Cine sunt eu?

Care este adevarata menire a prorpiului eu pe aceasta lume?

Intrebari peste intrebari, si pe cit e de ascuns adevaratul sens pe atit
pare mai intrigant. Este evident faptul ca in calitate de autor, cititor a
propriului eu realizez ca mai bine ca mine nu va fi nimeni in stare sa
inteleaga ce as simti, spre ce ideal tind zi de zi. In privinta mea nu as
avea numai cuvinte de lauda sau numai trasaturi positive pentru ca
tesi tindem cu toti spre tot ce e mai bun, fiecare are citeva mici
negative, dar si sa spui ca esti perfect tot nu e o solutie de a te
prezenta a fi cel mai bun din buni desi a fi optimist e o putere ce nu o
detin fiecare. In ce lume ma aflu si ce imi este destinat pentru a
intelege totul din imprejur este la fel greu de raspuns. De fapt lumea
ce ne inconjoara ajung la un anumit timp sa cred ca e si ace a
frumusetii si cea a unicitatii, si ce a orgoliului sau a fricii de realitate,
etc. Viata e plina de surprize iar aceasta realitate ma face sa cred ca
micuta noastra viata poate cunoaste cu adevarat fericire daca eul din
noi nu va renunta niciodata la success, daca niciodata nu va fi dispus
sa cedeze greutatilor. Trec clipele ca vintul, se spulbera si mindria din
noi nu prea ne permite sa privim in urma. Uneori un chiar si cel mai
mic detaliu din trecut poate preschimba viitorul catre un alt ideal. Imi
ascult inima, ma las mingiata de caldura sufleteasca si citesc…
Rasfoiesc citeva pagini din trecut si creez unele noi. Ce voi urma sa fiu
daca nestiindu-ma pe mine, nu voi mai intelege cartulia mea de
ginduri, sentimente, trairi unice. Si iarasi citesc si visez, simt ca intr-o
buna zi una din micutele suprize ale vietii imi va prezenta si
adevaratul inteles despre mine, acea fiinta ce mereu va crede ca ceea
ce se asteapta si se doreste mult – se obinte orice ar fi. Ce ne ramine
sa facem daca nu altceva decit sa iubim…Iubind vom face diferenta
intre trecut si viitor, intre bine si rau, intre cer si pamint….Iubind vor
trece ani, clipe superbe si astfel de la un timp nu vom mai duce cont
daca cartuluia noastra e spre final sau nu, ci pur si simplu vom tinde
in continuare spre divinitate…