INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ

CATEDRA PEDAGOGIE ȘI PSIHOLOGIE

Test pentru cursul

PSIHOLOGIA SOCIALĂ

Instrucţiuni: Stimați studenți! Testul constă din 50 întrebări. Citiţi cu

atenţie fiecare item. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Testul este cu
răspunsuri multiple și unice.
Pentru rezolvarea acestui test, aveți la dispoziție 120 minute și 3 încercări.

Evaluare
Nr. Număr de întrebări Nota
1. 45 - 41 10
2. 40 - 35 9
3. 34 - 30 8
4. 29 - 25 7
5. 24 - 20 6
6. 19 - 15 5
7. 14 - 10 4

Vă dorim succes!!!
1. Grupul social constituie:
a) un ansamblu mai mult sau mai puţin numeros de persoane
b) două sau mai multe persoane aflate laolaltă
c) oamenii din metrou sau în autobuz
d) dacă suntem alături de alte persoane

2. Putem vorbi de existenţa unui grup doar în cazul în care:

a) persoanele interacţionează şi au în acelaşi timp sentimentul de
apartenenţă la grup aşa-numitul „sentiment de noi”
b) ansambluri de persoane diferite ca mărime
c) formaţiunilor sociale
d) indivizii interacţionează direct pe baza unor reguli acceptate

3. Din numărul membrilor care le compun, se face o distincţie conceptuală

şi metodologică între grupurile:
a) Secundare
b) Mulţimile
c) Terţiare
d) Specifice
e) Primare

4. Microgrupurile sociale prezintă următoarele caracteristici:

a) un număr redus de membri
b) relaţii afective intime şi nemijlocite
c) inexistenţa unor scopuri şi valori comune
d) strânsă interdependenţă a membrilor
e) diferenţierea rolurilor

5. Accentuând asupra importanţei sociale, a interacţiunii dintre oameni,

grupul este definit ca „doi sau mai mulţi indivizi care se influenţează
unul pe altul în timpul interacţiunii” – definiție ce îi aparține lui:
a) Homans,1950
b) Zander, 1968
c) Forsyth, 1989
d) Brown, 1988

2
6. Când se analizează grupurile umane sociologia utilizează termeni
consacraţi:
a) „solidaritatea”
b) „atracţia”
c) „simpatia”
d) „socialitatea”
e) „satisfacerea nevoilor emoţionale”
f) „sociabilitatea”
7. După modul cum se formează, grupurile pot fi:
a) artificiale
b) spontane
c) naturale
d) stabile
e) flexibile între viitorii membri.

8. Cooley distinge patru tipuri de grupuri primare naturale cu caracter

universal în istoria umanităţii:
a) grupul de joc al copiilor
b) comunitatea de bătrâni
c) comunităţi rurale
d) grupul de vecinătate
e) locuitori din aceeaşi zonă
f) familia

9. În funcţie de natura activităţii desfăşurate (tipul sarcinii) deosebim

grupuri:
a) de creaţie, de discuţie
b) de petrecere a timpului liber
c) socioafective
d) comunicaţionale
e) şcolare, de muncă
f) de influenţă
g) militare, sportive

3
10. În funcţie de raporturile existente între membri şi grupuri, acestea pot
fi de:
a) apartenenţă
b) participare psihologică
c) structurare a unor relaţii intime
d) referinţă
e) ordin informal
f) presiune

11. Există două reguli de prudenţă elementare când analizăm natura

funcţională a grupului:
a) analiza funcţiilor grupului
b) nevoia de dominare
c) originea înfiinţării
d) nevoile apărute sau mărturisite ale membrilor grupului
e) nevoile pe care le satisface în prezent un grup

12. Principalele funcţii psihologice pe care grupul le îndeplineşte:

a) funcţia de satisfacere diferenţiată
b) funcţia de durabilitate a grupului
c) funcţia de integrare socială şi de dominare
d) funcţia de coeziunii
e) funcţia de cerinţe şi aspiraţii
f) forţa de creare a noilor trebuinţe

13. Statutul defineşte caracteristicile unei poziţii ocupate în cadrul unei

structuri sociale:
a) funcţii, drepturi şi îndatoriri
b) modele comportamentale, valori și atitudini
c) grup, organizaţie sau instituţie
d) poziţie pe care o ocupă în viaţa socială

4
 Clasificarea statutelor se poate face pe baza mai multor criterii:
a) După modul cum au fost obţinute de persoană
b) După complexitate
c) După origine
d) După durată
e) După localizare
f) După natura instanţei care le instituie

14. Statutele pot fi:

a) Temporare
b) Profesate
c) Asigurate
d) Permanente

15. Rolul desemnează:

a) aspectul dinamic şi particularizat al comportamentului persoanei
b) aspectul static al personalității
c) sinteză a factorilor de personalitate
d) un joc social dialectic
e) asumarea unui rol

17. Rolurile îndeplinesc două funcţii principale:

a) reglează raporturile sociale
b) modelează reţeaua de relaţii
c) intermediază normele sociale
d) determină puterea între membrii grupurilor sociale
e) asigură integrarea personalităţii

18. În forma sa primordială, interacţiunea psihosocială se realizează în:

a) gândirea întemeietorului raţionalismului german
b) deosebirea dintre eul personal şi eul social
c) cadrul relaţiilor interpersonale
d) abordările conceptuale similare
e) toate ideile sunt corecte

19. Relaţiile interpersonale se caracterizează prin:

5
 a) conştiinţa relaţiei
b) elementele mediului comun
c) comportamentul fiecărui participant
d) reciprocitate
e) stimul pentru reglarea reciprocă

20. Schutz găseşte trei aspecte ale trebuinţei de relaţionare:

a) trebuinţa de incluziune
b) nevoia de afecţiune
c) succesiuni complexe de relaţii interpersonale
d) dimensiuni dinamice de cauzalitate structurală
e) nevoia de control
f) condiţionare reciprocă.

21. Relaţia interpersonală este în primul rând o relaţie:

a) interpsihologică
b) reciprocă
c) simetrică
d) semnificativă
e) directă
f) conştientă

22. Fiecare dintre subiecţi acţionează asupra celuilalt, iar reacţia acestuia este
condiţionată de situaţia creată. Este vorba de o interinfluenţare reciprocă,
conştientă şi motivată, reglată de factori:
a) psiho-individuali
b) de producţie
c) juridici
d) instituţionali
e) socioculturali
f) divini
g) psihosociali

6
23. Noţiunea de relaţie socială este strâns legată de cea de:
a) afiliaţie
b) fiinţă umană
c) interdependentă
d) membru al comunităţii
e) supravieţuirea speciei

24. Ataşamentul este definit ca o relaţie afectivă primară, care:

a) uneşte doi indivizi
b) promovează insecuritatea
c) explică necesitatea separării
d) satisface copilului toate trebuinţele fizice şi afective
e) analizează legăturile sociale profunde
f) apare ca o conduită interactivă

25. Socializarea este:

a) procesul interactiv de iniţiere, învăţare
b) procesul de integrare activă în viaţa socială
c) „o intrare în relaţia socială”
d) formarea unor capacităţi specifice de interacţiune adaptativă şi
dinamică individ – societate

26. În opinia lui W. Schutz, sociabilitatea (procesul socializării) are la

bază trei nevoi fundamentale ale subiectului:
a) Nevoia de integrare
b) Nevoia de abordare
c) Nevoia de modelare
d) Nevoia de afecţiune
e) Nevoia de context asigurat
f) Nevoia de control

7
27. Relaţiile bazate pe coordonarea eforturilor în vederea realizării urni
obiectiv comun se numesc relații de:
a) competiţie
b) conflict
c) acomodare
d) cooperare
e) asimilare
f) stratificare
g) alienare

28. Eul reprezintă:

a) structura centrală a personalităţii
b) acea parte centrală a personalităţii de care suntem imediat conştienţi
c) schemă non-cognitivă
d) concepţia despre alții
e) sentimentul identităţii, continuităţii şi unităţii propriei existenţe
f) un fenomen psihosocial

29. Definim percepţia socială ca:

a) proces de percepţie a obiectivelor sociale
b) non-estimarea aspectului fizionomiei exterioare
c) grup concret
d) comportament posibil
e) proces cognitiv realizat în cadrele experienţei sociale a individului

30. Particularităţile percepţiei sociale sunt următoarele:

a) caracterul activ al subiectului percepţiei sociale
b) motivaţia subiectului percepţiei sociale
c) acţiunile şi faptele persoanei
d) subiectul adoptă o atitudine concretă faţă de cei supuşi
autoobservării
e) caracterul integru al celor recepţionate

8
 31. Prin influenţă se înţelege:
a) fenomenul psihosocial
b) persoane, grupuri, organizaţii şi situaţii sociale.
c) modificarea sistemelor cognitiv-intelectuale, orientativ-atitudinale
d) comportamente care se produc ca rezultat al interacţiunii
e) caracteristici ale raportului dintre acţiune și retroacțiuni

32. Atitudinile evidenţiază:

a) relaţiile selective ale persoanei, grupurilor şi organizaţiilor cu
„obiectele sociale”
b) stadiile de dezvoltare a personalității
c) comportamentul asocial al persoanelor şi grupurilor sociale
d) structurile psihice şi psihosociale
e) mediului extern şi intern, selectivitate fundamentată axiologic,
cognitiv, afectiv şi motivaţional

33. În ceea ce priveşte capacitatea atitudinilor de a suscita intenţia de

implicare în acţiune, aceasta este condiţionată de trei factori:
a) aşteptările
b) dimensiunea praxiologică
c) capacitatea de implicare
d) presiunea socială
e) valoarea

34. Din perspectiva obiectivului vizat în mod conştient, sau atins spontan,
influenţa poate fi:
a) formativă
b) comparaţia socială
c) de adecvare socială
d) disonantă
e) cognitivă
f) sugestivă
g) manipulativă
h) persuasivă

35. Persuasiunea reprezintă:

9
 a) argumentaţie logică, susţinută afectiv şi motivaţional
b) neimpunerea unor idei, opinii, atitudini sau comportamente care
iniţial nu erau acceptate sau agreate de către cei vizaţi
c) modalitate organizată şi dirijată conştient de influenţare a unei
persoane sau grup
d) compararea raţională a opiniilor şi adoptarea unor noi concepţii
e) atitudinea care se dovedesc superioare, pe fondul respectării
dreptului la opţiune a interlocutorilor.

36. Manipularea este:

a) idei împotriva propriilor interese
b) acţiune de determinare a unui actor social de a gândi şi acţiona în
conformitate cu dorinţele şi interesele factorului de influenţă
c) un mesaj se particularizează după conţinut
d) forma de structurare a conţinutului
e) ponderea diferitelor elemente informaţionale, emoţionale,
motivaţionale

37. Dinamica interacţiunilor şi proceselor psihosociale se manifestă sub

forma unor fenomene care sunt specifice grupurilor sociale. Dintre acestea,
cele mai importante sunt următoarele:
a) presiunea spre conformism
b) particularităţile proceselor interacţionale
c) deviaţionismul
d) observația
e) viaţa de grup
f) coeziunea

38. Coeziunea ca fenomen psihosocial este rezultatul acţiunii a două

categorii de factori:
a) factorii intrinseci
b) factorii frenatori
c) factorii exemplari
d) factorii extrinseci
e) factorii analiști
39. Prin leadership se înţelege:
10
 a) ansamblul relaţiilor intra- şi intergrupale
b) prezența unei persoane care influenţează comportamentul de grup
c) asigurarea și menţinerea grupului ca sistem organizat
d) procesele şi fenomenele psihosociale
e) activitatea persoanei care dirijează, supraveghează şi controlează
activităţile

40. Leadership-ul implică trei aspecte esenţiale:

a) aspectul funcţional
b) aspectul aptitudinal
c) aspectul de control
d) aspectul de menţinere a grupului
e) aspectul de influenţe psihosociale
f) aspectul relaţional

41. Competiţia constituie:

a) formă complementară de comportament în raport cu cooperarea
b) activităţile desfăşurate de cele două părţi să se condiţioneze
nemijlocit
c) creşterea performanţelor
d) existenţa unui termen de comparaţie
e) performanţa celor din jur sau a concurenţilor

42. Efectele stilului de conducere asupra grupului

a) atitudinea faţă de lider
b) limbajul nonverbal
c) performanta
d) comunicarea eficientă
e) efecte nespecifice
f) farmecul personal
g) influențe sociale

43. C. Zamfir identifică - utilizând tehnica analizei factoriale analiza

stilului de conducere:
a) 8 factori
b) 5 factori
11
 c) 3 factori
d) 10 factori
e) 11 factori
f) 15 factori
g) 4 factori
h) 9 factori

44. Factorii determinanţi şi condiţionali ai comportamentelor prosociale:

a) psihosociali
b) educaționali
c) vocaționali
d) psihoindividuali
e) de mediu
f) conjunctural-situaţionali
g) combinate

45. Factorii determinanţi ai climatului psihosocial pot fi structuraţi pe şase

dimensiuni:
a) climat psihosocial
b) dimensiunea socioafectivă
c) motivaţional-atitudinală
d) cognitiv-axiologică
e) instrumental-executivă
f) proiectiv-anticipativă
g) structurală
46. Comportamentul prosocial implică mai multe forme:
a) altruismul
b) generozitatea
c) sacrificiul
d) dezinteresul
e) opţiune personală
f) impus

12
 47. A cui aparține definiția: atitudinea este „o predispoziţie mintală
dobândită, mai mult sau mai puţin durabilă, de a reacţiona într-un mod
caracteristic faţă de persoane, obiecte, situaţii, idei sau idealuri cu care
individul vine în contact”:
a) P. Iluţ
b) A. Gavriliuc
c) G. Allport
d) Al. Roşca
e) S. Chelcea
f) D. Katz

48. Caracteristicile principale ale atitudinii:

a) atitudinea este dobândită pe tot parcursul vieţii
b) atitudinea exteriorizează modelul sociocultural al personalităţii
c) atitudinea nu poate fi observată direct
d) atitudinea înseamnă evaluare, aprobare sau dezaprobare
e) atitudinea are caracter social

49. B. M. Smith, J. Brune şi R. W. White au identificat trei funcţii ale

atitudinilor care se pot manifesta concomitent sau separat:
a) cognitivă
b) de evaluare a obiectelor
c) de adaptare socială a individului
d) instrumentală
e) expresivă
f) de exteriorizare a trăirilor psihice
g) apărarea a eu-lui.

50. Există trei mari categorii de comportamente:

a) co-sociale
b) comunicaționale
c) antisociale
d) psihosociale
e) circulare
f) prosociale
Vă mulțumim pentru colaborare!
13