Liceul Teoretic ,,Emil Racoviţă” Baia Mare prof.

Verdeş Lăcrimioara
Profilul: TEHNIC
Domeniul de pregătire profesională: INDUSTRIE TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE
Modulul: II – PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII PROPRII
Clasa a X-a

Fişa de documentare
Clasificarea lubrifianţilor

Criteriile de clasificare a lubrifianţilor sunt diverse.

După starea de agregare, lubrifianţii pot fi:
• gazoşi,
• lichizi,
• semisolizi sau vâscoplastici,
• solizi
După natura lor, lubrifianţii pot fi de natură:
• minerală;
• sintetică;
• vegetală
• animală.
Lubrifianţii gazoşi au o utilizare mai rară şi asigură un
regim de ungere mixt, intermediar între regimul uscat şi cel fluid. Cel mai utilizat lubrifiant gazos
este aerul, dar utilizarea lui prezintă unele dezavantaje şi anume:
- sunt necesare precauţii la pornire şi oprire,
- utilizarea unor materiale cu proprietăţi bune de frecare uscată, precum şi
- necesită prelucrări foarte precise ale suprafeţelor metalice.
Uleiurile sunt lubrifianţi lichizi şi pot fi:
• de origine vegetală – se obţin din plante şi sunt folosite tot mai puţin, din cauza modificărilor
care intervin, în timp, în structura şi proprietăţile lor.
Tipul Utilizări
lubrifiantului
Ulei de rapiţă Ungerea mecanismelor greu solicitate, care funcţionează la viteze mari, a
garniturilor de pistoane, în aplicaţii în medicină, în industria textilă dar şi ca
ulei de bază în câteva reţete de unsori.
Ulei de ricin Ungerea maşinilor cu viteze mari şi temperaturi ridicate, lubrifiant şi agent de
răcire la prelucrarea materialelor metalice (şi în emulsii), în industria textilă şi
de pielărie, la fierăstraiele cu lanţ din industria lemnului.
Ulei de măsline Lubrifierea mecanismelor fine
Ulei de colofoniu Component în unele unsori de calitate inferioară
Ulei de soia Component în săpunuri şi unsori
Ulei de floarea Produse cu destinaţie industrială, după hidrogenare. Component al unor
soarelui săpunuri şi unsori tehnice.
Ulei de bumbac Utilizat la fabricarea unsorilor cu calciu.
Ulei de in Lubrifiant şi agent de răcire (mai ales sub formă de emulsii) în unele tehnologii
de prelucrare a metalelor.
• de origine animală – se obţin din produse animaliere (oase, copite, corn, untură de peşte, seu,
grăsimi) şi sunt folosite la ungerea unor aparate şi mecanisme fine ale utilajelor.
Tipul Utilizări
lubrifiantului
Ulei de balenă Ungerea sculelor pentru tăierea materialelor metalice; la ungerea fusurilor în
industria textilă, în amestec cu 5…40% ulei mineral.
Ulei extras din Ungerea mecanismelor de turaţii mari; se utilizează şi în amestec cu 5…25%
 creierul şi uleiuri minerale.
măduva
balenelor
Ulei de oase Ungerea aparatelor de precizie.
Uleiul şi untura Se utilizează în amestec cu uleiuri minerale, pentru ungere
de peşte
Grăsimi de Lubrifiant şi agent de răcire pentru scule de tăiat metale (şi ca emulsii), la
ovine şi bovine ungerea cilindrilor maşinilor de abur.
Grăsimi de Lubrifiant şi agent de răcire pentru scule de tăiat metale (şi ca emulsii); este
porcine introdus în uleiuri care nu lasă pete (industria lemnului, textilă şi a pielăriei).
• de origine minerală – se obţin din păcură, prin distilarea secundară în vid, şi se tratează cu diferiţi
aditivi. Uleiurile minerale sunt cel mai frecvent utilizate, deoarece au o structură stabilă şi pot fi
folosite la viteze mari şi temperaturi atât ridicate cât şi scăzute.
Lubrifianţii lichizi (uleiurile) au următoarele avantaje: stabilitate chimică ridicată; se pot
utiliza la turaţii mari şi temperaturi înalte; frecare internă redusă, putând fi folosiţi la aparatele de
precizie.
Dintre dezavantaje se menţionează faptul că se scurg uşor din carcasă, impunând construcţia
unor sisteme de etanşare relativ complexe şi completări frecvente.
Unsorile consistente sunt lubrifianţi solizi, sub formă de paste, formate dintr-un amestec de
uleiuri minerale, care realizează ungerea şi diferite substanţe de îngroşare, care asigură consistenţa
unsorii pentru a se menţine la locul de ungere.
În funcţie de destinaţia pe care o au, unsorile consistente pot fi:
 unsori de protecţie, care au ca substanţe de îngroşare parafina şi cerezina; se utilizează la
protejarea suprafeţelor metalice împotriva coroziunii; de exemplu, vaselina tehnică naturală şi
vaselina tehnică artificială;
 unsori pentru lagăre, care au ca substanţe de îngroşare săpunuri pe bază de calciu, sodiu sau
plumb; se utilizează la ungerea lagărelor, a roţilor dinţate şi a altor organe de maşină care
funcţionează cu viteze reduse şi deschise (neetanşate);
 unsori speciale, care conţin, pe lângă săpunuri, adaosuri de zinc sau praf de grafit.
În practica industrială, se folosesc unsori consistente realizate cu săpunuri pe bază de calciu,
sodiu şi uneori plumb.
Lubrifianţii solizi pot fi utilizaţi între suprafețele în mișcare relativă, între care există o
presiune foarte ridicată precum și în cazul temperaturilor mari. Utilizarea acestor materiale de
ungere presupune reducerea timpului de rodare a mecanismului și o degajare rapidă a căldurii
rezultate în timpul funcționării.
Exemple de materiale de ungere solide: grafitul, siliconii, talcul, bisulfura de molibden,
săpunurile metalice (stearat de calciu, magneziu, teflonul). Grafitul este sub formă de praf şi, în
amestec cu unsorile consistente, poate fi utilizat la ungerea suprafeţelor unor piese care
funcţionează la temperaturi ridicate. Siliconii sunt lubrifianţi sintetici cu o bună rezistenţă la
temperatură, cu oxidare şi descompunere la temperaturi ridicate. Pot fi utilizaţi la temperaturi
extreme, de la –50 °C până la 450 °C fără a se degrada.

Aditivii
Uleiurile minerale proaspăt rafinate nu prezintă toate
calităţile impuse de procesul de lubrifiere. De aceea, în
masa lor sunt adăugate substanţe specifice, numite aditivi
(activanţi), care asigură uleiului proprietăţile necesare în
exploatare, cum ar fi: vâscozitatea, onctuozitatea,
detergenţa (puterea de spumare, emulsionare),
proprietăţile antiuzură şi anticorozive etc.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o substanţă pentru a fi utilizată ca aditiv sunt:
• să fie solubilă în uleiul de bază, pentru a preveni separarea de faze;
• să fie insolubilă în apă, pentru a nu se îndepărta din ulei;
• să aibă o tensiune de vapori redusă, pentru a nu se volatiliza la creşterea temperaturii de lucru a
uleiului;
• să fie stabilă chimic, la acţiunea agenţilor fizici şi chimici;
• să nu corodeze piesele metalice;
• să nu distrugă materialele de etanşare (cauciuc, piele etc.).

Criterii de alegere a lubrifiantului:

viteza de deplasare relativă a suprafeţelor în contact

presiunea specifică ce apare pe suprafeţele de alunecare
calitatea suprafeţelor în contact
regimul termic al maşinii sau temperatura de lucru a locului de ungere şi a mediului ambiant
felul frecării (alunecare sau rostogolire)
sistemul de ungere