Relația dintre joc, învațare, dezvoltare la vârstele

timpurii

Motto :
" Copilul râde,
Înțelepciunea și iubirea e jocul!
Tânărul cântă,
Jocul și întelepciunea mea-i iubirea!
Bătrânul tace,
Iubirea și jocul meu e – nțelepciunea."

( Lucian Blaga – "Trei fete" )

DEFINIȚIE
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care,paralel cu destinderea, buna
dispoziție și bucuria urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală și fizică a
copilului.
Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de
asimilare, filtrare și consolidare a cunostințelor, iar datorită caracterului său formativ,
influențează dezvoltarea personalității copilului. El este și un important mijloc de educație
intelectuală, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale școlarului mic.
Jocul stimulează interesul și curiozitatea preșcolarului, favorizând acumularea unei mari cantități
de cunostințe într-un timp redus și, aparent fără efort.
Prin joc copilul invată cu plăcere, devine interesat fată de activitatea care se desfasoară.
Datorită conținutului său practic, jocul didactic pare a fi cel mai eficient mijloc de activizare a
intregii grupe, potrivit formării deprinderilor practice elementare și de muncă organizată,
dezvoltând spiritul de echipă și ajutorul reciproc
Se poate considera că, jocurile constituie o adevarată școală de educație, a conduitei, a
fanteziei și imaginației. Ele formează atenția,spiritul de observație și redare ( povesiri ),

1
perseverenta, indemanarea , ordinea, abilitatea, perspicacitatea , dârzenia, promptitudinea,
contribuind astfel la dezvoltarea și antrenarea capacităților fizice și intelectuale, a trăsăturilor de
caracter.
Jocul reprezintă în același timp, o activitate în procesul căreia se modelează dimensiunile
etice ale conduitei. Cinstea, corectitudinea,onestitatea au în joc un caracter dominant.
Folosit cu pricepere și tact pedagogic jocul reușește să înlăture și să prevină rămânerea în
urmă a preșcolarilor cu o întelegere mai greoaie.
Toți marii psihologi și pedagogi au acordat o importanță deosebită jocului în formarea și
dezvoltarea copilului pentru viață.
J.Chateau spunea despre copilărie că aceasta este "ucenicia necesară vârstei mature și nu
putem ignora din acestă perioadă jocul - acest impuls irezistibil prin care copilul își modelează el
insuși propria statuie".
A.I.Makarenko afrma că " jocul îl pregatește pe copil pentru munca de mai târziu ",
Ed.Claparede spunea că " jocul pregătește viitorul, satisfăcând necesitățile prezente",
răspundere și disciplină.
În dinamica procesului de învățare , alături de activitate, jocul didactic constituie o
modalitate valoroasă de acțiune pedagogică, menită să ducă la formarea convingerilor moral -
civice .
În condițiile unor conduceri competente, jocul creează copilului condițiile unor relații de
grup, de timp .
"Fără joc, intreaga viată a copilului degenerează ca o floare lipsită de apă și de soare" ( Mihai
Stoian ). Corelația dintre joc și învățare la diferite etape ale vârstei preșcolare este condiționată
de nivelul general de dezvoltare psihică a copilului. Dar pe masura introducerii treptate a
elementelor de învățare, se produc schimbări vizibile în activitatea psihică a copilului; la vârsta
preșcolară asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor în cadrul activităților sunt legate de
joc. Copilul manifestă tendința de a transforma în joc activitățile programate de educatoare
pentru a-i transmite cunoștințe și a-i forma deprinderile. De pildă copilul mânuiește cu multă
plăcere creionul pe hârtie,dar fară intenția de a "desena" ceva. Pe el îl captivează însuși procesul
operării cu creionul, faptul , că, trasează cu creionul pe hârtie diferite linii intortocheate. La fel se
întamplă și cu celelalte activități. Pe el nu-l interesează încă obținerea unui anumit rezultat, de
exemplu,prin asezarea cuburilor realizarea unei construcții, prin modelarea plastilinei

2
confecționarea unei jucării. De asemenea, asimilarea cunoștințelor și însușirea deprinderilor nu
constituie pentru copil o problemă de rezolvat Cu toate acestea, prin îmbinarea elementelor de
învațare cu cele de joc copilul iși însușeste unele cunoștințe și face pași în direcția formării
deprinderilor de muncă intelectuală.
În procesul de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor,
ca procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de
învaățământ și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și dezvoltare a capacităților
psiho-fizice pe toate planurile.
Nicăieri ca în joc, copiii nu găsesc teren mai potrivit pentru a-și descoperi și pune în
evidentă calitățile fizice și psihice cu care sunt inzestrați, iar cei mai timizi să-și învingă
timiditatea , dezvoltându-și ingeniozitatea și stăpânirea de sine .
Acțiunile jocului crează pentru copii situații pe care ei trebuie să le rezolve singuri sau în
colaborare cu colegii de echipă. Aceste rezolvări creează sau întăresc o serie de însușiri necesare
pentru viată, cum sunt: curajul, hotărârea, combativitatea, spiritul de colaborare,
spontaneitatea…
În joc, copilul descoperă lucruri noi , iar cele cunoscute caută să le aplice încât pe langă
mișcare și bucurie mai intervine și un efort al gândirii.
Jocul este un bun prilej de a cunoaște copilul sub diferite infățisari , pentru că el își arată
în mod spontan aptitudinile fizice și înclinațiile sufletești .
În procesul jocului copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul
înconjurator și domeniul celorlalte obiecte de invățământ – limba română și matematica .
Totodată se dezvoltă procesele psihice: percepția, reprezentările, memoria, imaginația ,
gândirea , limbajul .
Deosebirea dintre joc și învățare nu se răstrânge doar la substratul motivațional diferit al
celor două situații. De cele mai multe ori rezultatul învățării se proiectează în timp, fapt care-i
reduce mult din forța sa propulsivă.
Străduința educatorului de a-l face pe copil să inteleagă scopul învățării lui nu va putea
suplini efectul rezultatului iminent al jocului .
Prin joc se dezvoltă limbajul și se îmbogățește vocabularul copilului. Jocul colectiv nu
poate fi conceput fără comunicare verbala între copii. Tot prin joc copilul își dezvoltă emoțiile,
trăsăturile sociale, conduita și trasăturile de caracter .

3
 Jocul este un mijloc de insușire activă de cunoștințe. In cadrul jocului, copilul este capabil
să obțină performanțe pe care în alte activități exterioare jocului nu este în stare să le atingă. El
învață să-și fixeze un scop, să depună eforturi voluntare în vederea realizării lui, să depășească
obstacole ivite în cale .
Se poate spune, deci că jocul devine activitatea principală a copilului deoarece dezvoltarea
acestuia stimulează și întreține cele mai importante modificări ale psihicului copilului, în cadrul
căruia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea copilului pe o treaptă superioară de
dezvoltare .
Consecințele pedagogice ce se desprind din cele de mai sus ar putea fi contractate în jurul
a două idei principale: crearea condițiilor pentru trecerea treptată de la activitatea de joc la cea de
învățare și îmbinarea lor potrivit principiului copilului să se joace, învățând și să învețe ,
jucându-se .
Copilul învaţă prin jocuri şi activități alese :

1. Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor. Aflat în faţa mai multor posibilități, copilul
învaţă să aleagă ceea ce i se potriveşte, învaţă prin experienţă proprie.

2. Să fie responsabil pentru decizia luată. Faptul că îşi alege singur jocul şi datorită acestei
alegeri numai el ştie să explice ce face şi cum face, îi oferă bucuria independenţei şi, în acelaşi
timp, răspunderea rezultatelor.

3. Să aibă încredere şi curaj. Mediul securizat şi stimulativ, care susţine şi încurajează

dezvoltarea personalităţii copilului atât global, cât şi în componentele ei, oferă cunoaşterea
propriilor forţe, încredere şi creativitate.

4. Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului , alegerea relaţiilor sociale cu

egali şi cu educatoarea. Într-un astfel de aranjament al spaţiului, copiii au ocazia de a se întâlni
în activitate cu ceilalţi, iar aceste relaţii devin libere, sunt orientate indirect de educatoare prin
comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare, toleranţă, prietenie.

5. Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii. Acest lucru este posibil, numai dacă ei simt
libertatea şi au siguranța că greşelile nu le sunt aspru sancţionate.

4
6. Să se cunoască. Acest lucru se poate realiza tot prin amenajarea adecvată a spaţiului. Prin
sprijin, interes şi înţelegere pentru eforturile copiilor, educatoarea contribuie la construcţia
delicată a imaginii de sine a fiecăruia.Există câteva lucruri de remarcat:

* In primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul
performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza.

* În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea
acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun.

* În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i omului
posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra,dându-i parcă mai multă
poftă de viaţă.

Să nu uităm că fiecare copil are ceva bun, iar la vârstele mici, când se formează imaginea de sine
şi începe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine, educatoarea trebuie să îi
valorizeze pe toţi , stimulându-i individual în acelaşi timp.

Bibliografie:

1. Bruner J.J. , "Pentru o teorie a instruirii" , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti , 1970
2. Cerghit I. , "Didactica" , Editura P.R.A. , Bucuresti , 1994
3. Cerghit I. , "Metode de invatamant" , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1980
4. Cristea S.,"Dictionar de termeni pedagogici",E.D.P.,Bucuresti,`98
5.Incu R. , "Managementul clasei de elevi" , Bucuresti , 1999
6.. Incu R. , "Instruirea scolara" , Editura Polirom , Iasi , 2001
7. Curs formare ,,Formarea profesională a cadrelor didactice din învăţământul preprimar şi
primar din mediul rural în sprijinul formării de competenţe cheie relevante la elevi”.