Dacă aș fi un bob de grâu, așaștepta cuminte

Ca să mă coc, răbdând smeritul în arșița fierbinte.

… Apoi, legat cu frați de-ai mei, la moară de m-ar duce

De pietre m-aș lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.

Cînd m-aș vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorința:

Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurărița.

Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,

O, Doamne, ce frumos se crește, s'ajung la Liturghie!

Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,

M-aș preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.

Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:

Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine. ”