, ca atare, ar trebui avute în vedere în cadrul sistemelor de
asistentă ale UE;
● Exista reale posibilitati de prelucrare si valorificare durabile a lemnului si a produselor
de cherestea din zonele montane la nivel local (ca produse de calitate cu costuri de
transport mici si, prin urmare, cu mai putine emisii de CO 2 , ca materiale de constructie,
ca biocombustibili de a doua generatie);
● Este constatata o mare vulnerabilitate a zonelor montane si a ghetarilor la schimbările
climatice, care se bazează pe caracteristicile topografice si pe handicapurile structurale,

8
dar si potentialul lor de „laborator de testare” pentru tehnologiile inovative, care imită
natura, în materie de protectie climatică;
● Necesitătile din zonele montane nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul finantării
pentru dezvoltarea rurală;
Masuri recomandate:
● Este justificata subventionarea serviciilor ecologice din agricultura montană. Conditiile
în care agricultorii îsi desfăsoară activitatea (în special câstigarea unui venit suplimentar,
echilibrarea vietii profesionale si capacitatea de a întemeia o familie) nu trebuie
îngreunate prin măsuri birocratice, ci îmbunătătite prin sinergia politicilor sectoriale;
● Este necesara o promovare mai intensivă a tinerilor fermieri si a egalitătii de sanse între
femei si bărbati (îndeosebi prin măsuri în favoarea familiilor si prin reglementarea
timpului de lucru partial si cu normă întreagă, modele de remunerare combinată si de
activităti secundare, echilibrarea vietii profesionale si capacitatea de a întemeia o
familie), ca factori determinanti;
● Ar trebui să se acorde prioritate mentinerii unei densităti suficiente de locuitori în
zonele montane si sunt necesare măsuri pentru a lupta împotriva “desertificării” si pentru
a atrage alti locuitori.
● De asemenea trebuie sustinute asociatiile de producători, cooperativele de productie
agricolă, initiativele colective ale agricultorilor în domeniul comercializării si
parteneriatele intersectoriale care creează valoare adăugată în regiune printr-o abordare
integrată a dezvoltării (de exemplu grupurile Leader), si care, în conformitate cu
strategiile de exploatare agricolă viabilă contribuie la stabilitatea asigurării veniturilor si
la securitatea productiei agricole pe piete si trebuie sprijinite, în consecintă, de o manieră
mai consistentă;
● De asemenea este necesar acordarea de sprijin printr-o mai bună informare si formare
adecvată pentru agricultori si întreprinderile locale de prelucrare, precum si prin asistentă
financiară pentru crearea de structuri locale de prelucrare si pentru campanii de lansare a
produselor.
● Se impune acordarea de ajutoare financiare specifice industriei laptelui (ferme de lapte
si întreprinderi de prelucrare a laptelui), care joacă un rol esential în zonele montane

9
(îndeosebi în zonele montane mijlocii si înalte), dată fiind lipsa de alternative de
productie.
● Este necesara luarea in considerare a intereselor crescătorilor de vite si de animale din
zonele montane — în special rase autohtone –, având în vedere actualele riscuri si
presiuni cărora le sunt supusi, în materie de dispozitii privind sănătatea animală, protectia
animalelor si sprijinul pentru cresterea acestora (programe de crestere a animalelor,
registre genealogice, controale de conformitate);
● Se impune necesitatea de a crea bănci de date pentru conservarea materialului genetic
indigen al speciilor de plante si animale, în special al animalelor domestice autohtone si
al florei alpine .
● Sunt necesare strategii silvice pe termen lung care să răspundă consecintelor
schimbărilor climatice, necesitătilor ciclului natural si ale compozitiei naturale a
ecosistemelor forestiere si care să creeze mecanisme de prevenire, de combatere si de
compensare a situatiilor de criză (de exemplu furtuni si incendii de păduri), precum si
stimulente pentru o exploatare silvică integrată;
● Zonele montane reclamă noi mijloace de protectie a teritoriului lor împotriva
inundatiilor (cu accent pe prevenirea inundatiilor), fermierii si pădurarii putând sprijini
măsurile preventive împotriva inundatiilor din plătile directe în functie de suprafată pe
care le primesc în cadrul PAC;
● Se impune promovarea unui turism durabil si transformarea naturii în avantaj
economic, prin concepte durabile si în acelasi timp traditionale, tinându-se cont de
specificitatea teritorială, în materie de timp liber si sport;
● Este necesara conjugarea dezvoltării rurale si a fondurilor structurale, precum si
dezvoltarea de programe unitare;
● Este necesar să investească în centre locale de formare profesională avansată în
domeniul economiei agrare pentru zonele montane, astfel încât să fie instruiti
profesionisti care să aibă capacitatea de a administra activităti într-un mediu montan, de a
proteja pământul si de a dezvolta agricultura.
● O atentie specială trebuie acordata pentru conservarea peisajului, extinderea si
modernizarea infrastructurilor în zonele montane greu accesibile, precum si eliminarea

10
decalajului digital si asigurarea accesului la rezultatele programelor cadru de cercetare
(de ex. pentru e-guvernare);
● Se impune necesitatea existentei unor servicii locale eficiente pentru mentinerea
populatiei si competitivitate;
● Este necesara sprijinirea prin mijloace adecvate a structurilor locale din domeniul
serviciilor de interes general;
● Sunt necesare solutii durabile de mobilitate si la o abordare integrată a exigentelor
transnationale (tranzit, axe principale) si locale (de exemplu accesul la zone cu altitudini
foarte variate si mobilitate urbană);
● Se impune de asemenea protejarea zonelor montane de aglomerări de trafic, de poluare
fonică si de distrugerea peisajelor, contribuind astfel la ridicarea standardelor de calitate a
vietii si de turism durabil, prin măsuri care să vizeze interzicerea de mari rute de
transport;
● Datorita unei utilizări inteligente a diverselor resurse energetice, zonele montane
constituie un exemplu de combinatie energetică diversificată, solutii de constructie
eficiente din punct de vedere energetic si biocombustibili de generatia a doua; totusi
dezvoltarea biocarburantilor de generatia a doua nu trebuie să conducă la o concurentă
între zonele dedicate acestei productii (terenuri necultivate, crânguri etc.) si zonele de
păsunat.
● In zonele montane este nevoie de o agricultură durabilă, modernă si multifunctională
pentru mentinerea diverselor activităti, precum exploatarea biomasei si agroturismul, care
contribuie la cresterea veniturilor populatiei locale.

11
1.3. Dezvoltarea durabila a zonei montane

1.31. Consideratii generale

Dezvoltarea durabilă reprezintă drumul de viitor al omenirii, în măsură să asigure

protecţia mediului şi o şansă reală pentru generaţiile viitoare. Summit-ul pentru
dezvoltare durabilă de la Johannesburg, din septembrie 2002 a lansat şi un Plan concret
de implementare, bazat pe Principiile de la Rio de Janeiro- 1992, în special principiul
responsabilităţilor comune, dar diferenţiate şi asigurând integrarea celor trei componente
interdependente ale dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi
protecţia mediului. Capitolul 40 al Planului referă la zona montană, astfel:
Ecosistemele montane asigură mijloace de trai şi include resurse semnificative de apă,
diversitate biologică unică de floră şi faună cu specii fragile, expuse efectelor adverse ale
schimbărilor climatice, necesitând o protecţie specială.

Sunt necesare acţiuni pentru:

a) a dezvolta şi promova programe şi politici care să integreze componentele ecologice,

economice şi sociale ale dezvoltării montane durabile, consolidând cooperarea
internaţională prin efecte pozitive de eradicare a sărăciei, în special în ţările în tranziţie;
b) a implementa programe de stopare a despăduririlor, degradării solului, pierderii
biodiversităţii, devierii cursurilor de apă şi retragerii gheţarilor, după caz;
c) a dezvolta şi implementa politici şi programe, inclusiv prin investiţii publice şi private,
care să ajute la eliminarea inegalităţilor cu care se confruntă comunităţile montane;

12
d) a implementa programe diversificate şi economii montane tradiţionale, mijloace de trai
viabile,sisteme de producţie la scară mică,cu programe specifice şi acces uşor pe piaţa
internă şi externă,planificare comunicaţii şi transport,respectând specificul montan;
e) a promova participarea şI implicarea comunităţilor montane la decizii care-i privesc şi
a integra cunoştinţele locale, moştenirea şi valorile comunitare în iniţiativa de dezvoltare;
f) a mobiliza sprijinul naţional şi internaţional pentru cercetare aplicată şi consolidarea
capacităţii, a asigura asistenţa tehnică şi financiară pentru implementarea eficientă a
dezvoltării durabile a ecosistemelor montane în ţările aflate în curs de dezvoltare şi în
tranziţie, precum şi a se aborda problema sărăciei populaţiei montane prin planuri
concrete, proiecte şi programe, beneficiind de sprijinul acţionarilor.
România are şansa să sară o etapă, scurtând drumul ei către progres, civilizaţie şi
o viaţă mai bună, către o integrare europeană specifică, cu prinosul, etnosul şi etosul ei
original, cu fruntea sus, numai dacă îşi va asuma cu curaj programe de anvergură,
capabile să mobilizeze energiile şi resursele naţioanle, să atragă cooperarea şi sprijinul
internaţional şi european.
Trecerea hotărâtă la dezvoltarea durabilă, începând cu un program pentru câteva
zone pilot, în pricipalii masivi muntoşi din Carpaţii României, capabile să-l asimileze,
reprezintă o oportunitate care trebuie să facă obiectul unei voinţe politice exprimate.
Avem resurse umane şi materiale pentru lansarea unor astfel de programe.

13
1.3.2. Amenajarea teritoriului in zona montana

Dezvoltarea spaţială este parte integrantă a procesului de integrare europeană a

României. Seria de programe INTERREG I, II şi III, au urmărit dezvoltarea spaţială
transnaţională. Din păcate, nici un proiect nu a fost axat efectiv pentru dezvoltarea
zonelor montane din Europa, sau din Europa de Est, unde această cerinţă era şi mai
necesară. Ar fi poate momentul sa fie solicitata includerea unui astfel de Program de
dezvoltare montană durabilă în Carpaţi, împreună cu Ucraina, Slovacia, Polonia şi Cehia,
prin conlucrare şi cu organizaţii neguvernamentale, ca ROMONTANA şi
EUROMONTANA.
Autoritatea publica centrală de amenajarea teritoriului ar putea pilota şi asista
realizarea unor planuri de dezvoltare spaţială, economică, socială şi culturală de
amenajare a teritoriului montan, pe masivi distincţi, aşa cum a fost iniţiat şi condus, în
urma cu câţiva ani proiectul pilot de amenajare a teritoriului zonal pentru Masivul
Apuseni, pe baza căruia moţii au reobţinut, prin hotărâre de guvern unele drepturi
pierdute. Aceste planuri ar asigura armonizarea politicilor sectoriale de dezvoltare a
economiei, a turismului, de stabilizare a populaţiei locale, prin valorificare complexă a
tuturor resurselor montane, ierarhizând şi prioritizând investiţiile şi lucrările publice
necesare, cu termene şi responsabilităţi şi integrând concomitent şi măsurile necesare
pentru protecţia mediului şi a patrimoniului natural şi cultural, reconstrucţie ecologică
etc., putând fi aprobate de guvern, care să prevadă măsuri concrete, fonduri şi alte
mijloace. Realizarea în câţiva ani a acestor planuri regionale de dezvoltare va permite o
viziune de ansamblu asupra întregului proces complex de dezvoltare, astfel încât toate
intervenţiile, lucrările şi investiţiile realizabile să se integreze într-o viziune globală,

14
intercorelată de dezvoltare, coordonându-se armonizarea interesului public cu cel privat,
corelarea diverselor programe prezente deja în mediul montan, cum ar fi: Phare, Sapard,
ISPA, dar şi prin atragerea altora, cum ar fi PNUD, USAID, JICA etc.
Obiectivele fundamentale ale amenajării teritoriului, înscrise în Carta Europeană a
Amenajării Teritoriului, adoptată în 1984 la Strasbourg sunt următoarele:

• Dezvoltarea socio- economică echilibrată a tuturor zonelor şi regiunilor, ţinând sub

control zonele urbane, cu evoluţie rapidă, urmărind un nou avânt al regiunilor în declin;
• Ameliorarea calităţii vieţii, amenajarea teritoriului şi localităţilor favorizând
îmbunătăţirea cadrului de viaţă, de muncă, cultură, relaţii, bunăstare, echipare, etc.;
• Gestionarea responsabilă a resurselor şi protecţia mediului (inclusiv a patrimoniului
natural şi construit din zonele protejate);
• Utilizarea raţională a teritoriului, pe zone funcţionale.

Dintre obiectivele particulare înscrise în aceiaşi Cartă menţionam în mod special

dezvoltarea zonelor montane, cărora, se recomandă să li se asigure o atenţie deosebită,
datorită handicapurilor naturale şi sociale, pe care le suportă dintotdeauna cu stoicism.
Condiţia principală pentru asigurarea în timp util a planurilor spaţiale de dezvoltare şi
amenajare a teritoriului zonelor montane este asigurarea resurselor financiare prin
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cadrul unui program special de cercetare pentru
zona montană. Aceste planuri vor definitiva în prealabil şi delimitarea complexă, pe
entităţi administrative şi pe localităţi, a zonelor montane şi alpine, după criteriile
ştiinţifice europene, care să permită acordarea unor facilităţi speciale, suplimentare pentru
dezvoltare, în primul rând locuitorilor care trăiesc efectiv în aceste zone, în sate şi care au
nevoie de acest sprijin logistic, din partea organismelor comunitare naţionale şi europene.
Multe guverne, deşi proclamă dezvoltarea durabilă, consumă miliarde de dolari pentru
creşere economică nesustenabilă, subminându-şi astfel propriile popoare. Dacă numai o
parte din subsidii ar fi direcţionate pentru sprijinirea oamenilor care încearcă săşi
construiască comunităţi durabile, s-ar face pasul necesar de la declaraţii de intenţie la
măsuri efective, care pot să implementeze principiile dezvoltării durabile. Faţă de această
realitate, propun lansarea unei iniţiative naţionale pentru constituirea unei reţele naţionale

15
de sate ecologice montane, care să conserve tradiţia, cultura, mediul şi resursele,
asigurând o calitate superioară a vieţii în zona montană. Problema este desigur de
anvergură naţională, dar merită a fi abordată.

1.3.3. Gospodăria montană– nucleu de bază al satului montan.

Satul are ca nucleu economic de bază - gospodăria ţărănească de tip integrat,
incinta cuprinzând funcţiunile necesare pentru locuire, producţie, creşterea animalelor,
spaţii de depozitare produse agroalimentare, etc. În gospodărie se locuieşte, se odihneşte,
se lucrează. Prosperitatea gospodăriilor ţărăneşti determină prosperitatea satului. Nu
poate exista un sat bogat, fără gospodării bogate. În gospodărie, familia are cam tot ce îi
este necesar pentru existenţă. Aici se lucrează, de regulă din noapte până-n noapte.
Toţi membrii familiei au sarcini de îndeplinit, de la copii la vârstnici. Copiii sunt educaţi
în spiritul muncii, cu spirit gospodăresc şi practic, cu răspundere pentru bunul mers al
treburilor casei. Locuinţa reprezintă elementul principal într-o incintă gospodărească.
Locuinţa sătească modulează tipologii şi caractere arhitecturale disociate pe plan zonal,
sau local, care transpar în amplasament (planimetrie, aliniere, tip de incintă), volum,
proporţie, partiu funcţional, acoperire, materiale de structură şi de finisaj, registru
cromatic şi ornamental. Gospodăriile sunt înnecate în verdeaţă, clădirile fiind integrate
armonios în peisaj. Din acest punct de vedere, satul este cu mult mai adecvat mediului
decât oraşul, respectând capacitatea de suport ecologic. Locuinţa are de regulă un spaţiu
intermediar între interior şi exterior, care este prispa, cerdacul, având şi o relaţie directă
cu terenul ( lotul, parcela, incinta). Gospodăriile sunt alineate la stradă, înlănţuindu-se
într-o succesiune armonioasă, al cărui liant este coerenţa şi coeziunea interesului social al
locuitorilor. Strada constituie un coridor comunitar de comunicare şi contact social.
Gospodăria ţărănească este o structură integrată, diversele funcţiuni adăpostite fiind
compatibile şi complementare. Funcţie de mărime şi complexitate, de spiritul
gospodăresc al familiei, fiecare incintă are particularităţile ei distincte, chiar dacă se
înscriu în concepţii apropiate. Gospodăriile asigură perpetuarea şi conservarea spaţiului
tradiţional sătesc. Peisajul variat, denivelat din zona montană asigură perspective variate

16
şi neaşteptate la orice pas, ritmuri şi cromatică adecvate. Vatra satului cuprinde, de
regulă, funcţie de teren şi de relief, pâlcuri de gospodării de vale, de pantă sau de platou.
Peisajul oferit de aşezăile montane, în special de satul muntan are valori superioare
aşezărilor din alte zone de relief. Este unul din motivele fundamentale pentru care
aşezările montane trebuie să dezvolte în mod coordonat turismul în gospodăria
ţărănească, agroturismul.
1.3.4. Reabilitarea aşezărilor montane

Reabilitarea constituie procesul prin care unei localităţi sau zone de locuit i se
recuperează valenţele fundamentale de locuire, prin renovarea şi modernizarea clădirilor,
asigurarea utilităţilor publice şi a lucrărilor tehnico-edilitare. Reabilitarea nu constituie
neapărat refacerea a tot ceea ce a fost vechi, nefiind identică cu restaurarea, ci doar a ceea
ce a fost valoros, cu adăugarea lucrărilor care să asigure plasarea ansamblurilor
respective în contemporaneitate, modernizându-le. Cum marea majoritate a aşezărilor
montane din România sunt constituite, procesul global care va asigura dezvoltarea
durabilă a acestora este reabilitarea complexă urbană sau rurală după caz. Reabilitarea
este, prin complexitatea ei, un proces la care trebuie să participe toţi, autorităţi şi
populaţie.
Pentru localităţile montane, reabilitarea are ca prime obiective:

♦ asigurarea condiţiilor de locuit, prin asigurarea unei locuinţe adecvate pentru

fiecare, prin construirea noilor locuinţe necesare, precum şi reabilitarea celor existente, cu
ajutorul creditului;
♦ realizarea integrală sau reabilitarea reţelelor tehnico- edilitare (alimentări cu
apă, canalizări inclusiv staţii de epurare, reţele de alimentare cu energie, drumuri, gaze
etc.);
♦ adăposturi adecvate pentru creşterea animalelor.
Reabilitarea infrastructurilor construite pentru habitatul montan trebuie să
integreze organic – restaurarea monumentelor istorice şi a siturilor arheologice din zona
montană, pentru ca memoria culturală a comunităţilor montane să fie revigorată. Astfel,
zestrea culturală a comunităţilor montane va putea contribui din plin, alături de

17
patrimoniul natural de resurse din cadrul zonelor protejate, la menţinerea aşezărilor
montane în circuitul public de valori, stimulând dezvoltarea turismului, ca activitate
economică de bază, creatoare de venit, complementară agriculturii şi zootehniei montane.
Locuitorii munteni îşi pierd sentimentul de inferioritate, văzând că oameni din alte zone
şi mai ales străinii apreciază patrimoniul zonei lor, vizitându-i şi apelând la serviciile lor
turistice de pensiune. Aducând lumea în sat, turismul rural scoate satul în lume.
1.4. Viziune strategica de dezvoltare a zonei montane (FMR 2008)

“Munţii României constituie o entitate geografică, economică si socială definită,

având relief, climă, patrimoniu natural şi social-cultural specifice, identitate recunoscută
în Europa şi în lume. Din acest motiv, zona montană necesită o strategie specifică de
dezvoltare durabilă. Zonele de munte se caracterizează prin handicapuri naturale şi
sociale semnificative, care antrenează eforturi mai mari, cu restricţii în exercitarea unor
activităţi economice, cu limitarea posibilităţilor de utilizare a terenurilor şi o creştere
importantă a costurilor lucrărilor datorită altitudinii, pantelor sau condiţiilor climatice cu
perioade de vegetaţie mai reduse. Zonele montane sunt arii fragile ecologic, ce necesită
sprijin pentru protecţie, dezvoltare şi gestionare specifică, determinate de dreptul la
diferenţă, recunoscut la nivel european şi mondial, fiind un patrimoniu comun, cu valoare
care trebuie recunoscută de toţi şi conservată. Principalele resurse ale munţilor României
sunt reprezentate de fondul forestier şi de biodiversitate, de flora furajeră a pajiştilor
naturale, de ape minerale, de peisaje şi de factorul antropic autohton, purtător de tradiţii
economice şi culturale, determinant pentru punerea responsabilă în valoare a resurselor.
Exploatarea neraţională a resurselor forestiere generează catastrofe naturale (inundaţii,
alunecări de terenuri), iar absenţa sau discontinuitatea folosirii îngrăşămintelor organice,
produse de animale rumegătoare, provoacă degradarea calitativă a păşunilor şi fâneţelor
naturale, cu consecinţe economico-sociale irecuperabile, pentru populaţie şi societate.
Protejarea şi valorificarea responsbilă a resurselor montane în condiţiile efectelor
schimbărilor climatice şi evoluţiei demografice, reprezintă un interes naţional prioritar.
Strategia de dezvoltare montană durabilă trebuie să permită populaţiilor locale
dobândirea mijloacelor şi dezvoltarea lor paritară privind veniturile şi condiţiile de viaţă,
faţă de alte zone. În viziune durabilă şi ţinând cont de noile fenomene climatice şi

18
demografice, munţii trebuie să reprezinte un mediu de viaţă curat, furnizor constant de
energie, biodiversitate şi hrană pentru om şi animale, prin măsuri adecvate de protecţie şi
bună gospodărire, cu respectarea permanentă a echilibrului agro-forestier şi prevenirea
depopulării umane şi degradării tradiţiilor agricole şi culturale. Orice regiunea de munte
trebuie să facă obiectul unei politici de planificare şi de amenajare a teritoriului pentru
dezvoltare, care să nu le deturneze de la vocaţia lor de bază: agricultura/zootehnia, ca
motor al dezvoltării rurale durabile, silvicultura, artizanatul, mica industrie, turismul, cu
accent pe calitate şi valoare adăugată, care să nu afecteze mediul. În zona montană,
tehnologiile de creşterea productivităţii în zootehnie şi folosirea terenurilor agricole sunt
limitate de factori climatici, pante şi de cerinţele rezistenţei la factorii naturali şi pentru
obţinerea unor produse agroalimentare de calitate, garantate sanitar, în condiţii ecologice.
Pentru menţinerea acestor producţii la un nivel satisfăcător, sprijinul statului la efortul
producătorilor agricoli este indispensabil. Definirea zonei montane, realizată prin acte
normative, ţine cont de handicapurile naturale care afectează colectivităţile locale şi
activităţile economice, în baza criteriilor recunoscute la nivel naţional şi al U.E. Munţii
României sunt un areal populat uman, cu extindere/permanentizare spre altitudine, cu
utilizarea energiei gravitaţionale şi animale, a energiilor neconvenţionale si asigurarea
unei bune gospodăriri specifice mediului agro-forestier;

Strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane are la bază următoarele

principii:
● Omul este partenerul înţelept al naturii, din care face parte;
● Exploatarea judicioasă, controlată a resurselor montane, în folosul comunităţii
locale şi societăţii;
● Şanse egale pentru locuitori, prin condiţii de viaţă paritare faţă de alte regiuni;
● Echilibru constant şi supravegheat între sectoarele agricol şi forestier;
● Relaţii intercomunitare armonizate;
● Politicile pentru zonele montane se stabilesc prin consultarea şi acordul
comunităţilor;
● Prevenirea/combaterea eroziunii umane şi sărăciei,
● Conservarea bunele practici şi a identităţii culturale;

19
 ● Reprezentarea comunităţilor montane la nivel judeţean, regional şi naţional,
cerinţă pentru evitarea dezechilibrelor şi asigurarea unei dezvoltări durabile;
● Integrarea strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane cu cerinţele U.E.;
Obiective generale:
● Dezvoltarea socio-economică echilibrată a tuturor zonelor montane şi
habitatelor umane prin ocupaţii tradiţionale, pluriactivitate, complementaritate şi valoare
adăugată;
● Protecţia factorului antropic autohton şi antrenat în exercitarea tradiţiilor de
bune practici, combaterea sărăciei şi eroziunii umane;
● Crearea responsabilităţii societăţii, la nivel central şi local, pentru destinul şi
gestionarea specială a zonei montane, prin asigurarea reprezentării comunităţilor montane
şi funcţionalităţii eficiente a structurilor adecvate specificităţii ruralului montan;
● Dezvoltarea şi consolidarea prosperităţii gospodăriei familiale montane de tip
integrat, celulă economico – socială de bază a aşezărilor montane;
● Asigurarea necesarului de producători agricoli montani, a succesiunii
generaţiilor, în limitele suportabile de caracteristicile teritoriului;
● Asigurarea modernizării infrastructurii şi a echipamentelor tehnico-edilitare, a
căilor de acces, a serviciilor şi dotărilor necesare locuitorilor zonelor montane;
● Ameliorarea condiţiilor de igienă şi confort pentru animale şi oameni, prin
construcţii concepute pe baze ştiinţifice, modernizări şi dotări adecvate;
● Valorificarea patrimoniului cultural, conservarea şi protejarea biodiversităţii, a
speciilor rare de plante şi animale ameninţate, din zonele protejate;
● Asigurarea educaţiei, a învăţământului, informării şi instruirii continue pentru
copii, tineri şi adulţi, cu diferenţiere pentru mediile rurale şi urbane, montane;
● Implementarea unor politici agricole diferenţiate faţă de zonele de câmpie şi
colinare, cu preţuri stimulatorii pentru lapte şi carne - materii prime şi pentru sporirea
efectivelor de animale rumegătoare domestice, în limitele suportabilităţii mediului
montan;
● Protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului natural şi gestionarea şi
valorificarea adecvată a resurselor naturale, cu participarea şi în folosul prioritar al
comunităţilor montane;

20
 ● Conservarea biodiversităţii vegetale şi animale, a speciilor de plante de primă
utilitate socială şi a raselor de animale, ameliorarea lor în limitele suportabile de
specificul montan.
● Conservarea şi valorificarea culturilor locale, a tradiţiilor etnografice, protecţia
monumentelor istorice, arhitecturii locale şi introducerea acestora în circuitul de valori;
● Asigurarea planificării fizice a zonei montane, în baza cercetărilor, studiilor şi
programelor elaborate ştiinţific, corelate cu efectele schimbărilor climatice şi cerinţelor
sporite de hrană, apă şi energie pentru societatea umană;
● Sporirea veniturilor şi calităţii vieţii populaţiei rurale montane, ameliorarea
sănătăţii şi reducerea cheltuielilor pentru sănătatea populaţiei urbane, prin dezvoltarea
agroturismului şi turismului montan, în toate formele sale, în limita exigenţelor privind
mediul montan;”

21
1.5. Mentinerea populatiei in zonele montane

Populatia descreste rapid, în special în zonele montane din Europa centrală si de

est si în anumite zone din Europa de sud. Pierderea populatiei conduce la abandonul
terenurilor si la pierderea pretioaselor resurse din zonele montane, contribuind si la
congestionarea oraselor. Factorii economici sunt forta motrice a acestei evoluii
demografice negative. Lipsa infrastructurilor, utilităilor si accesului la servicii cum ar fi
educaia, sănătatea sau cultura în zonele montane conduce la descresterea populaiei din
zonele montane. Pentru a creste populaia din zonele montane trebuie luate măsuri
specifice: educarea oamenilor si meninerea absolvenilor în zona, dezvoltarea programelor
special create pentru femei si investitii în infrastructură, utilităi si sprijin pentru serviciile
de bază sunt doar câteva din exemple. Este important să se ofere noi locuri de muncă
oamenilor dar si să fie ajutati să isi găsească astfel de locuri de muncă. Este necesar un
efort suplimentar sub forma unor strategii comprehensive, pentru a menine populaia în
regiunile montane. Există o competiie din ce în ce mai mare între regiuni pentru oameni,
regiunile care se miscă primele si fac acest efort suplimentar vor fi cele ce vor avea
beneficii.

22
Cap.2. Activitati complementare agriculturii in zona montana

2.1. Agroturismul si turismul rural

2.1.1. Ghid de bune practici

Numeroşi specialişti în turism rural au identificat România ca fiind ţara cu

potenţialul cel mai mare din Europa în ceea ce priveşte dezvoltarea agroturismului ca o
sursă de venit importantă atât pentru investitori cât şi pentru bugetul ţării. Însă din ce în
ce mai multe persoane cu spirit întreprinzător încep să întrevadă potenţialul şi beneficiile
practicării turismului rural. Iniţiativele în acest domeniu au început să apară de acum
câţiva ani, la început timid în câteva locuri din ţară cu tradiţie (Valea Prahovei, zona din
jurul Braşovului), ca mai apoi să se extindă şi în alte regiuni din ţară. Oferta existentă este
acum destul de variată, de la tipuri de cazare până la locaţie. Sunt însă câteva lucruri care
lipsesc din peisaj pentru a face ca turismul rural să poată deveni în România ceea ce poate
şi merită. Mai întâi lipseşte infrastructura (în special drumuri) care să faciliteze accesul
spre acele locuri dorite de turiştii care vor şi altceva decât soare pe un petic de nisip
împreună cu mii de alte persoane. Mai apoi lipseşte promovarea, mai ales în exteriorul
ţării, a posibilelor destinaţii turistice în mediul rural din România. Un proprietar de
pensiune dintr-o zonă izolată de munte nu va avea niciodată acces pe cont propriu la un
târg de spcialitate din Viena sau oricare alt oraş din lume. Şi nu în ultimul rând lipseşte
know-how-ul, adică ştiinţa de a oferi unui turist o experienţă care trece dincolo de o
cazare bună şi masă îmbelşugată.

2.1.1.1. Siguranţa clientului

23
 Siguranţa fizică a clientului este responsabilitatea proprietarului şi a angajaţilor
pensiunii atâta vreme cât turistul se află în perimetrul locaţiei respective. De aceea este
important ca proprietarul să construiască şi să conceapă dotările pensiunii în aşa fel încât
turistul să nu fie expus la riscuri inutile. Scările, de exemplu, trebuie să fie uşor accesibile
şi cu suprafeţe nealunecoase. Trebuie instalate balustrade de care turistul să se poată ţine
când foloseşte scările. Aleile din exterior pot deveni aluneacoase pe timp iarnă sau când
plouă, de aceea este bine ca ele să fie acoperite. Iluminatul exterior este şi el important
pentru siguranţa oaspeţilor. Încuietorile şi clanţele de la uşi trebuie să funcţioneze, iar
ferestrele trebuie să se închidă ermetic pentru a nu avea surprize neplăcute. Majoritatea
accidentelor se întâmplă în baie de aceea podeaua băii trebuie să fie nealunecoasă.
Instalaţiile sanitare trebuie să funcţioneze la parametri otpimi, iar apa caldă şi cea rece
trebuie să fie disponibile la orice oră.

2.1.1.2. Conceperea bucătăriei

Dacă pensiunea doreşte să ofere şi mâncare clienţilor săi atunci proprietarul

trebuie să se asigure că toate operaţiunile vor decurge fără probleme şi că toate regulile ce
ţin de siguranţa hranei şi de sanitaţie sunt respectate.
Ne vom referi aici însă la câteva din lucrurile de care trebuie să se ţină cont atunci
când se concepe o bucătărie:
• alocarea de spaţiu suficient pentru ca angajaţii să se poată mişca în voie;
• alocarea de spaţiu separat pentru fiecare din tipurile de alimente pentru a se evita
contaminările;
• ventilarea bucătăriei cât mai bine;
• separarea zonei de spălat vase de cea unde se găteşte;
• spaţiul de depozitare trebuie să prevadă spaţiu pentru alimente uscate, pentru
alimente ce trebuie ţinute la frigider şi alimente ce trebuie ţinute la congelator;
• spaţiul de servire a mesei trebuie separat de spaţiul bucătăriei;
• zonele unde se pregăteşte mâncarea trebuie să fie uşor de curăţat;

2.1.1.3. Conceperea sălii de mese

24
 Sala de mese trebuie astfel concepută încât să aducă un plus calităţii mâncării.
Spaţiul trebuie să fie suficient pentru a permite angajaţilor să servească clienţii fără a-i
deranja. Distanţa de la bucătărie trebuie să fie cât mai mică, aleile de acces între mese să
fie suficient de largi pentru a permite transportul platourilor cu felurile de mâncare, iar
spaţiul de depozitare să fie şi el aproape de bucătărie pentru a reduce la minimum
deplasarea. Atunci când un proprietar de agropensiune începe să conceapă o sală de mese
va trebui să ţină de cont de stagiile cicului de vizitare. În timpul stagiului de sosire
oaspetele trebuie să găsească uşor sala de mese. În timpul stagiului de ocupare turistul
trebuie să se simtă confortabil, adică temperatura în sala de mese trebuie să fie optimă,
nivelul de zgomot de la bucătărie să fie cât mai mic, iar mobilierul să se potrivească cu
aşteptările turistului şi cu locul pe care îl vizitează. De asemenea este important ca baia să
poată fi uşor localizată de către oaspete atunci cînd se află în sala de mese.

2.1.1.4. Întreţinere şi curăţenie

Curăţatul unei camere de cazare înseamnă muncă şi, mai ales, înseamnă un sistem
bine pus la punct. Un sistem eficient va reduce timpul şi resursele alocate pentru această
operaţiune. Mai jos prezentăm un model de planificare a operaţiunilor de curăţire a unei
camere. Spaţiile publice trebuie şi ele întreţinute şi curăţate. Spaţiile care sunt utilizate în
mod frecvent trebuie curăţate zilnic. Alte spaţii poate că nu necesită curăţare decât mai
rar, poate o dată la săptămână sau o dată la lună. Ceea ce este important însă este ca
proprietarul să facă o planificare exactă a operaţiunilor de curăţenie şi întreţinere.

2.1.1.5. Aprovizionarea

Primul moment critic ce apare legat de calitatea alimentelor este cel în care
acestea sunt livrate la agropensiune. Alimentele trebuie verificate fiecare pentru a se
constata că sunt toate în condiţiile contractuale stabilite. Cele care prezintă îndoieli
(pachet desfăcut, culoare sau miros necorespunzătoare, ambalaj deteriorat, lipsa datei de
expirare, prezenţa unor substanţe străine etc.) vor fi returnate furnizorului. Alimentele şi

25
băuturile trebuie depozitate repede în condiţiile înscrise pe ambalajele acestora. Acolo
unde acest lucru nu este specificat, alimentele se depozitează la temperaturi sub 5ºC
(bacteriile se dezvoltă la temperaturi cuprinse între 5ºC şi 60ºC). Trebuie evitate şi
posibilele contaminări ce pot apărea după sau în timpul livrării (mâini murdare, prezenţa
unor animale, insecte etc.)

2.1.1.6. Depozitarea

Odată ce alimentele şi ingredientele au fost livrate acestea se depozitează în

condiţii adecvate. Alimentele uscate (pâine, cereale, zahăr, ceaiuri etc.) vor fi depozitate
în locuri fără umezeală, ferite de lumină solară. Cărnurile trebuie separate de legume şi
fructe şi apoi separate între ele pe categorii. Produsele congelate se pun la congelator
pentru a se preveni decongelarea.

2.1.1.7. Prepararea alimentelor pentru clienţi

Prepararea alimentelor pentru a se ajunge la specialităţile din meniu este un alt

punct sensibil din ciclul de producţie alimentară. Este momentul în care bucătarii şi
ajutoarele lor vin în contact direct cu ingredientele şi pot contamina alimentele. O atenţie
specială se acordă în aceeastă fază ustensilelor utilizate, mâinilor angajaţilor, suprafeţelor
de preparare şi bucătăriei în general. Măsurile preventive ce se pot lua în bucătărie vor
include:
• carnea se va păstra la temperaturi de sub 5ºC;
• echipamentele, cuţilele şi suprafeţele de lucru se vor spăla după fiecare utilizare;
• legumele şi cărnurile nu se taie pe aceeaşi suprafaţă de lucru fără ca în prealabil
aceasta să fie dezinfectată (spălată);
• folosirea fundurilor de lemn se face pe tipuri de produs alimentar (pentru carne,
pentru legume şi fructe, pentru altele - pâine);
• folosirea de dezinfectant pentru spălarea şi curăţarea echipamentelor şi spaţiilor
de lucru,
• folosirea de mănuşi dacă se poate;

26
2.1.1.8. Procesul de gătire

În perioadele aglomerate ale unei agropensiuni şi din dorinţa de nu face clienţii să

aştepte tentaţia de a trimite de la bucătărie alimente care nu sunt suficient gătite este
foarte mare. Însă pericolul asumat este unul mare, mai ales în cazul cărnurilor. Carnea de
vită, de exemplu, nu trebuie servită înainte ca temperatura din interiorul ei să fi ajuns la
60ºC. Carnea de pasăre şi cea de porc trebuie gătite cel puţin până în momentul în care îşi
schimbă culoarea din roz în alb.Dacă agropensiunea serveşte salate pe bază de ouă sau
pui atunci trebuie să ne asiguram că specialitatea respectivă este păstrată la frigider
înainte de a fi servită.

2.1.1.9. Spălatul vaselor

Zona de spălat vase ar trebui să aibă în dotare cel puţin o chiuvetă cu trei bazine
de spălat: una cu apă caldă, o a doua cu apă caldă şi detergent de vase, şi o a treia de clătit
cu apă şi clor pentru dezinfectare. Spălarea vaselor folosind etapele de mai sus va preveni
contaminarea cu bacterii.

2.1.1.10 Marketingul agropensiunii turistice

Crearea unui slogan

Sloganul va deveni imaginea agropensiunii sau produsului turistic deoarece este

primul lucru pe care un potenţial client îl va vedea şi reţine dacă este atras de produsul
respectiv. Sloganul are puterea de a comunica potenţialului client felul în care acesta va
putea face parte din experienţa ce i se propune şi ce fel de aşteptări poate să aibă. După ce
ajunge să fe un slogan recunoscut, deviza agropensiunii valorează cât o mie de cuvinte la

27
un loc. Sigur că pentru acest lucru este nevoie de timp şi eforturi. Sloganul trebuie astfel
conceput încât să distinga agropensiunea din mulţimea firmelor de turism, adică trebuie
să fie unul îndrăzneţ, diferit, dar în acelaşi timp să fie autentic şi să o reprezinte cu
adevărat. Sloganul va reprezenta destinaţia şi produsul turistic promovate de
dumneavoastră şi se va baza pe povestea pe care o spune agropensiunea .

Crearea unei broşuri şi a altor materiale promoţionale

Principala întrebare pe care trebuie să ne-o punem atunci când scriem şi elaborăm
o broşură turistică sau alte materiale promoţionale este: „Îşi va aminti cititorul
informaţiile prezentate?” Materialul trebuie formulat în aşa fel încât atunci când cititorul
va fi pus în situaţia să aleagă o anumită destinaţie sau un anumit loc pentru cazare să îşi
amintească mai întâi de broşura agropensiunii. Abia apoi va trece potenţialul client la a se
informa mai în detaliu dacă ceea ce a citit corespunde nevoilor sale din acel moment.

Colaborări cu meşteşugari şi artizani

Un centru de profit adesea desconsiderat este crearea unui magazin se suveniruri.

Foarte multe hoteluri, chiar şi dintre cele mari, au dedicat un spaţiu insuficient pentru un
asemenea magazin. Este din multe puncte de vedere o oportunitate pierdută. Majoritatea
turiştilor, mai ales cei aflaţi în vacanţă, doresc să cumpere lucuri care să le amintească de
destinaţia turistică unde şi-au petrecut concediul. Construirea unor parteneriate cu meşteri
populari (artizani) din regiune este o modalitate foarte bună de a oferi produse autentice
şi interesante pentru vizitatorul care calcă pragul unui asemenea magazin aflat în incinta
agropensiunii. Pe lângă faptul că turistul pleacă mulţumit cu o amintire, un asemenea
magazin generează venit suplimentar pentru proprietarul pensiunii şi completează
veniturile meşterilor populari.

2.1.1.11. Produse de turism de nişă

28
Ecoturism

Unii specialişti din domeniul turismului consideră că ecoturismul a fost sectorul

cu cea mai rapidă dezvoltare de pe piaţa turismului. Acest lucru poate fi valabil dar în
acelaşi timp ecoturismul este un produs de nişă. Ecoturismul poate fi definit în termeni
generali ca turismul din zonele naturale. Este un produs de nişă care se bazează pe o
filozofie a turismului precum şi pe o etică de mediu. Ecoturismul s-a dezvoltat ca o
modalitate de a păstra biodiversitatea şi le-a oferit oamenilor ale căror condiţii de trai
necesitau distrugerea zonelor naturale soluţia alternativă, şi anume, aceea de a face bani.
Rămâne de văzut dacă ecoturismul şi-a atins obiectivul de conservare a mediului natural.

Turismul de aventură

În ultimii douăzeci de ani au apărut două forme de turism de aventură: aventură

uşoară şi aventură dură. Aventura dură se caracterizează prin activităţi exterioare de mare
provocare, cum ar fi alpinism, căţărat pe blocuri gheaţă şi stâncă, cu pluta şi caiacul pe
apă, schi şi schi pe placă extrem şi alte sporturi de exterior dar destul de dure care
necesită putere imensă, energie şi îndemânare. Turismul de aventură dură este riscant şi
interesează un număr relativ mic de turişti.

Turismul rural

Turismul rural este definit ca fiind turismul ce are loc in zonele rurale. Poate să
însemne turism de masă sau turism de fermă de mici dimensiuni. In zona munţilor
Apuseni turismul rural descrie cel mai adesea turismul de mici dimensiuni în cadrul
căruia se vizitează peisaje naturale şi culturale şi câteodată se participă la activităţi rurale
tradiţionale. Nişa turismului rural se concentrează pe viaţa din comunităţile rurale.
Turismul rural, câteodată numit şi agroturism sau ferme turistice, atrage turiştii care
adesea cer cazare modestă cu arhitectură tradiţională, mâncare autentică, vizite la locuri
istorice şi culturale şi care caută privelişti frumoase.

29
Turismul cultural

Turismul cultural se concentrează pe aspecte culturale cum ar fi, tradiţii,

festivaluri, artizanat şi artă meşteşugărească, muzică şi activităţi religioase. Locurile
istorice şi muzeele sunt şi ele incluse în mod obişnuit în turismul cultural. Locurile
istorice pot include câmpuri de luptă, structuri religioase importante şi case sau birouri
unde au trăit şi muncit oameni de seamă. Turismul cultural se concentrează şi pe
evenimente culturale contemporane, cum ar fi festivaluri, teatru şi dans. Adesea turiştii
pot participa la evenimente culturale. Persoanele interesate de turismul cultural sunt
persoane cărora le place să înveţe în timp ce călătoresc şi acest lucru îl au în comun cu
turiştii ecologici. Diferenţa este că turismul cultural şi excursiile se adresează mai mult
celor interesaţi de partea umană, decât celor interesaţi de zonele naturale şi sălbatice.

Turismul cu voluntari

Studenţii care călătoresc cu profesorii formează un segment mare în cadrul pieţii

turismului de grup, în special în lunile de vară. Grupurile de studenţi tind să călătorească
cât mai ieftin posibil, ei cer distracţie şi pot fi greu de gestionat. Totuşi, adesea ei sunt
energici, dornici să înveţe şi interesaţi să fie responsabilizaţi social şi în legătură cu
mediul. Grupurile de studenţi pot participa la activităţi de voluntariat care pot reprezenta
o experienţa bună pentru studenţi precum şi pentru oamenii locului care lucrează cu
agenţii de voluntari. Grupurile de studenţi reprezintă o modalitate excelentă de a dezvolta
deprinderile şi cunoştinţele necesare pentru a reuşi pe piaţa turismului de grup. Studenţii
nu sunt atât de exigenţi ca şi turiştii mai în vârstă şi, prin urmare, vor tolera mai puţină
acurateţe şi calitate a produselor şi serviciilor oferite. Adesea când studenţii au o
experienţă deosebită ei îşi încurajează familia şi prietenii să călătorească în zona pe care
au vizitat-o ei. Studenţii au jucat un rol uriaş în creşterea turismului din Costa Rica
datorită acestui fenomen.
Unele din activităţile de voluntariat care pot fi dezvoltate pentru grupuri de
studenţi şi grupuri religioase cuprind experienţe tematice concentrate pe următoarele:

30
 • Programe de mediu
• Programe sociale şi educaţionale
• Programe medicale şi de reabilitare
• Programe de construcţii
Turismul cu voluntari este un mare avantaj pentru agenţiile care lucrează cu astfel
de programe.

Combi-turismul

O combinaţie de activităţi de turism de nişă poate fi exact ceea ce caută unii turişti
atunci când călătoresc spre destinaţii rurale. Includerea unei varietăţi de experienţe într-o
excursie cu aranjamente parţiale poate încuraja un segment important de pe piaţa
turismului să petreacă vacanţa munti. Combinarea naturii, culturii, aventurii uşoare şi
voluntariatului într-o experienţa de turism rural ar oferi o mare varietate de opţiuni de
meniu de unde să se facă alegerea.

Turismul activ

Cererea de activităţi de turism activ a crescut semnificativ în ultimii ani. În acelaşi

timp, sensul termenului s-a schimbat. Astfel, activităţile ce erau considerate a fi rezervate
profesioniştilor sunt acum deschise pentru publicul larg din staţiunile montane. Acest tip
de turism constă în practicarea sporturilor în context rural. Principiile de bază ale
turismului activ sunt înalta calitate, atitudine responsabilă şi un management durabil care
face ca activitatea să fie compatibilă cu acel context în care este desfăşurată. Acest
concept este opusul celui de turism pasiv, cu alte cuvinte turismul în masă şi alte practici
sunt considerate a afecta mediul şi cultura locală. Turismul activ este strâns legat de
ecoturism, turism ecologic şi turismul de aventură. De asemenea implică interese
culturale legate de istorie, artă, meşteşuguri şi arhitectură. Turismul activ necesită o
implicare activă a vizitatorilor, implicare ce poate fi fizică sau emoţională. Turiştii trebuie
să interacţioneze cu mediul şi cultura, să înveţe de la ele şi să le respecte.

31
 ciclism
Câteva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru practicarea activităţilor de
ciclism sunt: gradul de dificultate a circuitului (de exemplu terenurile sunt amenajate
pentru cei în vârstă şi pentru familiile cu copii mici), necesităţile fiecărui grup, etc. Este
de asemenea important să se acorde atenţie faptului că activităţile pot aduce distrugerea
mediului din zonele rurale.
Atunci când se practică ciclismul trebuiesc respectate următoarele reguli mai
importante:
• Să se circule doar pe poteci deschise;
• Să nu se lase urme;
• Să nu se sperie animalele;
• Să se planifice din timp ;

echitatie

În echitaţie ca şi activitate de recreere, caii sunt importanţi atât pentru public cât şi
pentru participanţi. În toate activităţile de turism legate de echitaţie, interesul pentru cai
este mai mult activ (călărit) decât pasiv (privit). Are avantajul de a putea fi practicat pe
tot parcursul unui an.
Furnizorii de servicii trebuie să ţină cont de mai mulţi factori atunci când oferă
echitaţia ca şi activitate de turism:
• Trebuie să aibă grajduri şi o zonă de antrenament. Existenţa a minim 5 cai, de
tipuri diferite (liniştiţi pentru copii şi începători şi robuşti pentru cei mai experimentaţi);
• Personalul trebuie să fie experimentat;
• Echipament de bază pentru călăreţi;
• Atunci când se crează potecile şi rutele trebuie avuţi în vedere mai mulţi factori;

Echitaţia poate fi clasificată în funcţie de locul unde se desfăşoară:

• Echitaţie montană;
• Echitaţie pe zăpadă;
Mai există o clasificare, în funcţie de scopul pe care îl urmăresc cei ce o practică:

32
 • Echitaţie educaţională;
• Echitaţie atletică;
• Echitaţie de plăcere;

Atunci cănd se planifică excursii pe mai multe zile, trebuie luate în considerare
mai multe aspecte, cum ar fi faptul că întotdeauna trebuie să fie un ghid care să
însoţească grupul şi faptul că poteca trebuie să aibă legătură cu locuri naturale şi istorice,
cum ar fi de exemplu codri seculari sau castele. Acest lucru va face ca itinerarul să fie
mult mai interesant.

Mersul pe jos (Trekking)

Mersul pe jos este cea mai bună modalitate de explorare a mediului, în special
atunci când se urmează poteci marcate cu coduri internaţionale. Trekking-ul este adecvat
pentru toate anotimpurile şi toate tipurile de terenuri, inclusiv parcuri, păduri, zone de
coastă, câmpii şi zone protejate. Mai mult, trekking-ul este cea mai intuitivă activitate ce
se poate desfăşura în natură. Nu necesită abilităţi tehnice sau echipament specific, doar
haine confortabile şi încălţări bune.
Următoarele aspecte trebuie avute în vedere:
a) O poziţie a corpului adecvată;
b) Relaxarea umerilor;
c) O bună mişcare a membrele inferioare;
d) Gleznele trebuie să fie flexate;

Sunt mai multe nivele diferite de trekking, în funcţie de durata excursiei sau de
nevoia de a rămâne peste noapte. Dacă ruta poate fi terminată într-o zi, se numeşte
plimbare sau excursie pe jos. Dacă traseul durează mai mult de o zi, atunci este vorba de
trekking. Complexitatea tehnică presupune să se cunoască modul de citire a unei hărţi, să
se estimeze o durată, să se folosească corect busola şi alte mecanisme de navigare.

33
Cap.3. Coduri de bune practici in ferma montana

3.1. Curtea şi livada gospodăriei individuale

Gospodăria individuală, curtea şi livada constituie un sistem unitar care la rândul său face
parte dintr-un sistem natural mai extins şi mai complex. Se pot realiza condiţii
corespunzătoare pentru viaţa micilor mamifere, a reptilelor, păsărilor şi insectelor, în
prezenţa activităţii umane, cu ajutorul unor măsuri şi mijloace foarte simple:

• se va evita asfaltarea aleilor şi potecilor, sau folosirea altor materiale

impermeabile. Se recomandă acoperirea cu pietriş sau pietruirea aleilor şi
potecilor pentru a oferi un cadru ambiental plăcut şi în acelaşi timp uscat şi
propice din punct de vedere ecologic.
• acoperirea pereţilor exteriori ai casei şi clădirilor auxiliare cu plante urcătoare şi
crearea gardurilor vii din specii locale adecvate;
• amenajarea de adăposturi pentru păsări şi protejarea arborilor bătrâni şi
scorburoşi;
• realizarea de platforme de compostare pentru reziduurile organice din gospodărie,
compostul reprezentând un îngrăşământ valoros şi în acelaşi timp un excelent
mediu de viaţă pentru o mulţime de animale mici şi insecte folositoare;
• cultivarea unor pomi fructiferi, varietăţi de legume şi plante decorative
tradiţionale specifice zonei şi evitarea introducerii în cultură a unor specii şi soiuri
străine, neavizate sau chiar interzise (de ex. hibrizi modificaţi genetic);
• menţinerea pe cât posibil a florei spontane bogate a pajiştilor, evitând cosirea
repetată.

3.2. Câmpurile

Terenurile agricole cultivate constituie un mediu specific unde speciile de plante

dominante sunt înlocuite cu regularitate. Numărul speciilor cultivate este limitat, de

34
aceea, din punct de vedere al diversităţii biologice, se consideră că au o mare importanţă
aşa numitele activităţi antropice sau practici agricole “prietenoase” faţă de mediul
înconjurător:
• evitarea efectuării arăturilor timpurii (iarna-primăvara), pe un sol prea umed, care
conduce la compactarea solului, afectând modul de viaţă al organismelor care
trăiesc în sol;
• folosirea cât mai redusă a agregatelor agricole agresive (freze, grape, cultivatoare)
pentru afânarea şi mărunţirea solului, care pot afecta şi ucide organismele din sol;
• aprovizionarea solului cu materiale organice, stimulând astfel activitatea benefică
a râmelor;
• efectuarea lucrărilor solului cât mai devreme posibil pentru a permite animalelor
sălbatice să revină în habitatul lor natural;
• cositul şi seceratul să se efectueze de la mijlocul câmpului spre margini, să fie
efectuate cât mai târziu posibil pentru a evita uciderea puilor şi animalelor tinere;
maşinile de recoltat să fie dotate cu dispozitive de alarmă pentru îndepărtarea
animalelor;
• păstrarea de spaţii necultivate între cele cultivate (haturi).

3.3. Pajiştile, fâneţele şi păşunile

Pajiştile, păşunile şi fâneţele sunt considerate ecosisteme naturale şi se constituie

ca elemente dominante ale mediului rural cu o mai mare diversitate biologică decât
zonele cultivate, mai ales dacă sunt în regim natural. In Romania aceste ecosisteme au
o mare pondere, avand in vedere ca numai in zona montana exista 3.2 milioane ha.
terenuri agricole din care cca. 2.5 milioane ha. pajisti naturale. Este necesar sa se
cunoasca faptul ca in special in zona montana si de deal aceste ecoisteme sunt
deosebit de sensibile si fragile. Solurile prezinta o aciditate naturala care influenteaza
considerabil compozitia florei naturale furajere. O buna practica agricola, cu ratiuni
economice si de mediu o reprezinta dezvoltarea de pasunat cu animalele la munte, in
timpul verii, la stane si vacarii si de asigurare a iernarii in cadrul fermelor proprii,
avand ca hrana de baza fanurile naturale, multiflorale. Specia ovina ca si caprinele,

35
asigura producerea, împrăştierea uniforma si elimina transportul la distanta a
balegarului. Forma de capsula a balegarului provenit de la aceste specii asigura o
fermentare anaeroba, putrezirea si virarea in termen scurt spre alcalin, atenuandu – se
astfel aciditatea naturala a solului, simultan cu aportul, in doze echilibrate, de
substante organice. In acest mod se intervine si in procesul de concurenta
interspecifica dintre plante, prin realizarea conditiilor de crestere naturala a plantelor
valoroase, furajere, multiflorale.

În scopul protejării acestor ecositeme naturale şi a biodiversităţii lor deosebite

sunt necesare următoarele măsuri:
• a nu se efectua fertilizari sau alte lucrări de întreţinere în pajişti şi fâneţe naturale,
în perioada înfloririi plantelor;
• a nu se efectua lucrări când solul este prea umed pentru a nu determina apariţia
proceslor de degradare a solului prin compactare excesivă, cu numeroase
consecinţe negative şi asupra organismelor care trăiesc în sol;
• a se salva şi proteja arborii mari solitari şi arbuştii existenţi, deoarece asigură
hrană şi adăpost vieţuitoarelor sălbatice;
• a proteja păşunile naturale; se vor cosi doar dacă este necesar şi în nici un caz nu
se vor ara; păşunile degradate se vor însamânţa în solul nearat utilizând
semănători dotate cu brazdare adecvate;
• a se lăsa, prin rotaţie, suprafeţe necosite pe pajişti şi fâneţe; este indicat sa se faca
parcelari si la 3-4 ani o parcela sa fie lasata necosita, pentru o reinsamantare
naturala completa ;
• a se cosi manual dacă terenul are o stare de umiditate ridicată şi în luncile
inundabile, unde este practic imposibilă utilizarea maşinilor agricole;
• a nu se păşuna pe păşunile îmbătrânite, degradate, pe cele proaspăt însămânţate în
scopul regenerării; păşunatul nu se practică nici în păduri, pe coastele dealurilor
acoperite cu arbuşti sau altă vegetaţie specifică, în zone protejate din jurul
lacurilor şi râurilor, chiar dacă acest lucru nu este economic;

36
 • pe coastele dealurilor, pe pantele lacurilor şi râurilor, în zonele nisipoase sau cu
soluri calcaroase, păşunatul se va practica cu număr redus de animale, în special
de oi;
• suprapăşunatul este interzis; este necesar să se asigure un raport optim între
numărul de animale, suprafaţa şi calitatea paşunii;
• este necesar ca vara, la stane, locul pentru muls si inoptare a animalelor sa fie
schimbat la 3-4 zile pentru a evita supraingrasarea terenului si pentru a se asigura o
ingrasare uniforma (tarlire) ;
• pe faneata, balegarul bine putrezit se va imprastia primavara, imediat dupa topirea
zapezii, in strat cat mai uniform; odata cu aceasta operatie se poate realiza si
suprainsamantarea cu seminte de specii de leguminoase sau graminee valoroase,
cu o recomandare speciala pentru trifoiul alb, incorporate in masa de fertilizant
natural ;
• ingrasarea pasunilor si fanetelor se va face numai cu îngrăşăminte organice
naturale si se va face in fiecare an; pentru a evita acidificarea solului si pentru a
evita fenomenul de salbaticirea a florei (acest fenomen este prezent numai la
munte), ciclul varat – iernat nu trebuie intrerupt si se va practica cu o incarcatura
echilibrata de animale la hectar ;
• se va evita folosirea balegarului pentru fertilizare care contine rumegus utilizat ca
asternut pentru animale datorita aciditatii pe care acesta o determina;
• în cazul cositului mecanizat, să se evite rănirea animalelor şi păsărilor, care se
ascund adesea în zonele necosite, prin începerea cositului de la mijiocul câmpului
spre margini şi prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarmă.

Avînd în vedere deficitul de vegetaţie forestieră în special în zona de deal în arealele

de pajişti, dar şi terenuri arabile se va avea în vedere:

• Reintroducerea arborilor şi arbuştilor forestieri prin elaborarea amenajamentelor

silvo-pastorale, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, de păşunat şi odihnă pentru
animale.

37
 • Reglementarea încărcării cu animale în funcţie de productivitatea păşunilor,
pentru a evita transferul păşunatului în pădure.
• Imbinarea intereselor agrosilviculturale prin crearea unor culturi silvice ca
rezervă nutritivă pentru animale (frunzare) în situaţii extreme de criză (secete
catastrofale).
• Folosirea pajiştilor alternativ (1-2 ani păşune şi 1-2 ani fîneaţă), iar în perioada
utilizării ca fîneaţă se va realiza şi plantarea speciilor forestiere.
• Interzicerea păşunatului pe ploaie.

3.4. Pădurile

Conservarea biodiversităţii pădurilor porneşte de la următoarele premise:

• România dispune de o suprafaţă redusă acoperită cu păduri (cca 27%) şi
neuniform distribuită în raport cu principalele forme de relief (munte, deal,
cîmpie).
• Numărul speciilor vegetale şi animale este la un nivel nu prea ridicat,
comparativ cu numărul total de specii vegetale şi animale existente în ţara noastră
(doar cca. 200 de specii lemnoase şi 1000 de specii ierboase, faţă de 3500 de
specii vegetale superioare).
• Speciile lemnoase sălbatice există aproape în exclusivitate doar în ecosistemele
forestiere; de asemenea în proporţie dominantă (peste 60%) din speciile ierboase
se găsesc doar în arboretele forestiere.
• Unele specii arborescente şi ierboase sunt ameninţate cu dispariţia, cum ar fi:
tisa, liliacul sălbatic etc.
• In zona de cîmpie există pericolul izolării genetice a unor specii ca urmare a
fragmentării masivelor forestiere.

Protecţia ecosistemelor forestiere impune adoptarea următoarelor premise:

38
 • Limitarea promovării unor specii de plopi negri hibrizi în zonele inundabile ale
Luncii Dunării şi luncile rîurilor interioare şi extinderea speciilor de plopi şi sălcii
autohtone, care nu necesită fertilizări şi irigări.
• Respectarea zonării funcţionale a pădurilor în concordanţă cu conceptul
dezvoltării durabile, indiferent de natura proprietăţii asupra pădurilor.
• Stabilirea unor măsuri silviculturale care să aibă ca efect diminuarea şi chiar
stoparea fenomenului de declin al pădurilor (uscarea arborilor).
• Controlul organismelor de specialitate ale statului asupra utilizării produselor
chimice de sinteză în silvicultură (combaterea dăunătorilor biotici).
• Extinderea ariilor forestiere protejate.

Codul bunelor practici silvice vizează în primul rînd proprietarii particulari de

pădure pentru care se impune:
• Cunoaşterea legislaţiei silvice în vigoare, în primul rînd a Codului Silvic.
• Crearea unor centre de perfecţionare continuă a cunoştinţelor legate de pădure şi
rolul ei în economie, protecţia mediului şi viaţa socială.
• Asocierea micilor proprietari de pădure în forme adecvate care să asigure
gestionarea durabilă a pădurilor.
• Crearea de către primării (în cazul în care nu există asociaţii ale proprietarilor de
păduri) de pepiniere comunale proprii, gospodărite cu ajutorul populaţiei rurale,
beneficiara materialului vegetal lemnos.

3.5. Protejarea şi ameliorarea peisajului

In scopul menţinerii şi îmbunătăţirii echilibrului ecologic al peisajului se va avea

în vedere utilizarea vegetaţiei forestiere în terenurile agricole din zona montană, de
deal şi podiş.

In zona montană: Măsurile de îmbunătăţire a funcţionalităţii landşaftului sunt de

două feluri: preventive şi curative:

39
 Măsurile preventive vizează în primul rînd instalarea vegetaţiei forestiere pe
terenurile cu folosinţă agricolă, în microzonele cu potenţial ridicat la eroziune (pîraie,
versanţi cu pantă mai mare de 350, soluri superficiale, scheletice etc.), pe reţeaua
cadastrală etc.

Vegetaţia lemnoasă va fi instalată sub formă de:

- cordoane de arbuşti sau arbori,
- cordoane complexe de arbori şi arbuşti,
- perdele forestiere,
- şiruri de arbori.

Metodele curative se aplică pe terenurile afectate de diferite fenomene de degradare,

cum ar fi: eroziunea, alunecările de teren, înmlăştinarea, reactivarea unor grohotişuri
despădurite accidental (doborîturi de vînt, incendii, defrişări etc.). O atenţie deosebită se
va acorda terenurilor despădurite din zona jnepenişurilor unde pot apare fenomene foarte
grave de deteriorare a condiţiilor staţionale.

In zona de deal: Utilizarea vegetaţiei forestiere în zona de deal şi podiş se va face, ca

şi în zona montană, în două moduri:
- preventiv în scopul evitării proceselor de degradare şi,
- curativ, în scopul reconstrucţiei ecologice a suprafeţelor deteriorate.

Acţiunea preventivă de utilizare a vegetaţiei forestiere trebuie să ţină cont de existenţa

proprietăţii private asupra pămîntului precum şi de riscul potenţial ridicat al unor terenuri
la acţiunea distructivă a proceselor de morfodinamică (eroziune, alunecări etc.).

Reţeaua cadastrală trebuie să rămînă osatura de bază pe care să se dezvolte

formaţiunile vegetale lemnoase, sub formă de:

- cordoane de arbuşti;

40
 - şiruri de arbori;
- perdele forestiere.

3.6. Cod de bune practici in ferma agricola montana

3.6.1. Mentinerea unui covor vegetal permanent

Pastrarea permanenta acoperita a suprafetei solurilor cultivate cu vegetatie este

una dintre cele mai importante si practice masuri, fiind la îndemâna oricarui fermier, în
lupta împotriva unor procese ale degradarii solului prin destructurare, crustificare,
eroziune, pierdere a stratului fertil, a nutrientilor si a materiei organice. Solul este cel mai
sensibil la destructurare si la producerea eroziunii, în perioada de toamna – iarna, daca
este neacoperit sau este slab acoperit cu vegetatie sau mulci, mai ales în cazul caderilor
de precipitatii sub forma de ploi. Astfel, solul rapid saturat cu apa este incapabil de a mai
drena apa în exces, fiind supus inevitabil riscului spalarii rapide a stratului fertil ca
urmare a scurgerilor de suprafata prin santuri si fagase. Pe lânga consecintele negative
asupra viitoarelor culturi agricole provoaca depunerea sedimentelor în canale, pe drumuri
si în apele de suprafata.

Cele mai importante avantaje ale pastrarii acoperite a suprafetei solului se refera la:
• cresterea nivelului de protectie a solului si indirect a altor resurse de mediu si
implicit a beneficiilor;
• îmbunatatirea starii solului în ansamblul sau;
• evitarea diferitelor costurilor asociate cu lucrarile privind decolmatarea si
drenarea santurilor si a drumurilor;
• protectia si îmbunatatirea altor resurse de mediu, cum sunt apele de suprafata;
• asigura un habitat important pentru dezvoltarea si conservarea biodiversitatii.

41
Masurile strict necesare care trebuie aplicate se refera la:
• stabilirea corecta, în asolament, în timp si spatiu, în functie de conditiile
specifice locale, a culturilor acoperitoare sau protectoare;
• identificarea terenurilor vulnerabile la destructurare si procese erozionale, mai
ales a celor situate pe pante si pastrarea lor acoperita
• includerea culturilor protectoare pe întregul ciclu de rotatie a culturilor;

3.6.2. Utilizarea de culturi agricole protectoare

Terenurile arabile cu suprafetele neacoperite sau partial acoperite prezinta vizibil

efecte ale degradarii solului la suprafata prin destructurare, crustificare si eroziune, mai
ales pe terenurile situate în panta. Apele de suprafata în care ajung particulele de sol
încarcate cu diferiti nutrienti prezinta valori ale indicatorilor respectivi, care depasesc cu
mult limita admisibila la compusii de azot si fosfor. Fiecare fermier are obligatia, dar, în
acelasi timp si interesul de a efectua, în teren, diferite observatii si masuratori pentru
aprecierea starii solului, a apelor de suprafata, a gradului de colmatare, etc., si sa ia
masurile care se impun pentru ameliorarea si evitarea intensificarii si extinderii degradarii
solului prin destructurare si eroziune mai ales pe solurile cu un grad ridicat de
vulnerabilitate situate pe pante, aflate în folosinta la arabil. Inspectarea terenurilor
agricole, în timpul si dupa ploile puternice sau de lunga durata, pentru a observa starea
solului reprezinta o regula de baza, care trebuie sa intre în activitatea curenta a fiecarui
fermier. In acest fel se pot identifica, în timp scurt procesele negative ale degradarii
solului si lua masurile coresunzatoare. Atunci când fermierul constata ca degradarea
solului prin diferite procese s-a intensificat si extins, tinzând sa afecteze extrem de grav
starea sa de fertilitate si productivitate trebuie sa apeleze la institutii abilitate pentru
evaluarea riguroasa a fenomelor si proceselor respective si elaborarea împreuna a
pachetelor de solutii si masuri necesare. Pentru protejarea solurilor împotriva eroziunii
fiecare fermier va avea în vedere realizarea si dezvoltarea unui plan pentru identificarea
si reducerea riscurilor de spalare a solurilor. Ca parte a acestui plan se va utiliza o
succesiune si o rotatie optima a culturilor pentru a asigura pe toata perioada anului o
acoperire cât mai eficienta a suprafetei solului agricol.

42
3.6.3. Reinfintarea perdelelor de protectie

Restabilirea sau infiintarea gardurilor vii în combinatie cu zonele permanent

înierbate si împaduririte iî scopul delimitarii zonelor vulnerabile ale terenurilor arabile si
reducerii lungimii pantelor, constituie o actiune necesara si obligatorie pentru oricare
fermier care se confrunta cu problemele aparute an urma eroziunii si degradarii solului.
Gardurile vii vor fi aliniate de-alungul contururilor si asociate santurilor, canalelor sau
digurilor pentru o eficienta maxima în lupta cu scurgerile de suprafata si eroziunea.
Actiunile cele mai iportante se refera:
• protejarea gardurilor vii naturale în zonele prestabilite ca fiind vulnerabile la
degradare, iar acolo unde acestea au fost desfiintate sau au fost afectate, vor fi luate
masurile de reînfiintare si reabilitare a vegetatiei permanente
• plantarea de garduri vii transversale, în special pe pantele lungi, în scopul
reducerii fortei si intensitatii scurgerilor de suprafata;
• în cazul replantarilor este necear sa fie utilizate specii naturale specifice zonei.

3.6.4. Gestiunea fertilizantilor naturali

Cu toate ca ingrasamintele organice naturale si în special gunoiul de grajd corect

utilizate pot contribui la sporirea si conservarea fertilitatii solul, de-a lungul timpului
acestea au fost înlocuite, adesea total cu îngrasamintele minerale. Astazi, din ce în ce mai
multi fermieri au început sa relizeze ca aplicarea îngrasamintelor organice pe terenurile
agricole, în cantitati corespunzatoare si la momentul potrivit pot reduce cheltuielile si
conduce la beneficii importante.
Iata câteva consecinte pozitive:
• reducerea cheltuielilor alocate fertilizarii minerale ;
• îmbunatairea starii structurale a solului, reducerea riscului degradarii prin
diferite procese, îmbunatatirea si conservarea în ansamblu a starii de fertilitate a
solului si cresterea productivitatii acestuia;
• reducerea costurilor pentru gospodarirea deseurilor organice provenite de la
cresterea pasarilor si animalelor;

43
 • cresterea biomasei vegetale;
• reducerea riscului de poluare a apelor.
Sunt necesare eforturi, reconsiderari si actiuni privind:
• utilizarea îngrasamintelor organice naturale si în special a gunoiului de grajd
având în vedere ca acestea nu sunt deseuri ci surse de fertilizanti si materie
organica deosebit de valoroase pentru sol;
• dotarea cu utilaje si echipamente adecvate pentru administrarea acestora pe teren
în conditii optime ;
• întocmirea planurilor de gospodarire a tuturor materialelor organice
Cantitatea de azot accesibil pentru planta din îngrasamântul organic natural utilizat
depinde de de diferite conditii: de originea acestuia, de conditiile hidrometeorologice din
perioada când acesta este administrat, de sol, de modul de administrare, etc..
Fiecare fermier trebuie sa ia în considerare urmatoarele recomandari:
• sa efectueze analize chimice asupra continutului de nutrienti din probe
reprezentative ale materialelor organice respective, iar daca acest lucru nu este posibil,
atunci cel putin sa utilizeze informatiile existente care ofera date asupra continutului de
nutrienti disponibili pentru diferite tipuri de îngrasaminte organice naturale, si care pot fi
gasite la diferite instituttii de specialitate;
• aplicarea îngrasamintelor organice naturale primavara devreme sa fie efectuata
numai în perioade optime, utilizand utilaje si echipamente care nu afecteaza solul;
• este esential planul de management al tuturor materialelor organice din ferma,
bazat pe recomandarile “Codului de bune practici agricole pentru protectia apelor
impotriva poluarii”, care indica zonele cu restrictii de aplicare, zonele cu mare risc de
poluare unde nu se poate face distribuirea îngrasamintelor în timpul iernii si trenurile cu
risc pe care îngrasaminte se aplica doar cu precautie;
În depozitatea îmgrasamintelor organice, de cea mai mare importanta sunt
spatiilor depozitare, care trebuie sa permita stocarea acestora pâna la distribuirea lor pe
teren în perioadele optime de aplicare. Este dorit ca acesta sa se realizeze printr-o buna
organizare a spatiilor existente.
În periada depozitarii trebuie sa se verifice daca:

44
• toate apele provenite din ferma, conventional curate, cum ar fi scurgerile din apele de
ploaie de pe acoperisuri sau de pe suprafetele si platformele curate nu ajung in apele
uzate în sau spatiul depozitarii gunoiului de grajd, si sunt drenate separat.
• daca se poate reduce producerea materialelor organice si îngrasamintelor de origine
animala printr-o gospodarire mai bine organizata;
• incintele, curtile, spatiile pentru depozitarea materialelor respective si depozitele pot fi
acoperite eficient alocând costuri relativ mici.
Trebuie sa se urmareasca atent cantitatea materialelor organice produse în ferma
si modul în care ploile afecteaza cantitatea finala care terbuie stocata.

În acest sens, se vor luate urmatoarele masuri:

• se va calcula cantitatea dejectiilor provenite de la animale;
• se va calculeaza volumul apelor uzate generate;
• se va calcula capacitatea de stocare necesara în care nu se face administrarea
îngrasamintelor, capacitate suficienta care sa nu conduca la poluare;
• trebuie ca precipitatiile de pe acoperisuri, platforme si incinte deschise, drumuri si
terenuri sa nu ajunga în spatiile destinate depozitarii; în acest mod se poate pastra
nediluata concentratia de nutrienti din îngrasamintele organice naturale;
• costurile finale de realizare a acoperirii zonelor concrete de stocare se pot considera
beneficii prin minimalizarea producerii de ape uzate;
• acoperirea spatiilor de stocare, care reduce si pierderile de nutrienti.
Metoda cea mai buna de valorificare a reziduurilor organice o reprezinta
compostarea. Îngrasamintele organice naturale de diferite proveniente amestecate cu
diferite materiale vegetale sunt depozitate dupa o anumita procedura în gramezi si fiind
supuse descompunerii. Acest proces se desfasoara în prezenta aerului si apei aplicata într-
o anumita proprtie, acesti factori favorizeaza descompunerea.

Beneficiile compostarii:
• se reduce volumul diferitelor materiale supuse compostarii, fiind usurata
manipularea acestora la transport, aplicare pe teren;
• compostul este un valoros ameliorator si reconditionator al solului;

45
 • compostul este curat de seminte de buruieni si diferiti agenti patogeni;
• compostul este un bun furnizor de hrana pentru culturi datorita eliberarii treptate
a nutrientilor usor de absorbit si asimilat de catre plante;
• în comparatie cu gunoiul proaspat se poate administra pe teren în perioade mai
lungi de timp;
• reduce capacitatea de stocare si aplicare de îngrasaminte, în special a celor
minerale.

La prepararea compostului trebuie avute în vedereca urmatoare masuri:

• prepararea compostului se va face cât mai aproape de locurile în care este prezent
materialul brut, în scopul reducerii costurilor, în special al transportului;
• gramezile stocate în spatii neacoperite vor avea înaltimea maxima de 2,5 m pentru a
putea elimina rapid excesul de ape provenit din ploi;
• gramezile trebuie sa fie întoarse cel putin o data folosind un tractor cu lama frontala.
Mai multe intoarceri contribuie la îmbunatatirea procesului de compostare dar, ca un
impediment conduce la cresterea costurilor;
• în gramada de compostare, atunci când se atinge o anumita temperatura, între 45C - 55C
(cu scurte perioade cu temperaturi mai ridicate pentru distrugerea semintelor de buruieni
si a agentilor patogeni) se aplica apa pentru a se atinge un continut de apa de 45-60 %.
Este necesar ca temperatura sa se verifice periodic;
• în timpul procesului de compostare au loc importante degajari de dioxid de carbon,
vapori de apa si amoniac. Pierderea de amoniac poate fi redusa prin cresterea continutului
de materiale celulozice sau paie în masa materialelor oganice depozitate în gramezi;
• lichidul, care este filtrat de gramada de compost trebuie sa fie colectat si apoi folosit la
umezirea gramezii.

3.6.5. Gestionarea septelului din ferma montana

Este necesar ca drumurile de acces ale turmelor de animale catre pasuni sa fie
bine stabilite, limitate si corespunzatoare din punct de vedere al traficabilitatii, si care vor

46
fi utilizate si pentru traficul utilajelor si a vehiculelor agricole si tehnologice necesare.
Acestea din urma trebuie sa fie dotate cu roti cu pneuri de mare balonaj si sa aiba o
greutate usoara. Drumurile de acces trebuie sa ofere siguranta fermierului in ceea ce
priveste traficul animalelor, pentru ca acestea sa nu sufere vatamari, afectari ale copitelor
sau ologirea, ceea ce ar insemna pierderi de venit si costuri ascunse suplimentare de
productie. Beneficiile care vor fi la indemana fermierului, in cazul respectarii pasunatului
optim in perioadele in care acesta nu dauneaza starii calitatii pasunilor, precum si in
asigurarea unor cai de acces a animalelor corespunzatoare si care prezinta siguranta sunt:

• Asigurarea starii de sanatate a septelului si cresterea productivitatii.

• Imbunatatirea productiei de masa verde si a valorii nutritionale a furajelor pentru
animale.
• Reducerea costurilor de reabilitare si intretinere a pasunilor si cresterea
productiei de fanuri .
•  Reducerea pierderii calitatii solului ce se produce prin indepartarea stratului
fertil si a nutrientilor
• Cresterea calitatii cursurilor de apa
• Cresterea valorii de capital a fermei si protejarea si diversificarea florei si faunei
salbatice.
Masurile necesare in acest scop sunt:
• Controlul pasunatului, al retetelor de hrana, a zonelor de hranire si a cailor de
acces ale animalelor in scopul evitarii reducerii accidentelor si ranirilor animalelor
• Planificarea rotatiei zonelor de pascut precum si a punctelor mobile de hranire
suplimentara si de adapare, corelata cu intensitatea pasunatului, in scopul minimalizarii
efectelor suprapasunatului si a distrugerii vegetatiei de catre copitele animalelor
• Controlul accesului si a densitatii animalelor in vederea reducerii afectarii
solului de traficul animalelor si a vehiculelor prin compactarea acestuia
• Mentinerea capacitatii de aerare si infiltrare in sol precum si a structurii acestuia
• Protectia habitatelor vietii salbatice

47
3.6.6. Gestiunea pasunatului in zonele montane

Este esentiala aplicarea unui management corespunzator si a unui control al

pasunatului. Numai astfel se pot reduce costurile in vederea refacerii pasunilor precum si
a prevenirii si tratarii bolilor si afectarilor picioarelor si copitelor animalelor. Un
management corespunzator poate de asemenea mentine o stare de sanatate si calitate
optima a apelor si solului, prin evitarea afectarii solului si poluarii apelor cu nutrienti.
In zonele de munte, solul este in mod natural dispus la eroziune, in special datorita
prezentei pantelor abrupte si a caderilor masive de precipitatii. Pe de alta parte solurile
sunt frecvent subtiri iar straturile fertile sunt foarte sarace. Pasunatul animalelor poate
distruge vegetatia acoperitoare protectiva si amplifica eroziunea solului. Suprapasunatul
este daunator, de asemenea, habitatelor naturale din zonele umede precum si celor
impadurite.
Deci, fermierii si crescatorii de animale trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

• Asigurarea unor drumuri de acces corespunzatoare pentru turmele de animale;

• Folosirea hranitoarelor si a adapatoarelor mobile suplimentare corespunzatoare
si schimbarea locului acestora des, pentru a evita calcarea cu copitele si distrugerea
vegetatiei de pe sol;
• Localizarea zonelor de hranire pe terenuri mai inalte, situate cat mai departe de
cursurile de ape si canale;
• Cand se utilizeaza puncte de hranire si adapare suplimentare, vor fi prevazute un
numar corespunzator de hranitoare si adapatori, care vor fi mutate si alimentate cu
regularitate folosind numai utilaje de transport usoare, echipate cu roti cu pneuri de mare
balonaj;
• Pe perioada de iarna in care pasunatul este practicat, in special pe terenurile
umede sau grele, se va evita suprapasunatul si traficul excesiv al efectivelor de animale
cu o planificare si reducere a pasunatului, controlului acestuia si chiar evitarea
pasunatului prin imprejmuirea acestor zone;
• Atunci cand se constata afectarea pasunilor, prin aparitia semnelor care indica
afectarea acestora (urme de copite ce depasesc adancimea de 50mm, sau scurgeri de

48
suprafata a apelor care transporta particulele de sol – asa zise ape brune), se va proceda la
mutarea imediata a turmelor pe alte terenuri, sau cazarea acestora in grajduri;
• Marginile santurilor, a canalelor precum si drumurile de acces, vor fi protejate
cu garduri electrice, mentinindu-se o distanta corespunzatoare intre acestea si limita
pasunii;
• In zonele de deal si munte, pasunile supuse eroziunii vor fi imprejmuite si
utilizate prin rotatie pentru a permite regenerarea optima a ierburilor care sunt si bune
protectoare a stratului subtire de sol;

3.6.7. Gestiunea drumurilor in fermele montane

Pot exista o multitudine de cauze, care pot provoca probleme animalelor, atunci
cand acestea se deplaseaza, cum ar fi ranirile sau schiopatarile . La acestea se adauga si
alti factori favorizanti, atunci cand animalele stationeaza in noroi sau dejectii pe perioade
lungi, sau se deplaseaza pe drumuri care sunt alunecoase sau contin corpuri dure sau
taioase ce provoaca zgarierea sau ranirea copitelor. Aceste probleme sunt si mai
numeroase cand animalele sunt in stabulatie libera pe timpul iernii, sau trebuie, in cazul
vacilor, sa parcurga distante mari pentru a fi mulse.
In scopul evitarii unor probleme,fermierii vor aplica urmatoarele reguli:
• Se vor identifica zonele principale pe care se vor amenaja potecile de trecere ale
vacilor;
• Se vor amenaja drumuri bine drenate si acoperite cu piatra de cariera bine
macinata, material lemnos sau betonate;
• Drumurile vor fi intretinute libere de buruieni si vegetatie ierboasa inalta;
• Zonele de acces vor fi prevazute la capete, cu zone largi de intrare;
• Se vor pozitiona drumurile in zone care sunt bine drenate sau care nu expun
cursurile de apa la scurgerile de suprafata;
• Se vor deversa scurgerile de suprafata pe suprafete cu ierburi permanente aspre
sau canale oarbe, pentru a proteja drumurile de eroziune si a prevenii poluarea;

49
3.6.8. Gestiuna traversarilor de apa de catre animale

Pentru o mai buna siguranta in cazul traversarii cursurilor de ape, trebuie sa se ia

urmatoarele masuri:

• Construirea unor podete, care in cazul unor cursuri de apa inguste pot fi
amenajate cu costuri reduse
• Daca un pod sau podet nu poate fi realizat se va amenaja un vad bine drenat cu
materiale accesibile si se vor stabiliza ambele maluri
• Se va limita accesul turmelor de animale pe malul apelor cu ajutorul unor
garduri electrice sau din lemn, pentru a evita accesul acestora in cursul de apa, precum si
contaminarea sau poluarea apei
• Se vor ingradi vaile si zonele de drenaj natural, santurile, canalele si zonele
umede pentru a minimaliza posibilitatile contaminarii cu germeni patogeni ce pot
provoca infectii cu galbeaza, leptospiroza sau infestari cu viermi.
• La amenajarea unor podete sau poduri se va avea in vedere contactarea factorilor
competenti, pentru proiectare si obtinerea avizelor necesare

3.6.9. Gestiunea adapatului in fermele montane

Este necesar ca fiecare fermier sa revizuiasca, si acolo unde este necesar, sa

reamenajeze zonele de adapare la pasune, prin:

• Adaparea animalelor si alimentari cu apa in afara cursurilor de apa;

• Folosirea unor adapatoare mobile pentru a inlatura pericolul afectarii solului din
spatiile special amenajate pentru adapare, in special prin calcatul in picioare de catre
animale;
• Excluderea totala a accesului turmelor de animale la apele curgatoare;
• Ingradirea cu garduri de lemn sau electrice a malurilor;

50
3.6.10. Rotatia culturilor
Prin diferite scheme de rotatie a culturilor se rup ciclurile de viata ale diversilor
daunatori, boli si buruieni reducand astfel impactul acestora. Rotatia permite folosirea
stiintiifica diferentiata a categoriilor de terenuri dintr-o exploatatie agricola, asigurând
mentinerea si sporirea fertilitatii naturale a solurilor (conditie esentiala pentru folosirea în
agricultura sau pentru fundamentalul rol al terenurilor într-un ecosistem). Rotatia
culturilor are si o importanta componeta economica pentru ca favorizeaza planificarea
anticipata a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare a solului, aplicarea
îngrasamintelor / amelioratorilor de sol, protectia plantelor împotriva agentilor de
daunare (inclusiv a buruienilor), recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia
culturii depozitate). Rotatia culturilor contribuie substantial la rezolvarea atât a
problemelor agrotehnice, cât si a celor economice si organizatorice, rezultând în final
marirea productiei si a productivitatii muncii la toate plantele cultivate.

3.6.11. Utilizarea de metode alternative de protectie a plantelor

Realizarea unei agriculturii durabile este o parte componentã a unui proces de

dezvoltare durabila (sustainable development), iar dezvoltarea durabila constituie
obiectivul major al tuturor strategiilor elaborate pe plan mondial, inclusiv în al celor
elaborate în România (pe termen mediu, de dezvoltare regionalã, pentru zone
defavorizate etc). Desi aparent în consonanta cu denumirea de “durabila” si cu termenul
englez “sustainable” interpretarea jurnalistica de “dezvoltare sustinuta” nu corespunde cu
ceea ce se întelege în mod uzual prin dezvoltare durabila. Definita de Comisia Brutland,
dezvoltarea durabila, este “dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului fara a
compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor” (definitie
conform glosarului la Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, lege republicata).
Metodele alternative de protectia plantelor, sunt cele biologice (prin utilizare de
organisme antagoniste si de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistentiei
plantelor la organismele daunatoare), agrotehnice (prin lucrari ale solului, inclusiv
prasitul buruienilor) si fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie
vegetala, descuscutarea semintei etc.).

51
 Principiul 1. RESPECTAREA LEGISLATIEI şi A PRINCIPIILOR FSC
Managementul forestier trebuie să respecte toate legile aplicabile ale ţării în care se desfăşoară precum şi tratatele şi acordurile
internaţionale semnate de ţara respectivă şi să respecte toate Principiile şi Criteriile FSC.
Criterii Indicatori Verificări

3.6.12. Sisteme de certificare a calitatii produselor zonei montane

3.6.12.1. Ecocertificarea padurilor (Certificarea FSC /FSC - Forest Stewardship Council)

52
1.1 Administrarea pădurilor trebuie să Personalul cunoaşte cerinţele semnificative ale Verificarea documentelor
respecte toate legile şi cerinele legislatiei şi responsabilităţile ce îi revin. Pentru Interviu
administrative naţionale şi locale. operaţiuni mari, copii ale legislaţiei relevante se Documente
găsesc la sediu şi pot fi consultate de angajaţi. Există Documente, interviuri cu
o evidenţă a cazurilor de încălcare a legislatiei. In personalul
cazul constatării unor abateri de la prevederile legale Interviuri cu autorităţile,
se aplică măsuri corective. Organismul care organele de control, factorii
administrează pădurea (AF) respectă legile naţionale, de interes, observaţii în
ale statului/ provinciei cât şi locale, cu privire la teren.
mediu, muncă şi silvicultură.
1.2 Trebuie achitate toate taxele, Infomaţiile privind asemenea obligaţii financiare sunt Declaratia managerului
impozitele şi orice alte obligaţii financiare accesibile şi actualizate în permanenţă. Există dovada forestier. Verificarea
stabilite prin lege. achitării la termen a acestor obligatii financiare. documentelor. Confimarea,
In cazul în care apar discrepanţe, întreprinderea de catre autorităţile în drept,
deţine intreaga documentaţie a măsurilor luate şi a a efectuării plăţilor.
modului în care problemele au fost soluţionate. Documente, interviuri.

53
Prevederile tuturor acordurilor internaţionale Pentru operaţiuni mai mari, administraţia forestieră Interviu
cum ar fi CITES 1, convenţiile ILO 2, ITTA 3, şi deţine informaţiile privitoare la convenţiile Interviu
Convenţia privind Diversitatea Biologica internaţionale aplicabile şi oferă îndrumări aşa incat Verificarea documentelor
trebuie respectate în ţările semnatare. operaţiunile în teren să respecte intenţiile unor Interviu
asemenea convenţii, inclusiv CITES, Convenţia Lista personalului
privind Diversitatea Biologica şi Convenţiile ILO. Interviu
AF demonstrează că are intenţia să respecte cerinţele,
intenţia şi spiritul acordurilor aplicabile.
În pădure nu vor lucra angajaţi sub vârsta de 15 ani
decât în scopuri educative sau de instruire(conform
reglementărilor UE).
Persoanele sub 18 ani nu desfăşoară activităţi în care
există riscul de a pune în pericol sănătatea, siguranţa
sau etica (excepţie fac situaţiile în care există
prevederi speciale privind siguranta, instruirea sau
circumstanţe tradiţionale ale comunităţii).

1 CITES - Conventia privind Comertul internaţional cu specii periclitate de floră şi faună

2 ILO - Organizaţia internaţională a Muncii
3 ITTA - Acordul internaţional privind lemnul tropical

54
În scopul certificării, eventuale conflicte între Identificarea conflictelor între legi, principiile şi Interviu cu personalul şi
legi şi normative şi Principiile şi Criteriile criteriile FSC şi tratatele sau convenţiile reprezentantul FSC
FSC 4 vor fi analizate fiecare în parte, de catre internaţionale.
certificatori şi părţile implicate sau afectate. Conflictele între cerintele FSC şi legislaţie se rezolvă
prin discuţii între persoana de contact FSC din ţara
respectivă (daca există), şi certificatorul FSC sau AF,
dupa necesitati.
Zonele de administrare forestieră trebuie Pentru operaţiunile mai mari s-a întocmit Verificarea documentelor
protejate de populare/activităţi de construcţie, documentaţia pentru şi s-a implementat un sistem de Interviu
de recoltări ilegale şi de alte activităţi monitorizare cu controale oficiale periodice.
neautorizate. Vânătoarea şi exploatarea lemnului sunt controlate. Interviu, inspectie în teren
În zonele de management forestier dovezile de
activităţi neautorizate sunt puţine sau inexistente. Verificarea documentelor
Managerul forestier a luat toate măsurile legale Interviu
pentru a preveni utilizarea ilegală a zonei de pădure
sau a resurselor naturale. Verificarea documentelor
Utilizarea neautorizată a fost adusă la cunostinţa
autorităţilor de resort.

4 FSC - Forest Stewardship Council - Consiliul Direcţiei pădurilor

55
Managerii forestieri trebuie să demonstreze AF demonstrează în mod clar sprijinirea pe termen Examinarea prezentărilor
angajamentul de aderare la principiile şi lung a principiilor şi criteriilor FSC. publice, interviu cu
criteriile FSC pe termen lung. In cazul operaţiunilor mai mari angajamentul AF se personalul de conducere
face în scris. Se incurajează lucrul acesta şi pentru superioară
alte operaţiuni, de alte dimensiuni. Documente

56
 Principiul 2. DREPTURILE şi OBLIGATIILE PRIVIND PROPRIETATEA şi UTILIZAREA
Drepturile de proprietate şi de folosinţă îndelungată asupra terenului şi resurselor pădurii vor fi definite clar, documentate şi stabilite
pe cale legală.
Sunt marcate limitele proprietăţii ori Verificare în teren
2.1 Prezentarea dovezilor clare ale proprietatea este clar delimitată prin alte
drepturilor de folosinţă îndelungată a terenului moduri (ex. urmăreşte hotarele naturale).
(ex. titlu de proprietate, drepturi uzuale sau Managerul forestier deţine documente legale
contracte de închiriere) ce atestă dreptul de posesie sau de Verificarea documentelor
administrare.

57
2.2 Comunităţile locale care au drepturi S-au identificat şi s-au întocmit documente Verificarea documentelor
legale sau îndătinate de proprietate sau referitoare la comunităţile locale sau alţi
folosinţă işi menţin dreptul de control asupra factori de interes, care au drepturi de Verificarea documentelor
activităţilor forestiere în măsura în care acest proprietate legale sau îndătinate sau drepturi Interviu cu personalul şi factorii locali de
lucru este necesar pentru protejarea drepturilor de folosinţă îndătinate. interes
sau resurselor lor, sau pot decide, în cunoştinţă Comunităţile locale au acces în pădure pentru
de cauză şi liber consimţit, să împuternicească colectarea pentru consum personal a
o agenţie în acest scop. produselor forestiere accesorii (PFNL) cum ar Verificarea documentelor
fi fructe de pădure sau ciuperci. Interviu cu personalul şi factorii locali de
Comunităţile locale au acces controlat la interes
achizitionarea lemnului pentru consum
propriu la un pret rezonabil (nevoi sociale).

58
2.3 Se vor utiliza mecanisme potrivite Se păstrează evidenţe ale disputelor anterioare Verificarea documentelor
pentru rezolvarea disputelor privind drepturile sau în derulare, privitoare la drepturile de
de proprietate şi folosinţă. Circumstantele şi proprietate şi folosinţă,
situaţia oricăror dispute vor fi menţionate în
mod explicit în evaluarea în vederea Se depun toate eforturile posibile pentru Interviuri cu comunităţile locale
certificării. Disputele de mare amploare în care rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor, prin
sunt implicate interese numeroase, duc în mod discuţii ce au ca scop obţinerea aprobării sau
normal, la descalificarea unei operaţiuni de la consimţământul.
procesul de certificare.

59
 Principiul 3. DREPTURILE POPULATIEI INDIGENE
Drepturile de proprietate şi folosinţă pe termen lung asupra terenului şi pădurii vor fi clar definite, documentate şi stabilite în mod legal.
3.1 Populaţia indigenă deţine controlul asupra administrării Nu este cazul
pădurilor şi terenului în cazul în care nu a delegat în acest scop, prin
consimţământ liber exprimat şi în cunoştinţă de cauză, o agenţie.
Managementul forestier nu va pune în pericol şi nu va diminua, Nu este cazul
direct sau indirect, resursele ori drepturile de proprietate ale
populaţiei indigene.
Acele locuri ce au o semnificaţie specială culturală, ecologică, Nu este cazul Verificarea documentelor
economică sau religioasă pentru populatia locală vor fi clar şi verificare în teren
identificate impreuna cu reprezentanţii acesteia şi vor fi recunoscute Verificare în teren
şi protejate de administratorul pădurii.
Populaţia indigenă va fi recompensată pentru aplicarea cunostinţelor Nu este cazul
tradiţionale privitoare la utilizarea speciilor pădurii sau la sistemele
de management în activităţile forestiere. Această recompensă se va
stabili în mod oficial, după informarea lor şi obţinerea
consimţământului lor, înainte de inceperea operaţiunilor.

60
 Principiul 4. RELATII CU COMUNITATEA ŞI DREPTURILE MUNCITORILOR
Operaţiunile de administrare a pădurii trebuie sa menţină sau să consolideze bunăstarea socială şi economică pe termen îndelungat a
muncitorilor forestieri şi a comunităţilor locale.
4.1 Comunităţilor care se află în interiorul sau lângă zona de Dovezi că pentru locurile de muncă vacante au Interviu şi verificarea
management forestier trebuie să li se ofere posibilităţi de angajare, fost preferaţi muncitori locali. documentelor.
instruire şi alte servicii. Dovada eforturilor făcute pentru a se asigura
tuturor angajaţilor stabilitatea locului de muncă.
Nu există dovezi de discriminare în practicile de Interviu şi verificarea
muncă, inclusiv în cazuri de angajare, avansare, documentelor.
concediere, remunerare şi beneficii de muncă.
Salariul sau venitul contractorilor este cel putin
egal cu al celor ce au ocupaţii similare în regiune
şi în nici un caz nu este mai mic decât salariul
minim oficial.

61
4.2 Managerul forestier trebuie să respecte prevederile existente Angajaţii, inclusiv contractorii, cunosc şi aplică Interviu şi verificare în
în toate legile şi regulamentele în vigoare privind sănătatea şi practicile de protecţie a muncii. teren
protectia angajaţilor şi a familiilor lor, sau chiar să asigure condiţii Echipamentul de protecţie adecvat, inclusiv cască
mai bune decât acestea. de protecţie, haină/vestă marcată pentru a fi
vizibilă de la distanţă, pantaloni şi ghete de Verificare în teren
protecţie, ca şi trusa de prim ajutor, sunt utilizate
pe teren de operatorii ferăstraielor mecanice, de
companiile de recoltare şi de contractori.
Orice persoană care intră intr-o zonă unde se
efectuează operaţiuni de tăiere poartă cască şi
poate fi văzută de departe. Verificare în teren
Angajatii care urcă în arbori au fost instruiţi cu
privire la procedurile de protecţie a muncii şi
urcarii în arbori şi utilizează echipamentul de Interviu, examinarea
protecţie corespunzător. documentelor
Există proceduri pentru a se asigura controlul
regulat al echipamentului de protecţie pentru
urcarea în arborii.
Muncitorii care efectuează munci periculoase cum Interviu, examinarea
sunt tăierea arborilor mari şi urcatul în arbori nu documentelor
lucreaza niciodata singuri.
Muncitorii sunt instruiti cu privire la procedurile
ce trebuie urmate în cazul unor situaţii de urgenţă Interviu, verificare în teren
ca accidente, incendiu, scurgeri de ulei. 62

Utilajele forestiere sunt echipate cu bare de

protecţie.
Se vor efectua verificari regulate ale respectării Interviu
4.3 Se va garanta muncitorilor dreptul de a se organiza şi de a Toţi muncitorii au dreptul de a forma sau de a se Interviuri cu muncitorii şi
negocia în mod voluntar cu angajatorul, conform celor stipulate în alătura unui sindicat ales de ei, fără teamă de organizatiile sau
Convenţiile 87 şi 98 ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO) intimidare sau reprimare şi sunt informaţi asupra sindicatele de munca.
drepturilor pe care le au în cadrul prezentului Interviu
standard. Interviuri cu muncitorii şi
Pentru operaţiuni mai mari, în cazul în care organizatiile sau
muncitorii nu sunt organizati în sindicate, se va sindicatele de munca.
alege o persoana de incredere care sa ii reprezinte.
Negocierile colective cu sindicatele se desfaşoară Inregistrarea participarilor
cu corectitudine şi se va face tot posibilul să se (mese rotunde, comitete,
ajungă la un acord. audieri. etc.)
Organizaţiilor părţilor interesate li se acordă
dreptul de a participa la luarea deciziilor.

63
4.4 Planificarea managerială şi operaţiunile vor include rezultatul În cadrul operaţiunilor mai mari există un sistem Documente
evaluărilor impactului social. Persoanele şi grupurile afectate în mod pentru a autoriza participarea comunităţilor locale Interviuri cu factorii locali
direct de operaţiunile de management sunt permanent consultate. la procesul de planificare managerială. interesaţi.
Toate parţile interesate au acces la informaţiile Procese verbale ale
pertinente. şedinţelor.
Toate parţile interesate au posibilitatea de a Interviuri cu factorii locali
interveni în luarea deciziilor. interesaţi.
Zonele cu valoare economică, ecologică, culturală Procese verbale ale
sau spirituală deosebită sunt marcate pe harti/ şedinţelor.
cartografiate şi se va ţine seama de aceste valori în Verificarea documentelor.
cadrul procesului de management. Interviu cu jurişti,
reprezentanţii autorităţilor
locale şi ai primăriilor.

64
4.5 Se utilizează mecanisme corespunzătoare pentru rezolvarea Se vor face eforturi pentru rezolvarea conflictelor Interviuri cu factorii locali
reclamaţiilor /nedreptăţilor şi pentru asigurarea unei compensaţii prin discuţii ce urmăresc obţinerea unei înţelegeri interesaţi.
echitabile în cazul pierderilor sau stricăciunilor ce afectează sau a consimţământului. Documente ale instanţelor
drepturile legale sau îndătinate, proprietatea, resursele sau mijloacele Operaţiunile mai mari deţin documente privitoare judecătoreşti sau ale
de trai ale populaţiei locale. Se vor lua măsuri pentru evitarea unor la mecanismele de compensare a părţilor afectate instituţiilor similare.
asemenea pierderi sau daune. în cazul în care resursele comunităţii locale sunt Examinarea documentelor.
deteriorate ca urmare a activităţilor forestiere.

65
 Principiul 5. BENEFICIILE OFERITE DE PADURI
Operaţiunile de management forestier vor încuraja utilizarea eficientă a multiplelor produse şi servicii oferite de păduri pentru a asigura viabilitatea
ecomonică şi o gamă largă de avantaje sociale şi de mediu.
5.1 Managementul forestier trebuie să Fondurile primite sunt suficiente pentru acoperirea costurilor de Bugete şi bilanţ anual
urmărească realizarea viabilităţii economice management forestier respectiv planificarea managementului, Verificare in teren
luând în considerare toate aspectele (mediu, întreţinerea drumurilor, tratamente de silvicultură, sănătatea îndelungată
social, operaţional) costurilor de producţie şi a pădurii, monitorizarea creşterii şi a recoltei şi investiţiile pentru
asigurând investiţiile necesare pentru conservare.
menţinerea productivităţii ecologice a pădurii.
5.2 Operaţiunile de management forestier şi Se cercetează utilizarea optimă atât pentru fiecare arbore cât şi i pentru Politica de vânzări, documentele de
marketing trebuie să încurajeze utilizarea speciile lemnoase. vânzari
optimă şi prelucrarea locală a gamei variate de Se încurajează utilizarea în scopuri comerciale sau de subzistenţă a
produse provenite din pădure. speciilor de plante mai puţin cunoscute sau mai rar utilizate, ce se Planul de management
întâlnesc frecvent.
Produsele accesorii nelemnoase (seminţe, fructe de pădure, ciuperci,
răşină, plante decorative, brazi de Crăciun şi vânat) sunt luate în Planul de management, Evidenţa
considerare în utilizarea şi prelucrarea forestieră. vânzărilor.
Vezi şi 5.4

66
5.3 Managementul forestier trebuie să Planul drumurilor forestiere existente şi proiectate, al podurilor şi al Documente şi verificare in teren.
reducă deşeurile asociate cu operaţiunile de căilor, traseelor de apropiat lemnul, funiculare etc, trebuie să corespundă
recoltare şi prelucrare pe loc şi să evite scării şi intensităţii operaţiunilor de management.
deteriorarea altor resurse existente în pădure Tehnicile de recoltare sunt astfel proiectate încât să se evite pierderi de Verificare in teren
cantităţi ce ar potea fi comercializate şi deteriorarea arborilor rămaşi.
Cantitatea de deşeuri provenite din operaţiunile de recoltare, prelucrare Verificare in teren
pe loc extragere şi transport, este redusă..
5.4 Managementul forestier va face eforturi Se pune accent pe prelucrarea locală oriunde acest lucu este posibil. Verificarea documentelor şi Interviuri
pentru întărirea şi diversificarea economiei Nu se exportă decât o cantitate limitată de buşteni. Evidenţa vânzărilor
locale, evitându-se dependenţa de un singur Vezi şi 5.2
produs forestier.
5.5 Operaţiunile de management forestier Operaţiunile mai mari au evaluat impactul managementului forestier Verificarea documentelor
trebuie să recunoască, să întreţină şi unde este asupra multiplelor avantaje oferite de pădure cum ar fi viaţa în aer liber,
cazul să sporească valoarea serviciilor şi bazine hidrografice, produse accesorii -PFNL (pescuit, vânătoare, fructe
resurselor pădurii, ca bazine hidrografice şi de pădure şi ciuperci), protejarea valorilor culturale şi biologice. Interviu, verificare in teren.
zone piscicole. Impactul negativ al activităţilor forestiere asupra altor servicii este
redus.

67
5.6 Rata de recoltare a produselor forestiere Posibilitatea anuală calculată (PAC) pe suprafaţă şi volum, a fost Examinarea documentelor
nu trebuie să depăşească acel nivel care poate fi stabilită pe baza estimărilor bine calculate ale ratei de creştere şi
menţinut permanent (raportul conservativ). producţie, asigurându-se menţinerea raportului conservativ .
Recoltarea anuală se face în baza unei documentaţii stricte. Aceasta Examinarea documentelor
include documentaţii privind situri, specii, cantităţi, sortimente, data şi Examinarea documentelor şi verificare in
termenii, clienţi şi monitorizare. teren
Se urmăreşte respectarea PAC sau a altor calcule de recoltare în pădure.
Există evidenţa operaţiunilor de recoltare a produselor accesorii: Examinarea documentelor şi interviu.
seminţe, brazi de Crăciun, plante decorative şi vânat şi recoltarea nu
depăşeşte nivelul de durabilitate. Verificare in teren
Limitele perimetrelor de recoltare sunt marcate clar în teren şi sunt
respectate.

68
 Principiul 6. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI
Managementul forestier trebuie să conserve diversitatea biologică şi valorile legate de aceasta, resursele de apă, solul, ecosistemele şi peisajele deosebite, prin
aceasta menţinând funcţiile ecologice şi integritatea pădurii.
6.1 Evaluarea impactului asupra mediului Evaluarea impactului asupra mediului s-a efectuat în timpul planificării
trebuie efectuată în funcţie de nivelul şi şi măsurile de atenuare au fost integrate în planul de management
intensitatea operaţiunilor şi de valoarea de forestier. Măsurile pentru diminuarea impactului negativ asupra
unicitate a resurselor afectate şi trebuie mediului sunt urmărite pe teren, de ex: pe solurile umede se lucrează cu
integrată în mod adecvat în sistemul de precauţie pentru a evita deteriorarea solului, nu se deranjează habitatele
management. Evaluările trebuie să cuprindă păsărilor sensibile în perioada cuibăritului.
analiza unităţii peisagistice, ca şi impactul Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează anterior oricăror
produs de construcţiile necesare prelucrării pe activităţi de management forestier sau altor activit ăţi perturbante cum ar
loc. Evaluarea impactului asupra construirea de noi drumuri, şi stabilirea sistemelor de asanare.
mediului se va efectua înainte de începerea Se evaluează şi se controlează impactul asupra mediului al construcţiilor
operaţiunilor ce afectează situl. destinate prelucrării pe loc (ex: deşeuri, activităţi de costrucţie, etc.)
Environmental impacts of on-site processing facilities are assessed şi
controlled (e.g. waste, construction impacts, etc.).

69
6.2 Trebuie să existe modalităţi de protejare Speciile sau ecosistemele ameninţate, rare sau periclitate sunt Verificarea documentelor
a speciilor rare, ameninţate şi periclitate (de identificate şi în toate operaţiunile se ţine seama de ele. Interviu
ex: zone de cuibărit şi hrană). Zonele de Speciile lemnoase de pe listele locale şi/sau intenaţionale ce cuprind Verificare in teren
conservare şi protejare trebuie delimitate specii periclitate sau ameninţate (ex. CITES Anexa 1, liste nationale) Verificarea documentelor
corespunzător în raport cu scara şi intensitatea sunt excluse de la recoltare.
managementului forestier şi cu gradul de Este preferabil ca zonele de conservare să fie un bloc unitar, deşi pot Examinarea documentelor şi verificare in
raritate al resurselor afectate. Vânătoarea, exista şi o serie de blocuri mai mici, legate între ele prin coridoare a teren
pescuitul, colectarea inadecvatevor fi ţinute căror lăţime este înălţimea medie a coronamentului pădurii mature din
sub control. zonă. Examinarea documentelor şi verificare in
Zonele de conservare sunt marcate pe hărţi şi operaţiunile în aceste arii teren
sunt controlate cu multă grijă.

70
6.3 Funcţiile şi valorile ecologice trebuie Justificarea ecologică şi silvică ce stă la baza prevederilor Management plan
menţinute intacte, lărgite sau restaurate, managementului este bine documentată, adică se bazează pe datele din Examinarea documentelor
inclusiv: teren specifice sitului sau analizele publicate ale ecologiei forestiere Interviuri cu experti
• Regenerara pădurii prin tăieri locale (ex. regenerarea şi succesiunea) sau ale silviculturii şi pe Plan de regenerare, plan de recoltare
succesive. reglementările guvernamentale. Verificare in teren
• Diversitatea genetică, a speciilor şi a Se depun eforturi speciale pentru menţinerea sau lărgirea procentului de Plan de regenerare
ecosistemului. specii indigene de lemn nobil de esenţă tare. Examinarea documentelor şi Interviu
• Ciclurile naturale ce afectează Este preferabil să se recurgă la tăieri selective sau regenerări în grupuri Verificare in teren
productivitatea ecosistemului pădurii. mici (în buchete) pe solurile umede. Examinarea documentelor
Se preferă regenerarea naturală şi provenienţa locală.
Recoltarea semniţelor se face numai in arboret selectat pe baza Verificare in teren
procedurilor ce asigură material sănătos de reproducere de bună calitate.
Operaţiunile de rărire şi recoltare favorizează dezvoltarea arboretului
mixt.
.Nu se stabilesc sisteme noi de asanare. Verificare in teren
Arborii bătrâni şi scorburoşi şi lemnul uscat se păstrează în pădure, cu
respectarea prevederilor naţionale privitoare la protecţia muncii.
Cel puţin 10 specii variate de arborii ce menţin biodiversitatea (5 în
cazul lemnului nobil de esenţă tare) vor fi lăsate la tăierea finală şi vor
rămâne permanent netaiate. Copacii de biodiversitate se aleg dintre
copacii cei mai valoroişi din punct de vedere biologic şi cei mai stabili
la vânt.
Vezi 6,9
71
6.4 Exemplare reprezentative din Pentru operaţiunile mai mari exemplarele reprezentative de sisteme rare Examinarea documentelor
ecosistemele existente în cadrul unităţii şi/sau periclitate sunt protejate în stare naturală, pe baza identificării
peisagistice vor fi protejate în starea lor ariilor biologice cheie şi/sau a consultării factorilor interesaţi in Examinarea documentelor
naturală şi marcate pe hărţi în funcţie de problemele de mediu, autorităţilor locale şi forurilor ştiinţifice. Aria Interviu
nivelul şi intensitatea operaţiunilor şi de protejată trebuie să acopere cel puţin 5 puncte din aria totală a pădurii.
valoarea de unicitate a resurselor afectate. In cazul AF mici şi mijlocii, exemplarele reprezentative de sisteme rare
şi/sau periclitate sunt protejate în stare naturală, su în interiorul pădurii
aflată în curs de evaluare, pe baza identificării ariilor biologice cheie Verificare in teren
şi/sau a consultării autorităţilor locale şi autorităţilor ştiinţifice.
În ariile protejate nu se efectuează nici o operaţiune de recoltare a
lemnului.
Vezi şi 6.2

72
6.5 Se pregătesc, redactează şi Hărţile prezintă zonele propice pentru recoltare continuă, recoltare de Examinarea documentelor
implementează indrumări privitoare la iarnă sau recoltare în sezonul uscat.
controlul eroziunii, reducerea deteriorării Indicaţiile date personalului din teren acoperă operaţiunile silvice,
pădurii în timpul recoltării, construirii de conservarea biologică, specificaţiile tehnice pentru făgaşele de alunecare
drumuri şi oricăror alte perturbări mecanice şi pentru buşteni (localizare, lăţime şi densitate), proiectarea drumurilor şi
la protejarea surselor de apă. structuile de conservare, manevrarea substanţelor chimice, etc. Interviu
Se iau măsuri pentru reducerea deteriorării solului si reducerea eroziunii Material de instruire
în timpul operaţiunilor de recoltare.
Nici un fel de materiale pentru umplutura drumurilor sau deşeuri (ex.
pietre, deşeuri lemnoase) provenite din pregătirea şantierului sau din alte
activităţi nu ajung în cursurile de apă.
Pe malul apelor şi în cazul peisajelor deschise se lasă zone tampon de Verificare in teren
protecţie.
Vezi şi 6,1; 7.3

73
6.6 Sistemele manageriale trebuie să Nu se utilizează pesticidele pe bază de hidrocarbon clorinat WHO Declaratia administratorului forestier
promoveze dezvoltarea şi adoptarea unor (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Tip 1A şi 1B care sunt persistente, Interviu
metode neagresive, fără substante chimice, în toxice sau ai căror căror derivaţi ramân biologic activi şi se acumulează Verificare in teren
tratarea dăunătorilor şi să facă tot posibilul în lanţul trofic şi nici pesticidele interzise prin acorduri internaţionale.
pentru a evita utilizarea pesticidelor chimice. Se ţine evidenţa tuturor situaţiilor în care s-au utilizat substanţe chimice Examinarea documentelor
WHO (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Tip menţionându-se cel puţin informaţiile referitoare la numele substanţei Verificare in teren
1A şi 1B şi pesticidele pe bază de hidrocarbon chimice, situl, data şi cantitatea. menţi
clorinat; pesticidele persistente, toxice sau ai Practicile de depozitare, amestecare şi aplicare a substanţelor chimice Examinarea documentelor şi Interviu
căror derivaţi ramân biologic activi şi se sunt sigure şi sunt în conformitate cu reglementările în vigoare şi cu
acumulează în lanţul trofic depăşind intenţia codurile de cea mai bună practică.
utilizării lor; orice pesticide interzise prin Există angajaţi special instruiţi care cunosc şi sunt capabili să aplice Interviu, Evidenţa proprie privind
acorduri internaţionale trebuie interzise. In procedurile de urgenţă pentru curăţarea necesară în cazul scurgerilor şi utilizarea substanţelor chimice, politica de
cazul utilizării substanţelor chimice se asigură al altor accidente cu substanţe chimice. utilizare a substanţelor chimice.
echipament corespunzător şi instruire adecvată Se fac eforturi în scopul reducerii utilizării substanţelor chimice în
pentru a reduce riscurile asupra mediului şi managementul forestier.
sănătăţii.

74
6.7 Substanţele chimice, recipienţii, Deşeurile de orice fel, solide, lichide, chimicale, recipienţi, sunt Verificare in teren
deşeurile non-organice lichide şi solide, evacuate conform reglementărilor în vigoare cu privire la protecţia Verificare in teren
inclusiv combustibil şi uleiuri trebuie să fie mediului indiferent de provenienţă, operaţiuni forestiere sau unităţile de Interviu
evacuate într-un mod corespunzător, conform prelucrare. Verificare in teren
cerinţelor de protecţie a mediului şi înafara Se fac eforturi pentru controlul şi reducerea evacuării în pădure a
sitului. oricărui tip de deşeuri, inclusiv gunoiul lăsat de vizitatori. Verificare in teren
Toate utilajele forestiere şi operaţiunile cu fierăstraie mecanice sunt
prevăzute cu trusa corespunzătoare de intervenţie (absorbant de ulei) în Interviu, Verificare in teren
cazul scurgerilor.
Utilajul forestier nu prezintă scurgeri de ulei.
Pe cât posibil se utilizează ulei biodegradabil pentru fierăstraiele
mecanice şi ulei hidraulic pentru utilajele forestiere.
6.8 Utilizarea agenţilor de control biologic Utilizarea agenţilor de control biologic exte documentată, redusă, Examinarea documentelor
trebuie să fie documentată, redusă, monitorizată şi stict controlată.
monitorizată şi stict controlată în conformitate Utilizarea organismelor ce au suferit modificări genetice (GMOs) este Examinarea documentelor
cu legile naţionale şi cu protocoalele ştiinţifice interzisă. Declaratia managerului
accceptate pe plan internaţional. Utilizarea
organismelor ce au suferit modificări genetice
trebuie să fie strict interzisă.

75
6.9 Utilizarea speciilor exotice trebuie Pădurile naturale nu pot fi transformate în plantaţii. In pădure nu se Planul de management
controlată cu grijă şi monitorizată în mod activ cultivă specii exotice. Verificare in teren
în vederea evitării unui impact advers asupra Răspândirea speciilor exotice (mai ales a celor invadatoare) introduse
mediului. anterior este monitorizată şi dacă este cazul se iau măsuri pentru
controlul sau eliminarea speciilor.
Vezi şi 10.3
6.10 Nu trebuie să existe cazuri de Transformarea pădurilor în terenuri cu altă utilizare nu poate fi Interviuri cu factorii interesaţi şi experţi
transformare a pădurii în plantaţie sau în teren justificată decât în cazul în care se produce ca rezultat al procedurilor Documentele de planificare
destinat utilizării neforestiere, cu excepţia legal stabilite şi dacă are la bază interese culturale, peisagistice,
situaţiilor în care trnsformarea: recreaţionale sau naturale.
• Acoperă o porţiune foarte redusă din Proiectele de transformare sunt sprijinte de factorii interesaţi, inclusiv
unitatea de management forestier; comunităţile locale şi agenţiile guvernamentale.
• Nu are loc în arii de păduri cu valoare
ridicată de conservare; şi Vezi şi 6.9
• Este de natură a asigura avantaje de
conservare evidente, substanţiale şi sigure, pe,
termen lung, în cadrul unităţii de management
forestier.

76
 Principiul 7. PLANUL DE MANAGEMENT
A Planul de management -- în funcţie de nivelul şi intensitatea operaţiunilor -- va fi redactat, implementat şi păstrat la zi. Obiectivele pe termen lung ale
managementului şi modalităţile de realizare a acestora trebuie să fie clar explimate.
7.1 Planul de management şi documentele Planul de management sau anexele la plan includ prezentarea Examinarea planului de management
aferente acestuia trebuie să furnizeze: componentelor de mai jos:
Obiectiviele manageriale; • O prezentare generală a istoricului zonei de management Formatat: Marcatori și numerotare

Descrierea resurselor forestiere ce urmează a
fi adminsitrate, limitele, statutul legal - dreptul
de proprietate şi folosinţă, condiţiile socio - •
economice şi descrierea terenurilor adiacente:
Descrierea sistemului de management silvic
şi/sau de alt tip, pe baza ecologiei pădurii
respective şi informaţiile obţinupe prin •
inventarierea resurselor;
Justificarea ratei de recoltare anuală şi a
selecţiei speciilor;
Prevederi privind monitorizarea creşterii şi •
forestier, care să cuprindă şi deţinătorii şi utilizatorii anteriori, când
este posibil.
O descriere tip a resurselor pădurii ce cuprinde suprafaţa (în
hectare), tipul sitului / pădurii, tipul solului, speciile, distribuţia pe
clase de vârstă, înălţimea, clsa sitului, diametrul mediu, suprafaţa la
bază şi volumul.
Rapoarte privind suprafaţa totală a pădurii, ce cuprind suprafaţa
totală (ha), procentul de împădurire, zonarea pe tipuri de sit/pădure,
distribuţia pe clase de vârstă, creşterea anuală totală şi volumul
mediu pe hectar.
Descrierea şi explicarea sistemului managerial utilizat, inclusiv a Formatat: Marcatori și numerotare

dinamicii pădurii; tipurilor de sisteme silvice.

Măsuri de protecţie a mediului bazate pe • Explicaţiile ce stau la baza prevederilor silvice sunt bine

77
studiile de mediu; documentate, ex: pe baza datelor specifice sitului culese în teren sau
Planuri de identificare şi protejare a speciilor a studiilor de mediu realizate de oganismele locale de mediu sau
rare, ameninţate şi periclitate; silvicultori şi a reglementărilor guvernamentale.
Harţi ce prezintă baza resurselor forestiere • Descrierea masurilor de protejare a resurselor PVRC specifice
care cuprind şi ariile protejate, activităţile sitului (vezi 9.3).
manageriale planificate şi posesia pământului.; • Planul este corect din punct de vedere tehnic şi prezintă
Descrierea şi explicarea tehnicilor de suficiente detalii în raport cu dimensiunea, complexitatea şi
recoltare şi echipamentului ce urmează a fi intensitatea operaţiunilor forestiere.
utilizat. • Calitatea harţilor permite ghidarea eficientă a activităţilor în
teren (vezi şi Criteriul 6.5);
• Planul de management şi planurile anuale de execuţie sau
recoltare aferente sunt puse la dispoziţia personalului şi utilizate în
teren.
7.2 Planul de management trebuie să fie Există un grafic temporal bine întocmit şi realist din punct de vedere Interviu
revizuit periodic, în vederea includerii financiar pentru revizuirea / modificarea planului de management.
rezultatelor obţinute din monitorizare sau a Revizuirea sau modificarea planului de management, şi /sau a planului
noilor informaţii ştiinţifice şi tehnice ca şi anual de operaţiuni se fac la termen şi cu seriozitate.
pentru a răspunde modificărilor condiţiilor de Revizuirile planului de management reflectă modificările condiţiilor
mediu, sociale şi economice. silvice, de mediu, sociale şi economice.

78
7.3 Muncitorii forestieri trebuie să fie In cazul operaţiunilor mai mari, managerii şi supraveghetorii au Certificate de calificare, evidenţa
instruiţi şi supravegheaţi în mod corespunzător calificare corespunzătoare, de preferinţă cu recunoaştere naţională, instruirilor şi testării abilităţilor.
pentru a se asigura implementarea corectă a pentru garantarea capacităţii lor de a planifica şi organiza operaţiunile
planului de management. forestiere şi alte elemente ale planului de management. Observaţii în teren.
In cazul operaţiuniilor mai mari există un plan oficial de instruire.
Atât muncitorii cât şi contractorii şi angajaţii acestora şi persoanele
fizice autorizate au suficiente cunoştinţe şi sunt instruiţi suficient pentru Examinarea documentelor.
sarcinile ce le revin şi este preferabil să deţină certificate de calificare Interviuri cu muncitorii şi organizaţiile sau
corespunzătoare. sindicatele lor de muncă .
Personalul a fost instruit in problematica biodiversităţii.
In cazul operaţiunilor mai mari politica şi procedurile de recrutare, Interviu
plasare, instruire şi promovare a personalului de orice nivel se bazează
pe calificare, abilităţi şi experienţa de muncă.
Vezi şi 4.1
7.4 Deşi au obligaţia de a păstra AF este pregătit să facă public un raport al certificării operaţiunii de Raport public
confidenţialitatea informaţiilor, managerii managementul forestier în care să fie inclus şi raportul planului de
forestieri trebuie să publice un raport public în management.
care sunt cuprinse elementele fundamentale ale Operaţiunile forestiere mai mari redactează un raport public al planului
planului de management, inclusiv cele de management ce poate fi consultat în formă tipărită şi/sau pe internet.
enumerate in rubrica de criterii.

79
 Principiul 8. MONITORIZARE SI EVALUARE
Monitorizarea se va desfăşura - în funcţie de nivelul şi intensitatea managementului forestier -- pentru a starea în care se află pădurea, producţia,custodia,
activităţile de management şi impactul lor asupra mediului şi societăţii.
8.1 Frecvenţa şi intensitatea monitorizării Rapoartele de monitorizare oferă, la termenele stabilite, informaţii
trebuie stabilite în funcţie de nivelul şi precise şi corecte, corespunzător mărimii şi complexităţii operaţiunii.
intensitatea operaţiunilor de management Rapoartele de monitorizare indică modul în care prevederile
forestier ca şi de nivelul de complexitate şi manageriale trebuie modificate ca urmare a noilor informaţii privind
sensibilitate al mediului afectat. Procedurile de ecologia, silvicultura sau piaţa de desfacere.
monitorizare trebuie să fie adecvate şi Rapoartele de monitorizare facilitează derularea efectivă şi eficientă a
repetabile în timp, pentru a permite compararea auditului şi certificării efectuate de terţe părţi.
rezultatelor şi evaluarea modifiărilor.

80
8.2 Managementul forestier trebuie să Există un plan şi un proiect pentru monitorizarea şi raportarea periodice.
cuprindă colecţia studii şi de date necesare Planul de monitorizare este corect din punct de vedere tehnic şi
pentru a monitoriza minimum următorii identifică/descrie modificările observate din următoarele puncte de
indicatori: vedere:
• Gradul de valorificare a tuturor • Silvicultura (ratele de creştere, regenerare şi starea pădurii ca
produselor recoltate. parte a unui sistem de inventariere a pădurii):
• Ratele de creştere, regenerare şi starea • Recoltarea în vederea comercializării a produselor accesorii
pădurii. (PFNL) ca semniţe, puieţi, plante decorative şi brazi de Crăciun.
• Compoziţia florei şi faunei şi • Mediul (modificări ale mediului ce afectează flora, fauna,
modificările observate. resursele solului şi ale apei) (invazii de dăunători, specii invadatoare,
• Impactul social şi asupra mediului al situri de cuibărit ale speciilor de păsări periclitate) şi
recoltării şi al altor operaţiuni. • Aspectele socio-economice, (costurile de management forestier,
• Costurile, productivitatea şi eficienţa volumul de producţie al tuturor produselor, modificările la nivelul
managementului forestier. comunităţii şi al relaţiilor şi condiţiilor muncitorilor).
Pentru operaţiuni mai mari şi medii planul de monitorizare include şi
monitorizarea PVRC.

81
8.3 Managerul forestier trebuie să asigure Datele privitoare la volumul şi sursa materiei prime (buşteni certificaţi,
documentaţia în baza căreia organizaţiile de cherestea sau produse accesorii /PFNL) pot fi în permanenţă studiate, în
monitorizare şi control pot urmări fiecare pădure, în timpul transportului, şi în locuri de depozitare intermediară,
produs forestier de la originea sa, proces în centre de prelucrare şi distribuţie aflate sub controlul operaţiunii
cunoscut ca "lanţul custodiei". forestiere.
Facturile, documentele de expediţie şi orice alte documentaţie necesară
legată de transportul produselor forestiere sunt păstrate într-un loc uşor Examinarea documentelor
accesibil (sediu) şi pot fi puse la dispoziţia auditorilor cu uşurinţă.
Produsele forestiere certificate vor fi distincte de produsele necertificate,
prin mărci sau etichete, documente de inmagazinare separate, şi vor fi
însoţite de facturi şi documente de expediţie. Un marcaj unic sau o
identificare unică a produselor certificate se va utiliza în toate stadiile de
prelucrare şi distribuţie, până la punctul de vânzare sau transport, fie la
ieşirea din pădure (la "poarta pădurii), fie la o terţă parte.
Lemnul tăiat în mod ilegal şi confiscat nu se vinde ca produs certificat.
8.4 Rezultatele monitorizării trebuie incluse Planul de management şi estimarea producţiei se bazează pe inventarul
în acţiunile de implementare şi revizuire a pădurii.
planului de management.
Vezi şi criteriul 7.2

82
8.5 Deşi respectă confidenţialitatea Există dorinţa de a face public raportul de certificare a operaţiunii de
informaţiilor, managerii forestieri trebuie să management forestier, care cuprinde şi raportul annual al activităţilor
pună la dispoziţia publicului un raport al desfăşurate.
rezultatelor indicatorilor de monitorizare, Operaţiunile mai mari emit un raport annual public care poate fi găsit în
inclusiv cei enumeraţi la Criteriul 8.2 versiune tipărită şi/sau pe internet.

Principiul 9. MENTINEREA PADURILOR CU VALOARE RIDICATA DE CONSERVARE

Activităţile de maagement în pădurile cu valoare ridicată de conservare (PVRC) trebuie să menţină sau să lărgească elementele caracteristice acestui tip de
păduri. Deciziile privind PVRC trebuie întotdeauna luate în contextul unei abordări precaute.
9.1 Evaluări în vederea stabilirii prezenţei Ipe hărţi şi în planul de management sunt incluse informaţii privind
acelor elementelor caracteristice ale pădurilor siturile Natura 2000 şi habitatele cheie de pădure.
cu valoare ridicată de conservare trebuie Vezi şi 4.4; 6.1; 6.2; 6.3
efectuate în raport cu nivelul şi intensitatea
managementului forestier.

83
Partea consultativă a procesului de certificare Factorii de interes locali, inclusiv ONG-urile de mediu, au fost
trebuie să pună accent pe valorile de consultaţi în vederea identificării PVRC. Interviu
conservare identificate şi opţiunile pentru Discuţiile cu factorii de interes indică faptul că AF esare în vedere
întreţinere ulterioară. valorile PVRC şi le protejează.
Oeraţiunile mai mari deţin documente scrise privind procesul de Examinarea documentelor.
consultare al factorilor interesaţi
9.3 Planul de management trebuie să Măsurile pentru protejarea valorilor PVRC pot fi găsite în documente Plan de management
cuprindă şi să implementeze măsuri specifice publice. Documente de inventariere a PVRC
care să asigure menţinerea şi/sau sporirea Plan de recoltare
caracterisiticilor de conservare ale zonei Vezi şi 7.1
urmărind în acelaşi timp o abordare precaută.
Aceste măsuri trebuie incluse în mod
obligatoriu în raportul public al planului de
management.
9.4 Trebuie efectuată o monitorizare anuală PVRC sunt monitorizate cu regularitate pentru prevenirea unor activităţi
în scopul evaluării eficienţei măsurilor luate ca tăierile ilegale, care pot pune în pericol valorile de conservare.
pentru menţinerea sau sporirea elementelor de Vezi şi 8.2
conservare.

84
 Principiul 10. PLANTATII
Plantaţiile trebuie proiectate şi administrate conform Principiilor şi Criteriilor 1-9 şi Principiului 10 şi Criteriile sale. Deşi plantaţiile pot oferi o serie de avantaje
economice şi sociale şi pot contribui la satisfacerea necesităţii de produse forestiere din lumea întreagă, ele trebuie să fie complementare administrării pădurilor
naturale, să reducă presiunile asupra acestora şi să contribuie la regenerarea şi conservarea lor.
10.1 Obiectivele administrării plantaţiilor, Obiectivele plantării arborilor sunt expuse explicit în planul de
inclusiv cel de conservare şî regenerare a management, cu expunerea limpede a relaţiei dintre plantarea arborilor
pădurilor naturale trebuie să fie explicit şi realităţile silvice, socio-economice şi de mediu (ex: conservarea şi
expuse în planul de management şi să fie regenerarea pădurii) din regiune.
demnostrate în mod evident de implementarea
planului.

85
10.2 Proiectul şi planul plantaţiilor trebuie să Ariile cu vegetaţie naturală sunt protejate şi luate în considerare la
promoveze protejarea, regenerarea şi proiectarea plantaţiilor.
conservarea pădurilor naturale şi să nu Zonele tampon cu vegetaţie naturală de pe malul apelor sunt delimitate
contribuie la creşterea solicitărilor la care sunt şi protejate.
supuse pădurile naturale. Coridoarele pentru Dimensiunea şi planul plantaţiei sunt adecvate vegetaţiei naturale din
animalele sălbatice, zonele limitrofe cursurilor peisaj.
de apă şi mozaicul arboretului de varste şi
perioade de retaţie diferite trebuie utilizate în
planul plantaţiei, în mod compatibil cu nivelul
operaţiunii. Dimensiunea şi planul blocurilor
de plantaţie threbuie să fie compatibile cu
modelul pădurii ce se află în peisajul natural. .
10.3 Este preferabil să existe diversitate în Planurile de tăieri de dezvoltare şi regenerare sunt diferenţiate în funcţie
compoziţia plantaţiilor pentru creşterea de variaţiile de clase de vărstă, specii şi perioade de rotaţie.
stabilităţii economice, ecologice şi sociale.
Această diversitate poate cuprinde Vezi şi 6.8; 10.4
dimensiunea şi distribuţia în spaţiu a
unităţilor,numărul şi compoziţia genetică a
speciilor, clasele de vârstă şi structurile.

86
10.4 Selecţia speciilor care vor fi plantate Speciile selectate trebuie să fie compatibile cu situl şi să răspundă
trebuie făcută pe baza compatibilităţii lor cu obiectivului managerial.
situl şi a gradului în care răspund obiectivelor Speciile exotice sunt utilizate numai în cazul în care răspund mai bine
manageriale. Pentru întărirea conservării decât speciile indigene la obiectivul managerial.
diversităţii biologice speciile indigene sunt Nu sunt utilizate specii de plante exotice invadatoare şi specii exotice
preferabile speciilor exotice, când este vorba care se pot încrucişa cu speciile indigene.
despre stabilirea plantaţiilor şi regenerarea Speciile exotice, provenienţă şi varietăţi, sunt utilizate numai după
ecosistemelor degenerate. Speciile exotice evaluarea impactului lor asupra mediului şi influenţei lor asupra
trebuie utilizate numai atunci când structurii genetice a speciilor indigene.
performanţa lor este mai mare decât a speciilor In cazul în care utilizarea speciilor exotice este justificată, procentul de
indigene şi trebuie monitorizate pentru specii indigene este de minimum 20 puncte.
detectarea unor situaţii anormale legate de Vezi şi 6.9
mortalitate, boli sau insecte şi a impactului
negativ asupra mediului.
10.5 O porţiune din întreaga suprafaţă Vezi indicatorii de la 6.2; 6.4; 10.2
forestieră administrată, proporţională cu
nivelul plantaţiei şi stabilită în standardele
regionale, trebuie administrată aşa încât situl
să fie refăcut ca acoperire cu pădure naturală.

87
10.6 Trebuie luate măsuri pentru menţinerea Există informaţii privind toate tipurile de sol, şi gradul în care sunt
sau îmbunătăţirea structurii şi fertilităţii susceptibile a fi degradate de operaţiunile forestiere şi tratamentele
solului, şi a activităţii biologice. Se va urmări silvice.
ca tehnicile şi rata de recoltare, construcţia şi
întreţinerea drumurilor şi alegerea speciilor să Sunt identificate toate apele aflate în interiorul pădurii. (Vezi şi 10.2).
nu determine, în timp, degradarea solului sau
un impact negativ asupra calităţii apei ori Vezi şi 6.5
modificări semnificative în debitul sau cursul
apelor.

88
10.7 Trebuie luate măsuri pentru a preveni şi Personalul este instruit în vederea identificării problemelor de sănătate. Interviu şi examinarea documentelor
reduce apariţia paraziţilor/dăunătorilor,
bolilor, incendiilor sau a introducerii plantelor Există un sistem de control şi prevenire a incendiilor.
invadatoare. Administrarea dăunătorilor Interviu şi examinarea documentelor
trebuie să constituie o parte esenţială a Toţi angajaţii şi contractorii cărora li se cere să execute activităţi de
planului de management, bazată în primul control şi prevenire a incendiului au fost instruiţi în mod corespunzător.
rând pe metode de prevenire şi de control
biologic şi nu pe utilizarea de pesticide şi Vezi şi 6.6; 6.7 Interviu şi examinarea documentelor
îngrăşăminte chimice. Administraţia plantaţiei
trebuie să depună toate eforturile pentru a
renunţa la pesticide şi îngrăşăminte chimice,
inclusiv în pepiniere. Criteriile 6.6 şi 6.7.
tratează de asemenea problema utilizării
substanţelor chimice.

89
10.8 In funcţie de nivelul şi diversitatea Monitorizarea include impactul ecologic şi social al activităţilor
operaţiunii, monitorizarea plantaţiei trebuie să desfăşurate pe plantaţie, atunci când acesta este important (conform
includă evaluarea în mod regulat a impactului deciziei asesorului şi observaţiilor factorilor interesaţi).
potenţial asupra mediului şi societăţii în
interiorul şi înafara sitului (ex. regenerare Achiziţionarea sau închirierea terenului pentru crearea plantaţiei nu are
naturală, efecte asupra resurselor de apă şi impact afectează negativ comunitatea şi/sau utilizarea resurselor de către
fertilităţii solului, şi efecte asupra situaţiei populaţia locală.
socio-economice locale) ca şi elementele
prevăzute în principiile 8, 6 şi 4. Nici o specie Vezi 6.9; 10.4;
nu va fi plantată pe scară largă dacă incercări
locale şi/sau experienţa nu au dovedit că se
adaptează bine la sit, nu sunt invadatoare şi nu
au impact negativ substanţial asupra mediului
sau asupra altor ecosisteme. Se va acorda o
atenţie specială problemelor sociale provocate
de achiziţionarea terenului pentru plantaţie,
mai ales în vederea protejării drepturilor de
proprietate, folosinţă sau acces.

90
10.9 Plantaţiile din zonele ce provin din Plantaţia nu ocupă un teren provenit din convertirea, după Noiembrie Examinarea documentelor
convertirea, după 1994, a pădurilor naturale, 1994, a pădurilor naturale.
nu se pot califica pentru certificare, în mod In cazul convertirea în plantaţie s-a produs după 1994 există dovezi
normal. Certificarea poate fi, totuşi acceptată, clare că administratorul/ deţinătorul actual nu este responsabil de acest
în cazul în care se prezintă organismului de lucru. Examinarea documentelor
certificare suficiente dovezi care atestă că Padurile virgine, padurile virgine degenerate şi pădurile
administratorul/deţinătorul nu este regenerate/secundare mature nu sunt tăiate de actualii manageri pentru a
responsabil, direct sau indirect, de această crea plantaţii de arborii.
convertire.

91
3.6.12.2. Certificarea/Atestarea produselor agricole traditionale

Produse traditionale
• produs tradiţional - produsul care trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale,
să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care
reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se
distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii;
• tradiţionalitatea - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge
în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii; tradiţionalitatea nu
poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de
producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde
voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul
respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs;
• atestarea produselor tradiţionale - recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin
intermediul înregistrării sale în conformitate cu prevederile normei

Tipuri de certificari:

• DENUMIRE DE ORIGINE PROTEJATA (DOP) denumire de origine - numele

unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri excepţionale, al unei ţări, utilizat pentru a
descrie un produs agricol sau un produs alimentar:
- originar din această regiune, din acest loc specific sau această ţară; şi a cărui calitate sau
ale cărui caracteristici sunt datorate în principal ori exclusiv unui anumit mediu geografic
cu factorii săi naturali şi umani inerenţi şi ale cărui producţie, procesare şi preparare au
loc în aria geografică precizată;

INDICATIE GEOGRAFICA PROTEJATA (IGP)

indicaţie geografică - numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri
excepţionale, al unei ţări, utilizat pentru a descrie un produs agricol sau un produs
alimentar: originar din această regiune, din acest loc specific sau această ţară; şi care are
o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini

92
geografice şi ale cărui producţie şi/sau procesare şi/sau preparare au loc în aria geografică
precizată.

ATESTATE DE SPECIFICITATE GARANTATE (TSG)

- specificitate - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs agricol

sau un produs alimentar se distinge în mod clar de alte produse agricole sau produse
alimentare similare aparţinând aceleiaşi categorii;
- grup - orice asociere, indiferent de forma sa juridică sau de componenţa sa, de
producători şi/sau procesatori care realizează acelaşi produs agricol sau produs alimentar;
la acest grup pot participa şi alte părţi interesate;
- atestat de specificitate - recunoaşterea specificităţii unui produs prin intermediul
înregistrării sale în conformitate cu normele europene;
Pentru a figura în registrul de atestare a produselor traditionale , produsul trebuie
să fie fabricat din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un
mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un tip tradiţional de producţie şi/sau
de prelucrare. Înregistrarea nu este permisă în cazul unui produs a cărui tradiţionalitatea
se datorează:
a) provenienţei sau originii sale geografice;
b) aplicării unei inovaţii tehnologice;
Pentru a fi înregistrat, produsul tradiţional trebuie:
a)să fie tradiţional în sine; sau
b)să exprime tradiţionalitatea

Produsul traditional nu poate fi înregistrat dacă:

- se referă doar la cerinţe de ordin general utilizate pentru un ansamblu de produse
ori la cele prevăzute de o reglementare comunitară specifică;
- este înşelător, cum este în special cel care se referă la o caracteristică evidentă a
produsului sau care nu corespunde caietului de sarcini ori specificaţiei tehnice a

93
produsului şi nici aşteptărilor consumatorilor cu privire la caracteristicile tradiţionale ale
produsului.
Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet
de sarcini.
Caietul de sarcini conţine cel puţin elementele următoare:
a) numele produsului;
b) descrierea metodei de producţie, inclusiv a naturii şi caracteristicilor materiei
prime şi/sau ale ingredientelor utilizate şi/sau a metodei de preparare a produsului, cu
referire la tradiţionalitatea acesteia;
c) elemente care să prezinte evaluarea caracterului tradiţional;
d) descrierea caracteristicilor produsului, prin indicarea principalelor sale
caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice care se raportează la
tradiţionalitatea;
e) cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control ale tradiţionalităţii.

94
3.6.12.3. Certificarea produselor ecologice

Producătorii, procesatorii şi importatorii care sunt înscrişi în sistemul de

agricultură ecologică trebuie să respecte regulamente stricte dacă vor să folosească sigla
şi etichetarea UE sau identificări naţionale echivalente. Pentru a asigura respectarea
acestor reglementări, trebuie să existe un sistem de inspecţie la fel de strict. Aceste
controale trebuie desfăşurate în fiecare stadiu al lanţului agriculturii ecologice de
producţie şi distribuţie, permiţându-vă, dvs., ca şi consumator, să aveţi încredere ca aţi
cumpărat alimente ecologice, produse şi controlate în conformitate cu regulile stricte
europene care au ca scop respectarea mediului înconjurător şi a bunăstării animalelor.
Este foarte important ca fiecare fermier, procesator sau importator din lanţul de producţie
şi distribuţie al agriculturii ecologice să fie inspectat cel puţin o dată pe an pentru a se
asigura respectarea Regulamentului.
Acest proces este supravegheat de fiecare Stat Membru UE, care este responsabil
pentru stabilirea unui sistem de inspecţii, realizat de autorităţi competente pentru a
asigura de respectarea cerinţelor stabilite în Regulamentul privind agricultura ecologică.
În această calitate, fiecare stat membru al UE a desemnat un număr de autorităţi publice
şi/sau organisme de inspecţie private autorizate care să efectueze inspecţiile. Toate
organismele de inspecţie sau autorităţile de inspecţie acţionează sub supravegherea sau în
strânsă cooperare cu autorităţile centrale competente ale statelor membre. Fiecare stat
membru raportează Comisiei UE cu privire la această supraveghere sau cooperare.
Organismele de inspecţie private trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

• Trebuie să fie acreditate conform cerinţelor generale ale UE pentru organisme

care operează sisteme de certificare a produselor;
• Trebuie să fie aprobate şi supravegheate de către autorităţile competente ale
statelor membre.
• Trebuie să fie obiective faţă de operatorii ce fac subiectul inspecţiilor

Statele membre atribuie un număr de cod fiecărui organism şi fiecărei autorităti de

control al produselor ecologice, care au primit aprobarea de a-şi desfăşura activitatea pe
teritoriul lor. Acest număr de cod ar trebui să se regăsească pe fiecare etichetă a unui

95
produs ecologic. Codul este un semn că produsul pe care îl cumpăraţi a fost inspectat de
organismul sau autoritatea de control, care garantează că a fost produs sau procesat în
concordanţă cu cerinţele Regulamentului UE privind producţia ecologică.

Certificatele atesta conformitatea cu standardele nationale si internationale care

reglementeaza agricultura ecologica.

Primul pas pe care un operator trebuie sa-l faca in vederea obtinerii certificarii
este acela de a contacta Organismul de inspectie si certificare, fie in scris, fie telefonic.

Dupa solicitarea certificarii, organismul de inspectie va trimite clientului o mapa cu

documente informative care va cuprinde: procedura de certificare, legislatia in vigoare
privind agricultura ecologica, formulare de inspectie specifice producatorului si catalogul
de sanctiuni. Tot cu aceasta ocazie se va trimite si contractul (in dublu exemplar) si fisa
de inregistrare. Acestea vor fi returnate la Organismul de inspectie, semnate si stampilate
de catre solicitant. Dupa ce Organismul de inspectie si certificare va semna si stampila
aceste documente, un exemplar din contract se va întoarce la client. Odata cu semnarea
contractului, operatorul va trebui sa isi inregistreze activitatea la ANPE, agentie care
functioneaza in cadrul Ministerului Agriculturii. Costurile pentru inspectie si certificare
depind de marimea fermei si domeniul de activitate. Taxa include de asemenea si
costurile legate de transportul inspectorului. Aceste taxe sunt stipulate in contract. Factura
cuprinzand taxa de inspectie va fi calculata si trimisa clientului inainte de inceperea
sezonului de inspectie (procedura care se aplica in cazul clientilor care se afla deja in
sistem.). La achitarea a 50% din valoarea taxei, clientul va fi programat pentru inspectie.
Organismul de inspectie si certificare, de comun acord cu solicitantul va stabili data
inspecţiei, dupa depunerea fisei de inscriere. In cazuri speciale, la Inregistrarea cererilor
la sfarsitul anului, inspectia poate fi amanata pana in primavara anului urmator. Inspectia
se desfasoara in conformitate cu standardele in vigoare care fac referire la agricultura
ecologica. In timpul inspectiei, operatorul trebuie sa coopereze cu inspectorul si sa
prezinte toate informatiile solicitate de acesta. In cazul in care există suspiciunea utilizarii
substantelor nepermise, vor fi prelevate probe de laborator care vor fi analizate in cadrul
acelor laboratoare cu care organismul de inspectie si certificare are contract. Inspectia se

96
va finaliza cu intocmirea raportului de inspectie in dublu exemplar, unul pentru client si
celalalt pentru Organismul de inspectie si certificare. Ambele vor fi semnate de catre
inspector si de catre client. Raportul de inspectie ramas la inspector va fi trimis la
Organismul de inspectie in vederea continuarii procesului de certificare. Raportul de
inspectie si toate documentele referitoare la unitatea in cauza, vor fi supus analizei
Certificatorului pentru cazurile uzuale, sau a Comisiei de Certificare pentru cazurile
dificile. Aceasta comisie este alcatuită din reprezentanti ai tuturor categoriilor interesate:
producatori, procesatori, comercianti, consumatori si oameni de stiinta / cercetatori. Daca
documentatia operatorului nu este completă Organismul de inspectie si certificare va
trimite o instiintare catre acesta in vederea completarii dosarului de certificare. Deciziile
certificatorilor sau ale Comisiei de Certificare se bazeaza pe Catalogul de Sanctiuni al
Organismului de inspectie si certificare. Certificatorul/ Comisia de Certificare va lua
decizia de acordare sau neacordare a certificarii in baza documentatiei aflata in dosarul
clientului. Daca decizia de certificare este favorabila certificarii si taxa pentru inspectie si
certificare a fost achitata in intregime, se poate elibera certificatul. Organismul de
inspectie si certificare autorizează folosirea logo-ului pe produsele ecologice care
respecta standardele in vigoare. Operatorul isi va elabora propriul sau model de eticheta
pe care o va trimite la organismului de inspectie pentru aprobare. Datele mentionate pe
eticheta sunt cele prevazute de standardele in vigoare. Standardele in baza carora
Organismele de inspectie si certificare i-si desfasoara activitatea sunt: SR EN 45011/2001
care reglementeaza sistemul calitatii; EEC 2092/ 1991, standardul Comunitatii Europene.

3.6.13. Sisteme de certificare a “constructiilor verzi” in zona montana

97
 Există o serie de scheme voluntare de certificare a clădirilor verzi, între care două
au o dezvoltare internaţională, fiind accesibile şi de la noi din ţară:

• LEED - Leadership in Energy and Environmental Design, dezvoltată de U.S.

Green Building Council (SUA)
• BREEAM - BRE Environmental Assessment Method, dezvoltată de Building
Research Establishment Trust (Marea Britanie)

Certificarea unei clădiri verzi presupune un proces de audit, care începe din faza
alegerii sitului de construcţie (conectivitate cu miloacele de transport public, mijloace de
transport alternativ, impact ecologic şi din punct de vedere al biodiversităţii, etc). Intenţia
de a cerifica o clădire verde trebuie cunoscută cât mai devreme, deoarece există un volum
foarte mare de documente care trebuie colectate, traduse şi transmise pentru a permite
auditul. În ultimă instanţă, în cursul analizelor ce se efectuează, trebuie să se poată
calcula pe baza documentelor energia încorporată în clădire (care include energia pentru
extragerea materiilor prime, energia consumată în procesul de producţie, consumurile
energetice legate de transport, etc), emisiile de gaze nocive aferente tuturor
componentelor clădirii, producţia de deşeuri legată de procesul de construcţie, dar şi de
desfiinţarea ei la finele ciclului de viaţă, procentul materialelor refolosite şi reciclate, ca şi
procentul materialelor refolosibile şi reciclabile încorporate în clădire, impactul asupra
apelor de suprafaţă, impactul asupra biosferei, etc.

Rezultatul unei certificări LEED este un calificativ în gama: Certified, Silver,

Gold, Platinum. Rezultatul unei certificări BREEAM este un calificativ în gama: Pass,
Good, Very Good, Excellent. Nu există o echivalenţă între LEED şi BREEAM. Schemele
de certificare voluntară a clădirilor verzi presupun o relaţie contractuală directă între
beneficiar şi auditor, implicând costuri specifice - reprezintă un serviciu plătit. Efectuarea
auditului este mai rentabilă pentru clădirile mari sau pentru dezvoltări imobiliare de
anvergură, decât pentru clădiri mici ori proiecte individuale. Consiliul Român pentru
Clădiri Verzi (Romania Green Building Council, sau pe scurt RoGBC) are în vedere

98
dezvoltarea unei scheme voluntare de certificare a caracterului sustenabil al clădirilor
rezidenţiale individuale, ca alternativă cu cost redus la schemele de certificare
internaţionale.

3.6.14. Ghid lingvistic in zona montana

99
 Acest subcapitol, intenţionează să sprijine înţelegerea unor termeni care sunt
utilizaţi în zona montana.

Ski alpin - Cea mai populară disciplină de schi. Este practicat în staţiuni şi constă în
sisteme de urcare şi pante pentru coborâre.
Antropologic – toate elementele ce reflectă prezenţa fiinţei umane, în termeni fizici
relaţia sa cu mediul înconjurător şi specificitatea culturală şi istorică.
Cascadă - o cădere abruptă de apă de pe o terasa situată într-o albie.
Stâncă - o bucată verticală de piatră bună pentru alpinism.
Comunicare - proces care implică schimbul de informaţii, cu interacţiune între diferite
persoane. Poate presupune numeroase modalităţi: conversaţie, limbajul gesturilor, mesaje
trimise prin intermediul sistemelor electronice sau mesaje scrise.
Conservare - un grup de măsuri pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale şi
patrimoniale şi pentru conservarea diversităţii biologice şi culturale.
Ski fond - un sport de iarnă popular în multe ţări cu mari arii acoperite de zăpadă, în
special în Europa de Nord, Canada şi Alaska. Ski-ul fond face parte din familie
sporturilor cu ski nordice.
Diagnostic - evaluare a unui element sau a unei persoanei, precum şi a grupurilor
acestora, din punct de vedere vedere al compoziţiei, comportamentului, naturii şi altor
caracteristici proprii.
Didactic - tehnică sau comportament ce aplică metode şi tehnici de predare, cu
scopul de a eficientiza transmiterea unui mesaj sau unor cunoştinţe.
Tur educativ - tur cu obiectivul de a învăţa despre caracteristicile regiunii:
caracteristicile naturale, arheologice şi culturale pot fi obiect de studiu.
Mediu - termen ce include în general toate elementele şi toţi factorii care influenţează
direct existenţa şi comportamentul unei fiinţe sau specii.
Alpinism liber – căţărarea pe o stâncă, folosind doar mâinile, picioarele şi prizele
naturale. Corzile sunt utilizate doar pentru protecţia alpinistului şi nu pentru a avansa.
GPS (Global Positioning System) - un sistem de sateliţi care permite să se calculeze cu
mare precizie poziţia unei persoane, prin folosirea unui receptor electronic.

100
Patrimoniu - acest termen poate fi folosit pentru elemente naturale (bun natural, care,
având în vedere valoarea sa de biodiversitate, economică sau peisagistică, merită să fie
protejat de către societate), pentru elemente istorice (bunuri naturale sau construite, cu
valoare estetică, artistică, documentară, spirituală sau socială semnificativă, care ar trebui
să fie protejate) sau pentru elemente culturale (bunuri materiale sau imateriale, care sunt
considerate a avea o valoare relevantă pentru identitatea şi cultura unui popor).
Hipotermie - o scădere a temperaturii corpului, determinată de faptul că organismul
pierde caldură mai repede decăt produce. Hipotermia este o ameninţare atunci când
temperatura apei este sub 16 o C sau temperatura aerului este sub 10 o C.
Interpretare - act de comunicare simultană sau consecutivă, verbal sau nonverbal, între
2 persoane sau între persoane şi elemente de patrimoniu, culturale sau naturale, cu scopul
de a înţelege un mesaj.
Peisaj - un sistem spaţial complex şi dinamic, provenit din interacţiunea factorilor
naturali şi culturali, determinat de factori ecologici, sociali, culturali şi economici.
Mesaj - este obiectul comunicării care, în funcţie de context, poate fi aplicate atât
conţinutului informaţiilor cât şi formei de prezentare şi necesită un emiţător, un receptor
şi un canal de comunicare.
Muzeologie – arie de cunoaştere concentrată pe administrarea, întreţinerea şi organizarea
de expoziţii in muzee, de fapt cu o frecventă aplicare a tehnologiilor de informare şi
comunicare, încorporate pentru a transmite conţinutul într-un mod plăcut şi eficient.
Protecţia naturii - un set de acţiuni şi măsuri care să menţină şi să protejeze mediul
natural.
Rafting – Sport care constă în coborârea unui râu pe o ambarcaţiune sau barcă de cauciuc
folosind vâsle pentru a o manevra printre obstacole, mereu evitându-se răsturnarea
ambarcaţiunii sau căderea membrilor în apă.
Mediul rural - opus mediului urban, poate fi definit ca orice regiune în care domină
creşterea animalelor, agricultura, silvicultura şi activităţile de conservare a mediului,
având o densitate scăzută a populaţiei. Plimbări turistice montane - atunci când traseul
pentru mersul este pe teren montan dar nu este nevoie de o mare experientă sau de stare
fizică excelentă pentru a le practica.
Treks - plimbări pe distante lungi ce necesită şedere peste noapte.

101
Mersul pe jos - activitate care constă în deplasare pe jos.
Traseu pentru plimbări - traseul utilizat pentru mersul pe jos. Traseele pot fi marcate,
pe elemente naturale, cum ar fi pietre, ce ghidează turistul pe parcursul traseului.
Cădere de apă – un curent de apă tip terasa, iar terasa nu este verticală. Din punct de
vedere al definiţiei, o cădere de apă este prin natura sa între un curent de apă şi cascadă
Trasee naturale - drumuri inguste, ce se desfăşoară într-un mediu natural, de la zonele
de câmpie şi până în munţi şi păduri, fără a necesita acţiuni majore de curăţare sau lucrări
de conservare.
Simbol - desemnează un element reprezentativ care poate fi atât un obiect sau un concept
care are o anumită cantitate sau calitate, fiind de asemenea un element esenţial pentru
procesul de comunicare.
Durabilitate - concept legat de continuitatea funcţiilor sociale, culturale, economice şi de
mediu ale societăţii umane, într-un mod în care sunt rezolvate nevoile reale, în acelaşi
timp conservându-se biodiversitatea şi ecosistemele, menţinându-se aceste funcţii la
nesfârşit.

BIBLIOGRAFIE
1. DONITA, N., CHIRITA, V., STANESCU V. S.A., 1990 : Tipuri de ecosisteme
forestiere din Romania, ICAS, red. de prop. tehn. Agr. Bucuresti
2. MARUSCA T., 2001 : Elemente de gradientica si ecologie montana, Ed. Universitatii
Transilvania din Brasov
3. MOTCA GH., OANCEA I., Lidia GEAMANU, 1994 : Pajistile Romaniei, Tipologie
si Tehnologie, Editura tehnica agricola, Bucuresti
4. PUIA, I., SORAN V., ROTAR I., 1998 : Agroecologie ecologism, ecologizare, Ed.
.Genesis. Cluj . Napoca
5. REY, R., 1985 : Civilizatia montana, Ed Stiintifica si enciclopedica Bucuresti

102