Sunteți pe pagina 1din 4

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și sfântă

învierea Ta o lăudăm și o slăvim!”


Cu bucurie am venit astăzi cu toții, să ne
adăpăm iată din această oază duhovnicească
rânduită de către Biserică în urcușul nostru spre
înviere copleșit de arșița păcatelor.
Evanghelia acestei Duminici a treia din Post ne
aduce înainte, iubiți credincioși, un tratament pentru
suflet. După cum se și numește, Duminica Crucii, ea
prescrie crucea, acest mijloc amar de vindecare,
oricui dorește să se vindece de moarte.
Mântuitorul spune: „Oricine voiește să vină după
Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi
urmeze Mie”. Nu-i trimite pe oameni s-o apuce înainte
la cruce, ci îi cheamă să vină după El, pentru că El a
dus mai întâi Crucea. Nu-i silește pe oameni, nu le
strivește libertatea, ci îi învață și îi cheamă să le dea
acest leac, a cărui amărăciune însă nu o ascunde
Hristos, El Însuși fiind cel dintâi Care l-a luat, Care l-a
băut.
De bunăvoie s-a îmbolnăvit omul de păcat, de
bunăvoie se vă și tămădui. Adam, primul om, s-a
lepădat și el de sine când a căzut în păcat, dar s-a
lepădat de sinele său adevărat. Cerând omului să se
lepede de sine, Domnul nu caută decât ca omul să se
lepede de sinele cel mincinos. Știm că Adam s-a
lepădat de adevăr și s-a lipit de minciună, primind
ispita șarpelui. Acum, ce ne cere Hristos nouă,
urmașilor lui Adam? Să ne lepădăm de minciună și
să ne lipim iarăși de adevărul de la care am căzut.
A ne lepăda de noi înșine aceasta înseamnă,
așadar: a ne lepăda de ființa înșelătoare care s-a
așezat peste noi în locul ființei noastre dăruite de
Dumnezeu. A ne lepăda de legătura cu pământul care
a acoperit partea duhovnicească din noi, și de patimile
care au luat locul faptelor bune. Cu câtă anevoie se
leapădă omul de obiceiurile rele, de această „a doua
natură” a sa care nu este cea zidită de Dumnezeu, ci o
îngrămădire de iluzii și amăgiri împietrite înăuntrul
nostru.
„Ia-ți crucea”, ne spune apoi Mântuitorul. Dar ce
înseamnă aceasta? Înseamnă, iubiți credincioși, așa
cum ne învață un mare Sfânt al Serbiei, Sfântul
Nicolae Velimirovici, să primești de bunăvoie, din
mâna Proniei cerești, orice mijloc de lecuire care ți se
întinde, oricât ar fi de amar. Se abat asupra ta
nenorociri? Fii ascultător ca Noe. Ți se cere jertfă?
Lasă-te în mâna lui Dumnezeu cu credința lui Avraam
când mergea să își jertfească fiul. Ți-ai pierdut
averea? Ți-au murit pe neașteptate copiii? Îndură
acestea alipindu-te de Dumnezeu în inima ta, ca
dreptul Iov. Prietenii îți întorc spatele, ești înconjurat
de dușmani? Rabdă fără să cârtești, cu credința că
ajutorul lui Dumnezeu este aproape, așa cum făceau
Sfinții Apostoli. Ești osândit la moarte pentru Hristos?
Mulțumește lui Dumnezeu pentru asemenea cinste,
ca miile și miile de mucenici.
Mântuitorul cere de la noi o răstignire, însă pe
cea a omului vechi, a omului țesut din obiceiuri rele, a
omului aflat în slujba păcatului. Și astfel, prin această
răstignire, omul vechi, care e ca o fiară pătimașă în
noi, este dus la moarte, iar omul nou, cel zidit după
chipul lui Dumnezeu, cel nemuritor, este adus la
viață.
Grea este crucea pentru omul vechi, omul doar
al simțurilor trupești, e grea pentru trupul robit de
patimi și pofte, dar ușoară pentru omul duhovnicesc,
care se laudă tocmai în crucea lui Hristos și în crucea
personală pe care o duce de dragul Lui, de dragul
Mântuitorului său.
Mare este mângâierea noastră că Domnul ne
cheamă să venim după El. „Să vină după Mine”,
spune celui care s-a lepădat de sine și și-a luat
crucea. Atât este de slab și neputincios neamul
omenesc, încât nici cea mai ușoară cruce n-ar putea-
o duce cel mai voinic om fără ajutorul cerului. Vedem
cum se deznădăjduiesc necredincioșii la cea mai
mică lovitură, cum ridică glasul și se plâng cerului și
pământului chiar și pentru cel mai mic neajuns. De
aceea ne cheamă Domnul, pentru că numai
urmându-I pe El vom putea și noi să ne ducem
crucea. La El vom afla putere, îndrăzneală și
mângâiere.
Hristos este sănătatea noastră în boală, tovarăș
în singurătate, bucurie în suferință, bogăție în lipsă.
Ne trebuie lumina lui Hristos în purtarea crucii
noastre personale, atât pentru a ne alina durerea, cât
și pentru a ne păstra nădejdea în zorii ce vor sa vină,
așa cum ne îngrijim pentru cei bolnavi să ardă o
lumânare, o candelă, la căpătâiul lor, tocmai pentru
ca privind lumina, să păstreze în inimă gândul la
Hristos, Lumina lumii.
Duminica aceasta a 3-a din Sfântul și Marele
Post, ne întinde oază de odihnă și răcoroasă umbră,
iubiți credincioși, cu o întreită închinare în fața Crucii.
Aceasta, prin frumoasa procesiune la care am luat cu
toții parte, când de viață Făcătoarea Cruce a
Domnului a fost scoasă din Altar, de pe Sfânta Masă,
de către preot și așezată în mijlocul bisericii,
înfățișând-o credincioșilor spre închinare și sărutare.
De ce această rânduială a Bisericii? Poate că ne
întrebăm. Tocmai pentru că ea, ca un minunat
pedagog pentru sufletul nostru, ne vine în ajutor nouă
tuturor, fiilor ei, care dorim și încercăm a străbate
acest urcuș spre Înviere și care, luptându-ne cu mult
pătimașul nostru trup și cu vrăjmașul diavol (care mai
ales în vremea Postului ne trimite săgeți aprinse în
trup), privind astfel la Cruce și închipuindu-ne viu
pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le-a
răbdat în Preacuratul Său Trup pentru a noastră
mântuire, să ne întărim astfel în lupta cu propriul trup,
cu patimile și cu poftele noastre, în această arenă a
Postului. Și nu vom avea părere de rău că ne
răstignim acest trup, ci vom lupta bărbătește cu
potrivnicul care ne războiește.
Să fie acest popas duhovnicesc al nostru în jurul
Sfintei Cruci, iubiți credincioși, momentul făgăduinței
noastre sau înnoirea acelei hotărâri pe care poate am
luat-o cândva, la o răscruce din viață, aceea de a
rămâne totdeauna alipiți de Crucea Mântuitorului,
fără a ne mai rușina de vestirea numelui lui Iisus în
mijlocul acestui veac păcătos. Și stând astfel lângă
Crucea Lui, să purtăm necontenit în mintea și în
inima noastră cutremurătoarele cuvinte ale
Mântuitorului: „Căci ce-i folosește omului să câștige
lumea întreagă dacă-și pierde sufletul?”. Amin!

S-ar putea să vă placă și