5.

ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR PERIODICE

5.1 CARACTERISTICI GENERALE ALE SEMNALELOR
În telecomunicaţii semnalele sunt mărimi fizice cu ajutorul cărora se transmit mesaje.
Clasa semnalelor ce se transmit este foarte largă, în practică întâlnindu-se o varietate foarte
mare de semnale.
Din punctul de vedere al posibilităţii de a caracteriza prin funcţii de timp evoluţia unui
semnal, acestea se pot clasifica în două grupe:
 Semnale deterministe, care pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un
număr finit de parametri.
 Semnale aleatoare, care nu pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un
număr finit de parametri, ci prin funcţii aleatoare. Prin aprecieri probabilistice se
pot determina posibilităţile de evoluţie.
Analiza semnalelor stabileşte posibilităţile de a reprezenta semnalele prin sume discrete
sau continue de funcţii elementare (exponenţiale, sinusoidale, treaptă unitate …).
Observaţie:
Această reprezentare matematică este utilă pentru următoarele scopuri practice:
1) Determinarea intervalului de frecvenţe (banda de frecvenţă) ce trebuie alocat
canalului de telecomunicaţii destinat transmiterii semnalului;
2) Determinarea răspunsului circuitelor liniare la un semnal dat. Aceasta se realizează
prin determinarea răspunsului circuitului analizat la un semnal elementar şi apoi,
aplicând principiul superpoziţiei, se determină răspunsul circuitului la suma
semnalelor elementare ce compun semnalul dat.
Analiza semnalelor se simplifică dacă funcţiile de timp prin care se exprimă au unele
proprietăţi:
1) periodicitatea;
2) simetria;
3) continuitatea;
5.2. TIPURI DE SEMNALE ELECTRICE; PARAMETRII SEMNALELOR
Din întreaga diversitate de semnale electrice se prezintă în mod mai amănunţit doar câteva.
Semnalele vor fi prezentate sub formă analitică şi grafică, punând în evidenţă parametrii
electrici ai acestora.
5.2.1. Semnale periodice
5.2.1.1. Semnale sinusoidale (cosinusoidale)
Expresia analitică a semnalului este:
x t   A sin 0 t   0  (5.1)
Considerând că (5.1) descrie un semnal electric (tensiune sau curent), parametrii ce-l
definesc sunt următorii:
 A [V] sau [A] – amplitudinea semnalului;
Observaţie:
Valoarea efectivă a semnalului are expresia:
2
A ef  A  0.707 A (5.2)
2
 0 [rad/s] – pulsaţia;
2
Cum  0   2  f se pot pune în evidenţă alţi doi parametri:
T
 f [Hz] – frecvenţa semnalului; (5.3)
 T [s] – perioada semnalului (5.4)

5.1
 1
Observaţie: f  (5.5)
T
  0 [rad] – faza iniţială. (5.6)
Conform relaţiilor (5.2)… (5.6), expresia analitică (5.1.) a semnalului sinusoidal are forma:
 2 
x t   2 A ef sin 2  f t   0   2 A ef sin  t  0  (5.7)
 T 
Forma de undă a unui astfel de semnal este (re)prezentată în figura 5.1.
x(t)

0

0 t

0
0
T

Fig. 5.1: Forma de undă a unui semnal sinusoidal (cosinusoidal)

5.2.1.2. Semnale dreptunghiulare
Expresia analitică a semnalului este:
X p t 1  t  t 2
x(t)   (5.8)
X n 0  t  t1 ; t 2  t  T
Forma de undă a semnalului (5.8) este (re)prezentată în figura 5.2.
x(t) T

Xp

0 t1 t2 T+t1 T+t2 t
Xn
Fig. 5.2: Semnalul periodic dreptunghiular
Parametrii electrici ai semnalului periodic dreptunghiular sunt următorii:
 Xp, Xn [V] sau [A] – nivelele între care evoluează semnalul; există două cazuri
particulare importante:
o X n  0 sau X p  0 (impuls pozitiv, respectiv negativ);
o X n  X p (impuls simetric);
 T [s] – perioada semnalului;
   t 2  t 1 [s] – durata impulsului; (5.8)

 q – factorul de umplere al semnalului. (5.9)
T
Observaţie:
Factorul de umplere al unui semnal periodic dreptunghiular are o valoare subunitară:
0  q 1 (5.10)
În cazul unui semnal periodic dreptunghiular se pune în evidenţă componenta continuă a
acestuia, definită ca înălţimea dreptunghiului cu “aria” egală cu cea de sub reprezentarea
grafică a semnalului pe o perioadă (aria este pozitivă, iar “aria” are semn, “+” sau “–”):
1  2  
t t1  T
1
X CC   x ( t ) dt 
TT T  t
X p dt   X n dt
 T p

 X X X
n  n (5.11)
1 t2 
5.2
5.2.2. Semnale neperiodice
Se prezintă expresiile matematice şi formele de undă a două impulsuri des utilizate în
telecomunicaţii.
5.2.2.1. Impulsul video
Expresia analitică a semnalului este:
A t1  t  t 2
x v (t)   (5.12)
0 t  t 1 , t 2 
xv(t)
Forma de undă a semnalului este prezentată în figura 5.3.
Parametrii electrici ai impulsului video sunt următorii: A

 A [V] sau [A] – amplitudinea semnalului;
   t 2  t 1 [s] – durata impulsului. 0 t
t1 t2
5.2.2.2. Impulsul radio Fig. 5.3: Impulsul video
Expresia analitică a semnalului este:
A cos 0 t  t1  t  t 2
x r (t )   (5.13)
0 t  t 1 , t 2 
Observaţie:
Se poate scrie că:
x r ( t )  x v t  cos 0 t  (5.14)
unde x v t  este impulsul video.
Parametrii electrici ai impulsului radio sunt următorii:
 A [V] sau [A] – amplitudinea semnalului;
   t 2  t 1 [s] – durata impulsului;
 0 - pulsaţia semnalului periodic sinusoidal (cosinusoidal) ce intră în componenţa
impulsului radio.
Observaţie: xr(t) 
T0
Se poate pune în evidenţă perioada T0,
A
respectiv frecvenţa f0 a semnalului periodic
sinusoidal (cosinusoidal) ce intră în
componenţa impulsului radio, astfel: 0 t
2 t1 t2
0   2  f 0 ; T0  
T0
Impulsul radio se obţine prin “decuparea”
unei durate finite  a unui semnal periodic Fig. 5.4: Impulsul radio
sinusoidal (cosinusoidal).
Forma de undă a unui impuls radio (cosinusoidal) este prezentată în figura 5.4.
5.3. REPREZENTAREA SEMNALELOR ÎN DOMENIUL TIMP ŞI ÎN DOMENIUL
FRECVENŢĂ
Orice semnal x(t) poate fi caracterizat prin două reprezentări:
 reprezentarea în domeniul timp;
 reprezentarea în domeniul frecvenţă;
Aceste reprezentări mai sunt denumite în mod curent:
 forma de undă a semnalului;
 spectrul de frecvenţe al semnalului;
Oricare din aceste două reprezentări caracterizează în mod univoc semnalul, adică unei
reprezentări în domeniul timp îi corespunde o singură reprezentare în domeniul frecvenţă şi
invers, unei reprezentări în frecvenţă îi corespunde o singură reprezentare în timp.

5.3
Observaţii:
 În cazul semnalelor periodice trecerea de la o reprezentare la alta se obţine cu
ajutorul seriilor Fourier.
 În cazul semnalelor neperiodice trecerea de la o reprezentare la alta se obţine cu
ajutorul transformatei Fourier sau Laplace.
5.3.1. Reprezentarea în domeniul timp şi frecvenţă a unui semnal sinusoidal
Expresia analitică a semnalului este
x t   A 0 sin 0 t   0  (5.15)
Reprezentarea în domeniul timp se obţine considerând ca variabilă independentă timpul.
x(t)

0

0 t

0
0 a)
T

A 

A0
0
b) c)

 0 ( f0 )  (f)  0 ( f0 )  (f)

Fig. 5.5: Semnal sinusoidal ( cosinusoidal)

a) forma de undă
b) spectrul de amplitudini
c) spectrul de faze

Grafic, se obţine forma de undă a semnalului prezentată în figura 5.5a.

Reprezentarea în domeniul frecvenţă se obţine considerând ca variabilă independentă
pulsaţia, 0 (sau frecvenţa, f0).
Grafic, se pot obţine două reprezentări:
 spectrul de amplitudini al semnalului în care se ilustrează variaţia amplitudinii
semnalului funcţie de pulsaţie (frecvenţă) - A sau A(f) - vezi figura 5.5b.
 spectrul de faze al semnalului în care se ilustrează variaţia fazei semnalului funcţie
de pulsaţie (frecvenţă ) -  sau f  - vezi figura 5.5c.
5.3.2. Reprezentarea în domeniul timp şi în frecvenţă ale unui semnal exprimat
printr-o sumă de semnale sinusoidale.
Expresia analitică a semnalului este de forma:
N
x t    A k sin  k t   k  (5.16)
k 1

Spectrul de amplitudini al semnalului este (re)prezentat în figura 5.6a iar spectrul de faze
în figura 5.6b.
Observaţii:
 Fiecărei componente sinusoidale a semnalului (5.16) îi corespunde o singură linie
spectrală (fie de amplitudini, fie de fază);

5.4
  Sumei de semnale sinusoidale îi va corespunde un spectru discret de amplitudini,
respectiv de faze (fiecărei frecvenţe îi va corespunde valoarea corespunzătoare a
amplitudinii, respectiv a fazei);
 Cum metoda de analiză spectrală a unui semnal periodic nesinusoidal este de a-l
aproxima printr-o sumă de semnale sinusoidale de frecvenţe diferite şi cum fiecărei
frecvenţe îi corespunde o singură amplitudine, respectiv fază, rezultă că acestui
semnal îi corespunde un spectru discret de amplitudini (faze);
 Dacă în expresia (5.16) N   , iar  k  1   k  0 în diagramele spectrale de
amplitudini şi de faze, liniile spectrale devin atât de dese încât nu se poate face
distincţie între două linii succesive. În acest caz, spectrele discrete A k  k  şi
 k  k  se transformă în spectre continue, ce se vor nota A  şi  .
A k  A1
A2
A3
AN
 f  a)

 k  1 f 1   2 f 2   3 f 3   N f N 
3
N
2
1

 f  b)
1 f 1   2 f 2   3 f 3   N f N 
Fig. 5.6: Spectrul de frecvenţă al semnalului exprimat printr-o sumă de semnale
sinusoidale
a) Spectrul de amplitudini
b) spectrul de faze

5.4. ANALIZA SEMNALELOR

5.4.1. Generalităţi
Conform definiţiei din 5.1.1. analiza semnalului x(t) constă în echivalarea sa printr-o sumă
de semnale elementare (serie Fourier):
N
x t    a n f n t  (5.17)
n 0
în care:
 an sunt coeficienţi;
 fn(t) sunt expresiile analitice ale semnalelor elementare;
Observaţii:
1) Este indicat ca funcţiile fn(t) să aibă o reprezentare analitică simplă;
2) Relaţia (5.17) este deosebit de importantă în cazul circuitelor liniare la care se
poate aplica teorema superpoziţiei; dacă y(t),  n t  sunt răspunsurile circuitului
liniar la semnalele x(t), fn(t) se poate scrie că:
N
y t    a n  n t  (5.18)
n 0

În acest caz răspunsul la semnalul x t  se deduce prin sumarea răspunsurilor

parţiale, obţinute pentru semnalele elementare fn(t);
3) N poate fi finit sau infinit. Calculele sunt mai comode atunci când N este finit şi de
o valoare mică; în acest caz atât semnalul cât şi răspunsul se exprimă printr-un

5.5
 număr redus de termeni. Cum N este teoretic infinit, se constată că valorile
coeficienţilor an devin neglijabile începând cu o valoare nmax a rangului n. Prin
urmare se pot neglija termenii cu rangul n  n max , obţinându-se astfel o exprimare
aproximativă a semnalului x(t).
Analiza (spectrală a) semnalului constă în determinarea coeficienţilor an atunci când
este dat semnalul x(t) şi când este precizat setul de funcţii fn(t).
5.4.2. Alegerea setului de funcţii fn(t)
Setul de funcţii trebuie să se bucure de proprietatea de ortogonalitate, adică:
t 0 T
C 2 dacă m  n
m n
f ( t ) f ( t ) dt  
0 dacă m  n
(5.19)
t0

unde C reprezintă norma funcţiilor;

Observaţii:
1) În cazul în care C 1 , setul de funcţii se spune că este ortonormat.
2) În cazul în care una din funcţiile fn(t) este o constantă A, aplicând (5.19)
se obţine valoarea constantei:
C
A (5.20)
T
Concluzie:
Pentru a realiza analiza Fourier a semnalelor, se apelează la următorul set de funcţii
trigonometrice:
1  2   2 
, cos  n t  , sin  n t (5.21)
2  T   T 

5.5. ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR PERIODICE

Analiza spectrală a semnalelor periodice constă în descompunerea acestora în funcţii
elementare (semnale sinusoidale de amplitudini, frecvenţe şi faze iniţiale diferite) obţinute
cu ajutorul seriilor Fourier.
Dezvoltarea în serie Fourier poate să ia mai multe forme:
 forma trigonometrică ( SFT);
 forma armonică ( SFA);
 forma exponenţială ( SFE);
5.5.1. Forma trigonometrică a dezvoltării Fourier ( SFT)
Expresia matematică a dezvoltării semnalului x(t) în serie Fourier trigonometrică este
următoarea:
 
x ( t )  C 0   C n cos n0 t    S n sin n0 t  (5.22)
n 1 n 1
1 0
unde f 0   reprezintă frecvenţa (de repetiţie) a semnalului periodic – frecvenţa
T 2
fundamentală.
Pentru determinarea coeficienţilor C0, Cn, Sn, se procedează după cum urmează, avându-se
în vedere faptul că integrala unei funcţii periodice pe o perioadă este nulă:
5.22   x t dt  C 0 T  C 0  1  x t dt
T
TT

5.6
 5.22   x t cosk0 t dt  C k  cos 2 k0 t dt  T 
T T
2
2
x t  cosk0 t dt
T T
 Ck 

5.22   x t sin k0 t dt  S k  sin 2 k0 t dt  T 

T T
2
2
x t sin k0 t dt
T T
 Sk 

S-a ţinut cont de următoarele relaţii, care pot fi verificate cu uşurinţă:

 cosk0 t sin p0 t dt  0, k, p  N
T
0 , kp
 cos  k 0 t  cos p 0 t dt  T
 , kp
T  2
0 , kp
 sin k  0 t  sin p  0 t  dt   T
kp
T  2 ,
Ca exemplificare, se pot demonstra ultimele două relaţii pentru cazul k  p :
I :  cos 2 k0 t dt  I  J   dt  T
  T
T
 T IJ
J :  sin k0 t dt  I  J   cos2k0 t dt  0
2
2
T   T
Într-o exprimare echivalentă, s-a demonstrat că funcţiile sin şi cos sunt ortogonale.

În concluzie, coeficienţii C0, Cn, Sn, se calculează cu relaţiile:

1
 C 0   x ( t ) dt (5.23)
TT
2
T T
 Ck  x ( t ) cos (k0 t )dt (5.24)

2
T T
 Sk  x ( t ) sin (k0 t )dt (5.25)

5.5.2. Forma armonică a dezvoltării Fourier ( SFA)

Seria trigonometrică poate fi reprezentată într-o formă mai compactă, denumită formă
armonică, utilizând numai funcţii cosinusoidale.
 
x ( t )   A n cos n  0 t   n   A 0   A n cos n 0 t   n  (5.26)
n 0 n 1
unde
 A n  C 2n  S 2n (5.27)
 A 0  C0 (5.28)
 La determinarea defazajelor  n , trebuie observat că aceasta revine la o
transformare de tipul: C cos x  S sin x  A cosx   , cu A  C 2  S 2  0 .
Pentru a încadra aceste defazaje în intervalul     n   şi ţinând cont de
semnele coeficienţilor C şi S, se obţin prin trigonometrie elementară rezultatele:

5.7
 
2 dacă C n  0 şi S n  0
 
 dacă C n  0 şi S n  0
 2
  arctg S n dacă C n  0 şi S n  0
 Cn

n   Sn (5.29)
   arctg dacă C n  0 şi S n  0
 Cn
0 dacă C n  0 şi S n  0
 dacă C n  0 şi S n  0

 arctg S n dacă C n  0 şi S n  0
 Cn
Seria Fourier armonică (SFA) dă o descompunere a semnalului periodic într-o sumă de
semnale cosinusoidale ale căror frecvenţe sunt multipli ai frecvenţei fundamentale f0 a
semnalului periodic; similar se poate deduce o SFA în sinus.
Punând într-o formă desfăşurată expresia (5.26) se pun în evidenţă componenta continuă şi
armonicile semnalului:
 Componenta continuă - (la frecvenţa f  0 )
A 0  C0
1
 Armonica fundamentală (fundamentala) - la frecvenţa f  f 0  , n  1 :
T
A1 cos 1 0 t  1   A1 cos 0 t  1 
2
 Armonica de ordinul doi – la frecvenţa f  2f 0  , n  2 :
T
A 2 cos 2  0 t   2 
..........................................................................................................................................
k
 Armonica de ordinul k – la frecvenţa f  k f 0  , n  k :
T
A k cos k0 t   k 
.......................................................................................................................................
Observaţii:
 În cazul în care funcţia care descrie semnalul x(t) este pară, dezvoltarea în serie
trigonometrică va coincide cu dezvoltarea în serie armonică. Din (5.25) se obţine că
S n  0 şi din (5.27) rezultă că A n  C n . De asemenea, din (5.29) rezultă  n  0
sau  n   , după cum C n  0 , respectiv C n  0 .
Ca urmare, semnalul x(t) poate fi scris sub forma:

x ( t )  C 0   C n cos n0 t   n  , cu  n  0 ;  (5.30)
n 1
 În cazul în care funcţia care descrie semnalul x(t) este impară, conform (5.24) se
obţine că C n  0 şi din (5.27) rezultă că A n  S n . Din (5.23) se obţine că C 0  0 ,

adică semnalul nu are componentă continuă. De asemenea, din (5.29)  n  
2

sau  n  , după cum S n  0 , respectiv S n  0 .
2
Ca urmare, semnalul poate fi scris ca o sumă de funcţii (co)sinusoidale de forma:

5.8
 
  
x ( t )   S n cos n0 t   n  , cu  n   ;  (5.31)
n 1  2 2
Concluzii:
1) Caracterizarea în domeniul frecvenţă se realizează prin diagramele spectrale
asociate seriei armonice, spectrul de amplitudini: A n n0  sau A n nf 0  şi spectrul
de faze:  n n0  sau  n nf 0  .
2) Valoarea coeficienţilor reprezintă amplitudinile armonicelor de pulsaţie n0 (sau
frecvenţă nf0).
3) Liniile spectrale asociate seriei armonice vor fi localizate la pulsaţiile (frecvenţele)
0 ,  0 , 2 0 , ...
5.5.3. Banda de frecvenţă ocupată de un semnal periodic
Teoretic, spectrele semnalelor periodice acoperă domeniul de la   0 (componenta
continuă sau valoarea medie a semnalului) la    . Practic, spectrele sunt limitate.
Reprezentarea diagramei spectrale de amplitudini pune în evidenţă legea de descreştere a
amplitudinilor armonicelor, permiţând să se limiteze seria la termenul de rang nmax,
amplitudinile componentelor devenind neglijabile pentru n  n max .
Trunchierea seriei de la un anumit termen depinde de cerinţele impuse tipului de
comunicaţie care utilizează semnalul respectiv. Se pot considera neglijabile componentele
ale căror amplitudini sunt mai mici decât o anumită fracţiune din amplitudinea
fundamentalei: A n max  A1  p% . (5.32)
O altă modalitate de determinare a benzii este considerarea acelor armonici ce asigură o
energie de cel puţin w% din energia totală a semnalului. Cum mărimea  A 2n este
n 0
proporţională cu energia semnalului, rezultă că această condiţie se poate scrie sub forma:
n max
 
 A 2n    A 2n   w % . (5.33)
n 0  n 0 
În urma realizării analizei spectrale se poate determina lăţimea benzii de frecvenţe ocupată
de acel semnal, luând de exemplu 0  p  10 sau 90  w  100 .
În cazul spectrelor care prezintă anulări (frecvenţe la care amplitudinile armonicilor
corespunzătoare sunt nule), în multe cazuri banda se consideră ca intervalul cuprins între 0
(zero) şi prima frecvenţă la care armonica este nulă.
5.5.4. Algoritmul utilizat în analiza spectrală
Pentru o cât mai corectă abordare a paşilor matematici ce au ca scop analiza spectrală a
unui semnal periodic, se propune următorul algoritm:
1) Scrierea expresiei matematice a semnalului;
2) Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a semnalului;
3) Analiza simetriei semnalului (Un semnal eventual par sau impar duce la o
simplificare în calculele matematice);
4) Dezvoltarea în serie Fourier trigonometrică (SFT) a semnalului - calculul
coeficienţilor Cn şi Sn, conform (5.23) – (5.25);
5) Scrierea seriei Fourier armonică (SFA) a semnalului – calculul coeficienţilor A0 ;i
An, precum şi a defazajelor  n , conform (5.27) – (5.29);
6) Reprezentarea spectrului de amplitudine şi de fază;
7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului.

5.9
5.6. APLICAŢII
5.6.1. Analiza spectrală a semnalului liniar variabil periodic
x(t)
X+

0 t3 T t
t1 t2
X-
a)
x(t) x(t)
X X
2

0 T t
T
t
2
0 T T
X
2 
b) 2 c)

x(t) x(t) x(t)

X X X+

t t 0 t2 T t
-T 0 T -T 0 T
X-
d) e) f)
Fig. 5.7: Impulsul liniar variabil periodic
a) Impuls oarecare;
b) Impuls triunghiular pozitiv;
c) Impuls triunghiular simetric;
d) Impuls “dinte de fierăstrău” crescător;
e) Impuls “dinte de fierăstrău” descrescător ;
f) Impuls dreptunghiular.
Forma cea mai generală a unui astfel de impuls este cea din figura 5.7a, iar în figurile
5.7b, ..., 5.7f sunt reprezentate cazurile particulare cele mai folosite în practică. Astfel,
t t t
dacă se notează q1  1 , q 2  2 , q 3  3 cu 0 q1  q 2  q 3  1 , cazurile particulare
T T T
reprezentate în figura 5.7 sunt următoarele:
1
 q1  q 2  ; q 3  1; X   0 ; X  : X (impuls triunghiular pozitiv, figura 5.7b); se poate
2
observa că acest semnal este par;
1 X
 q1  q 2  ; q 3  1; X   X  : (impuls triunghiular simetric, figura 5.7c); acest
2 2
semnal este de asemenea par, putând fi transformat şi într-unul impar (prin schimbarea
T
sau transformarea de variabilă   t  );
4
 q1  q 2  q 3  1; X   0 ; X  : X (“dinte de fierăstrău” crescător, figura 5.7d);
 q1  q 2  0 ; q 3  1; X   0 ; X  : X (“dinte de fierăstrău” descrescător, figura 5.7e);
 De asemenea, în figura 5.7f se poate observa că dacă q1  0 ; q 2  q 3 : q , atunci se
obţine semnalul periodic dreptunghiular (de tipul celui din figura 5.2).

5.10
Rezolvare
1) Expresia matematică a semnalului oarecare (figura 5.7a) este următoarea:
X  X X  X
 t  X   t  X dacă 0  t  t 1  q 1T
t1 q 1T

X dacă t 1  q 1T  t  t 2  q 2 T
 
x t   
X  X q X  q 3X 
  t 2  dacă t 2  q 2 T  t  t 3  q 3T
 q 2  q 3 T q2  q3

X  dacă t 3  q 3T  t  T

2) Forma de undă a semnalului este cea din figura 5.7a.
3) Funcţia nu este nici pară nici impară. Pentru simplificarea scrierii se introduc notaţiile:
X  X
 a 1 : 
q 1T
X  X
 a 2 : 
q 2  q3 T
q X  q 3X 
 b 2 : 2 
q 2  q3
 
2
4); 5) SFA: x ( t )   A n cos n0 t   n   A 0   A n cos n0 t   n  , unde 0 
n 0 n 1 T

1  
T q1T q 2T q 3T T
1
A0  C0 
T 0
x  t dt 
T  a 1t  X  dt   X  dt   a 2 t  b 2 dt     
X dt
 0 q1T q 2T q 3T 
1  t2 
q1T q 3T
t2
  a1  q1T X   Tq 2  q1 X   a 2  b 2 Tq 3  q 2   T1  q 3 X   
T 2 2 
 0 q 2T 

 a1
2
q12 T

 q 32  q 22  a 2T  b
2 q 2  q 3   q 2  q 1 X   1  q 1  q 3 X  
2

X  X
 
2
q1  1  q1  q 3 X   q 2  q1 X   
X  X
2

q 2  q 3  q 2X   q3X   
X
 
 q  q 2  q1 
  q 3  q 2  q 1  X  1  3
2 2

 
 q1T q 2T 
 a t  X  cosn  t dt  X   
 0 1  
 0 cos n  0 t dt 
T 
2 2
C n   x ( t ) cosn 0 t dt  
q1T

T0 T  q3T T 
   a 1 t  b 2  cosn 0 t dt  X   cosn  0 t dt 
 qT 
 2 q 3T 
2
Efectuând calculele cu atenţie şi ţinând cont că  0  , se obţine:
T

5.11
 q 3  q 2  q 2 cos2nq1   q1 cos2nq 3    q 3 cos2nq1   q1 cos2nq 2 
Cn  X 
2n 2 q1 q 3  q 2  2
q 3 cos2nq1   q 2 cos2nq1   q1 cos2nq 2    q 3  q1 cos2nq 3    q 2
 X
2n 2 q1 q 3  q 2  2
q 3  q 2 1  cos2nq1  q1 cos2nq 3   cos2nq 2 
Cn  X 
2n 2 q1 q 3  q 2  2
q 3  q 2 cos2nq1  1  q1 cos2nq 3   cos2nq 2 
 X
2n 2 q1 q 3  q 2  2
 1  cos2nq1  q1 cos2nq 3    cos2nq 2   
Cn    X   X  
2n 2 q 1  2 2n 2 q1 q 3  q 2  2 
 
 sin nq   sin n q 3  q 2  sin n q 3  q 2  
2
Cn   2 12  X   X  
n q  n 2
q  q  2 
 1 3 2 
Cn  q 3  q 2 sin cn q 3  q 2 sin cn q 3  q 2    q1 sin c 2 nq 1 X   X  
unde:
 sin( x )
 pentru x  0
sin c x    x
1 pentru x  0
este funcţia sinus atenuat a cărei reprezentare grafică este prezentată în figura 5.8.

sinc(x) sin(x)
1

2 3
0  4 x

Fig. 5.8: Formele de undă a semnalelor sinus atenuat, sinc(x) şi sin(x)

 q1T q 2T 
 a t  X sin n  t dt  X   
 0 
1  0  sin n  0 t dt 
T 
2 2
S n   x ( t ) sin n 0 t dt  
q1T

T0 T  q3T T 
   a 1 t  b 2 sin n 0 t dt  X   sin n  0 t dt 
 qT 
 2 q 3T 
q 3  q 2 sin 2nq1  q1 sin 2nq 3   sin 2nq 2 
Sn   X 
2n 2 q1 q 3  q 2  2
 q1 sin 2nq 2   q 3 sin 2nq1  q 2 sin 2nq1   q1 sin 2nq 3  
 X
2n 2 q1 q 3  q 2  2
 sin c2nq1  q1 sin 2nq 3    sin 2nq 2   
S n    X   X  
n  2 n 2
q q  q  2 
 1 3 2 

5.12
 X  X
S n  sin c2nq1   sin cn q 3  q 2   cosn q 3  q 2  
n
şi A n  S 2n  C 2n ;  n se determină cu o relaţie de tipul (5.29), funcţie de seria armonică
dorită (în cos sau în sin).
În continuare se vor particulariza rezultatele obţinute pe unele din cazurile particulare din
figura 5.7.
5.6.2. Analiza spectrală a semnalului drepunghiular
Semnalul periodic dreptunghiular este cazul particular q1  0 ; q 2  q 3 : q (figura 5.7f).
Cu notaţia A : X   X  , se obţin rezultatele:
X  2q  0 
 A 0   2q  0   X  1    qA  X  , adică (5.11);
2  2 
 sin c0 sin 2nq   sin 2nq 
 Cn    0 A  A;
 n  n
 sin c0 sin c0 cos2nq  1  cos2nq
 Sn    A  A
 n n  n
 SFA în cos:
A A A
A n  C 2n  S 2n  2  2 cos2nq   2 sin nq   2 sin nq  
n n n
sin nq 
o
 2qA  2qA sin c(nq )
nq
Sn  1  cos2nq    2 sin 2 nq  
o  n  arctg  arctg   arctg ;
 sin 2nq      
Cn 2 sin nq cos nq 
 
 n  nq , cu observaţiile că acest defazaj trebuie încadrat în intervalul
0 ;  şi că trebuie să se aibă în vedere cazurile menţionate în (5.29).
Corectitudinea acestor rezultate poate fi verificată (şi) prin calcul direct.
În practică, cele mai utilizate impulsuri periodice dreptunghiulare sunt cele pozitive
X   0 . În acest caz, mărimea A : X   X  se mai numeşte şi amplitudinea impulsului.
Pentru cazul semnalului periodic dreptunghiular pozitiv, valorile amplitudinilor
armonicelor precum şi frecvenţele lor sunt următoarele:
 Componenta continuă – (la frecvenţa f = 0)
A 0  C0  q A
1
 Amplitudinea armonicii fundamentale – (la frecvenţa f  f 0  , n  1 ):
T
2A
A1  2qA sin cq   sin q 

2
 Amplitudinea armonicii de ordinul doi (a doua) – (la frecvenţa f  2f 0  , n  2 )
T
A
A 2  2qA sin c2q   sin 2q 

.........................................................................................................................
1 1 1 1
 Amplitudinea armonicii de ordinul – (la frecvenţa f  f 0  – dacă  N )
q q qT q
A 1  2qA sin c()  0 – prima anulare (trecere prin zero) a spectrului;
q

5.13
 .........................................................................................................................
k
 Amplitudinea armonicii de ordinul k – (la frecvenţa f  k f 0  , n  k )
T
2A
A k  2qA sin ckq   sin kq  .

iar semnalul x(t) scris sub forma SFA are expresia:

2A  sin nq 
x ( t )   A n cosn0 t   n   qA   n cosn0 t   n 
n 0  n 1
1
De exemplu, în cazul q  , expresiile matematice ale componentei continue şi primelor
5
patru armonici sunt următoarele:
A
 A0  ;
5
2A      2A     
 A 1 t   sin   cos 0 t    sin   cos  0 t  
 5  5  5  5
A  2   2   A  2   2
 A 2 t   sin   cos 20 t    sin   cos 20 t  ;
  5   5    5   5 
2A  3   3  A  3   2
 A 3 t   sin   cos 30 t    sin   cos 20 t  ;
3  5   5    5   5 
A  4   4  A  4   4 
 A 4 t   sin   cos 4 0 t    sin   cos 40 t  
2  5   5  2  5   5 
Expresia semnalului aproximat până la a cincea armonică (care este nulă) este:
A 2A       A  2   2 
x t    sin   cos 0 t    sin   cos 20 t   
5  5  5   5   5 
2A  3   3  A  4   4 
 sin   cos 30 t    sin   cos 40 t  
3  5   5  2  5   5 
În figura 5.9 sunt reprezentate formele de undă ale primelor patru armonici ale semnalului,
precum şi semnalul aproximat printr-o SFA care reţine doar componenta continuă şi
primele patru armonici. Practic, aproximarea semnalului cu primele sale 4 armonici este
echivalentă cu aproximarea benzii cu primul interval de frecevnţă în care toate armonicile
sunt nenule.

5.14
 A1
5

T t

-5 Armonica întâi
A2
5

T t

Armonica a doua
-5
5 A3

T t

Armonica a treia
-5 A
4
5

T t

Armonica a patra
x(t)

n = 19
10

5 n=4

T t

1
Fig. 5.9: Formele de undă ale primelor patru armonici ale impulsului periodic dreptunghiular cu q  şi
5
A  10 , şi semnalul “refăcut” prin sumarea componentei continue şi a primelor 4, respectiv 19 armonici

6) Forma armonică a dezvoltării Fourier oferă posibilitatea de a reprezenta spectrele de

amplitudini A n  A n  sau A n  A n f  , respectiv de faze  n   n  sau  n   n f 
ale semnalului. Pentru a realiza aceaste reprezentări grafice se (re)aminteşte că:
 Spectrul unui semnal periodic este discret;
 A k  A k 1 k  1...  , lim A k  0 ;
k 
 Ordinul, (k) al armonicelor care se anulează se determină astfel:
A k  0  2qA sin ckq   0  sin kq   0  kq  m , unde m  Z .  k  m q .
Spectrele corespunzătoare semnalului analizat mai sus sunt reprezentate în figura 5.10.
5.15
 | An |
4 A1

A2 “Înfăşurătoarea spectrului” – funcţia |sinc (qt ) |

3

A3
2

1 A4

 f
n 
0 0 f 0
5 10 15 20
a)
n
 f
5 10 15 20 n 
0 0 f 0

4

5 8
Fig. 5.10: Distribuţia spectrulă a semnalului periodic dreptunghiular
a) modulul spectrului de amplitudini
b) spectrul de faze

7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului:

În cazul semnalului periodic dreptunghiular, din punctul de vedere al calculului lărgimii de
bandă, importantă este prima frecvenţă la care armonica este nulă (primul punct de trecere
prin zero al spectrului sau prima trecere prin zero a înfăşurătoarei semnalului), care se
 1
obţine pentru m  1 . Pentru factori de umplere mici  q   , se poate considera că
 9
 f  1 
lărgimea de bandă este B  1; 0  Hz , numărul armonicelor din bandă fiind   1 .
 q q 
Totuşi, această observaţie trebuie folosită cu precauţie: chiar în cazul analizat q  0,2  ,
 f  A6
admiţând că B  1; 0   1; 5f 0  (de fapt B  1; 4f 0  , pentru că A 5  0 ), raportul
 q A1
A6
(între prima armonică neglijată şi fundamentală) este  17% , destul de greu de
A1
A
neglijat. În schimb, 11  9%  10% , deci ar părea mai firească alegerea benzii din primii
A1
 2f 
doi “lobi” ai caracteristicii spectrale de amplitudine din figura 5.10a: B  1; 0  . Cel
 q 
A1
1
q 1
mai mare factor de umplere pentru care  10% este q  .
A1 9

5.16
  f 
Cea mai evidentă situaţie în care nu se poate admite alegerea benzii B  1; 0  este
 q
1
impulsul cu q  : ar rezulta B  1; 2f 0  , dar cum A 2  0 , de fapt banda ar consta numai
2
1
din prima armonică. Altfel spus, impulsul dreptunghiular cu q  ar fi „bine aproximat”
2
de semnalul sinusoidal pe frecvenţa fundamentală (frecvenţa impulsului) axat pe
componenta continuă, ceea ce evident că este inacceptabil.
1
Notând x0.5(t) impulsul cu q  , coeficienţii Fourier corespunzători sunt următorii:
2
A
C0  A0  ;
2
A
Cn  sin  n   0 ;
n
0 dacă n  2k k  N*

S n   2A ;
 2k  1 dacă n  2k  1 k  N

Se observă că semnalul x0.5(t) este caracterizat numai de armonici impare.
Rezultă dezvoltarea sa în SFA în sinus:
A 2A  1 2
x 0. 5 t     sin 2k  10 t  , cu  0  ( A n  S n şi  n  0 ).
2  k 0 2k  1 T

Pentru SFA în cosinus, A n  S n  0 şi  n   , obţinându-se astfel:
2
A 2A
x 0. 5 t   

 1 cos 2k  1 t   
k

2

 k  0 2k  1 
 0
2


 5f 
Conform criteriului „10% din fundamentală”, în acest caz banda este B  1; 0  ,
 q 
A11
deoarece  9%  10% .
A1
În figura 5.11 s-a reprezentat spectrul de amplitudini şi “refacerea semnalului” cu ajutorul
armonicilor din banda considerată în conformitate cu cele de mai sus.
Amplitudinile armonicelor din banda considerată, respectiv defazajele corespunzătoare
SFA în cosinus sunt următoarele:
 A  2A 
A 0  2 A 5  5 5  
2
 2A   2A 
A 1  1   A 7  7  
  2  7 2
A  2 A  A  2 A 
3   9  
 3 3 2  9 9 2
Armonicile pare sunt nule: A 2  A 4  A 6  A 8  0 , respectiv  2   4   6  8  0 .

5.17
 An
10

A1
“Înfăşurătoarea spectrului” – funcţia | sinc (qt ) | a)
A0
5
A3
A5 A7 A9  f
n 
0 0 f 0
2 4 6 8 10
n
 f
1 3 5 7 9 n 
0 0 f 0
b)


2
x0. 5(t)

10

c)
5

t
0
T 2T 3T 4T 5T

1
Fig. 5.11: Semnalului periodic dreptunghiular cu A  10 şi q 
2
a) Spectrul de amplitudini;
b) Spectrul de faze al SFA în cosinus;
c) Aproximarea semnalului prin sumarea armonicilor din bandă.

5.6.3. Analiza spectrală a semnalului „dinte de fierăstrău” periodic şi crescător

Acest semnal, în varianta sa pozitivă, se obţine dacă se particularizează
q1  q 2  q 3  1; X   0 ; X  : A  0 (figura 5.7d). Rezultă:
A A
 A 0  1  1  1  ;
2 2
 sin c0 sin 2n  
 Cn    sin c 2 n A  0 ;
 n 
 sin c2n  sin c0  cos2n   A
 Sn    A   ;
 n n  n
A
 A n  S 2n  C 2n  ;
n

  n  pentru SFA în cos, sau  n   pentru SFA în sin.
2

5.18
 A   A 
 5  pentru f 5  5 f 0
A 1   1 
2
pentru f1  f 0 A 5 5 2
 
A  A   A 
2  pentru f 2  2 f 0 A 6  6  pentru f 6  6 f 0
 2 2  2  6 2
  .......
A 3  A  A A 
3  pentru f 3  3 f 0  7  pentru f 7  7 f 0
 3 2  7 7 2
 
A 4  A  A A 
4  pentru f 4  4 f 0  8  pentru f 8  8 f 0
 4 2  8 8 2
În concluzie:
A A  1  
x(t)    cos  n0 t   - SFA în cosinus – cea de mai sus – sau
2  n 1 n  2
A A  1
x(t)    sin n0 t    - SFA în sinus.
2  n 1 n
6) Spectrele amplitudinilor şi fazelor sunt reprezentate în figura 5.12.
An

A0
5
A
“Înfăşurătoarea spectrului” – funcţia
A1 t

A2
A3  f
1 A4 A5 A6 n 
A7 A8 A9 A10 0 f 0
0 2 4 6 8 10
n a)


2
 f
n 
0 f 0
0 2 4 6 10
b)
Fig. 5.12: Spectrele semnalului ”dinte de fierăstrău” crescător şi pozitiv
a) spectrul de de amplitudini ;
b) spectrul de faze.

7) Întrucât nu există puncte de trecere prin zero a spectrului, banda semnalului se limitează
A 1
la frecvenţa n 0 care asigură A n  10%  A1 . Cum n  , rezultă că B  0 ;10 0 .
A1 n
În figura 5.13 sunt reprezentate două ” reconstituiri” ale semnalului x(t) cu ajutorul
A A N 1  
armonicelor sale, adică x ( t )    cos  n 0 t   : în figura 5.13a cu ajutorul
2  n 1 n  2
armonicelor din banda considerată (primele 10, adică N  10 ), iar în figura 5.13b cu
ajutorul a 100 armonici, adică N  100 (ceea ce ar fi echivalent cu a mări banda la
intervalul frecvenţelor în care A n  1%  A1 ).

5.19
 x(t) x(t)

10 10

5 5
t t
1 2 3 4 5 1 3 2 4 5
a) b)
Fig. 5.13: Semnalul periodic x ( t )  A  A  1 cos  n0 t    cu T = 1s şi:
N

a) N = 10 (armoniceledin bandă); 2  n 1 n  2
b) N = 100.

Observaţii
1) În cazul semnalelor fără simetrii, este de multe ori utilă o transformare de variabilă
care să simetrizeze semnalul. De exemplu, în cazul de faţă, transformarea:
 ' T
t t
 2
 A  T A
 x  x   x t   x '  t '   
'
 2  2 2

face ca semnalul x ' t ' să devină impar, fiind reprezentat în figura 5.14 şi având
expresia analitică:
A T
x ' ( t ' )  t ' pentru t ' 
T 2
x’(t’) x’(t’)
A
2 T 5
2 t’ t’
T 1 2 3 4 5

2 A
 5
2 a) b)
Fig. 5.14: Semnalul “dinte de fierăstrău” periodic şi impar, crescător
a) forma de undă ;
b) reconstituirea sa cu primele 10 armonici.

Orice translaţie pe axa timpului (abscisa) nu afectează spectrul de amplitudini, ci

numai spectrul de faze. În schimb, translaţiile pe axa semnalului (axa ordonatelor)
afectează spectrul de amplitudini, şi anume, modifică valoarea componentei continue.
În acest caz, componenta continuă devine C 0  A 0  0 , C n  0 iar
A cosn
Sn   , după cum se poate verifica (şi) prin prin calcul direct. Aceste
n
expresii NU pot fi deduse din relaţiile generale obţinute în problema 5.6.1, deoarece
 T T
acolo integralele s-au calculat pe intervalul 0 ; T  şi nu pe  ;  . Eventual se pot
 2 2
reface acele calcule pentru cazul t  t 0 ; T  t 0  şi particularizându-ae pentru
T
t 0   , obţinându-se astfel un (alt) set de3 expresii generale de tipul celor amintite.
2
A
Rezultă că A n  (nemodificat, după cum deja s-a afirmat mai sus) şi
n
n 
 n   1 pentru SFA în cos, care astfel devine:
2

5.20
 A N 1  
x ' (t ' )   cos  n0 t '   1n 
 n 1 n  2
Reconstituirea semnalului x’(t’) cu ajutorul acestei expresii a SFA asociate (cu N  10
armonici) este prezentată în figura 5.14b. Se poate observa întârzierea pe axa timpului
şi absenţa componentei continue.
2) Similar se poate face analiza spectrală a ”dintelui de fierăstrău” descrescător,
reprezentat în figura 5.7e. În acest caz, trebuie particularizate valorile:
q1  q 2  0 ; q 3  1; X   0 ; X  : A  0
Se obţin rezultatele:
A A
A 0  1  0  0  
2 2
Cn  
 sin c n 1  0   sin n 1  0  
 0  sin c 2 0 X   X    0
 n  
 sin c 0  sin c n   cos n   A
Sn    X   X   
 n  n  n

A n  S 2n  C 2n  C n ;  n   , în conformitate cu (5.29).
2
Spectrul de amplitudini este identic cu cel din figura 5.12a, iar cel de faze rezultă din
figura 5.12b prin simetrizare faţă de axa frecvenţelor (relative).
1
3) Considerând în expresiile generale ale coeficienţilor Fourier valorile q1  q 2  ;
2
q 3  1 ; X   0 ; X  : A  0 , se obţine semnalul triunghiular pozitiv (figura 5.7c). Se
obţin astfel următoarele rezultate:
A 1 1 A
A 0  1    
2  2 2 2
 
C n  q 3  q 2 sin cn q 3  q 2  sin cn q 3  q 2    q1 sin c 2 nq1  X   X  
  3       A
C n   3 sin c n  sin c n   sin c 2  n    C 2 k  0 , k  N*
  2  2  2  2
A  2k  1   32k  1   2k  1  
C 2 k 1  sin c  3 sin c   sin c   
2  2   2   2 


 1k  2   1k 1  2   1k A   4A , k  N
2k  1  2k  1 2k  1  2k  12  2
A  n   3n  *
Sn   sin c  cos   0 , n  N
n 2
   2 
A n  S 2n  C 2n  C n şi în connformitate cu (5.29) rezultă  n   , n  2N  1 .
4A

An 2 2 1
Banda:  10%  n    n 2  10 *  n  4 . Cum A 4  0 ,
A1 4 A 10 nN
 2

rezultă că se poate considera banda B  0 ; 5f 0  .
În figura 5.15a,b sunt prezentate spectrele obţinute cu ajutorul acestor rezultate, iar în
figura 5.15c,d reconstituiri ale semnalului cu ajutorul SFA.

5.21
 An

 f
n 
0 f 0
0 1 3 5 7 9
n a)

 f
n 
0 f 0
0 1 3 5 7 9
b)
x(t) x(t)

10 10

t t
0 0.001 0.002 0 0.001 0.002
c) d)
Fig. 5.15: Semnalul triunghiular pozitiv
a) Spectrul de amplitudini;
b) Spectrul de faze
c) Reconstituirea semnalului cu armononicile din bandă (primele 5);
d) Reconstituirea semnalului cu primele sale 20 de armonici.

5.6.4. Analiza spectrală a semnalului “sinus redresat dublă-alternanţă” periodic

x(t) x(t)
U
U
|An|
2U
T
t 
2

0
t 
0 T 2T T 0 T 0 1 2 3 4

a) 2 2 b) c)
Fig. 5.16: Sinusoida redresată dublă-alternanţă
a) Forma de undă
b) Semnalul simetrizat
c) Spectrul de amplitudini
Forma de undă este reprezentată în figura 5.16a. Expresia analitică a semnalului este:

5.22
 2 
x t   U sin t  , unde    este pulsaţia semnalului sinusoidal neredresat.
2T T
Evident T (perioada semnalului redresat) este jumătate din perioada sinusoidei neredresate
(care este 2T – figura 5.16a). În conformitate cu (5.22), pulsaţia fundamentală este:
2
0 
T
Prin schimbarea de variabilă:
 T T
 2    2
T 
  t   dt  d ,
2 t    T
 2

semnalul devine par (figura 5.16b). Rezultă că S n  0 ; A n  C n .
T
T T T 2
2 2 2
1 U  T  U   2U    2U
C0 
T Txd  T T sin T    2  d  T T cos T  d  
sin   
T 


  
2 2 2 0
T T
2 2
2  2  4U     2 
Cn 
T T xcos n  d 
T  
T 0
cos   cos n
T   T 
 d 

2
T T
2 2
2U    2U   
  cos 2n  1  d   cos 2n  1  d 
T 0  T  T 0  T 
T T
2U   2 2U   2
 sin 2n  1    sin 2n  1  
2n  1  T  0 2n  1  T 0
  
sin 2n  1 sin 2n  1 
2 U  2 2   4 U   1
n 1

  2n  1 2n  1   4n 2  1
 
 
În concluzie:
 2U
 pentru n0
A n  C n    4U
  n 1

  4n 2  1  pentru

 S  0 pentru n  2k  1
 n  arctg n    , k 1
 C n    pentru n  2k
Dezvoltarea semnalului în SFA este:

2U 4U 4U 4U 4U
x t    cos 0 t   cos2 0 t    cos3 0 t   cos4 0 t    ...
 3 15 35 63

Spectrul de amplitudini al semnalului este prezentat în figura 5.16c.

5.23
5.6.5. Analiza spectrală a semnalului “sinus redresat mono-alternanţă” periodic
x(t)
U
|An|
U



0
t
0 T T 0 1 2 3 4 5
2 a) b)
Fig. 5.17: Sinusoida redresată mono-alternanţă
a) Forma de undă
b) Spectrul de amplitudini

Forma de undă este reprezentată în figura 5.17a. Expresia analitică a semnalului este:
 T
U sin t  pentru 0t
x t    2 ,
T
0 pentru tT
 2
2
unde   este pulsaţia semnalului sinusoidal neredresat. Evident semnalul redresat are
T
2
aceeaşi perioadă, astfel că, în conformitate cu (5.22) pulsaţia fundamentală este: 0  .
T
T T T
2 2
1 U  2  U  2  2 U
C 0   x t d   sin  t dt   cos   
T0 T 0  T  2  T 0 
T
T
T T
2 2
2  2  2U  2   2 
Cn   x t  cos n t dt   sin  t  cos n t dt 
T0  T  T 0  T   T 
T T
2 2
U    U   
  sin 2n  1 t  dt   sin 2n  1 t  dt 
T 0  T  T 0  T 
T T
U   2 U   2
 cos 2n  1 t   cos 2n  1 t  
2n  1  T  0 2n  1  T 0
U
 1  cosn  1  U cosn  1  1 
2n  1 2n  1
 2U
U  1  cosn  1  1  cosn  1    pentru n  2k
 
2  n  1

n  1  0
    1  n 2  
 pentru n  2k  1; k  0
Pentru cazul n  1 se observă că există o nedeterminare, deci C1 trebuie calculat direct:
T T T
2 2 2
2  2  2U  2   2  U  4 
C1   x t  cos t dt   sin  t  cos t dt   sin  t dt  0
T0  T  T 0  T   T  T 0  T 
În concluzie:

5.24
  2U
 n  2k

Cn   1  n 2  pentru
0 pentru n  2k  1
T T

22  2  2 U 2  2   2 
S n   x t sin  n
T 0  T   T 
t dt  sin  t  sin  n t dt 
T0  T 
T T
2 2
U    U   
  cos 2n  1 t  dt   cos 2n  1  d 
T 0  T  T 0  T 
T T
U   2 U   2
 sin 2n  1 t   sin 2n  1 t   0 , n  1
2n  1  T  0 2n  1  T 0
Pentru cazul n  1 se observă că există o nedeterminare, deci S1 trebuie calculat direct:
T T T
2 2 2
2  2  2U  2   2  U  4  U
S1   x t sin  t dt   sin  t  sin  t dt   1  cos t dt 
T0  T  T 0  T   T  T 0  T  2
În concluzie:
 U
pentru n 1
Sn   2
0 pentru n2
U
 pentru n0
 U
A n  S 2n  C 2n   pentru n 1
2
C pentru n2

n

S     pentru n  1
 n  arctg n   2
 Cn   pentru n  2
Dezvoltarea semnalului în SFA este:
U U    2U 2U 2U
x t    cos  0 t    cos20 t     cos40 t     cos60 t     ...
 2  2  3 15 35
Spectrul de amplitudini al semnalului este prezentat în figura 5.17b.
5.6.6. Să se determine SFA în cos asociată semnalului: x t   2 sin t  cos3t  :
Prin transformări trigonomrtrice elementare (transformarea produsului în sumă) se obţine:
x t   2sin t  3t   sin t  3t 
Din aceasta rezultă că semnalul este evident periodic, cu perioda T   , deci pulsaţia sa
2 2
fundamentală este: 0    2.
T 
   
SFA cerută se obţine imediat: x t   2 sin 4 t   2 sin 2 t   2 cos 2 t    2 cos 4 t   .
 2  2
Rezultă că semnalul de analizat are 2 armonici: A1  A 2  2 , caracterizate de defazajele:
 
1  şi  2   ; componenta continuă este A 0  0 , după cum se poate determina
2 2
imediat prin calcul direct.

5.25