Curs 6

1. Pseudopesta aviară

Pseudopesta aviară sau Boala de Newcastle reprezintă una dintre cele mai grave
boli infecțioase și contagioase ale păsărilor provocand pierderi importante în efectivele de
păsări, indicele de mortalitate fiind de peste 90 % din efectiv.

 Este o boală extrem de contagioasă produsa de un Paramixovirus și caracterizată

din punt de vedere clinic prin tulburări repiratorii, digestive și nervoase și prin scăderea
producției de ouă cu 15 % dar și un procent de 5 % în plus de ouă de proastă calitate (ouă
cu coaja subțire); anatomopatologic se caracterizează prin leziuni hemoragice sau
hemoragico-necrotice, localizate cu în proventricul și intestin.

În țara noastra boala a fost semnalată pentru prima data în anul 1942 de Pop și col.
sub numele de Boala de Filaret, după care s-a extins în toată țara. În cea de-a doua
jumătate a secolului trecut Boala de Newcastle s-a afirmat ca cea mai gravă și păgubitoare
boală infecțioasă a păsărilor, ceea ce a determinat întreprinderea unui volum uriaș de
cercetari menite să contribuie, într-o primă fază, la limitarea pierderilor cauzate de BN și
în cele din urmă, la eradicarea bolii.

Răspândire și importanță

În prezent, Boala de Newcastle este răspândită pe toate continentele dar este mult
mai frecventă în Asia, Africa și America de Sud, în special în zonele, în care nu s-au putut
aplica programe riguroase de imunoprofilaxie. Datorită vaccinărilor permanente și
sistematice aplicate pe parcursul a mai bine de jumătate de secol, majoritatea țărilor
europene sunt la ora actuală indemne de pseudopestă, dar amenințarea pe care o
reprezintă această boală pentru avicultură rămâne cât se poate de serioasă și actuală, din
cauza ușurinței cu care se poate transmite la distanțe mari, a difuzabilității rapide și a
pierderilor excepțional de mari pe care Boala de Newcastle le poate produce.
 Din punct de vedere epidemiologic, Boala de Newcastle este considerată o epidemie,
dar în același timp trebuie luată în considerare și tendința sa de difuzare pandemică; fiind
o boală virală care se transmite ușor de la un efectiv la altul, mijloacele de pătrundere a
virusului într-o unitate avicolă sunt reprezentate de vehiculele contaminate, contactul cu
animalele salbatice, rozatoare sau furaje contaminate.

Pseudopesta aviară este considerata o zoonoză, întrucât destul de rar se poate

transmite la om, el fiind receptiv la infecția pseudopestoasă și reacționează fie prin
conjunctivite și fotofobie sau prin sindrom gripal însoțit de afecțiuni pulmonare. Se pare,
totuși, că infecția cu virusul Bolii de Newcastle nu apare la persoanele care au venit în
contact cu păsările bolnave de pseudopestă sau au consumat produse provenite de la
acestea, ci la persoanele care vin în contact cu carcasele, viscerele acestora, la vaccinatori si
la persoanele din laboratoarele care manipulează virusul Bolii de Newcastle.

Omul este receptiv chiar și față de tulpinile atenuate, vaccinale, fapt constatat în
mod sistematic la persoanele care vaccinează pentru prima data contra BN prin aerosoli,
fără folosirea echipamentului de protecție. Conjunctivita se instalează aproape constant
după 3-4 zile și debutează printr-o iritare locala, similară cu prezenta accidentală a
nisipului în sacul conjunctival. Evoluția este de cele mai multe ori benignă. Se mai pot
adăuga, eventual, cefalee și insomnie pasageră, cu vindecare spontană în 1-3 zile.

Etiologie

Agentul etiologic al Bolii de Newcastle este din fam. Paramyxoviridae, specia Avian
paramyxovirus 1, respectiv virusul bolii de Newcastle (VBN ) sau virusul paramyxo aviar.
Paramixovirusurile aviare conțin mai multe serotipuri denumite PMV-1 până la PMV-9.
Tulpinile de virus pseudopestos pot fi clasificate în 5 grupe pe baza semnelor clinice și
anume:

1.
1. Tulpini velogene viscerotrope - cu patogenitate ridicata ce dau leziuni
hemoragice intestinale
2. Tulpini velogene neurotrope - cu tulburări repiratorii și nervoase
 3. Tulpini mezogene - cu semne respiratorii, uneori semne nervoase și
mortalitate ridicată
4. Tulpini lentogene sau respiratorii - cu infecție respiratorie moderată sau
subclinică
5. Tulpini enteric asimptomatic - cu manifestări subclinice.

Caractere epizootologice

Apare si evoluează predominant la galinaceele de toate vârstele, sub forma de

epizootii pustiitoare, cu caracter septicemic.

Pot fi afectate majoritatea păsărilor de curte (găini și bibilici) urmând, în ordinea

sensibilității, fazanii, curcile și păunii.

Rațele, gâștele și lebedele nu sunt receptive în mod natural. Porumbeii domestici și

sălbatici, potârnichile se îmbolnăvesc sporadic, în zonele contaminate s-au izolat de la
grauri, vrăbii, ciori, coțofane și păsări migratoare.

Pseudopesta aviara apare, în principal, dacă există condiții precare de igienă și nu

se respectă măsurile de profilaxie generală.

Pseudopesta aviară diferă de gripa aviară (dar sub aspect clinic ele se aseamănă),
fiind cauzata de un alt virus.

Riscul cel mai mare de răspândire a pseudopestei aviare îl reprezintă păsările

migratoare ce sunt purtătoare ale virusului

O altă sursă importantă sunt păsările bolnave și cele cu infecții inaparente,

cadavre, carcase și organe, ouă provenite de la acestea.

Modul de contaminare

-virusul este prezent în aerul expirat, în secrețiile și fecalele păsărilor

infectate, prin coabitarea păsărilor bolnave cu cele sănătoase;  
 prin intermediul apei, mâncării sau a îmbrăcămintei umane contaminate.

În efectivele incomplet imunizate datorită vaccinărilor incorecte, se întâlnesc

aspecte enzootice, în care numărul cazurilor de îmbolnăvire variază intre 20-80%.
Enzootiile cele mai grave sunt în sezoanele reci și umede, când virusul rezistă mai
mult în mediul extern.

Clinic:

Perioada de incubatie durează 5-6 zile.

Există mai multe forme:

1.În forma supraacută evolutia este fulgerătoare cu moartea în 4-20 de ore.

2.În forma acută, se constată:

-respiratie greoaie, tuse, febră;

-aripi căzute, tararea picioarelor, paralizie

-încetarea ouatului;

-diaree apoasă, culoare verzuie;

3. În forma subacută evoluția este mai lentă, mortalitatea este de 50 % și se datorează

unor infecții cu tulpini mai puțin patogene.

4. Forma cronică se întâlnește la păsările care au rezistat valurilor epizootologice, unele

vindecându-se complet, în special păsările adulte, iar altele rămân cu afecțiuni nervoase
pentru toata viața.

Prevenire și control

-vaccinarea la timp și administrarea corectă a medicației;  

 -asigurarea unor condiții bune de igienă ;

-interdicția de a transporta sau muta păsările bolnave, de a arunca

întâmplător gunoiul provenit de la acestea;

-nu vor fi aduse persoane străine în zona in care păsările contaminate traiesc
(crescătorie, hambar, grajd, etc.), zona respectivă urmând să fie dezinfectată!

-abia dupa o lună de la data dezinfecției zona poate fi repopulată

-păsările infectate sunt sacrificate, ouăle sunt distruse.

Reglementări ANSVSA, DSAVSA referitoare la Pseudopesta aviară

Boala de Newcastle (pseudopesta aviară) este o boală infecțioasă virală a păsărilor,

caracterizată prin tulburări digestive (gușă împăstată, fecale lichide, fetide, de culoare verzuie
sau galben gri, uneori cu striuri de sânge), respiratorii (jetaj seromucos, dispnee cu respirație
zgomotoasă, adeseori bucală), nervoase (convulsii generalizate, poziții anormale ale capului și
gâtului).

În cazul apariției și evoluției bolii se înregistrează un impact major asupra profitabilității

aviculturii prin perturbarea schimburilor comerciale în interiorul Uniunii Europene și a
exporturilor în țări terțe.

Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor anunță crescătorii și

deținătorii de păsări domestice că, în această perioadă, desfășoară prin medicii veterinari de
liberă practică împuterniciți, organizați în condițiile legii, acțiunea de vaccinare
antipseudopestoasă a galinaceelor (găini, curci, bibilici) existente în gospodăriile populației.

Acțiunea se desfășoară în conformitate cu prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 1156/2013,

pentru aprobarea acțiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere,
prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om,
protecția animalelor și protecția mediului, precum și ale Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 35/2016, cu
modificările ulterioare. Se va proceda la imunizarea în covor la întregul efectiv, cu vaccin
inactivat adjuvantat, administrat parenteral.

Imunizarea păsărilor domestice este obligatorie și intră în responsabilitatea medicului

veterinar de liberă practică împuternicit concesionar și a proprietarului de păsări, sub
controlul și monitorizarea directă a D.S.V.S.A. județeană, prin structurile tehnice și de control
de specialitate.

OBLIGAȚIILE PROPRIETARILOR DE ANIMALE

În conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului României nr. 42/2004

(*actualizată*) Cap. I, art. 2 și Cap. V, art. 16, lit. g și h, proprietarii de animale au următoarele
obligații:

- aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, în vederea

asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei
mediului şi a siguranţei alimentelor;

-să sprijine autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în efectuarea

acţiunilor sanitar-veterinare de interes public;

-să prezinte animalele, pentru efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public, la

locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar de liberă practică împuternicit.

În cazul apariţiei unui focar de pseudopestă aviară, în efectivele în care vaccinarea este
obligatorie, proprietarii de păsări, în cazul în care aceștia nu au permis medicului veterinar de
liberă practică să efectueze vaccinarea obligatorie a păsărilor, vor fi sancţionaţi conform
legislaţiei în vigoare.

Toate suspiciunile de boală vor fi anunțate imediat D.S.V.S.A.

 Costul produsului biologic și cel al manoperei de efectuare a acțiunii sunt suportate de
proprietar.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor informează crescătorii și

deținătorii de păsări cu privire la importanța și obligativitatea efectuării acestei acțiuni.

În România, imunoprofilaxia bolii de Newcastle se realizează în conformitate cu

prevederile Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al
celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, aprobat anual
prin Ordin al Preşedintelui A.N.S.V.S.A. Autoritatea sanitară veterinară centrală, prin direcţiile
de profil, este cea care stabileşte şi aprobă caracteristicile şi compoziţia vaccinului folosit,
procedurile privind supravegherea distribuţiei, depozitarea şi folosirea vaccinului, speciile şi
tipurile de păsări ce se vaccinează.

Virus inactivat ND, tulpina LaSota, în concentraţie minimă aptă să inducă o creştere a
anticorpilor inhibohemaglutinanţi;

- germeni inactivaţi Pasteurella multocida tulpina C.U (Clemson University – SUA) şi trei tulpini
izolate din România: Ar (Arad), Mh (Mihăileşti), Or (Oradea), în concentraţie minimă aptă să
inducă o rezistenţă la infecţia de control la cel puţin 70% din păsările vaccinate
 Găini, curci, fazani, bibilici.

Indicații

Se foloseşte în imunoprofilaxia specifică bolii de Newcastle (pseudopesta aviară) şi a

holerei aviare (pasteureloza aviară) în efective indemne, clinic sănătoase. Vârsta minimă pentru
vaccinare este de 8 săptămâni. Pentru instalarea unei imunităţi corespunzătoare faţă de holera
aviară, la păsările care nu au mai fost vaccinate, se recomandă efectuarea unei vaccinări de rapel
la 21 zile de la prima vaccinare. Pentru pseudopesta aviară imunitatea se instalează după 21 de
zile de la prima vaccinare, iar pentru holera aviară după 21 de zile de la vaccinarea de rapel.
Durata imunităţii este de 4-5 luni şi depinde de starea de sănătate şi condiţiile de întreţinere a
efectivelor. Întreţinerea stării de imunitate se face prin revaccinări periodice din 4 în 4 luni. În
vaccinarea antiholerică se obţin rezultate bune (60-70% creşterea rezistenţei fată de infecţia
naturală) numai dacă există corespondenţă între structura antigenică a tulpinilor vaccinale şi a
celor din teren deoarece imunitatea încrucişată este slabă sau nulă.

Vaccin viu, liofilizat, contra bolii de Newcastle, preparat cu tulpina La Sota

  Substanța activă

Virusul bolii de Newcastle, tulpina lentogenă La Sota cu titrul minim 106 DIE50 şi titrul
maxim 107 DIE50 / doză vaccinală.

  Specii : Găini, curci, fazani, porumbei

  Indicații
 Pentru profilaxia specifică bolii de Newcastle la speciile susceptibile. Se vaccinează
numai păsările sănătoase şi cu o bună stare de întreţinere. Imunitatea se instalează în 10 zile după
a doua  vaccinare. Durata imunităţii depinde de numărul de vaccinări, calea de administrare,
precum şi de starea de sănătate şi întreţinere a efectivelor, ea fiind de aproximativ 4 luni.

Holera (Pastureloza aviară)

Evoluează enzootic, foarte rar epizootic, la toate speciile de păsări domestice.

În mod normal Pasteurella, trăiește ca epifit, în echilibru perfect cu organismul

sănătos al păsării gazdă; acești microbi își exacerbează activitatea în condiții
necorespunzătoare de hrană, îngrijire și exploatare a păsărilor,

Pasteureloza (Holera Aviara) este o boală a cărei apariție este condiționată de existența

unor factori favorizanți dintre care cei mai importanți sunt:

- variațiile mari de temperature

-ploi reci, vănturi,

-răciri bruște,

- adăpare din adăpători murdare,

-exploatare nerațională,

-îngrijire necorespunzătoare,

-rații deficitare, carențe vitaminice și minerale,

 -unele operațiuni sanitar-veterinare executate brutal,

-existența altor boli, care pot declanșa pasteureloza de origine endogenă.

Surse importante de infecție sunt păsările bolnave, cele trecute prin boala și rămase
purtătoare și eliminatoare de microbi, precum și cadavrele păsărilor moarte de holeră.

Clinic, manifestările sunt diferite, în funcție de evoluție.

Holera aviara se manifestă sub trei forme clinice:

1.Forma supraacută septicemică are o evolutie extrem de scurtă. Seara păsările

pot fi sănătoase, iar dimineața pot fi găsite moarte în cotețe. Moartea survine instantaneu,
în cursul nopții sau ziua. Practic, nu există timp pentru apariția unor simptome
caracteristice, cu exceptia cianozei crestei și bărbițelor și uneori, hemoragii sub piele.

2.Forma acută are acelasi simptome ca și in forma supraacută, evoluția bolii

fiind mai lungă, de 1-2 zile.

3. Forma cronică. În aceasta forma apar leziuni sub forma unor edeme sau
necroze, artrite serofibrinoase care stânjenesc mersul păsării, rinita, scurgerea unor
materiale sero-fibrinoase din nări, ciocul este murdărit cu aceste scurgeri, pneumonii
serofibrinoase. De asemenea, ca și în forma acută de boală, se observă o diaree cu fecale
urât mirositoare, cu strii de sânge ca urmare a enteritei hemoragice, cu localizare mai
frecventă îî regiunea duodenală.

Morfopatologic

Dupa moartea păsărilor se observă la deschiderea cadavrului:

- hemoragii subcutanate si diateză hemoragică

-hemoragii epicardice (sub epicard);

 -leziuni de enterită hemoragică sau hemoragico-necrotica mai ales în prima
porțiune a intestinului subtire (duoden);

- leziuni de artrită serofibrinoasă, în special la nivelul articulațiilor picioarelor.

Leziunea caracteristică (patogonomică) a bolii, este cea de hepatita miliară necrotică.

În formele supraacute şi acute apar hiperemia generală pasivă şi congestia întregii

carcase, însoţite de hepato-splenomegalie.

Pe epicard, apar peteșii şi echimoze: aspect de „cord stropit cu fucsina“.

Diagnostic:

Diagnosticul de certitudine se face prin examenul anatomopatologic şi de laborator

(bacteriologic).

Dignosticul clinic se bazează pe evoluția extrem de rapidă în cele mai multe cazuri și de
existența edemelor și necrozelor la barbițe in formele cronice.

Confirmarea diagnosticului se face prin examen bacteriologic, în laboratoarele de

specialitate.

Prognosticul este foarte grav în formele supraacută, acută şi subacută şi rezervat în

celelalte forme.

Tratamentul
La pasarile bolnave de holeră, în general, tratamentul nu se recomandă ; în forme
incipiente, se poate încerca tratamnetul pe înregul efectiv de păsări, cu antibiotice cu
spectru larg de acțiune, pe cale orală, sau prin administrare în furaje.
 Tratamentul recomandat este cel cu antibiotice, precum ENROFLOXAROM (individual
cu comprimate sau injectabil la păsările cu apetit abolit; apoi cu soluţia buvabilă: 1-2 ml/litru de
apă/zi, încă 7, chiar 10 zile) sau DOXIROM 10%/AMOXILROM/ OXITETRACICLINĂ/

OXIROM/AMOXINEOVIT.

Simultan se va administra:

1. Complex polivitaminic buvabil/

2.Vitamina B complex/

3.Nutri amino complex.

Profilaxia

În holera aviară, profilaxia bolii are o importanță capitală prin măsurile de prevenire a
apariției bolii. Aceste măsuri stau la îndemâna crescătorilor de păsări, fiind principalele
mijloace de prevenire a apariței bolii.

Profilaxia nespecifică

Astfel, crescătorul trebuie să asigure conditii perfecte de adăpostire, realizînd în halele

(cotețele) pentru păsări temperaturi optime de maximum 15°C pe timpul sezonului rece (toamna
iarna-primavara) si maximum 20-22°C pe timpul verii.

Umiditatea relativă din adăposturi nu trebuie să depașească 80% pe timpul iernii și

minimum 60% vara.

Condițiile tehnologice de exploatare, dar în mod deosebit de hrană, trebuie să fie din cele
mai bune, asigurând rații echilibrate din punct de vedere energetic și proteino-vitamino-mineral.

Profilaxia specifică se realizează prin vaccinarea cu vaccinul mixt contra PPA + HA,
respectiv PESTIHOLVAC FORTE, în doză de 0,3 ml la găină, curcă, fazan, bibilică; şi
HOLEPAL în doză de 2 ml / raţă şi 4 ml / gâscă.