Un g�nd de iarna

C�nd primele ninsori or sa se cearna,

Atunci va fi mai greu de cei plecati,
Atunci sa c�nti peste al vietii zat,
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

Prin lume numai oameni de zapada,

Un foc din vatra st�nilor sa smulgi,
Si, cu puterea disperarii dulci,
Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

Se vor asterne �ntre noi vecernii,

Din clopote cadea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosa, sa apari
La marile instante ale iernii.

Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,

Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.