Capitolul IV - Implicaţii ale legilor speciale asupra activităţii de

asigurare

Ceea ce trebuie să cunoască orice persoană care prestează orice tip de activitate pe
piața asigurărilor este că nu doar legislația specifică acestei piețe îi este opozabilă și trebuie
respectată, dar și un set de alte legi cu impact asupra activității desfășurate.

1. LEGISLAȚIA AFERENTĂ PROTECȚIEI CONSUMATORULUI

Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, aplicabilă conform art. 1 și
serviciilor financiare, stipulează dreptul consumatorilor de a fi informaţi complet, corect şi precis,
asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă
în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în
calitatea lor de consumatori. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între profesionişti şi consumatori, republicată, reiterează cele conținute de Codul Consumului și
dezvoltă sensul acestuia.

Drepturile fundamentale ale consumatorului:

 dreptul de a fi informat – obligația de a asigura cadrul legal necesar transparenței, de
a avea acces la informații de interes pentru adoptarea unei decizii raționale etc.
Libertatea de decizie este un drept fundamental care este influențată direct de calitatea
informațiilor primite (asimetria de informații).
 dreptul a-și cunoaște drepturile și obligațiile – obligația de a asigura o informare
dedicată consumatorilor și de a desfășura campanii de informare clare și formulate într-
un limbaj apropiat acestora (simplu și concis), în medii accesibile ușor, respectiv
campanii de educare a consumatorilor. Este important ca prețul să fie ferm și afișat
corect, anterior intrării într-o relație contractuală. În același timp, este dreptul
consumatorului de a fi exonerat de la plata serviciilor nesolicitate și neașteptate, precum
și de a primi despăgubiri pentru daunele provocate de serviciile neconforme față de
contract.
 dreptul de a negocia și a plăti un preț corect și de a putea compara prețurile între
ele – obligația de a asigura în permanență un control al prețurilor și al evoluției acestora,
astfel încât să nu fie permise situații de monopol sau cazuri de abuz, fraudă, lipsă de
transparență, practici incorecte sau neautorizate, publicitate înșelătoare ș.a.
 dreptul de a primi asistență – obligația de a asigura asistență consumatorilor printr-
un sistem accesibil acestora și lipsit de costuri.
 dreptul de a avea acces la petiționare și la un sistem de soluționare a disputelor –
obligația de a interveni și de a restabili situații de legalitate sau normalitate.

Apărarea drepturilor consumatorilor este un mecanism de reglare a economiei, generând o

creștere sănătoasă a cererii de servicii și produse. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)
are ca obiectiv legal protejarea drepturilor consumatorilor de servicii financiare și a stabilit diferite
competențe și instrumente specifice pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Autoritatea Națională
pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) completează cadrul instituțional pentru acele zone
legislative care nu intră în atribuțiile ASF.
 Indiferent de canalul de vânzare, de produsul sau serviciul oferit, de calitatea vânzătorului
(asigurător sau intermediar) sau de calitatea cumpărătorului, acestuia din urmă trebuie să i se
respecte drepturile sale, avându-se în vedere:
 să i se asigure servicii și produse conforme, care să nu afecteze interesele sale
economice,
 să i se respecte condiţiile prescrise sau declarate şi clauzele prevăzute în contracte,
 să i se acorde un tratament nediscriminatoriu și un acces neîngrădit la servicii,
 să i se asigure o informare corectă și completă.
Este important ca vânzătorul să se asigure de înțelegerea reală de către cumpărător atât a
produsului de asigurare, dar și a celorlalte condiții contractuale, care generează drepturi și obligații
pentru ambele părți. Deficitul de înțelegere conduce la un deficit de încredere și la un dezechilibru
al pieței. Există o serie de prevederi legale specifice pieței asigurărilor care stabilesc cu exactitate
care sunt informațiile ce trebuie transmise consumatorilor înaintea semnării unui contract de
asigurare, dar și la momentul semnării acestuia. ASF supraveghează inclusiv comportamentul și
interacțiunea directă a reprezentanților cu un potențial consumator. De asemenea, o societate, prin
propriul sistem de control intern, monitorizează astfel de interacțiuni cu potențialii clienți.

2. PROTECŢIA DATELOR PERSONALE

Odată cu dezvoltarea internetului și a mediului socio-economic a apărut și nevoia

individului de a-i fi protejate datele personale, nevoia de securitate. Dreptul persoanei de a-i fi
apărate datele care conduc la identificarea sa derivă din drepturile fundamentale ale omului.
În România, Constituția garantează dreptul la viaţa intimă, familială şi privată și precizează
obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti acest drept.
În aplicarea acestei prevederi și a actelor normative europene, Legea nr. 677/2001 pentru
protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date, cu modificările și completările ulterioare, are ca scop respectarea prevederilor
constituţionale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Datele cu caracter personal
sunt reprezentate de orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă,
respectiv o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la
un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
Conform acestei legi, datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să
fie:
 prelucrate cu bună-credinţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale;
 colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime;
 adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi
ulterior prelucrate;
 exacte şi, dacă este cazul, actualizate;
 stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata
necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate şi în care vor fi ulterior
prelucrate.
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
(ANSPDCP) este autoritatea publică cu atribuții referitoare la analiza notificărilor privind
prelucrarea datelor cu caracter personal, autorizarea prelucrărilor de date în situaţiile prevăzute de
lege și dispunerea de sancţiuni în cazul încălcării dispoziţiilor legale.
 Ca și intermediar de servicii financiare, pentru a prelucra datele cu caracter personal,
trebuie:
 obținut acordul persoanei vizate, în condițiile în care există un contract în care persoana
vizată este parte, dar și un interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt
dezvăluite datele, fără a prejudicia interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale
ale persoanei vizate;
 furnizate în mod obligatoriu consumatorului cel puțin: identitatea solicitantului de date,
scopul în care se face prelucrarea datelor, destinatarii sau categoriile de destinatari ai
datelor, caracterul obligatoriu al furnizării datelor, dacă este cazul, şi consecinţele
refuzului, drepturile prevăzute de lege pentru persoana vizată (acces, intervenţie asupra
datelor, opoziţie) şi modul de exercitare;
 să fie aplicate măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru protejarea datelor
împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau
accesului neautorizat sau oricărei alte forme de prelucrare ilegală.
Este important ca orice contract sau prezentare care conține o componentă de prelucrare a
datelor cu caracter personal să stipuleze în mod corect drepturile persoanei căreia îi sunt prelucrate
datele, dar și destinația acestora.

3. PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI A FINANŢARII

ACTELOR DE TERORISM

Globalizarea accentuată a pieţelor financiare a condus la adâncirea inter-

dependențelor între economiile naționale și la crearea unor rețele de conexiuni complexe. Urmare
a globalizării, una dintre consecințe a fost dezvoltarea unei economii mondiale inegal distribuită
și deci, crearea premiselor proliferării crimei organizate, traficului de droguri şi de persoane,
dezvoltarea crimei organizate transnaționale și a terorismului și creșterea volumului capitalurilor
obținute în urma acestor activități.
Spălarea banilor este un concept care se referă la operaţiunile de transformare a fondurilor
obţinute ilicit în disponibilităţi monetare de provenienţă aparent legală, urmărindu-se conversia
sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a acestora. De regulă,
în operațiunile de spălare a banilor se aplică principiul anonimatului, tranzacţia cu valori obţinute
din infracţiuni trebuind să fie asemănătoare altor tranzacţii legale, dar cu o viteză rapidă de
circulație a valorilor, pentru ca acestea să nu fie detectate. Complexitatea acestor operațiuni este
ridicată, determinată de împărţirea fondurilor în mai multe tranzacţii, realizate cu viteză și transferate
dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte ţări şi redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări.
Practica internațională relevă o serie de tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor, precum
supraevaluarea preţului bunurilor, tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale,
metoda împrumutului returnat, poliţele de asigurare (prin schimbări frecvente ale beneficiarilor,
plata unor prime mai mari decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie
făcută către o terţă persoană).
În operațiunile de finanțare a terorismului sursa de fonduri sau de finanțare este adesea
“legitimă”, scopul final nefiind, în mod obligatoriu, atragerea mai multor fonduri. Ca exemplu de
astfel de operațiune, putem aminti apelurile către comunitate, de a solicita și colecta fonduri în
diverse scopuri declarative, dar false (o metodă eficientă pentru strângerea de fonduri), urmând
ca banii colectați să fie redirecționați spre finanțarea unor acte de terorism, inclusiv terorism
economic.
 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) are în atribuții
prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism. În ceea ce privește piața
asigurărilor, ASF colectează informații cu privire la tranzacții suspecte și le transmite ONPCSB
spre analiză. Unele dintre instrumentele utilizate în aceste analize sunt rapoartele de tranzacții
suspecte, rapoartele privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită
minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro sau rapoartele pentru transferurile externe în
și din conturi pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro.
Societățile de asigurare au obligația de a institui proceduri interne privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, ASF monitorizând aplicarea și
respectarea acestora, dar și operaţiunile cu instrumente financiare efectuate de aceste entităţi, în
scopul de a identifica tranzacţiile suspecte.
Entităţile componente ale pieței asigurărilor trebuie să realizeze evaluarea continuă a
politicilor şi procedurilor interne, inclusiv actualizarea lor pentru a le adapta noilor cerinţe
legislative şi practicii, să identifice şi să urmărească riscuri de spălare a banilor şi finanţare a
terorismului proprii societății și să dezvolte un mecanism de identificare, verificare şi înregistrare
a clienţilor şi a beneficiarilor reali. Unul dintre instrumentele de identificare impuse de legislația
aplicabilă este acela al obligativității identificării și cunoașterii clientului și a beneficiarilor
contractului de asigurare, inclusiv prin verificarea identității acestora în conformitate cu lista
persoanelor suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, sau prin stabilirea sursei
veniturilor ș.a. Fiecare entitate autorizată pe piața financiară are obligația de a avea în structura sa
organizatorică o persoană responsabilă (ofițer de conformitate) cu aplicarea implementării
adecvate a politicilor si procedurilor interne emise în vederea aplicării normelor ASF referitoare
la prevenirea spălării banilor și finanțării actelor de terorism.

Exemple privind indicii de anomalie specifice activităţii de asigurare:

 folosirea la plata primelor pentru poliţele de asigurare a unor cecuri emise de terţe părţi,
neexistând vreo legătură aparentă între terţa parte şi client;
 semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţă de acelaşi tip, care
au beneficiari diferiţi;
 documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat care prezintă urme de fals;
 clientul solicită ca prima operaţiune să se realizeze prin intermediul unui cont deschis în
numele său la o instituţie de credit care nu este supusă unor cerinţe echivalente privind
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
 asigurarea unei locuințe împreună cu bunurile (bijuterii, blănuri, tablouri) pentru care
asiguratul nu are documente prin care să justifice proveniența, la o sumă foarte mare, urmată
de raportarea spargerii locuinței cu furtul bunurilor, după intrarea în valabilitate a poliței de
asigurare;
 persoane din lumea interlopă, care dețin SRL-uri ca asociat unic și solicită încheierea
asigurării de avarii și furt (cu valabilitate, atât în România, cât și în afara ei) pentru un număr
mare de autoturisme achiziționate în leasing, cu utilizatori diferiţi (persoane angajate în
cadrul societății);
 clienţi care semnează poliţe sau plătesc prime brokerilor în zone neuzuale, luând în
considerare zona de reşedinţă sau de desfăşurare a activităţii;
 încheierea unei asigurări de viață de către un cetățean român având ca beneficiar un cetățean
dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectul reglementărilor privind spălarea
banilor şi finanţarea terorismului;
 asigurarea unui transport de mărfuri al cărei beneficiar este o firmă de export dintr-o țară
dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectul reglementărilor privind spălarea
banilor şi finanţarea terorismului;
 asigurarea de risc financiar privind neplata ratelor unui credit luat de un IFN din România
care are printre acționarii săi o persoană fizică dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub
aspectul reglementărilor privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Fiecare membru al unei echipe dintr-o societate este responsabil de monitorizarea

respectării condițiilor legale și de aplicarea unei conduite corecte în raport cu terții, fie ei
consumatori, parteneri de afaceri, concurență sau autorități. Sistemele de control intern constituie
instrumente de sesizare și remediere a unor astfel de situații.
Nu în ultimul rând, este necesar a se reține că nu există nici o diferență din punct de vedere legal
între noul angajat în domeniu și cel care deține o experiență de muncă în respectivul domeniu, în
sensul că ambele persoane sunt responsabile în egală măsură de aplicarea cu strictețe a legii, de
identificarea celor mai bune practice în relația cu clienții, de respectarea drepturilor privind
procesarea datelor cu caracter personal sau de identificarea posibilelor cazuri de spălare de bani
și finanțare a terorismului.