Competenţe T.I.C.

Microprocesorul curs 10
Unitatea centrală de procesare (UCP)sau microprocesorul

Imaginea unei plǎci de bazǎ www.howstuffworks.com

Placa de bază are rolul de a găzdui microprocesorul calculatorului și a inlesni ca totul se
conecteze pe ea. Tot ceea ce rulează pe computer sau îmbunătățește performanța sa este fie parte
din placa de bază sau se conectează la ea printr-o fantă sau orificiu, numit port.
PCI (Peripheral Component Interconect)
AGP (Accelerated Graphic Port).
Chipsetul este "lipici-ul" care conectează microprocesorul la restul plăcii de bază și, prin
urmare, la restul calculatorului. Chipset-ul reprezintă componenta principală, influențând foarte
mult performanța plăcii de bază deoarece toate diversele componente ale calculatorului
comunică cu procesorul prin intermediul chipset-ului.
La un PC, chipsetul este alcătuit din două părți de bază - North Bridge și South Bridge.
North Bridge se ocupă de legătura dintre procesor , placă de bază și memoria RAM iar South
Bridge se ocupă de legătura dintre placa de bază, North Bridge și periferice.

1/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10

Un microprocesor - cunoscut și ca procesor sau unitate centrală de procesare - este un motor

de calcul complet care este fabricat pe un singur cip.
Un cip se mai numește și circuit integrat. În general, este o bucată mică și subțire de
siliciu pe care au fost gravate tranzistoarele care alcătuiesc microprocesorul. Un cip ar putea fi la
fel de mare ca un centimetru pătrat și poate conține zeci de milioane de tranzistoare.
Procesoarele mai simple ar putea consta din câteva mii de tranzistoare gravate pe un cip de doar
câțiva milimetri pătrați;
 numărul de tranzistoare pe un singur cip a crescut constant de-a lungul anilor.
 lățimea, în microni, a celui mai mic fir de pe cip. Pentru comparație, un păr uman are o
grosime de 100 microni. Pe măsură ce dimensiunea cipului scade, numărul
tranzistoarelor crește.

Primul microprocesor a fost Intel 4004, introdus în 1971. 4004 nu era foarte puternic - tot
ce putea face era să adune și să scadă și putea să facă doar cu 4 biți la un moment dat. Dar a fost
uimitor că totul era pe un singur cip. Înainte de 4004, inginerii construiau computere fie din
colecții de cipuri, fie din componente discrete (tranzistoare cablate unul câte unul). 4004 a
alimentat unul dintre primele calculatoare electronice portabile.

2/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10

Intel 8080 a fost primul microprocesor dintr-un calculator personal(PC).

https://computer.howstuffworks.com/microprocessor.htm

 Intel 8080, pe 8 biți , introdus în 1974.

 Intel 8088, introdus în 1979 și încorporat în calculatorul IBM PC în 1981.

Unitatea centrală de procesare (UCP) sau procesorul supervizează aproape orice acţiune în
calculator:
1. citeşte din memorie pe rând fiecare instrucţiune a programului, în ordinea de execuţie, o
decodifică (de exemplu, adunare), citeşte din memorie datele pe care instrucţiunea
trebuie să le prelucreze (termenii adunării), efectuează operaţia indicată de
instrucţiune(cu ajutorul unităţii aritmetico-logice), scrie rezultatul în memorie şi trece la
instrucţiunea următoare – care poate fi şi din alt program, dacă programul curent s-a
terminat sau se întrerupe; în acest din urmă caz, informaţiile curente din procesor sunt
salvate într-o stivă, pentru a putea fi restaurate la reluarea programului întrerupt. Cei trei
„actori” implicaţi în acest proces, microprocesorul, memoria şi magistrala de memorie
acţionează la diferite viteze, de aceea, cu cât una dintre componente are o viteză de
acţionare mai mare, cu atât va contribui mai mult la scurtarea timpului de execuţie al
unui program. (North Bridge )
Procesorul este implicat şi în alte tipuri de acţiuni, cum sunt :
2. furnizarea tactului de către orologiul central şi
3. emiterea semnalelor de control pentru execuţia instrucţiunilor.

Fiecare procesor (CPU) conţine un ceas intern care produce şi trimite semnale electrice pe
magistrala de control pentru a sincroniza operaţiile sistemului.
Ceasul intern – este componenta hardware construită dintr-un cristal de cuartz , care vibrează la
aplicarea unei tensiuni electrice, deci , generează un număr de impulsuri electrice într-o perioadă
de timp. Un impuls generat de ceas se numeşte tact.
Acest curent alternativ se numeşte semnalul de ceas. Frecvenţa cu care se alterneazǎ
impulsurile electrice se numeste ciclu de ceas sau perioada ceasului (clock cycle).
Frecvenţa ceasului este exprimată în cicluri/secundă = Hertz (Hz) şi este o măsură a
performanţei procesorului.
Frecventa de ceas - numărul de cicluri de ceas pe secundă.
O perioadă(ciclu) de ceas este cel mai mic element de timp al procesorului.
Un Ciclu de ceas este
o cea mai mică unitate de timp sesizabilă de către un procesor.
o un puls electronic în care un procesor poate finaliza o operațiune de bază, cum ar
fi preluarea unui punct de date specific.

3/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
Cele mai multe operaţii de calcul necesită de fapt mai multe cicluri de ceas. Procesoarele
mai rapide pot finaliza mai multe cicluri de ceas pe secundă decât procesoarele mai lente. Noi
măsurăm acest lucru în hertzi(Hz) =numărul de cicluri pe secundă.
Valoarea frecvenţei este de ordinul cel puţin al milioanelor într-un PC, de aceea se
măsoară în MHz
Un procesor de 1 GHz poate completa un miliard de cicluri pe secundă.
Exemplu: Ceasul unui procesor la 300 de MHz ticăie de exact 300.000.000 ori pe
secundă. Un ciclu de ceas al unui astfel de procesor are o durată de 1 / 300.000.000 secunde.

Cycles per Instruction (CPI) – fiecare instrucţiune durează un anumit număr de cicluri de ceas
.
Exemplu: instrucţiunea MOVE durează între 2 si 14 cicluri de ceas în funcţie de natura
operanzilor.
un procesor rulând la 800 Mhz execută o aceeaşi instrucţiune mai repede decât unul
rulând la 300 Mhz – durata ciclului de ceas fiind mai scurtă.
Viteza actuală a unui sistem de calcul se mǎsoarǎ în:
 MIPS – Milioane de instrucţiuni (întregi) pe secundǎ; De exemplu, 8088 ,5 MHz,
execută doar 0.33 MIPS (aproximativ o instrucțiune per 15 cicluri de ceas).
Procesoarele moderne pot executa şi două instrucțiuni pe ciclu de ceas.
 MFLOPS – Milioane de instrucţiuni in virgulǎ flotantǎ pe secundǎ.
Majoritatea unităţilor centrale de procesare lucrează cu două tipuri de numere:
în virgulă fixă şi în virgulă mobilă.
Numerele în virgulă fixă au un număr specific de cifre de fiecare parte a punctului zecimal.
Această restricţie limitează mulţimea de valori posibile pentru aceste numere, dar, în schimb,
permite cea mai rapidă aritmetică.
Numerele în virgulă mobilă (flotantǎ ) sunt numerele care sunt exprimate în notaţiile
ştiinţifice, în care un număr este reprezentat ca un număr zecimal înmulţit cu o putere a lui
10.
De exemplu în virgulă fixă 123,67 este în virgulă mobilă 1.2367*102
Notaţia ştiinţifică este un mod compact de a exprima numere foarte mari sau foarte mici.
Înaintea şi după punctul zecimal. Acest lucru este important pentru a reprezenta grafice şi
pentru munca ştiinţifică, însă aritmetica în virgulă mobilă este mai complexă şi poate dura
mai mult. Realizarea unei operaţii a unui număr în virgulă mobilă poate necesita mai multe
perioade de ceas ale unităţii centrale de prelucrare.

Procesor Frecventa MIPS

de ceas
Intel Pentium Pro 200 Mhz 541
AMD Athlon 1.2 Ghz 3.561
Ultra SPARC Niagara 2 1.4 Ghz 22.400
Intel Polaris Prototype 5.6 Ghz 1.800.000
(80 nuclee)

Microprocesoare produc mai multe firme, printre care cea mai cunoscută este
Intel(Integrated Electronics Corporation ); alte firme producătoare de microprocesoare sunt:
AMD (Advanced Micro Devices), Cyrix, Motorola , Sun Microsystems ,etc.

4/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10

Imagini de la fabricarea cip-urilor www.howstuffworks.com.

Microprocesor Motorola Dragonball

pentru calculatorul handheld Palm Pilot  M100. www.howstuffworks.com
Un factor hotărâtor în viteza de prelucrare a oricărui calculator îl constituie performanţa
microprocesorului care este dată de următoarele caracteristici:
1. viteza de execuţie a instrucţiunilor programelor,
2. memoria internă pe care o poate adresa direct
3. memoria cache integrată.
1. Viteza de execuţie este dependentă de lungimea cuvântului de memorie şi viteza ceasului.
● lungimea cuvântului este determinată de capacitatea regiştrilor
microprocesorului, capacitate corelată cu numărul de linii al magistralei de date:
8, 16, 32, 64 biţi.
 frecvenţa ceasului (la primele microprocesoare, era de circa 4MHz, iar acum a
trecut de 4 GHz ). În 2021, procesoarele de consum au frecvenţa ceasului între
2 și 5 gigaherți.
2. Memoria internă care o poate adresa direct este determinată de capacitatea registrului de
adrese, dependentă de lungimea cuvântului şi corelată cu numărul de linii al magistralei de date;
de exemplu, 32 linii de adresă pot accesa 232 adrese de memorie (4 GB de RAM), iar 36 linii de
adresă pot accesa 236 (64 GB de RAM) adrese de memorie.
3. Memoria cache integrată pe cipul microprocesorului (cacheL1) interpune un bloc de
memorie rapidă SRAM între microprocesor şi DRAM în care sunt păstrate datele şi
instrucţiunile pe care microprocesorul le va solicita în momentele imediat următoare; efectul

5/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
acestei interpuneri conduce de cele mai multe ori la eliminarea timpului de aşteptare de către
microprocesor, a încărcării datelor sau instrucţiunilor programelor din memoria internă DRAM.
Limbajul maşină.
Fiecare program, indiferent de limbajul în care a fost scris de către programator, ajunge să fie
executat de (micro)procesor numai după ce a fost tradus (compilat) în singurul limbaj pe care îl
“ştie” procesorul (şi deci calculatorul): limbajul său maşină- limba maternă a unui
microprocesor.
Dacă dăm spre execuţie la două calculatoare, unul cu procesor Intel şi celălalt cu
procesor Motorola, un acelaşi program scris în C++, de fapt fiecare procesor va executa
programul dat ca pe un şir de instrucţiuni în propriul său limbaj-maşină; aşadar, în
momentul execuţiei, un acelaşi program va arăta diferit în calculatoare cu procesoare diferite.
Limbajul-maşină conţine câteva zeci de instrucţiuni elementare, cele mai simple ce pot fi
executate de procesor. Execuţia unei singure instrucţiuni scrisă într-un limbaj evoluat (C++, de
exemplu) constă de fapt din execuţia unui şir de astfel de instrucţiuni elementare.
O instrucţiune în limbaj-maşină poate indica procesorului:
1. să execute, prin intermediul Unităţii Aritmetice şi Logice, o operaţie aritmetică sau
booleană asupra unei reprezentări de număr – întreg sau fracţionar – sau asupra unei
valori de adevăr; microprocesoarele moderne conțin procesoare complete în virgulă
mobilă care pot efectua operațiuni extrem de sofisticate pe numerele mari în virgulă
mobilă.
2. să transfere un şir de biţi dintr-o zonă a memoriei în alta;
3. să modifice ordinea de execuţie a instrucţiunilor memorate, eventual după verificarea
unei condiţii logice.
Acestea sunt operaţiile la nivelul limbajului maşină. Ele sunt acei atomi din care este alcătuit
calculul, aşa cum îl “vede” procesorul. Felul în care sunt proiectate instrucţiunile limbajului-
maşină – din punctul de vedere al circuitelor care le execută şi al structurii şirurilor de biţi
pe care le prelucrează – constituie elementul fundamental de definire şi de proiectare a unui
anumit procesor.

Firmware – instrucţiunile ce intră în contact direct cu componenta fizică a calculatorului

(hardware):setul de microinstrucţiuni ale microprocesorului şi BIOS-ul –( Basic Input/Output
System) din ROM; este prima componentă a software-ului unui PC, urmează sistemul de
operare și programele de aplicaţii.

Pornind de la aceste fundamente diferite, diverse procesoare ajung să execute în mod

identic un acelaşi program, indiferent dacă este scris în C++, Java sau Pascal.

De ce au fost inventate aceste noi limbaje, care constituie un nivel suplimentar faţă de
limbajul-maşină? Descrisă în instrucţiuni ale limbajului-maşină, rezolvarea unei probleme
poate fi dusă la capăt de procesor, dar este foarte greu de înţeles pentru om. Calculatoarele pot fi
programate în limbaj-maşină de foarte puţini specialişti, şi în prezent este utilizată doar la
programarea unor microprocesoare pentru automatele simple.

Un prim pas în drumul calculatorului spre larga utilizare de azi l-a constituit tocmai
creşterea numărului celor care îl puteau programa: au apărut limbaje mai apropiate de modul în
care omul îşi reprezintă rezolvarea unei probleme; astfel de limbaje (primul a fost Fortran, în
1954) se numesc limbaje evoluate. Pentru ca, aşa cum aminteam, procesoare diferite să execute
6/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
la fel un acelaşi program scris într-un limbaj evoluat este nevoie în primul rând ca fiecare
calculator să posede, în software-ul său, un compilator1 pentru limbajul evoluat şi, în al doilea
rând, este nevoie ca reprezentările datelor să fie standardizate pentru toate calculatoarele.
Condiţia de standardizare ţine de arhitectura calculatoarelor: reprezentările interne ale datelor
elementare (numere şi caractere) fac parte din arhitectura procesorului. Alegerea unei
reprezentări înseamnă deciderea procedurii (standardului) de codificare / decodificare a datelor,
inclusiv opţiunea privind lungimile pe care se reprezintă acestea. Spre exemplu, literele se pot
reprezenta în toate calculatoarele folosind codul ASCII, care asociază unei litere un şir de opt
biţi: litera “A” se reprezintă în ASCII ca “01000001”.

Limbajele de programare

Cronologic, limbajul în cod maşină, a fost primul limbaj de programare utilizat. Pornindu-
se de la descrierea semantică a algoritmului, programul cuprinde un şir finit de instrucţiuni,
redactate sub forma unor secvenţe cu caractere binare

Astăzi, o mare parte din etapele necesare în programarea în limbajul maşină au fost
transferate calculatorului, prin crearea unor tipuri de limbaje de programare. Aceste limbaje
sunt recunoscute de calculator care este utilat cu anumite programe în acest sens, denumite
compilatoare, care le transformă în limbaj maşină.

Din punct de vedere semiotic, majoritatea specialiştilor susţin că unele dintre limbajele de
programare sunt mai apropiate de cele logice, pe când altele mai apropiate de cele naturale.

In ultimii 40 de ani, au fost realizate un număr impresionant de limbaje de programare

printre care putem enumera:

 ALGOL (ALGOrithmic Language), apărut în 1958, orientat pe calcule tehnico-

ştiinţifice, din care a apărut ulterior Limbajul PASCAL. – un limbaj algoritmic, în care
se dau o serie de reguli de formare a construcţiilor corecte, a fost folosit în universităţi;
 PASCAL, un limbaj creat în 1971, de tip structural (fiecare prelucrare este considerată
ca un bloc, iar blocurile pot fi închise, încapsulate unele în altele). Acest limbaj creat în
Elveţia a avut o mare dezvoltare odată cu apariţia microcalculatoarelor;
 FORTRAN (FORmula TRANslator) orientat pe calcule tehnico-ştiinţifice creat în
1956;un limbaj universal, unul din cele mai folosite limbaje în anii 70. In acest limbaj
există facilităţi în realizarea ciclărilor;
 COBOL (COmmon Business Oriented Language), orientat pe calcule economice, care
manipulează un volum mare de date,creat în 1960
 BASIC (Beginner’s All-purpose Symbolic Instruction Code), creat în 1975 este un
limbaj interactiv şi care poate fi folosit pe microcalculatoare şi chiar pe calculatoare de
buzunar. A fost creat în SUA şi permite utilizarea lui de către nespecialişti în
informatică.
 LISP (LISt Processing language), creat în 1960 şi orientat pe prelucrări pe bază de liste.
Este primul limbaj neprocedural care stă la baza inteligentei artificiale şi a sistemelor
expert.
1
Un compilator este scris pentru un anume limbaj evoluat şi pentru un anume procesor. El traduce programe din
acel limbaj evoluat în limbajul-maşină al procesorului respectiv.

7/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
 PROLOG – limbaj folosit pentru programe expert din diferite domenii: medicină (
pentru diagnostic şi recomandări tratament), geologie, procese tehnologice, etc.;
 C a fost creat în 1971 de către firma Bell-Telephone pentru a permite realizarea
sistemului de operare Unix. Este un limbaj foarte performant care posedă conceptele
limbajelor structurale de nivel înalt şi în plus îi permit accesul la hardware.
 C++ – limbaj orientat pe obiecte ce asigura stocarea datelor din realitate, instrumente de
programare şi de modelare a unor situaţii din lumea reala
 JAVA– este un limbaj modern, orientat spre obiecte şi este utilizat pentru paginile Web,
fiind bine protejat împotriva viruşilor.

Evoluţia microprocesoarelor.
Intel 4004 a reprezentat prima realizare a unui întreg procesor prin integrare pe un
singur cip (chip);
Intel 8008 a fost primul microprocesor folosit ca unitate centrală de procesare într-un
calculator.
Din punctul de vedere al succesului comercial al microprocesoarelor, capul de serie a
fost pentru Intel 8080 din 1974 – un microprocesor pe 8 biţi, cu frecvenţă a ceasului de 2 MHz
şi care integra 6000 de tranzistoare pe un singur cip.
Procesorul 80286 din 1982 lucra pe 16 biţi şi avea aproape 150000 de tranzistori, la o
frecvenţă de 6 MHz.
Pentium, lansat în 1993, ajunsese la 3 milioane de tranzistoare şi la frecvenţa de 60
MHz; procesorul lucra cu date pe 32 sau 64 de biţi. După Pentium II (1997) şi Pentium III
(1999), în anul 2000 a apărut Pentium IV, având 42 de milioane de tranzistori şi o frecvenţă de
1500 MHz.

Un indicator al vitezei de lucru a unui procesor este câte milioane de operaţii pe

secundă se estimează că poate executa. Cum operaţiile efectuate variază mult de la un
program la altul, iar tipuri diferite de operaţii au timpi diferiţi de execuţie, măsura aceasta nu
este exactă şi depinde de aplicaţiile pentru care este folosit calculatorul. Cu caracter orientativ şi
în scopul comparării performanţelor relative, se afirmă că 8080 efectua 640000 de operaţii pe
secundă, 80286 ajunsese la 1 milion, primul Pentium la 100 de milioane, iar Pentium IV la
aproape 1700 de milioane (spre comparaţie, primele calculatoare, realizate înainte de 1950,
puteau efectua maximum 5000 de operaţii pe secundă).
Dacă luăm în considerare şi frecvenţa ceasului, observăm că numărul estimat de operaţii pe
secundă a crescut mai repede decât aceasta: de exemplu, primul Pentium putea efectua de 100 de
ori mai multe operaţii decât 80286, neavând însă decât o frecvenţă de 10 ori mai mare. Viteza de
lucru a unui calculator se referă la frecvenţa ceasului, exprimată de obicei în perioade (cicluri)
pe secundă.
Duratele de execuţie diferite a instrucţiunilor (exprimate doar în perioade de ceas) fac
irelevantă compararea sistemelor doar pe baza frecvenţei ceasului (contează foarte mult şi
eficienţa). Pentru a putea compara adecvat puterea procesoarelor, Intel a dezvoltat o serie de
teste de evaluare a performanţelor pentru cipurile sale, ca instrument de etalonare. Această
etalonare se numeşte ICOMP (Intel COmparative Microprocesor Performance).
Creşterea suplimentară se explică nu prin tehnologie, ci prin ideile noi de arhitectură
a calculatoarelor: pipeline şi paralelism.
Funcţionarea paralelă este de obicei asociată unor arhitecturi RISC (Reduced
Instruction Set Computer – calculator cu mulţime redusă de instrucţiuni). Ca şi la

8/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
CISC(Complex Instruction Set Computer – calculator cu mulţime complexă de instrucţiuni).,
este vorba de numărul instrucţiunilor din limbajul maşină. În arhitectura RISC, orice
instrucţiune-maşină CISC neinclusă în limbajul-maşină RISC se simulează printr-o secvenţă de
instrucţiuni RISC. Păstrând puţine instrucţiuni (cele mai frecvent folosite), arhitecturile RISC
sunt considerate ca dând procesoare mai rapide În acest fel, într-un singur ciclu al ceasului ajung
să se efectueze două instrucţiuni, faţă de o instrucţiune la 15 cicluri ale ceasului, la procesorul
8088. De altfel, faţă de comparaţia 80286 – Pentium I, în interiorul familiei Pentium diferenţa
dintre raportul frecvenţelor şi cel al numărului de instrucţiuni pe secundă s-a redus şi chiar
inversat, ilustrând relativa stagnare din punctul de vedere al ideilor de arhitectură.

Pentium.
Anunţat în 1992 şi lansat în 1993, tipul de microprocesor Pentium păstrează compatibilitatea cu
cele patru generaţii anterioare de microprocesoare, inclusiv cu 8088, Pentium introduce ideea de
procesare paralelă: având două căi identice de procesare a datelor, el poate executa simultan
două intrucţiuni (pairing). Numită de Intel “arhitectură superscalară”, acest mod de execuţie
ilustrează pentru prima dată funcţionarea paralelă la un procesor CISC Simplificând, putem
imagina un procesor Pentium ca integrând pe un singur cip două procesoare 486. Pentru a putea
folosi întreaga putere oferită de Pentium, poate fi nevoie ca ordinea instrucţiunilor să fie
modificată (compilatoare cu optimizarea codului), din cauza execuţiei în etape distincte a
fiecărei instrucţiuni (pipeline).
Familia Pentium Pro

http://microprocesorul.weebly.com/intel.html
Este cunoscut ca P6, fiind cel mai puternic procesor Intel. A fost complet reproiectat
renunţându-se la arhitectura CISC pentru a adopta arhitectura RISC mai rapidă.
Familia Pentium II
Se bazează pe arhitectura Pentium Pro, la care s-au adăugat extensiile MMX (Multimedia
Extensions).
Familia Pentium III
Este ultimul din cadrul familiei P6, şi se bazează pe arhitecturile procesoarelor Pentium Pro şi
Pentium II. Au fost adăugate 70 de noi instrucţiuni la setul de instrucţiuni existent.
Familia Pentium IV
Face parte din a şaptea generaţie cu o arhitectură numită NetBurst.

9/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10

http://microprocesorul.weebly.com/intel.html

Ajuns astăzi la o frecvenţă a ceasului de peste 3GHz (trei miliarde de tacturi pe secundă),
magistrala de comunicare a datelor având peste 500 MHz, Pentium în versiunea IV reprezintă un
important avans tehnologic – zeci de milioane de tranzistori pe un cip
Name Date Transistors Microns Clock speed Data width MIPS

32 bits
Pentium 4 "Prescott" 2004 125,000,000 0.09 3.6 GHz ~7,000
64-bit bus

. Iată câteva idei de arhitectură ce cresc performanţele procesorului Pentium:

- tehnica pipeline (execuţia etapizată şi intercalată a instrucţiunilor);
- memoria imediată (cache memory), caracterizată prin
o includerea în cipul-procesor
o amânarea scrierii în memoria principală până la un moment de încărcare mai
mică
- un nivel suplimentar de memorie ce evită întârzierile în caz de eşec la accesul memoriei
imediate)
- coprocesorul încorporat (idee apărută la ultimele versiuni de procesoare 486. Primelor
microprocesoare pe 16 si 32 de biti li s-a asociat un coprocesor matematic pentru
calculele cu numere reale, numit respectiv 8087, 80287, 80387. Incepând cu
microprocesorul 80486, coprocesorul matematic este integrat în microprocesor.).

10/11
Competenţe T.I.C. Microprocesorul curs 10
În ultimii câţiva ani au apărut însă doar îmbunătăţiri strict tehnologice

Intel a lansat recent procesoarele de desktop din generația a 10-a, de la Core i3-10100 cu 4
nuclee și până la Core i9-10900K cu 10 nuclee fizice și 20 virtuale, parte din familia cu nume de
cod Comet Lake.

Familia de procesoare Intel® Core™ X-Series din 2021

Familia de procesoare Intel® Core™ din seria X este construită începând cu 10 nuclee
și mergând până la 18 , pentru cele mai extreme cerințe de performanță. Alături de
tehnologia Intel® Turbo Boost Max 3.0 oferă până la 4,8 GHz1 de performanță și până
la 24,75 MB de cache L3.

11/11