Vasile Voiculescu

Doamne

�n v�rful copacului Tau sunt o floare...

Pe cea mai �nalta ramura a lumii
Ma leagan �n talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas �n temnita humii,
Ci sloboda, spre cer, �nfloritoare
Inima mea nu mai �nt�rz�ie:
Zbucneste afara �n limpezi petale
Sa lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburatoarelor �mparatiei Tale.
Petala mi-e cu aripa ruda,
Miresme, c�ntec gata sa s-auda.
Z�mbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfla �n ele
Paunii noptii cu cozile-n stele.
...Scuturati-ma v�nturi mladii ori haine,
Singura moartea e o dincolo de fire
Prapastie cu ad�nc de fericire.
Furtuna extazului ma va urca, poate,
Peste vamile si stavilele toate,
�ntr-o pala de parfum, Doamne, p�na la Tine,
Cerul arunce-mi �napoi jos ruina.
Floarea cazuta din �mparatie
A vazut Cerul si a sarutat Lumina.