Pleurezia purulenta netuberculoasa

Pleurezia este un proces inflamator al pleurei, caracterizat prin aparitia în cavitatea

pleurala a unui lichid cu caracter de exsudat.

Dupa natura si aspectul lichidului se deosebesc:

 pleurezia serofibrinoasa (tuberculoza pulmonara etc.);

 pleurezia purulenta (tuberculoza pulmonara, pneumopatii diverse);
 pleurezia hemoragicâ (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoza pulmonara).

Pleurezia purulenta netuberculoasa, cu punct de plecare de la o infectie pulmonara

(pneumonie, bronhopneumonie, abces pulmonar), germenii cei mai frecventi fiind
pneu-mococul, streptococul, stafilococul. Simptomatologie: debutul bolii este
variabil, fiind adesea mascat de boala primitiva. Boala este sugerata de febra cu
caracter de supuratie, atingerea severa a starii generale, de jun-, ghiul toracic rebel
la tratament sau de o pneumonie care nu se vindeca.

Debutul este de obicei insidios, datorita faptului ca ele sunt in general secundare
infectiilor pulmonare subjacente. De multe ori, pe fondul unei evolutii aparent
favorabile a procesului pulmonar, fenomenele acute initiale reapar, marcand de
fapt debutul empiemului.
 Simptome :
 • junghi toracic – atroce, chinuitor, mai ales la debut si este expresia inflamatiei
seroasei pleurale .
 • tuse seaca – declansat mai ales la schimbarea pozitiei; accentueaza la randul ei
durerea.
 • dispneea – este în functie atat de marimea si viteza de constituire a exudatului
purulent, cat si de starea plamanului subjacent.
 Semne generale: febra – 38 – 390C, frisoane, transpiratii, inapetenta si scadere în
greutate .
1. Examenul radiologic – efectuat obligatoriu de fata si profil, precizeaza
topografia si marimea colectiei pleurale si este reprezentat de o imagine de tip
lichidian, omogena, bine delimitata, de intensitate supracostala, cu concavitatea
orientata înauntru si superior, prezentînd curba Damoiseau-Ellis, iar pe profil se
situeaza predominat posterior. In cazul în care cantitatea de lichid este mare,
mediastinul apare deplasat spre partea controlaterala.Pleurezia purulenta are
tendinta rapida la închistare, în acest caz limita superioara a opacitatii
devine convexa, închistarea producandu-se cel mai frecvent inferior si posterior.
 2. Toracocenteza – este esentiala pentru diagnostic, punand în evidenta lichidul
purulent. Se efectueaza în plina matitate, respectandu-se regulile de asepsie si
antisepsie. Aspectul lichidului poate fi tulbure, cremos, verzui. Mirosul fetid al
puroiului constituie un element esential pentru prezenta bacteriilor anaerobe.
3. Examenul bacteriologic si antibiograma din puroiul extras prin toracocenteza
constituie elementele de baza ale diagnosticului si conduitei terapeutice.
4. Examenul radioscopic pulmonar – este folosit în reperajul pleureziilor închistate.
5. Examenul echografic – este foarte util în studiul empiemelor pleurale, mai ales
în urmatoarele situatii:
 identificarea locului toracentezei sau amplasarii tubului de dren
 identificarea închistarilor pleurale
 diagnostic diferential între revarsat pleural/pahipleurita
6. Examenul computer-tomografic
Permite identificarea închistarilor pleurale precum si a modificarilor parenchimului
pulmonar subjacent.
7. Punctia pleurala (toracocenteza)
– pune diagnosticul de pleurezie purulenta si poate fi eficace în primul stadiu, în
special la copii si în empiemele parapneumonice.
– este elementul patognomonic al diagnosticului, dar în unele cazuri poate juca si
rol terapeutic
– trebuie sa se faca cat mai precoce posibil si obligatoriu va preceda instituirea
tratamentului .
8. Antibioterapia
– se instituie imediat ce diagnosticul de pleurezie purulenta a fost stabilit.
– initial va fi orientata în functie de aspectul puroiului .
Tratamentul : trebuie sa fie un tratament complet, general si local, care sa
satisfaca urmatoarele deziderate:
– sa fie instituit rapid si corect, înainte de aparitia complicatiilor
– evacuarea puroiului
– desfiintarea spatiului pleural
– antibioterapie tintita, ghidata de examenul bacteriologic si antibiograma
– recuperarea functionala a plamanului subjacent, sa asigure vindecarea fara
sechele anatomice sau functionale