Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suicidul La Copii
Suicidul La Copii
Cei care vorbesc despre sinucidere nu recurg la ea. Mesajele de tipul “Mai bine mor …
” sau “Aş vrea să mor odată!” poate însemna faptul că o anumită situaţie este foarte
dramatică pentru copil sau adolescent. Este foarte important ca adultul să îl asculte pe
copil şi să încerce să comunice cât mai mult. Este greu să stabileşti gravitatea situaţiei.
Ignorarea acestor posibile semnale poate avea efecte dramatice. Studiile arată că
majoritatea copiilor şi adolescenţilor care s-au sinucis au vorbit despre moarte şi au făcut
afirmaţii despre dorinţa lor de a-şi pune capăt vieţii. Astfel că orice mesaj de acest gen
asociat cu alte modificări comportamentale trebuie să constituie un motiv pentru
acordarea unei atenţii deosebite copilului şi solicitarea ajutorului unui consilier sau
psiholog.
Cei care au tentative de suicid nu vor decât să atragă atenţia. Mulţi adulţi au
convingerea că suicidul la copiii şi adolescenţi este o formă de a atrage atenţia şi că în
realitate ei nu doresc să îşi ia viaţa. Orice tentativă de suicid este un semn alarmant al
unei probleme şi tratarea acesteia cu superficialitate este o gravă eroare care poate să îi
facă pe copii şi adolescenţi mai convinşi că nu sunt înţeleşi şi acceptaţi. În consecinţă ei
rămân la convingerea că suicidul este singura modalitate de a scăpa de disperarea şi lipsa
de speranţă resimţită.
Este suficient ca oamenii să vadă partea bună a vieţii şi se vor simţi mai bine . Pentru o
persoană care are intenţia de suicid această afirmaţie poate agrava situaţia şi duce la
accentuarea convingerii că ceea ce simte şi crede este inadecvat, fiind o formă de
invalidare. Copiii şi adolescenţii au dificultăţi în planificarea viitorului şi în înţelegerea
faptului că ne schimbăm în permanenţă modul de percepere a vieţii datorită experienţele
pe care le avem zilnic. A-i spune unui copil sau adolescent că “mâine lucrurile vor arăta
altfel” nu face decât să-i adâncească sentimentul de izolare şi însingurare. În aceste
momente ei nu se pot gândi la viitor, ci doar la prezent.
Cei care se sinucid sunt bolnavi psihici. La fel ca şi în cazul adulţilor, majoritatea
persoanelor cred că copiii şi adolescenţii care recurg la sinucidere sunt persoane cu
tulburări psihice grave. Studiile arată însă că procentul celor care se sinucid şi care au o
tulburare psihică este mult mai mic decât s-ar crede. Cauzele suicidului sunt complexe şi
mult diferite de percepţia obişnuită a oamenilor. Părinţii care au un copil ce a avut o
tentativă de suicid nu recunosc acest lucru mai ales datorită convingerilor eronate despre
suicid şi din teama stigmei sociale pe care o implică suicidul. Rolul şcolii şi al
programelor comunitare este foarte important în contracararea mesajelor neadecvate din
mass-media.
Când un copil sau adolescent cu depresie începe să se simtă mai bine înseamnă că
perioada de criză a trecut. Contrar părerilor comune, riscul suicidar la o persoană cu
depresie este mult mai mare în perioada în care este perceput de ceilalţi că este mai bine.
Tocmai în această perioadă copilul sau adolescentul dispune de energia necesară
planificării unui act suicidar. Găsirea acestei soluţii extreme îi face să se simtă mai bine şi
mai liniştiţi. Părinţii trebuie să fie atenţi la aceste semne care ar putea fi un indiciu fals de
recuperare.
IE: