Luceafarul-caracterizare Hyperion

Poemul filozofic Luceafarul, de Mihai Eminescu, constituie o alegorie pe tema destinului

geniului, raportat la destinul omului comun. -->In poem geniul este simbolizat de
Luceafarul-Hyperion.
-->Cele 4 parti ale poemului, evidentiaza doua ipostaze ale geniului: 1. ipostaza umana,
2. ipostaza eonica
-->1. Ipostaza de om superior, neinteles de contemporani, osandit la o suferinta
inerenta esentei sale, este realizata in prima si ultima parte a poemului. aici se releva o
'fatza' a geniului (cea cunoscuta de ceilalti oameni) si acesteia ii corespunde numele de
Luceafarul; tot ceea ce constituie existenta umana a geniului se leaga de acest nume si
de esentza sa astrala. -->a) mai intai, el este ''steaua care-a rasarit'' din adancimi de
vreme, shi a carei lumina mai straluceshte inca si dupa trecerea omului-geniu in
Nefiintza. --> o pozitie aparte este ocupata de cele doua formulari din invocarile fetei de
imparat, care pun semnul egalitatii intre viata si norocul omului comun. -->spre
deosebire de acestea, geniul eminescian "n-are moarte, dar n-are nici noroc". -->b)
situat, prin puterea miintii sale, deasupra tuturor, genilu a fost investit de Creator cu o
minte uriasa, in care incape infinitul. Aceasta idee este sugerata atat in tripticul initzial
(om-stea-mare) din strofa a patra, cat si prin frecventa metaforei marii in intreg poemul.
-->c)coborand in lumea omului comun, Luceafarul-geniul incearca o conciliere intre finit
si infinit, iar invitatzia pe care i-o adreseaza fetei constituie o chemare in absolut. -->
dar, cum fiinta sa tine de recea eternitate, pamanteanca il vede ca pe un mort shi-shi
cauta o fiintza pe masura ei. --> neinteles de oamenii obishniuti shi insingurat in lumea
lui, geniul este un nefericit, pentru ca inteligenta lui superioara ii permite sa vada
nimicnicia lumii. -->solutia o constituie retragerae in absolut shi izolarea apollinica din
finalul poemului. -->d)esenta astrala a geniului mai este sugerata shi prin marea lui
capacitate de a iubi; astfel, prin dragostea pentru frumoasa fata de imparat, Luceafarul
incearca sa reconstituie unitatea, perechea, ca mod de refacere a unitatii primordiale a
lumii. -->dar, cea nascuta "din pacat" nu poate sa inteleaga sublimul acestui sacrificiu
shi va ramane inchisa in "cercul stramt" al "orei de iubire" pamantene; "copie imperfecta
a unui prototip nerealizat", ea va fi incapabila sa contemple ideea intrupata a geniului. --
>2.ipostaza de fiinta divina a geniului se contureaza in prima shi a treia parte sa
poemului. -->a)cea de-a doua "fatza" a geniului este eterna shi ei ii corespunde numele
de Hyperion. -->Hyperion-cel care zboara pe deasupra-geniul este o faptura a primei
Creatii, fiind legat de spirit shi nu de materie. -->geniul constituie o intrupare divina,
primind de la Dumnezeu darul de a crera, asha cum Luceafarul reprezinta a treia parte
din insushi Demiurgul.-->b)cele doua nashteri ale Luceafarului, dar, mai ales, zborul
spre Increatul cosmic, se inscriu intr-o "eterna reintoarcere" la vocatia creatoare a
inceputurilor lumii, geniul il resprezinta astfel pe Creatorul de pretutindeni shi din
totdeuna, calitate care il ca ajuta sa iasa din fluviul heractilic shi sa devina veshnic. --
>catalina il reprezinta pe omul comun, negeniul, care ishi traieshte clipa intr-un spatiu-
timp limitat, in "cercul" strat al soartei sale. -->la inceput, prin frumusetze, ea tinde spre
Luceafar, pentru ca o astfel de fiinta este o monada care reflecta cosmicul, asha cumm
o picatura de roua reflecta cerul. pe urma, oprita de "lutul" care precumpaneshte in
alcatuirea omului obishnuit, ea ishi cauta un alt "chip de lut" care sa-i semene;
impreuna, vor reface tot o "unitate", dar la nivelul teluricului.