1.Orasul Brugge (Belgia) face parte din
Dupa previziunile UNWTO cele mai
categoria.
b. oraselor flamande
2. Cele patru direcţii posibile ale modelului lui
Butler sunt:
a. declin, consolidare, stagnare şi regenerare
3. Rata de schimb este cea mai importantă
variabilă a competiţiei în cadrul modelelor:
a. WES şi Dwyer
4. Politica turismului este cea mai importantă
variabilă a competiţiei în cadrul modelelor:
d. WES şi Ritchie/Crouch
5. Planificarea strategică este cea mai
importantă variabilă a competiţiei în cadrul
modelelor:
d. Porter şi Ritchie/Crouch
6. Imaginea este cea mai importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
d. Bordas şi Ritchie/Crouch
7. Factorii ofertei sunt mai importantă variabilă
a competiţiei în cadrul modelelor:
d. Porter, WES şi Ritchie/Crouch
8. Factorii cererii sunt mai importantă variabilă
a competiţiei în cadrul modelelor:
d. Porter, WES şi Bordas
9. Clasificarea destinaţiilor turistice în maniera
clasică distinge destinaţii:
d. Clasice, naturale, pentru turismul de afaceri şi des
scurt sejur
10. Orașul de aur este supranumit orașul:
b. Praga
11. Care sunt cele patru stări pe care populaţia
locală le are faţă de turişti în conformitate cu
modelul Irridex al lui Doxey:
a. Apatie, supărare, antagonism şi euforie
12. Strategia competitivă generică a lui Porter se
bazează pe patru elemente:
d. Conducere prin costuri, diferenţiere, centrare pe
costuri şi centrare pe diferenţieri
13. „New Tourism” prin bune practici în
viziunea lui Poon consta in: pag.16 corect
d. flexibilitate, segmentare, integrare diagonală,
evoluţia turismului ca un sistem de creare a
bogăţiei.
14. Principiile de Strategii competitive Poon la
nivelul micro: pag.15corect
d. Puneţi mediul pe primul loc, Faceţi din turism
sectorul conducător , Întăriţi dezvoltarea canalelor
de distribuţie pe piaţă, Construiţi un sector privat
dinamic
15. Principiile succesului competitiv pentru
nivelul macro sunt: pag.15corect
d.Consumatorul trebuie să fie întotdeauna pe primul
loc, Fii un lider în calitate, Dezvoltă inovaţii
radicale, Întăreşte-ţi poziţia strategică.
16.
numeroase sosiri turistice vor fi in anul 2020 in
b. Rep. Chineza pag 29
17. Epoca celor 3S ....prin: pag.20 corect b.Sun,
Sand, Sea
18. Diferentele majore intre vechii turisti si noii
turisti in viziunea lui Poon sunt.pag.14
c. turism de grup-individual, avind-fiind, evada-
implinire
19. In viziunea celei de a VI Reuniuni a grupului
de experti pag. 9 corect
d.Luarea în considerare a percepţiei vizitatorilor şi
autohtonilor : Mobilizarea vizitatorilor şi
participanţilor locuitorilor Turismul ca activitatea
cea mai importantă
Număr suficient de infrastructuri turistice
20. Modelul turistic al lui Leiper cuprinde: pag.
23 corect
c. o regiune generatoare de turisti, o regiune de
destinatie a turistilor, o ruta
21. Avantajul competitiv importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Ritchie
22. Factorii macroeconomici importantă
variabilă a competiţiei în cadrul modelelor:
-WES
23. Axa de dezvoltare importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Poon
24. Alianța strategică importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Poon
24. Marketing importantă variabilă a competiţiei
în cadrul modelelor:
-Bordas
25. Inovația importantă variabilă a competiţiei
în cadrul modelelor:
-Porter, Poon
26. Atracțiile importantă variabilă a competiţiei
în cadrul modelelor:
-Ritchie/Crouch
27. Resursele umane importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Poon, Ritchie/Crouch
28. Preț importantă variabilă a competiţiei în
cadrul modelelor:
-Porter, WES, Dwyer, Bordas
29. Accesibilitatea importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Poon, WES, Bordas
30. Calitatea importantă variabilă a competiţiei
în cadrul modelelor:
-Porter, Poon,
31. Mediul importantă variabilă a competiţiei în
cadrul modelelor:
-Poon, Ritchie/Crouch
32. Destinație-orientare importantă variabilă a
competiţiei în cadrul modelelor:
-Porter, Poon, WES, Bordas, Ritchie/Crouch
Avantajul destinații turistice se bazează pe două
elemente determinante:
1. diversitatea ofertei prezente în teritoriul
vizat (resursele)
2. capacitatea de integrare a acestei
diversităţi în produsul destinaţie (teritoriul
construit)
Elementele principale din perspectiva destinaţiei
turistice sunt:
resursele naturale,
transportul accesibil,
serviciile attractive,
promovarea şi informarea”.
Destinația turistică:
- turistul ca subiect
- localnicii ca beneficiari
- intermediarul ca profitor. tout operatorul
Clasificarea destinaţiilor turistice de o manieră
clasicizantă implică:
- destinaţiile clasice
- destinaţii naturale
- destinaţii pentru turismul de afaceri
- destinaţii de scurt sejur
O sinteză a elementelor constitutive ale unei
destinaţii turistice distinge:
- elemente constitutive de bază
- elemente periferice naturale
- elemente periferice create:
Componentele unei destinaţii se împart în:
- punctele de atracţie de la destinaţie
- facilităţile şi serviciile de la destinaţie
- căile de acces către destinaţie şi imaginea
destinaţiei
Principalele domenii ale profilului destinaţiilor
ar fi :
Locul
Acesul
Infrastructuri de cazare şi restaurante
Fapte legate de turism
Climat
Geografie
Populaţie
Caracteristici turistice
Modelul Porter – Acest model include cele cinci
forţe ale competitivităţii (ameninţarea noilor veniţi,
puterea furnizorilor, puterea cumpărătorilor,
ameninţarea substituenţilor şi rivalitatea
competitivă) și inca s-a mai adaugat autorităţile
(locale, regionale, centrale).
Rolul noilor intraţi este major: diferenţierea
produselor, competiţia pe preţuri, atractivitatea
noilor destinaţii (în primul ciclu al produsului).
Puterea cumpărătorilor se remarcă prin câteva
caracteristici dominante:
- cumpărarea de mari volume prin comparaţie cu
oferta vânzătorilor
- standardizarea produsului (hotel all inclusive de
exemplu)
- partea dintr-un produs majoritară (cazare,
transport etc.)
- nivelul profitului mic
- dominanţa unui cvasi-monopol la vânzări (zboruri
charter faţă de cele de linie)
Puterea furnizorilor este prezentă în condiţiile
următoare:
- turismul nu este activitatea principală a serviciului
oferit
- dominaţia unui număr mic de companii
- produsul este diferenţiat şi permite costurile de
înlocuire
- produsul este elementul principal al
cumpărătorului (un zbor pentru tour-operator)
- costurile de înlocuire ale furnizorului sunt mari
Rivalitatea între firmele existente este prezentă
mai ales în condiţiile: unor evoluţii economice
stagnante, perisabilităţii produselor, unei clientele
mai puţin numeroasă, concentrării produsului pe o
singură piaţă etc.
1. Conducerea prin costuri – o firmă îşi propune
să devină producător low-cost. Avantajele de cost
sunt diverse şi depind de structura activităţilor
turistice. O firmă care se bazează pe low-cost
trebuie să găsească şi să exploateze toate sursele de
avantaj de cost.
2. Diferenţierea - strategia de diferenţiere
presupune că o firmă este unică în domeniul său pe
anumite segmente (activităţi), care sunt foarte
apreciate de către clientelă. Unicitatea este răsplătită
cu o primă de preţ.
3. Centrarea pe costuri – o firmă urmăreşte un
avantaj de cost în segmentul ţintă.
4. Centrarea pe diferenţieri - o firmă urmăreşte
diferenţierea în segmentul ţintă. Segmentele ţintă
sunt cumpărători cu nevoi neobişnuite (persoane cu
handicap, de exemplu).
Avantajul competitiv reprezintă un alt concept
elaborat de Porter în 1990 (figurile 3 şi 4). Conform
acestuia, avantajul competitiv al unei destinaţii
turistice provine dintr-un sistem dinamic format din
patru determinanţi („diamantul” lui Porter):
- starea factorilor sau poziţia destinaţiei privind
factorii de producţie necesari competiţiei turistice,
- condiţiile privind cererea sau natura cererii pentru
produse şi servicii turistice,
- activităţi / industrii în legătură sau care sprijină
activitatea turistică,
- structura pieţei, rivalităţile, organizarea şi strategia
sau condiţiile în care sunt guvernate (administrate)
destinaţiile turistice, felul cum se creează,
organizează şi manageriază companiile şi natura
rivalităţilor locale.
Structura pieţei, rivalităţile, orgnizarea şi
strategia acesteia includ:
- planul şi marketingul strategic
- structurarea pieţei după principiul competiţiei
- relaţia de parteneriat public-privat
- companii mari strategice (alianţe aeriene de tipul
Sky Team, Star Alliance etc.)
- calitatea managementului pentru firme şi destinaţii
- construirea imaginii şi organizarea alianţelor
strategice
Modelul Poon este o adaptare a modelului Porter,
într-o variantă mai critică. Diferenţierile faţă de
modelul lui Porter sunt la nivelul determinanţilor
avantajului competitiv naţional. De asemenea, este
făcută diferenţa dintre factorii generali şi cei
avansaţi/specializaţi. Aceştia din urmă sunt cei care
determină capacitatea de upgradare şi complexitate
a avantajului competitiv. Poon reface lanţul valorii
lui Porter, diversificându-l şi detailindu-l.
După Poon, pentru a câştiga o poziţie avantajoasă
în lanţul valoric sunt necesare: capacitatea de a
influenţa procesul de creare a bogaţiei (controlul
asupra informaţiei) şi crearea de alianţe strategice
(apropierea de consumator şi înţelegerea nevoilor
acestuia). Aceste condiţii s-au verificat în cazul
mondializării turismului şi a economiei în general.
Poon stabileşte punctul de vedere al "Old Turism"
şi "New Tourism" şi descrie constrângerile la nivel
mondial în domeniul turismului.
După Poon, evoluţia „New Tourism” prin bune
practici presupune patru elemente: flexibilitate,
segmentare, integrare diagonală, evoluţia turismului
ca un sistem de creare a bogăţiei.
Flexibilitatea se reflectă şi ea la patru niveluri:
- flexibilitate în organizare
- producţia şi distribuţia călătoriilor
- flexibilitate în alegerea, rezervarea, cumpărarea şi
plata vacanţelor
- flexibilitate în beneficiile consumului şi bucuriile
vacanţei.
Segmentarea este necesară în condiţiile în care
turismul de masă a „topit” diferitele servicii într-un
singur preţ fără a distinge separat ce presupune şi
cât costă fiecare activitate. Segmentarea vacanţei, a
produsului turistic în sine determină o flexibilitate
mai mare în alegere a consumatorului şi o mai bună
satisfacţie. Pe de altă parte şi piaţa turistică este tot
mai segmentată: turism special pentru homosexuali
şi lesbiene, vegetarieni, diferite sporturi, lună de
miere, congrese, afaceri etc.
Integrarea diagonală este rezultatul introducerii
noilor tehnologii şi constă în servicii complexe
oferite în pauşal pentru a reduce costurile.
Gestionarea acestora a fost posibilă tocmai datorită
utilizării computerului şi Internetului şi ar fi fost
imposibilă fără acestea.
Evoluţia turismului ca un sistem de creare a
bogăţiei este mai complexă dar vizibilă în cazul
ţărilor în care o parte importantă din PIB este dată
de către turism.
Modelul Bordas – conceput pentru destinațiile pe
termen lung: 1-valoarea percepută; 2-costul
perceput. Acesta are mai multe laturi: costurile
economice, eforturile fizice (timpul de accedere la
aeroport, de aşteptare în aeroport, stresul etc.),
costuri fiziologice (igienă, riscuri de toate tipurile),
dificultăţi de acces la informaţii etc.
trei dezavantaje importante ale acestui model:
-este un model cu o singură faţă sau orientat numai
spre cerere,
-este un concept brut fără nici o validare,
-unele variabile sunt dificil de cuantificat.
Modelul Ritchie şi Crouch - este determinat de:
avantajele comparative şi avantajele competitive.
Primul tip de avantaje (comparative) reflectă
resursele de la destinaţia turistică, furnizate, fie de
natură sau de societatea globală în cadrul căreia
destinaţia se află. Cel de-al doilea tip de avantaje
(competitive) sunt cele rezultate în urma desfăşurări
eficiente a resurselor (mentenanţă, creşterea şi
eficacitatea dezvoltării, eficienţă şi audit).
Rezumând, se poate concluziona că prin acest
model se urmăreşte modul cum destinaţia utilizează
resursele disponibile sau capacitatea destinaţiei de a
adăuga valoare la resursele disponibile.
Componentele modelului sunt:
- macro mediul
- micro mediul (competitiv)
- nucleul de resurse şi atractori
- suportul factorilor şi resurselor
- politica destinaţiei, planificare şi dezvoltare
(DPPD)
- managementul destinaţiei (DM)
- calificarea şi amplificarea determinanţilor.
Caracteristicile unei destinaţii turistice sunt
(Rotariu, 2009):
- complexitatea şi multidimensionalitatea
produsului turistic bazat pe varietatea naturală,
culturală şi socială a resurselor şi serviciilor
turistice:
- complementaritatea sau conflictualitatea cu alte
activităţi economice;
- prezenţa unei comunităţi gazdă care constituie
punctul principal de interes pentru localitate;
- influenţarea politicii turistice de către autorităţile
locale sau judeţene;
- prezenţa unui sector privat cu implicare activă în
managementul destinaţiei turistice.
Pentru distingerea turiştilor în funcţie de nevoile
individuale se deosebesc următoarele categorii:
- sport şi recreere
- cultură
- vizita la prieteni şi rude
- turismul de afaceri (vezi figura nr. 8 şi tabelul nr.
3.1. după Davidson)
- turismul de sănătate
- turismul religios
- excursiile de studii (din învăţământ)
Produsul turistic total este utilizat de literatura de
specialitate, fiind definit ca o combinaţie de servicii
de transport, cazare, suport (constituie suportul
vizitei, motivaţia de prelungire a acesteia) şi resurse
naturale, construite, socioculturale (constituie
atracţia incipientă pentru turişti).
Factorii care determină turistul să aleagă o
anumită destinaţie :
- evadarea dintr-un mediu perceput lumesc
(anomie)
- Explorarea şi evaluarea de sine (ego-accesoriu)
- Relaxare (anomie)
- Prestigiu (ego-accesoriu)
- Mai puţin constrânşi de comportament (ego-
accesoriu)
- Consolidarea relaţiilor de rudenie (anomie)
- Facilitarea interacţiunilor sociale (anomie)
Ciclul de viaţă al unei regiuni turistice
- etapa iniţială – în care turiştii sosesc în număr mic,
suportă toate inconvenientele (accesibilitate redusă,
facilităţi puţine etc.)
- în etapa a doua, destinaţia devine tot mai
cunoscută şi creşte accesibilitatea precum şi
promovarea acesteia
- în etapa a treia, deja se poate vorbi de turism de
masă
- în etapa a patra, se ajunge la saturaţie şi începe
declinul sau alte variante (revigorare, stagnare,
consolidare)
După Davidson, furnizarea serviciilor este asigurată
de trei tipuri de organizaţii, la care se mai poate
adăuga un al patrulea sector:
- sectorul non profit sau de voluntariat – include
activităţi social-turistice de tipul pelerinajelor,
manifestărilor culturale etc.
- Sectorul public – este determinant prin implicarea
autorităţilor locale, judeţene sau chiar naţionale în
organizarea şi finanţarea unor manifestări de tipul
festivalurilor, târguri etc.
- Sectorul privat – este cel mai bine structurat şi cu
o contribuţie determinantă în evoluţia fenomenului
turistic. Şi aici ierarhia este bine evidenţiată de la
unităţi locale şi până la întreprinderile
multinaţionale.
- Sectorul mixt – cel mai adesea public-privat este
tipul de colaborare cel mai benefic pentru o
economie locală însă depinde de funcţionarea
cadrului legislativ.