Așa cum ne-a arătat această pericopă

evanghelică, suntem împreună astăzi în Duminica

Mironosițelor și a Dreptului Iosif din Arimateea. În
duminica oamenilor tandri, cum o numea frumos un
părinte, a celor cu grijă de Hristos ca nimeni alții.
Iubindu-l din viață, se vădesc a fi cei care Îl însoțesc
cu această dragoste și în moarte. Și dincolo de ea.
Cât de minunat au împlinit oamenii aceștia adâncul
de adevăr din mărețul gând al Sfântului Apostol
Pavel: „Dragostea nu cade niciodată!”.
În duminica aceasta, după cum și este numită, a
Mironosițelor, Biserica aduce un pios omagiu
femeilor mironosițe, cele dintâi vestitoare ale Învierii
Domnului. Știm din Sfintele Evanghelii că trupul
Domnului Iisus Hristos a fost înmormântat în grabă,
în ziua de vineri (pe care noi o numim acum a
Patimilor sau Vinerea Mare), ritualul ungerii, specific
iudeilor, nefăcându-se complet. Sâmbăta nu era
îngăduit a se face nicio lucrare care presupunea
efort fizic, legea iudaică fiind extrem de aspră în
această privință: nu era voie să se facă mai mult de
2000 de pași.
De aceea, abia a treia zi, duminica, întâia zi a
săptămânii, femeile au mers la mormânt spre a
împlini cele cuvenite pentru ungere. Știm cu toții care
a fost urmarea: au găsit mormântul gol! Domnul
înviase! Le-a vestit învierea și îngerul, dar și-au adus
aminte și de cuvintele Mântuitorului care spusese:
„După trei zile Mă voi scula!”. În căutarea Mortului lor
drag se întâlnesc cu Învierea Sa și apoi cu El,
Dumnezeul nostru Înviat. Lacrimile lor, ce se
amestecau cu mirul, sunt semn al suferinței pierderii
lui Dumnezeu Ce le regăsise sufletul și-l reașezase în
trupul lor păcătos, transfigurându-l prin puterea
dumnezeiască a iertării. Chiar dacă, cuprinse de
teamă, nu vor spune în primă fază nimic, astăzi știm
că ele îndeplinesc această Bunăvestire a Învierii și
vor spune Apostolilor taina. O știau deja spre seară
cei doi ucenici, Luca și Cleopa, în drum spre Emaus.
Astfel, aceste femei curajoase devin primele
vestitoare ale celei mai mari minuni din istoria
mântuirii: Învierea lui Hristos.
Ziua de astăzi are o semnificație deosebită și
pentru că ea ne arată că în Biserică învățăm credința
vie nu numai din învățătura Sfinților Apostoli care
este fundamentală pentru toți, ci învățăm și din pilda
vieții sfinților. Sfintele Femei Mironosițe sunt mari
dascăli ai Bisericii tocmai prin modul lor de a fi și de a
făptui, prin modul lor de a exprima legătura lor de
credință și curaj, de smerenie și prețuire față de
Mântuitorul Cel răstignit și înviat din morți.
Sfântul Ioan Gură de Aur compară curajul
femeilor mironosițe cu teama prea mare a Apostolilor.
Pe când ucenicii Apostoli erau adunați și încuiați în
casă de frica iudeilor, dis-de-dimineață, la revărsatul
zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și
Salomeea au cumpărat aromate sau miresme ca să
ungă trupul Mântuitorului după tradiția iudeilor.
Vedem astfel că în sufletul acestor femei, iubirea sau
prețuirea față de Hristos era mai tare decât teama de
primejdie, aveau un curaj deosebit, pe care în
dimineața Învierii nu l-au avut și Ucenicii.
Curajul acesta al Mironosițelor femei vine
tocmai din dragostea și respectul lor față de Hristos,
o dragoste și un respect care le-a întărit sufletește.
Când iubești pe cineva, când prețuiești pe cineva,
găsești și timpul necesar, și curajul necesar de a
înfrunta dificultăți și obstacole pentru a ajunge la
persoana iubită și prețuită. Prin această atitudine a
lor atât de evlavie, de respect, de prețuire, de
dragoste pentru Hristos, cât și prin faptul că au
crezut fără îndoială, fără a mai pune vreo întrebare
îngerului cu privire la modul învierii lui Hristos,
femeile mironosițe devin învățătoare ale Bisericii, ele
devin apostoli către Apostoli, după cum menționa
Preafericitul Părinte Daniel, într-un cuvânt de
învățătură la această Duminică. Îngerul le-a
binevestit lor, trimițându-le apoi să binevestească
ucenicilor Mântuitorului taina, adevărul și bucuria
Învierii lui Hristos.
După ce au auzit Evanghelia Învierii binevestită
de către înger și au crezut ceea ce îngerul le-a spus,
femeile mironosițe s-au împărtășit apoi cu bucurie de
prezența lui Hristos Cel răstignit și înviat, Care le-a
întâmpinat pe cale, zicându-le: „Bucurați-vă!”, iar ele
au căzut la picioarele Lui și le-au sărutat, așa cum ne
arată Sfântul Evanghelist Matei. Cine crede în Hristos
și Îl iubește, se întâlnește cu El. Întâlnirea aceasta cu
Hristos Cel înviat o trăim și noi când ne închinăm și
sărutăm icoana Învierii Sale din biserică, în fiecare
duminică, și când ne împărtășim cu El din Sfântul
Potir, apropiindu-ne cu frică de Dumnezeu, cu
credință și dragoste, și repetând astfel gestul acestor
mărturisitoare ale Învierii lui Hristos.
Femeile mironosițe sunt astăzi o icoană luminoasă
pentru toate femeile credincioase, de aceea Biserica
a hotărât prin Sfântul Sinod ca în Duminica aceasta a
Mironosițelor să prăznuim Duminica Femeii Creștine.
Zi în care Biserica aduce omagiu de recunoștință
tuturor femeilor care prin credința, curajul și
jertfelnicia lor au devenit mucenițe, mărturisind pe
Hristos Cel răstignit și înviat, au devenit cuvioase
maici din mănăstiri și harnice mame creștine din
familie, care au dat naștere copiilor și i-au crescut în
credință, binevestind în casă, în familie, că Hristos
Cel răstignit și înviat, adesea, în mod neașteptat, Se
întâlnește cu noi și devine viața noastră.
Femeile mironosițe reprezintă și pe femeile care
arată milă față de cei îndoliați, față de cei întristați,
față de cei ce sunt în pragul stricăciunii vieții din
cauza păcatului și a morții. Cinstește, așadar,
Biserica o mulțime de femei credincioase care
veghează la căpătâiul bolnavilor în spitale, o mulțime
de profesoare de religie, o mulțime de asistente
medicale, de asistente sociale, o mulțime de creștine
care lucrează în instituții de cultură și de solidaritate
socială, purtând în sufletul lor și arătând în jurul lor
lumina și bucuria Învierii lui Hristos.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învățăm de la
femeile mironosițe curajul de a-L căuta pe Hristos,
credința puternică în Învierea Lui și bucuria de a ne
întâlni cu El aici, în Biserică, în fiecare duminică și
sărbătoare, spre slava lui Dumnezeu și spre a
noastră mântuire. Și astfel, cerând și mijlocirea
Sfintelor Mironosițe înaintea Tronului Sfintei Treimi,
să ne învrednicim și noi a-L mărturisi cu tărie pe
Hristos, precum ele pilduitor au făcut-o, strigând,
împreună cu ele, din toată ființa: Hristos a Înviat!