Cu fiecare an, praznicul Înălțării Domnului

actualizează adevărul de credință istorisit de Sfânta

Evanghelie, că după mărita Sa Înviere din morți,
Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut pe pământ
încă vreme de patruzeci de zile. În tot acest timp, El
S-a arătat de mai multe ori Apostolilor Săi, a mâncat
împreună cu ei și le-a vorbit despre Împărăția lui
Dumnezeu. Iar când s-au împlinit cele 40 de zile, iată
că Se înalță la Ceruri, întorcându-Se la dreapta Tatălui.
Înălțarea Mântuitorului la Ceruri, de unde S-a
pogorât la Întruparea Sa, poartă în Sine, iubiți
credincioși, trei pricini mântuitoare pentru noi,
oamenii. Întâi, pentru ca să ne trimită pe Duhul Sfânt;
(Așa cum El Însuși a spus în dumnezeiasca
Evanghelie: „Trebuie să Mă duc Eu, că de nu Mă voi
duce Eu la cer, nu va veni la voi Mângâietorul, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede” (Ioan 14, 26;
15, 26). A doua, ca să plinească rânduiala cea
pentru noi; (Dumnezeu Tatăl a trimis pe Mântuitorul
în lume pentru răscumpărarea ei. Această misiune
s-a împlinit, s-a încheiat astăzi. Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, s-a născut, s-a botezat, a
petrecut în taină 30 de ani, iar trei ani şi jumătate a
predicat Evanghelia. Pentru vindecarea noastră a
trebuit să sufere El răni şi cu rana Lui să vindece
rănile noastre cele sufleteşti. A primit mântuitoarele
Pătimiri, a murit, S-a îngropat și a înviat din morţi,
biruind moartea prin moartea Sa. Iar acum biruinţa
Lui se desăvârşeşte prin Înălţarea la Cer. A treia, ca
să ne înalţe pe noi din moarte la viaţă, din iad la rai,
din păcat la virtute. Să ne facă din oameni nu îngeri,
ci dumnezei după dar. Deci omul, fiind după chipul şi
asemănarea Lui, se înalţă cât îi este lui cu putinţă.
Psalmul 8, 4-5: „Ce este omul că-ţi aminteşti de el?
Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe
dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste
l-ai încununat pe el.” Dacă crede şi se înalţă pe
treptele urcuşului duhovnicesc, despre care v-am
amintit, se face şi el un dumnezeu după dar.
Textul Evangheliei de astăzi ne atrage atenția,
spre sfârșit, asupra a două precizări făcute de
evanghelistul Luca: în timp ce se înălța la cer,
Domnul îi binecuvânta... și ucenicii s-au întors în
Ierusalim cu bucurie mare.
Aceasta este ultima imagine rămasă în ochii
ucenicilor, aceea în care Hristos binecuvintează,
icoana aceasta fiind o expresie a iubirii lui
dumnezeiești față de lumea pentru care S-a întrupat,
S-a jertfit, a murit și a înviat. Prin gestul binecuvântării,
Mântuitorul confirmă propriile cuvinte: Eu sunt
Păstorul cel Bun, Voi sunteți prietenii Mei, și mai ales
Să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi.
Păstorul cel Bun, Dumnezeiescul Prieten, Izvor
de iubire și Modelul suprem al iubirii, nu Se putea
despărți altfel de ei ce L-au urmat, decât printr-un
astfel de dar: binecuvântarea. În acest fel, iată, de la
Înălțarea Lui la cer și până la a doua venire a Sa,
întreaga lume se poate bucura de binecuvântarea Lui.
Însă cum poate primi omul darurile
binecuvântării Domnului? Aici, în Casa Lui. Aici se
înnoiesc aceste daruri, la fiecare Sfântă Liturghie și la
celelalte slujbe pe care Biserica întemeiată de Hristos
le oferă credincioșilor. Ne amintim cum preotul, la
sfârșitul Sfintei Liturghii, binecuvântează poporul din
fața Sfintelor Uși rostind: „Binecuvântarea Domnului
peste voi toți, cu al Său har și cu a Sa iubire de
oameni”. Cine însă nu participă la această Cină
Împărătească, la Sfânta Liturghie, cine nu răspunde
chemării Împăratului Hristos la Ospățul Său, se
situează liber-consimțit și tragic în același timp în
afara binecuvântării Lui.
După ce Mântuitorul S-a înălțat la Cer, ne spune
Sfânta Evanghelie, ucenicii s-au întors în Ierusalim cu
bucurie mare, lucru poate de mirare pentru rațiunea
omenească. Se știe că, în mod normal, când te
desparți de cineva drag, verși lacrimi, ești trist, nu te
bucuri. De unde însă această bucurie a Apostolilor?
Din două motive, iubiți credincioși: 1. Pentru că au
primit binecuvântarea lui Hristos; 2. pentru că le-a
promis că le va trimite în curând pe Preasfântul Duh”.
Praznicul de astăzi revarsă așadar peste
oamenii cei cucernici binecuvântare și bucurie. Așa
trebuie să ni-L imaginăm pe Hristos în mintea și în
sufletul nostru, cum este zugrăvit și în icoane:
binecuvântând și izvorând bucurie. La fel cum marele
Apostol Pavel îndeamnă în Epistola către Filipeni:
„Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic
bucurați-vă!”, cu aceste simțăminte să rostim și noi cu
toții, unii către alții: „Hristos S-a înălțat, bucurați-vă!”.
Biserica a rânduit ca această zi să fie și un prilej
de pomenire a tuturor Eroilor neamului românesc.
Aproape un milion de soldați și oameni de rând au
pierit în războaiele ce au cutremurat începutul
secolului trecut, dar jertfa acestora a fost și este
asemănată martiriului creștin, după cuvintele
Mântuitorului, redactate de Sfântul Apostol Ioan: „Mai
mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca
sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi”. Noi știm
că iubirea e mai tare decât moartea, de aceea cultul
eroilor, adică pomenirea din generație în generație a
celor care și-au jertfit viața pentru apărarea credinței
ortodoxe și a patriei, este o adevărată cultură a
sufletului românesc.
Poate v-ați întrebat vreodată: de ce se face
pomenirea Eroilor în ziua de Înălțare? „În Biserica
românească, spune pr. prof. Ene Braniște, se face
pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor
morți pe câmpurile de luptă, în Joia Înălțării Domnului,
pentru ca sufletele celor care s-au jertfit pentru patria
lor să se înalte, cu Domnul, în slava cerească”.
Aducând acest omagiu și prinos de rugăciune
celor ce ne-au prilejuit libertatea de acum, să avem
pururea în urechile minții și ale inimii noastre
Condacul Praznicului de astăzi, pe care l-am auzit
mai înainte cântându-se la strană, după ieșirea cu
Sfânta Evanghelie: „Plinind rânduiala cea pentru noi
și pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești,
Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul
nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărțit; ci,
rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe
Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră.”
Să ne îndreptăm inimile către El, iubiți credincioși,
pentru ca și pe noi, împreună cu Sfinții Săi, să ne
înalțe după El la Ceruri. Amin!