Sarcina constituie o provocare, o misiune ce trebuie îndeplinită pentru a ajunge la conluzia

dorită și la rezolvarea acesteia.

În opinia mea acceptarea prea multor sarcini devine o povară deoarece acestea te pot
depăși și pot duce la sabotarea propriei vieți.

În primul rând, când trebuie să ne ocupăm de mai multe sarcini odată, simțim adesea nevoia
de a dovedi că putem să ducem capăt fiecărei sarcini și de unii singuri. Dorim să fim lăudați, nu
criticați și avem dorința de a impresiona persoanele din jurul nostru. Acest lucru duce însă la apariția
unei poveri care totodată ne poate pune în dificultate fiecare sarcină în parte iar la finalul zilei putem
ajunge la concluzia că nu am dus la capăt niciuna dintre sarcini.

În al doilea rând, precum se înțelege din textul dat, autorul recunoaște că este depășit de
situație prin secvența “Dacă aş fi liber, cum mi-aş mai lua lumea în cap!”. El recunoaște că dacă nu ar
avea această povara de a impresiona, de a face totul de unul singur, ar călătorii, s-ar aventura și și-ar
trăii viața fără sarcinile ce îl depășesc.

În concluzie, pentru a fi eficienți și pentru a duce la capăt toate sarcinile primite, fără a ne
împovora, noi trebuie să creăm un plan de rezolvare bine gândit și să nu avem ca scop impresionarea
celorlalți.