LICEUL TEHNOLOGIC METALURGIC SLATINA - OLT

PROIECT DE SPECIALITATE
Pentru certificarea competenţelor dobândite prin nivel 3 de studii

CALIFICAREA:Electrician exploatare joasa tensiune

Coordonator:

Prof.sing. Rimaru Gheorghita

Absolvent:
Gavrila Cristi Marian

Clasa XIE prof.

2021

1
 Tema proiectului:
LUCRAREA 17

INSTALATE ELECTRICA PENTRU

PORNIREA DIRECTA A MOTORULUI
MONOFAZAT

2
 Cuprins

Argument………………………………………………………………..pag.4

Capitolul 1 Consideraţii generale. Tipuri de aparate……………………………pag.5

Capitolul2. Caracteristicile aparatelor electrice………………………………...pag.7

Capitolul 3. Aparate pentru comandă automată……………………………….pag.11

3.1. Contactoare și ruptoare………………………..………….pag.11

3.2. Contactoare cu relee………………………………………pag 12

3.3. Întreruptoare automate……………………….……………pag.13

Capitolul 4. Norme de protecţia muncii şi PSI………………………………..pag.17

Bibliografie…………………………………………………………....pag.20

3
 Argument

Electrotehnica este o disciplină a științelor tehnice care studiază aplicațiile fenomenelor

electromagnetice, precum și o ramură a industriei care aplică aceste fenomene.
Termenul de electrotehnică sau electricitate tehnică a fost introdus de Werner von
Siemens în anul 1880, an care marchează desprinderea și evoluția electrotehnicii ca ramură de
sine stătătoare a fizicii, având numeroase aplicații industriale și aducând un aport important la
dezvoltarea tehnicii în general.
Prin impulsurile date de răspândirea curentului electric electrotehnica a adus cu sine
mutații importante în industrie și viața socială. Astfel extragerea de materii prime a fost așezată
pe noi baze (de exemplu extragerea aluminiului); prin folosirea mecanizării, automatizării și
robotizării a crescut productivitatea muncii; agricultura folosește instalații electrice de irigat, de
fabricarea îngrășămintelor chimice și multe altele; transporturile, în special cele feroviare, au
devenit mult mai rentabile.
În ceea ce privește folosirea electrotehnicii de către mass-media, ea este primordială. Fără
ea nu ar fi existat cinematograful, radioul și televiziunea.
Totodată electrotehnica a stat la baza dezvoltării altor discipline tehnice de sine stătătoare
cum sunt telecomunicațiile, electronica, automatizarea și informatica.

4
 Capitolul 1

CONSIDERAŢII GENERALE. TIPURI DE APARATE

Din definitia retelei electrice," ansamblu de linii si instalatii electrice conectate între ele ,
care folosesc la transmiterea energiei electrice de la producere la consum", rezulta ca aceasta
este formata din elemente care asigura transmiterea propriu -zisa a energiei electrice - liniile
electrice - si puncte de conexiuni - " un ansamblu unitar de dispozitive, aparate si echipamente
care asigura exploatarea retelei, în sensul conectarii liniilor electrice, a surselor si receptorilor, a
protejarii acestora si a masurarii marimilor ce le caracterizeaza functionarea în regim normal si
de defect ".Respectiv, daca reteaua electrica este în primul rând o cale de curent, prin care
energia este transmisa de la surse la receptori, pentru asigurarea acestei functii obiective,
(asigurarea parametrilor de calitate ) , în contextul larg al activitatii de exploatare a unei retele
electrice, este necesara si o activitate de conducere si deservire operativa, care se bazeaza pe
posibilitatea de coordonare, control si observare a acesteia.
Pentru ca o retea electrica sa poata fi controlata sunt necesare echipamente electrice cu
care sa se închida ( conecteze ) si sa se deschida (deconecteze) circuite electrice ( surse, linii
electrice, receptori ), când acestea sunt parcurse de curenti normali sau de defect . Echipamentul
electric cu care se asigura aceasta activitate este diferit ca : aparate electrice de conectare si
separare. Însa , conectarea si deconectarea unui circuit, respectiv controlul sau, este necesar în
regim normal ( când este expus unor marimi electrice ce au valori în limite normale) dar si în
regim de defect ( când marimile electrice au valori diferite, respectiv solicitarile sunt mult mai
mari.
Datorita solicitarilor diferite, corespunzatoare celor doua regimuri si aparatele electrice
necesare activitatii de control, trebuie sa aiba caracteristici diferite . Ca urmare , în practica
exploatarii unei retele electrice, aparatele electrice cu care se asigura controlul acestora în regim
normal, sunt diferite ca aparate electrice de conectare si separare, iar cele cu care se asigura

5
controlul în regim de defect sunt definite ca aparate de conectare de protectie .Evident, un
aparat de conectare poate asigura atât controlul în regim normal cât si în regim de defect, daca
are caracteristicile electrice corespunzatoare .La rândul sau, activitatea de control poate avea
scopuri diferite în functie de natura elementului retelei electrice , la care se refera. Astfel,
controlul unui receptor consta în comanda acestuia în scopul pornirii , opririi, inversarii sensului
de rotatie, etc., în conformitate cu o anumita functie scop determinata de rolul functional al
acestuia. Evident , pentru un receptor este necesar si controlul în scopul protejarii lui.
Activitatea de control a unei linii electrice (latura a retelei) nu are ca scop o anumita
functie de comanda , ci doar punerea si scoaterea ei de sub tensiune, în scopul asigurarii tensiunii
la consumator .
Din acest motiv, aparatele electrice cu care se asigura controlul elementelor unei retele
electrice, are, de regula, caracteristici diferite de cele cu care se asigura controlul ( comanda )
receptorilor .
In scopul asigurarii activitatii de exploatare a unei retele electrice, respectiv a coordonarii
si controlului, aceasta trebuie sa aiba si posibilitatea de a fi supravegheata ( observata).
Multimea marimilor ce trebuie observate ( supravegheate ) în timpul activitatii de
exploatare a unei retele electrice, este formata din valorile marimilor electrice ( în regim normal
si de defect ), din pozitia aparatelor electrice de conectare, separare si protectie, precum si din
marimi ce evidentiaza cauzele ce au determinat un anumit eveniment ( de ex. actiunea unui
aparat de conectare, de protectie ).
Ca urmare, o retea electrica trebuie sa fie prevazuta cu aparate si instrumente electrice de
masura, semnalizare si protectie .
Aparatele electrice de protectie,(denumite RELEE) cu care se asigura observarea unei
retele, sunt cele care au rolul de a sesiza, indentifica si localiza un regim de defect si de a
transmite aceasta informatie unui aparat capabil sa actioneze în scopul protejarii retelei ( sau unui
element al acestuia ), respectiv unui aparat de conectare de protectie.
Pe seama celor de mai sus , aparatele electrice de joasa tensiune utilizate în realizarea
retelelor electrice, respectiv a punctelor de conexiuni (nodurilor ) si care asigura conducerea si
deservirea operativa a acestora, se clasifica astfel:
a) aparate electrice de conectare si separare ;
b) aparate electrice pentru comanda motoarelor electrice ;

6
 c) aparate electrice de conectare de protectie ;
d) aparate electrice de masura ;
e) aparate electrice diverse .

Capitolul 2

CARACTERISTICILE APARATELOR ELECTRICE

Datorita solicitarilor electrice, mecanice si de mediu la care este expus un aparat electric,
acesta trebuie sa aiba caracteristici corespunzatoare locului din retea în care va fi montat.
Pe seama solicitarilor electrice prezentate în cap.11 si a caracteristicilor mediului ambiant
, rezulta ca un aparat electric este necesar sa fie caracterizat prin urmatoarele trei tipuri de
caracteristici :
I. Caracteristici electrice :
a) curentul nominal ( In ) , este valoarea maxima de durata pe care o poate suporta calea
de curent a aparatului electric, respectiv valoarea curentului ce asigura stabilitatea termica
în regim de lunga durata ( 11.36.) Aceasta valoare este indicata de producator pentru
anumite conditii de mediu ;
b) tensiunea nominala ( Un ) este determinata de nivelul de izolatie al aparatului,
dimensionata sa asigure protectia împotriva atingerilor indirecte ( a carcasei ) ;
c) rezistenta de izolatie , caracterizeaza calitatea izolatiei si determina pierderile de
energie electrica transversale, limiteaza posibilitatile de electrocutare în cazul unei
atingeri directe sau indirecte în retele cu neutrul izolat . Normativele impun ca valoarea
acestei rezistente sa fie de cel putin 10 MΩ în stare uscata si de 2 MΩ în cazul starii
umede a izolatiei aparatului ;
d) capacitatea de rupere , reprezinta valoarea maxima a curentului pe care îl poate
întrerupe aparatul de conectare . Valoarea capacitatii de rupere este cuprinsa între : zero (

7
 în cazul aparatelor de conectare de separare ) ; In , în cazul aparatelor de conectare care
au rolul de comanda si punere sub tensiune (întrerupatoare cu pârghie ) si ( 5 - 40 ) In ,
în cazul aparatelor de conectare de protectie ;
e) curentul limita termic ( Ilt ) , reprezinta valoarea maxima a curentului pe care o poate
suporta aparatul în regim de scurta durata, un timp tlt , respectiv, care asigura conditia :

Daca aceste valori nu sunt indicate de producator se considera :

Ilt = 10 . In si tlt = 1 sec .
f) curentul limita dinamic ( Ilt ) este valoarea maxima a curentului pe care o poate suporta
aparatul fara a se deteriora , datorita solicitarilor electrodinamice produse de curentii ce-l
strabat, respectiv se impune conform :
Ilt ≥isoc
g) rezistenta nominala la uzura electrica, reprezinta capacitatea pieselor cu care se
realizeaza contactele electrice, de a rezista actiunii curentului si a arcului electric.Se
exprima în procente din rezistenta la uzura mecanica si exprima câte comutatii suporta
camera de stingere a aparatului.
II. Caracteristici mecanice .
a) Rezistenta nominala la uzura mecanica, reprezinta numarul de actionari pe care-l
suporta aparatul, în gol. Aceasta este o caracteristica a mecanismului de actionare a
aparatului ;
b) Durata relativa nominala de conectare, exprima în procente durata trecerii curentului
(Δt conectat , fig.11.4. ) pe parcursul unui ciclu ( Δt ciclu, fig.11.4)
si este specifica , asa cum s-a aratat în paragraf 11.2.2.1., aparatelor de conectare cu
functionare ciclica.
III. Caracteristici constructive , caracterizeaza aparatul din punct de vedere a
conditiilor de mediu în care poate functiona, a asigurarii securitatii personalului ce îl
deserveste, precum si protectia sa intrinseca .
Codul utilizat este IP, ca si în cazul tuburilor izolante si de protectie , urmat de doua sau
trei cifre , având urmatoarea semnificatie:
- prima cifra cu valori cuprinse intre 0-6 , caracterizeaza :

8
 a) Gradul de protectie împotriva accesului la partile periculoase interioare, de exemplu :
0 - neprotejat ;
1 - protejat împotriva accesului cu dosul palmei ;
2 - idem, cu un deget ;
6 - idem, cu o sârma .
b) Gradul de protectie împotriva patrunderii corpurilor straine, inclusiv praf , de
exemplu :
0 - neprotejat ;
1 - protejat împotriva corpurilor solide cu diametrul mai mare de 50 mm;
2 - idem, cu diametrul mai mare de 12,5 mm ;
5 - protejat împotriva prafului ;
6 - etans la praf .
- a doua cifra , cu valori între 0 - 8, indica gradul de protectie asigurat, prin carcasare
împotriva efectelor daunatoare asupra aparatului datorate patrunderii apei, de exemplu :
0 - neprotejat ;
1 - protejat impotriva caderilor verticale ale stropilor de apa ;
3 - protejat împotriva apei pulverizate ;
7 - protejat impotriva efectelor unei scufundari temporare în apa ;
8 - idem, prelungite în apa.
- a treia cifra, cu valori cuprinse intre 0 - 5 , caracterizeaza gradul de protectie mecanica
În cazul asigurarii protejarii prin carcasare pe lânga primele doua cifre, codul poate
contine una sau doua litere dintre care prima se considera aditionala ( A,B,C,D), iar a doua
suplimentara (H, M, S, W).
Litera aditionala arata gradul de protectie a persoanelor împotriva accesului la partile
periculoase.
Literele aditionale se utilizeaza numai :
- daca protectia reala împotriva accesului la partile periculoase este mai ridicata decât cea
indicata prin prima cifra caracteristica ;
- sau daca este mentionata numai protectia împotriva accesului la partile periculoase, prima
cifra caracteristica fiind înlocuita printr-un X.
Exemplu :

9
 - A - protejat împotriva accesului cu dosul mâinii ;
- B - idem, cu un deget ;
- C - idem, cu o scula ;
- D - idem, cu o sârma .
Sunt indicate calibrele de acces, considerate în mod conventional ca parti reprezentative
ale corpului uman, sau a obiectelor tinute în mâna de catre o persoana, cu care se verifica un
anumit grad de protectie .
Litera suplimentara, permite ca în standardele specifice de produs sa se poata adaoga o
informatie suplimentara si se amplaseaza dupa a doua cifra caracteristica sau dupa litera
aditionala.
Exemplu :
- H - aparat de înalta tensiune ;
-M - încercare de verificare a protectiei împotriva efectelor daunatoare datorate
patrunderii apei , efectuata la echipamente care au parti mobile în miscare ( de ex. rotorul
unei masini electrice );
- S - idem, cu parti mobile stationare ( de ex. statorul unei masini electrice) ;
- W - echipament conceput sa poata fi utilizat în conditii atmosferice specifice si unde
sunt prevazute masuri sau procedee suplimentare de protectie.
Pentru aparatele care lucreaza în medii cu gaze sau vapori explozivi s-au stabilit grade
speciale de protectie.
Pentru aparatele electrice folosite de publicul larg, din punct de vedere a modului în care
se asigura protectia împotriva electrocutarii, exista o clasificare speciala .
Marcarea bornelor.
- Bornele unui aparat electric se marcheaza cu litere si simboluri pentru a usura
efectuarea legaturilor .
- Bornele aparatului electric care se leaga la sistemul trifazat al sursei de alimentare se
marcheza cu literele R,S,T.
- Începutul înfasurarilor unui motor electric, sau bornele aparatului ce se leaga la acestea
se marcheza cu literele A,B,C.
- Sfârsitul înfasurarilor unui motor electric sau bornele aparatului electric ce urmeaza sa
se lege la acestea se marcheaza cu literele x,y,z fig. 11.9.c.

10
 - Borna aparatului electric sau a unui receptor , care se leaga la pamânt sau la

conductorul de nul de protectie ( PE ) se marcheza cu simbolurile ┴ ,┴ .

Capitolul 3

APARATE PENTRU COMANDĂ AUTOMATĂ

3.1. Contactoare si ruptoare

Contactorul este un aparat de comutatie cu actionare mecanica, electromagnetica sau

pneumatica, cu o singura pozitie stabila, capabil de a stabili, suporta si intrerupe curentii in
conditii normale de exploatare ale unui circuit, inclusiv curentii de suprasarcina.

11
 Figura 3.1. Elementele componente ale unui contactor sunt:
Ruptoarele sunt asemanatoare contactoarelor cu deosebirea ca pozitia de repaus este cu
circuitul principal inchis, electromagnetul intervine pentru a deschide circuitul.
 Cu actionare prin electromagneti, aceasta este solutia cea mai frecvent folosita, ea
prezentand o serie de avantaje.
 Cu aer comprimat, indeosebi la contactoarele de curent continuu pentru curenti mari,
unde este necesara separarea rapida a contactoarelor
 Cu actionare mecanica, prin arbori cu came; metoda este utilizata rar si numai la
intensitati mici.
Marimile caracteristice ale unui contactor sunt:
 Tensiunea nominala U - tensiunea la care se dimensioneaza izolatia aparatului, distantele
de strapungere si conturnare.
 Curentul nominal I - curentul pe care il poate suporta circuitul principal al contactorului
fara a depasi in regim normal de lucru incalzirea admisa
 Frecventa de actionare - numarul maxim de actionari pe care contactorul le poate executa
intr-o unitate de timp
 Durata relativa de conectare - care este standardizata si frecventa de conectare, ambele
determina clasele de lucru sau regimurile de lucru pentru contactoare.

3.2. Contactoare cu relee

Contactorul serveste la inchiderea si deschiderea circuitului de alimentare a motorului, la

comanda data de un operator.

12
 Blocul de relee termice protejeaza motorul si instalatia impotriva suprasarcinilor, comandand
deschiderea automata a contactorului.Releele electromagnetice asigura protectia contra
scurtcircuitelor, ele comandand automat in cazul unui scurtcircuit deschiderea contactorului.
Deoarece contactorul nu are o capacitate suficienta de rupere la scurtcircuit, este indicat sa se
prevada in circuit o protectie suplimentara cu sigurante.
Dupa cum s-a aratat in paragrafele anterioare, contactoarele se utilizeaza in instalatiile
electrice impreuna cu diferite alte accesorii, ca: blocuri de relee, butoane, sigurante, dispozitive
de semnalizare, in functie de cerintele schemei. Aceste combinatii de aparate se pot ansambla pe
placi comune introduce in tablouri de comanda sau cutii capsulate ori pot fi grupate pe categorii
de aparate in interiorul panourilor.
Pentru protectia impotrica curentilor de scurtcircuit,in amontele contactorului cu relee
termice trebuie montat un intrerupator automat sau sigurante fuzibile   adecvate.

. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – sigurante fuzibile;

1C, 2C – contactoare;

e4 – bloc relee termice;

bp1, bp2 – butoane de pornire;

bo – buton oprire.

2. Schema de lucru:

13
 Figura 2.1. Schema electrica de forta si comanda pentru pornirea si inversarea sensului de
rotatie a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit

Figura 3.2. Schema de conexiuni a unui contactor cu relee termice :

F1,F3- sigurante ; K1-contactor(contactoare principale) ; F2- relee termice(contacte de relee
termice) ; S1- buton de oprire ; S-buton de pornire.

3.3. Intreruptoare automate

14
 Spre deosebire de contactoare, intreruptoarele automate se caracterizeaza prin faptul ca,
odata inchise contactele principale, ele sunt mentinute in pozitia "inchis" cu ajutorul unui zavor
mecanic numit "broasca" ; acesta blocheaza contactele mobile la sfarsitul cursei de inchidere si le
mentine in aceasta pozitie un timp oricat de lung, fara vreun consum suplimentar de energie.
Oricare ar fi varianta constructiva, un intrerupator automat este construit din urmatoarele
elemente componente:
 circuitul principal de curent, format din: contacte principale, contacte de rupere ( bobina
de suflaj magnetic), coarne de suflaj si borne de racord la circuitul exterior, realizate din
profile de cupru ;
 camerele de stingere a arcului electric, executate din materiale rezistente la actiunea
arcului electric ;
 piese izolante pentru sustinerea cailor de curent si separarea fazelor, realizate de obicei
prin presare din rasini fenolice ;
 mecanismul de actionare si zavorare, realizat din table si profile de otel tratate in mod
special pentru a face fata uzurilor si solicitarilor ;
 cutia aparatului, executata din tabla de otel la aparatele mari si rasini fenolice la aparatele
mici si intrerupatoarele tip "compact" ;elementele de protectie : declansatoare termice ,
declansatoare electromagnetice instantanee sau temporizate, iar la intrerupatoarele
automate folosite pentru protectia motoarelor avem si declansatoare de tensiune minima ;
 elemente accesorii: bobine de declansare, transformatoare de curent, contacte auxiliare.
Mecanismul de actionare si zavorare are urmatoarele functiuni:sa mentina intrerupatorul in
pozitia inchis,sa asigure declansarea intrerupatorului cu ajutorul unei energii , respectiv a unei
forte reduse(in acest scop, cu ajutorul unui sistem de parghii se asigura demultiplicarea necesara
a fortei) ;sa asigure declansarea libera, adica la existenta unui ordin de declansare intrerupatorul
sa nu poata fi nici inchis, nici mentinut in pozitie inchis ;sa adapteze caracteristica cuplului
rezistent la caracteristica motor.sa asigure la inchiderea manuala a intrerupatorului o viteza
maxima a contactului mobil
Referitor la mentenanta intrerupatoarelor exista tendinta de a schimba mentenanta bazata
pe criterii predeterminate cu mentenanta bazata pe stare cu ajutorul unor sisteme integrate pentru
monitorizare si diagnosticare pe baza unor senzori si traductoare si a noilor posibilitati de
transmitere a datelor achizitionate.

15
 Intrerupatorul este un echipament de comutatie care poate stabili, mentine si intrerupe
curentii corespunzatori regimului normal de functionare, dar si regimului anormal.
Indiferent din ce categorie face parte, elementele componente ale unui intrerupator sunt
cele prezentate in figura de mai jos:

Figura3.3. Reprezentarea schematică a întrerupătorului

 Componentele la tensiunea de serviciu, reprezinta partea active a intrerupatorului si are

rolul de a stabili, mentine si intrerupe curentii corespunzatori regimului normal de
functionare. Dintre acestea amintim:
- camera de stingere;
- intrerupatorul auxiliar;
- rezistorul;
- condensatorul;
- izolatia electrica (coloana izolanta,aer, ulei, vid, SF6)
 Elemente de control auxiliare care au rolul de a transmite comanda de inchidere\
deschidere intrerupatorului.Dintre acestea amintim:
- circuitele de inchidere\deschidere;
- comutatoare auxiliare;
- contactoare;
- relee;
- termostate;

16
 - dispozitivul de control al densitatii SF6;
- dispozitive de blocare.
 Mecanismul de actionare este elementul care furnizeaza energia mecanica utilizata la
deplasarea contactelor. Este format din:
- mecanism de transmitere;
- accumulator de energie;
- elemente de control;
- dispozitive de comanda;
- amortizoare;
- compresoare;
- pompe.
Mecanismele de actionare cele mai uzuale sunt:

 cu acumulare de energie in resorturi:

 cu actionare hidraulica;
 cu actionare oleopneumatica.
Defectele intrerupatoarelor sunt de doua feluri:

 defecte majore (DM)

 defecte minore (Dm)
Repartitia de tipuri de defecte si componentele responsabile la intrerupatoare, sunt date in
tabelul de mai jos:

Tabelul 3.1. Repartiţia pe tipuri de defectări şi pe componente responsabile

17
 Intrerupatoarele automate se folosesc mai ales in urmatoarele situatii:
 ca intrerupatoare principale pentru protectia liniilor si a instalatiilor electrice ;
 ca aparate de conectare si protectie a unor consumatori importanti ;
 ca aparate normale de conectare, acolo unde acestea suporta vibratii si socuri mecanice
importante.
 Principiul mentinerii in pozitia "inchis " a intrerupatoarelor automate prin intermediul
unui mecanism cu zavor prezinta urmatoarele avantaje:
 posibilitatea obtinerii unor capacitati de rupere mari ;
 insensibilitate la variatiile de tensiune ale retelei ;economie de energie;
 posibilitatea de a se dimensiona electromagnetul mai economic ;rezistenta mult mai mare
la solicitari prin vibratii si socuri mecanice.
Folosirea zavorarii mecanice are insa si dezavantaje, cele mai importante fiind:
 frecventa de conectare permisa este foarte mica;
 aparatul are o constructie complicata, fiind in consecinta si relativ scump.

18
 Capitolul 4

NORME DE PROTECŢIA MUNCII ŞI PSI

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii de

trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către tot personalul
muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de munca sunt :
 Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele
electrice şi care se realizează prin :
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente electrice, la o
înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca înălţimea minimă la care se pozează
orice fel de conductor electric să fie de 4 m, la traversarea părţilor carosabile de 6 m, iar acolo
unde se manipulează materiale sau piese cu un gabarit mai mare această înălţime să depăşească
cu 2-2,5 m gabaritele respective ;
- izolarea electrică a conductoarelor ;

19
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ ;
- îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanţa impusă până la
elementele sub tensiune.
La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii :
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi a fixării sculei înainte de începerea lucrului ;
- evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a deplasării
muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei ;
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă în altul, pentru a
nu fi solicitat prin întindere sau răsucire ; unealta nu va fi purtată ţinându-se de acest cablu ;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile de depozitare a
materialelor (dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu
scânduri sau suspendare) ;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării motorului sau lăsarea fără
supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică ;
 Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea
electrocutării prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii :
principale şi auxiliare.

Mijloacele principale de protecţie constau din : tije electroizolante, cleşti izolanţi şi scule cu
mânere izolante. Izolaţia acestor mijloace suportă tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii
sigure ; cu ajutorul lor este permisă atingerea parţilor conducătoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protecţie constau din : echipament de protecţie (mănuşi, cizme, galoşi
electroizolanţi), covoraşe de cauciuc, platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din
porţelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza însa singure securitatea împotriva electrocutărilor.
Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate (stabilite prin
standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute şi cu plăcuţe etc.

20
Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se
apropie de punctele de lucru periculoase.
 Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a
unor scurgeri de curent periculoase.
Se aplică mai ales la instalaţiile electrice care funcţionează cu punctul neutru al sursei de
alimentare izolat faza de pământ. Întrerupătorul automat cu protecţie la curenţi de defect este
destinat prevenirii electrocutării prin atingere indirectă.
Menţionând faptul ca un curent de defect de 300-500 A poate deveni, în anumite condiţii, un
factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigură protecţia şi împotriva acestui pericol.
Întrerupătorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare termice,
electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.
 Izolarea suplimentară de protecţie constă în executarea unei izolări suplimentare faţă de
izolarea obişnuită de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile mecanice şi electrice
impuse izolării de lucru.
Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin :
- aplicarea unei izolări suplimentare între izolaţia obişnuită de lucru şi elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului ;
- aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric ;
- izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.

Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor.

În timpul exploatării maşinilor electrice, pe lângă pericolul electrocutării curentul electric

poate provoca incendii, datorită încălzirii aparatajului electric în timpul funcţionării, în timpul
scurtcircuitului sau suprasarcinilor. Arsurile electrice produse prin deranjamentele părţii electrice
pot provoca arsuri personalului sau pot determina aprinderea prafului aglomerat sau a
amestecului gazelor din atmosfera încăperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteilor şi a supraîncălzirii, trebuie
luate următoarele măsuri:

21
 - La regimul de funcţionare în plină sarcină, părţile motorului electric nu trebuie să se
încălzească până la o temperatură periculoasă (lagărele nu trebuie să depăşească temperatura de
80ºC).
- Părţile din clădiri şi părţile din utilaje care sunt expuse acţiunii arcului electric trebuie să
fie neinflamabile.
- Siguranţele, întrerupătoarele şi alte aparate asemănătoare, care în timpul exploatării pot
provoca întreruperea curentului electric, trebuie acoperite cu carcase.
- Părţile reostatelor şi ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul funcţionării trebuie
montate pe socluri izolate termic.
- Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acţionat cu motoare
electrice antiexplozive, iar instalaţiile şi aparatajul să fie în execuţie antiexplozivă.
- Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu, se recomandă ca lângă
maşinile-unelte (sau în secţii) să fie amplasate extinctoare cu CO2. Folosirea apei este interzisă
la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice, deoarece prezintă pericol de electrocutare şi
determină şi extinderea defecţiunii.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Bichir N - „Maşini, aparate, acţionări şi automatizări” Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-
a,Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1995
2.Mira N - „Instalaţii şi echipamente electrice” Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a,
Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1996;
3.Hortopan G - „Aparate electrice” Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1980;
4.Hortopan G - „Aparate electrice de joasă tensiune” Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 1969;
5. Suciu I - „Aparate electrice” Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1968;
6. Vasilievici A. - „Aparate şi echipamente electrice” Editura MS, Sibiu 1996;
http://eprofu.ro/ct/electric.html
http://tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Aux_Phare/Aux_2003/Electric/
http://tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Aux_Phare/Aux_2005/Electric/
http://tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Aux_Phare/Aux_2006/Electric/

23