Fișa de identificare a factorilor de risc SSM

și ce erori frecvente apar în practică

Una dintre “cauzele profunde” ale leziunilor, bolilor și incidentelor la locul de muncă este
omisiunea de a identifica sau de a recunoaște pericolele prezente sau care ar fi putut fi
anticipate. Un aspect important al oricărei activități de prevenire și protecție în vederea
asigurării sănătății și securității la locul de muncă a angajaților îl constituie un proces proactiv
și continuu de identificare și evaluare a riscurilor și erorilor frecvente care apar în practică.

Pentru identificarea și evaluarea riscurilor, angajatorii și lucrătorii ar trebui:

– să identifice și să revizuiască informații despre pericolele care sunt sau care ar putea fi
prezente la locul de muncă;

– să efectueze inspecții inițiale și periodice la locul de muncă pentru a identifica pericolele noi
sau recurente;

– să investigheze leziunile, bolile, incidentele și situațiile de urgență pentru a determina

pericolele care stau la baza acestora, cauzele acestora și deficiențele programului de sănătate
și securitatea muncii.

– să grupeze incidente similare și să identifice tendințele privind leziunile, bolile și pericolele

raportate;

– să ia în considerare pericolele asociate situațiilor de urgență sau situațiilor neobișnuite;

– să determine severitatea și probabilitatea incidentelor care ar putea rezulta pentru fiecare

pericol identificat și să utilizeze aceste informații pentru a acorda prioritate acțiunilor
corective.

De asemenea, conform Hotărârii de Guvern 1425 din 2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319 din
2006, art. 18 alin (1), în cazul în care firma are între 50 și 249 de lucrători, angajatorul trebuie
să desemneze unul sau mai mulți lucratori ori să organizeze unul sau mai multe servicii
interne de prevenire și protecție.

Alin. (2) din același articol stipulează că în cazul întreprinderilor și/sau unităților prevăzute la
alin. (1) care desfășoară activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să
organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție, iar alin. (3)
menționează că în cazul în care lucrătorii desemnați, serviciile interne de prevenire și
protecție nu au capacitățile și aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităților de
prevenire și protecție prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe
pentru acele activități de prevenire și protecție pe care nu le poate desfășura cu personalul
propriu.

Potrivit art. 20 alin (1) desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de

activitățile de prevenire și protecție se face prin decizie scrisă a angajatorului.
 

Alin. (2) din același articol stipulează că angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul
lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă.

Alin (3) prevede că angajatorul va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și

protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate sa
le efectueze.

Așadar, după cum se poate observa, persoana care se va ocupa de SSM poate fi desemnată
dintre salariații angajați cu normă întreagă. Potrivit prevederilor legale, aceasta va trebui să
îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, prin
decizia scrisă a angajatorului, iar activitățile de prevenire și protecție desfășurate vor fi
consemnate în fișa de post a acestuia.

Art. 8 alin. (6) din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă stipulează că
lucrătorii desemnați trebuie să aibă, în principal, atribuții privind securitatea și sănătatea în
muncă și, cel mult, atribuții complementare, însă nu precizează ce reprezintă aceste activități
complementare.

Condițiile legale privind întocmirea fișelor de identificare a factorilor de risc profesional sunt
prevăzute în HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, cu modificările și
completările ulterioare.

Potrivit art. 8 alin (1) din această HG, serviciile medicale profilactice prin care se asigură
supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de
adaptare, periodic, la reluarea activității și promovarea sănătății la locul de muncă.

Examinările medicale profilactice se efectuează ținând cont de fișa de identificare a factorilor

de risc profesional, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3. Aceasta trebuie completată în
mod obligatoriu la toate rubricile și semnată de către angajator.

Potrivit art. 37 din HG , cu modificarile si completarile ulterioare, dosarul medical şi fişa de

expunere la riscuri profesionale se păstrează la structura de medicina muncii unde s-au
efectuat examenele medicale de angajare şi examenul medical periodic.

Dosarele medicale trebuie păstrate la structurile de medicina muncii cel puțin 40 de ani de la
încetarea expunerii, în cazul expunerii profesionale la agenți cancerigeni sau mutageni la locul
de muncă.

Art. 41 din această HG prevede că la schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului
i se vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său medical şi ale fişei de expunere la riscuri
profesionale, pentru a fi predate la structura de medicina muncii a unității respective.

Erori comune în identificarea factorilor de risc SSM

– Implicarea oamenilor nepotriviți în identificarea riscurilor, care nu au pregătirea și

experiența necesare;

– Confundarea noțiunii de risc cu cea de pericol;

– Identificarea și evaluarea riscului fără a se ține seama de toate informațiile relevante;

– Neluarea în considerare a pericolelor pe termen lung pentru sănătate;

– Neluarea în considerare a unor grupuri de persoane care pot fi în mod deosebit expuse
riscului;

– Lipsa priorităților în alocarea resurselor pentru luarea măsurilor de prevenire și protecție;

–Neînțelegerea diferenței dintre identificarea riscurilor pentru efectuarea controlului medical

și evaluarea riscurilor necesară întocmirii Planului de prevenire și protecție;

Exemplu:

– Pentru activitatea de birou, nu vom bifa riscul de electrosecuritate pe fișa de identificare

riscuri pentru efectuarea controlului medical. Acesta se va bifa pentru electricieni sau alte
meserii care implică utilizarea energiei electrice și lucrul la înălțime. Testele medicale,
analizele și consultația medicală de medicina muncii vor ține seama de aceste particularități
specifice acestor meserii periculoase.

– Pentru aceiași activitate de birou, în cadrul lucrării de evaluare a riscurilor, vom lua în
seamă existența pericolului de electrocutare, îl vom identifica și evalua corespunzător, chiar
dacă lucrătorii nu sunt electricieni. Aici scopul este de a elabora planul de prevenire și
protecție care poate include măsuri tehnice cum ar fi: achiziționarea de echipamente de muncă
certificate SSM, efectuarea verificărilor de securitate a instalațiilor electrice (verificările
PRAM), protejarea cu riglete ca cordoanelor electrice situate la nivelul pavimentului, fixare
prizelor desprinse din perete, etc. Este limpede că pentru acești lucrători nu sunt necesare
examinări specifice electricienilor, de aceia nu se va bifa riscul de electrocutare în fișa de
identificare a riscurilor pentru controlul medical.

În practică însă persoane nepregătite sau în grabă comit astfel de greșeli neținând seama de
scopul acțiunii de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire
profesională.