Sinele fals și rețelele sociale

„Sinele este ceva supus dezvoltării, el nu este de la naştere acolo, ci se naşte în procesul experienţei
sociale şi al activităţii, adică se dezvoltă înlăuntrul unui individ anume ca rezultat al relaţiei sale cu acest
proces considerat ca întreg şi cu alţi indivizi în cadrul aceluiaşi proces” (Mead, 1912).

Sinele real, din punct de vedere al teoriei relaţiilor obiectuale, este format din diferite imagini
intrapsihice ale sinelui și din asocierea acestuia cu acele imagini și potențialul de a acționa determinat de
imaginile respective. Imaginile sinelui real provin în mare parte din realitate şi prea puţin din fantezie.

Sinele fals însă, provine în mare parte din fantezii, iar motivele sale nu sunt acelea de a se confrunta cu
sarcini reale, ci de a implica defense fantasmice. Scopul sinelui fals nu este unul adaptativ, ci unul
defensiv, de protecţie împotriva sentimentelor dureroase. Mai exact, sinele fals nu este setat să
controleze realitatea, ci să evite sentimente dureroase, un scop ce este atins cu preţul lipsei acestui
control (Masterson, 1988). Comportarea în conformitate cu sinele adevărat tinde să aibă consecințe
pozitive.

Înainte ca maturitatea să fie atinsă, există o perioadă în adolescență în care individul are mai multe sine
posibile. Acestea sunt deosebit de sensibile la feedback (Markus și Nurius, 1986). Feedback-ul primit
construiește identitatea, în timpul interacțiunilor sociale, reflectând la evaluările altora
(Codey,1902;Goffman,1959; Mead,1934).

Teoria atașamentului spune că relațiile din copilăria timpurie ale sugarului cu principalul lui îngrijitor îi
influențează relațiile pe termen lung cu ceilalți. Această teorie indicând patru modele de atașament:
sigur, evitant, ambivalent/rezistent și dezorganizat. Aceste stiluri pot influența utilizarea mediului online
în diferite moduri, în special stilurile de atașament nesigur, anxios și evitant, pot fi asociate cu modurile
în care oamenii gestionează relațiile și interacționează. Oamenii care își prezintă adevăratul sine și care
sunt autentici în mediul online, tind să creeze relații oneste, mai sănătoase și mai lungi.

Într-un proces numit Joc de identitate, o persoană poate explora și adopta identități diferite de propria
identitate. Când decalajul este foarte mare între ceea ce este și ceea ce vrea să pară un individ, între
sinele real si sinele fals, duce la patologii psihologice . Astfel, individul adoptă o identitate falsă,
necesitând consiliere și tratament.

O mare parte din dezvoltarea socială și emoțională a generației de astăzi are loc pe internet și pe
telefoanele mobile. În mediul online se poate depista ușor comportamentul offline. Site-urile online aduc
o mulțime de beneficii în viețile copiilor și a adolescenților, acestea fiind: învățarea, schimbul de idei,
sporirea creativității, proiecte de caritate, îmbogățirea ideilor prin vizionarea podcasturilor și a
videoclipurilor, promovarea identității individuale.

Mediul online, de exemplu rețeaua de socializare Facebook, dă posibilitatea afișării imaginii pe care
individul și-o dorește și nu cea reală. Oamenii se prezintă de multe ori într-o manieră care nu este în
concordanță cu cine sunt cu adevărat, cu ceea ce cred și cu valorile pe care le au.

Realitatea virtuală le permite oamenilor să experimenteze realitatea alternativă, persoanele cu o stima

de sine scăzută prezentând o dependență mai mare de rețelele sociale. Stima de sine scăzută joacă în rol
important în menținerea activității sociale, deoarece persoanele anxioase social își creează în minte o
imagine negativă a spectrului lor văzut de către ceilalți. În anonimat din spatele unui avatar ideal,
inhibiția și anxietatea se reduc, iar auto exprimarea este facilitată.

Generațiile actuale de adolescenți au comunicarea pe internet ca parte integrată a educației lor, astfel
ei petrec mai mult timp online decât în viața reală, însă acestea folosite în exces cu implicare emoțională
atât pe timpul zilei cât și pe timpul nopții, afectează calitatea somnului, stima de sine, crește anxietatea și
depresia.

Concentrarea pe propria imagine prezentată pozitiv, are un efect benefic, în timp ce concentrarea pe
imaginea altora și compararea cu aceștia, are un efect negativ fiind de asemenea o latură negativă a
rețelelor sociale.

Un studiu realizat pe adulți a examinat sinele real, fals și ideal al acestora pe Facebook. Adulții în curs de
dezvoltare, cu stări de identitate coerente, au raportat că și-au prezentat într-o măsură mai mare sinele
real pe Facebook, față de cei cu un sentiment mai puțin coerent și cu stimă de sine mai scăzută, care au
prezentat într-o măsură mai mare falsul sine.

Alte trăsături majore de personalitate care au fost studiate în cercetările anterioare includ stima de
sine, narcisismul, conștiinciozitatea și singurătatea. Utilizatorii cu stima de sine scăzută și nivel ridicat de
narcisism, tind să petreacă mai mult timp pe Facebook și să posteze imagini auto-promoționale
îmbunătățite cu Photoshop. (Mehdizadeh, 2010)

Prin intermediul internetului copiii sunt mai aproape de ceilalți, se pot întâlni online în clase, pot face
teme împreună, însă documentarea părinților despre căutările online ale tinerilor este încurajată.
Inclusiv verificarea surselor din care copii și adolescenții își iau informațiile, deoarece hărțuirea
cibernetică, reprezintă unul dintre riscurile utilizării tinerilor a rețelelor sociale. Aceasta constă în
comunicarea informațiilor false, lipsa înțelegerii de confindențialitate online. Aceasta poate duce la
depresie, anxietate, izolare severă sau chiar la sinucidere.

Depresia Facebook este un fenomen care se dezvolta la tinerii care petrec prea mult timp pe rețelele
de socializare. Acceptarea și contactul cu semenii sunt activități necesare în viața unui adolescent, însă
intensitatea timpului petrecut online , poate declanșa depresia la unii dintre aceștia ( Davila, 909-924).
Asemenea depresiei offline, adolescenții caută ajutor și de cele mai multe ori ajung pe site-uri riscante
care promovează abuz de substanțe, practici sexuale sau comportamente distructive si auto distructive.

În concluzie, rețelele sociale alimentează dezvoltarea sinelui fals, individul dorindu-și să se afișeze în cea
mai buna formă gândită de el, chiar dacă asta înseamnă să mintă în legătura cu ceea ce este defapt în
realitate.