ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURSUL 8.

DISCIPLINA: NURSING ÎN AFECTIUNILE APARATULUI RESPIRATOR

INTERVENTII SPECIFICE ÎN AFECTIUNILE APARATULUI RESPIRATOR

DRENAJUL PLEURAL
Drenajul pleural este un dispozitiv de aspiraţie a aerului, sângelui, lichidului
seros. El se compune dintr-un tub suplu de 1 cm. diametru, plasat între cele 2 foiţe pleurale şi
dintr-un sistem de aspiraţie exterior adaptat la o sursă de vid.
Drenajul pleural permite, prin exercitarea unei presiuni negative, să se solidarizeze cele 2 foiţe
pleurale, care, din motive patologice, sunt decolate. În mod normal, cele 2 foiţe sunt
solidarizate şi interdependente. Drenajul pleural este un dispozitiv de aspiraţie pus, în
exclusivitate, de către medic.
Indicaţii si Contraindicaţii
Indicatii:
- pneumotoraxul spontan în care decolarea pleurală este prima indicaţie de montare a
unui dren pleural pentru aspirarea aerului conţinut între cele 2 foiţe pleurale;
- externe - efracţia prin armă albă sau alt obiect contondent;
- înţeparea accidentală a sacului pleural în timpul cateterizării venei
subclaviculare;
- interne: - tumoră canceroasă a plămânului sau pleurei;
- fibroză pulmonară, care provoacă o fistulă pleuro-pulmonară;
- tuberculoza pulmonară.
Contraindicaţii:
- tulburări de coagulare.
Pregătirea materialelor:
Punerea unui drenaj pleural se practică în urgenţă, ceea ce necesită stocarea materialelor necesare
într-un singur loc, accesibil şi cunoscut de întreaga echipă medicală.
Pentru anestezia locală:
- seringi de 20 şi 50 ml;
- ace pentru injecţii subcutanate;

1
 - ace intramusculare

- fiole de xilină 2%;

- o cremă anestezică locală.
Pentru asepsie:
- soluţie de betadină;
- comprese sterile;
- aparat de ras;
- câmp steril pentru masă;
- câmp steril troné;
- tăviţă renală;
- pubelă pentru deşeuri;
- container pentru ace;
- mănuşi sterile;
- bluză sterilă;
- calotă, mască.
Pentru punerea drenajului:
- bisturiu;
- dren pleural (2, 10, 16, 18, 20, 22 G) conform prescripţiei;
- ace şi fire de sutură;
- racord adaptat între sistemul de aspiraţie şi dren;
- aparat de aspiraţie;
- două flacoane cu apă sterilă de 500 ml, permiţând reglajul presiunii negative;
- dispozitivul de vidare si tubul pentru
aer
Pentru pansament:
- comprese sterile;
- leucoplast;
Pentru
suprveghere:
- monitor cardiac;

2
 - aparat de măsurat T.A.;
- pulsoximetru pentru măsurarea saturaţiei de oxigen.
Pregătirea
pacientului:
- informarea pacientului despre beneficiile imediate ale drenajului;
- explicarea derulării procedurii;
- obţinerea consimţământului informat;
- crearea unui climat de încredere şi de linişte;
- practicarea unei anestezii de suprafaţă cu ½ - 1 h înainte prin utilizarea unei
creme anesteziante.
Participarea asistentului medical la procedură
Pregătirea aparatului de aspiraţie:
- se scoate din ambalajul steril, se verifică integritatea;
- se umplu rezervoarele (borcanele) cu apă sterilă (cel pentru aspiraţie la nivelul prescris
– 20 cm coloană de apă, celălalt care aspiră aerul conţinut în spaţiul pleural, 500 ml, în
funcţie de marca aparatului;
- se branşează la dispozitivul de vidare, se uneşte cu aparatul de aspiraţie, se
verifică funcţionalitatea sa

- se protejează extremitatea tubului steril care va fi racordat la drenul pus în spaţiul pleural;
- se pregăteşte monitorul pentru supravegherea cardiacă, tensiometru şi pulsoximetru

Pregătirea pacientului:
- se ajută pacientul să se aşeze astfel încât zona în care se va monta drenul să fie degajată:
- în decubit dorsal, capul uşor ridicat, antebraţul de partea drenajului plasat sub cap;
- poziţie şezândă pe marginea patului, gambele atârnate, spatele încovoiat, antebraţele
sprijinite în faţă pe o masă;
- decubit lateral, braţul ridicat, capul pe perna
Realizarea câmpului aseptic
- se reperează zona aleasă de medic pentru drenaj;
- se depilează larg zona toracică dacă este necesar;

3
 - se spală, se decontaminează locul puncţiei cu betadină.
Pregătirea mediului:
- se aşează o masă adaptabilă la suprafaţa patului pe care se aşează materialul steril;
- se pregăteşte căruciorul cu materiale de urgenţă;
- toate persoanele prezente trebuie să poarte mască şi calotă;
- se face spălarea chirurgicală a mâinilor;
- se ajută medicul să îmbrace halatul steril şi mănuşile
sterile.
Punerea drenului:
- pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă;
- asistenta oferă medicului compresa sterilă îmbibată în soluţia antiseptică pentru
efectuarea asepsiei terminale în zona de drenaj;
- se aşează câmpul steril pentru masa adaptabilă la suprafaţa patului;
- asistenta oferă medicului seringa cu xilină pentru a face anestezia locală subcutanată
şi apoi în planurile profunde intramusculare;
- pentru reperarea corectă a zonei de drenaj, medicul prelevează lichid pleural sau aer
cu acul intramuscular;
- se practică o incizie în piele de 2 cm cu bisturiul şi se introduce drenul pleural;
medicul adaptează sistemul de aspiraţie la dren;
- asistenta pune în funcţiune sistemul, deschizând robinetul aspiraţiei de perete;
- medicul fixează drenul la piele, formând o bursă în jurul drenului pentru a
permite închiderea pielii după retragerea drenului, câteva zile mai târziu;
- medicul realizează pansamentul steril în jurul drenului;
- se adună materialele folosite şi se pun în containere speciale;
- în tot timpul punerii drenului, asistenta supraveghează faciesul pacientului,
frecvenţa respiratorie, saturaţia în oxigen, frecvenţa cardiacă, durerea, percepţia.

Îngrijirea pacientului după procedură

- se supraveghează drenul să nu fie cudat, încolăcit, debranşat, închis (clampat);
4
- aspiraţia să fie funcţională, se verifică presiunea de aspiraţie;
- se observă lichidul aspirat (sânge, transudat) se notează caracteristicile;
- bulele în compartimentul de aspiraţie indică prezenţa de aer în spaţiul pleural;
- se face imediat, la pat, o radiografie pulmonară, iar rezultatul se raportează medicului;
- se monitorizează funcţiile vitale: T°, P, T.A., R;
- se monitorizează durerea şi nivelul de anxietate al pacientului.