Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică

Economia şi Gestiunea Riscului

Ofensiva talibană în Afganistan

şi gestiunea riscurilor acesteia

Studenţi: Profesor Coordonator:

IANUARIE 2022
 Cuprins

1. Prezentarea unui eveniment cu un impact major...........................................................1

2. Identificarea tipurilor de riscuri produse şi principalele cauze ale acestora..................3
3. Măsuri de gestiune a riscurilor şi impactul acestora......................................................6
4. Prezentarea unei posibile acțiuni întreprinsă într-o situaţie similară...........................10
5. Reacţia organizaţiilor după producerea evenimentului................................................11
Bibliografie..................................................................................................................12
 Prezentarea unui eveniment cu un impact major

Un eveniment de proporţii majore care a acaparat atenţia întregii lumi prin gravitatea sa a
fost ofensiva talibană începută la 1 mai 2021. Astfel, după aproape douăzeci de ani de război,
cele 2500 de trupe americane s-au retras din Afghanistan, împreună cu alte trupe internaţionale
aliate cu acestea. Retragerea trupelor americane a fost datorată unor estimări care nu prevedeau
insturarea autorităţii talibane într-un ritm atât de alert. La 11 zile după aceasta, forţele talibane şi-
au impus autoritatea, cucerind teritorii din zona rurală a Afghanistanului, ajungând să îşi
mărească numărul de districte asupra cărora deţineau controlul (de la 73 la 223).

Evenimentele acestea au dus la instaurarea fricii şi îngrijorării, atât la nivel naţional cât şi
internaţional. La 1 august, cei de la United Nations afirmau că în acest an în jur de 330.000 de
afghani au fost strămutaţi, iar mai bine de jumătate dintre aceştia şi-au părăsit casele de la
retragerea trupelor americane. De asemenea, tot în acea perioadă se estima că în jur de 30.000 de
persoane emigrau săptămânal. Plecarea acestora, indiferent că avea loc în mod legal sau ilegal, a
fost îngreunată de restricţiile împotriva COVID-19. Multe ţări şi-au închis graniţele şi au
redirecţionat emigranţii spre Europa, pe drumuri periculoase. Acest lucru a alarmat întregul glob
cu privire la o potenţiala criză de refugiaţi, mai ales ţările europene. Disperarea oamenilor de a
evada din ţară a fost atât de mare încât mulţi şi-au pierdut viaţa încercând să plece. Minim şapte
oameni şi-au pierdut viaţa într-un incident dintr-un aeroport din Kabul, încercând să se prindă de
un avion militar în timp ce decola.

La 6 august, talibanii au lansat o succesiune de atacuri asupra capitalelor de provincie.

Majoritatea oraşelor au fost nevoite să se predea fără a riposta. În urma acestor evenimente, la 15
august, preşedintele Ashraf Ghani a părăsit ţara, iar talibanii au cucerit capitala Kabul fără
opoziţie, ducând la căderea guvernului afghan. Aceste evenimente au fost catalizate de o
puternică prezenţă pe social media a talibanilor, care au scos în evidenţă abuzuri ale drepturilor
omului şi acte de corupţie pe care statul afghan le-a comis, subminând şi mai mult autoritatea
acestuia. O mulţime de persoane cu influenţă în stat au fost acuzate de tortură, abuzuri sexuale şi
crime extrajudiciare.

1
 Din pricina temerilor cu privire la posibila reinstaurare a interpretărilor radicaliste cu privire
la legile Islamului, multe femei s-au îngrijorat cu privire la viitorul lor. Între anii 1996-2001 s-au
instaurat un set de norme care le împiedicau să meargă la şcoală, să muncească în afara casei;
erau obligate să poarte burqa şi să fie acompaniate de o rudă de sex masculin de fiecare dată
când părăseau casa. De asemenea, la acea vreme au interzis muzica, au torturat şi agresat
oameni, deci instigau la violenţă. Cu toate acestea, talibanii au promis să acţioneze cu forţă
moderată. Acest lucru s-a dovedit a fi fals când au interzis ca femeile să poată să participe în
ciclul secundar de învăţământ în majoritatea ţării. Tot femeile sunt extrem de expuse la riscuri
masive precum răpiri şi agresiune sexuală, multe incidente de acest tip începând să aibă loc de
atunci. De asemenea, multe persoane care au fost asociate cu guvernul afghan sau posibili
colaboratori ai SUA în baze militare (până şi taximetrişti, cu implicare infimă în această situaţie),
au fost date în urmărire, răpite, torturate sau chiar omorâte.

Pe lângă toate acestea, au început să aibă loc o serie de acte de violenţă de la grupuri
teroriste, în absenţa unei autorităţi. Multe bombardamente au avut loc în explozii precum cea de
la un spital militar din Kabul. O altă bombă a omorât peste 180 de persoane şi a vatamat sute de
oameni în aeroportul Hamid Karzai din Kabul. Alte atacuri au avut loc în Jalalabad şi Mazari-
Sharif.

O ultimă consecinţă a dominaţiei talibane o reprezintă degradarea acută a calităţii vieţii în

Afghanistan. Estimările arată că în jur de 60% din populaţie este înfometată. Dintre aceştia,
aproximativ 3,2 milioane de copii suferă de subnutriţie acută până la finalul anului, iar un milion
dintre aceştia riscă să moară odată cu scăderea temperaturilor. Aceste lucruri se întâmplă din
pricina unei crize economice dramatice care s-a agravat în ultimele luni. Mulţi părinţi sunt
şomeri iar situaţia actuală pe scena economică nu le facilitează găsirea de job-uri. Chiar şi cei
angajaţi suferă, căci guvernul taliban nu are acces la rezervele afghane de miliarde de dolari, fapt
care împiedică plata salariilor de câteva luni. Multe organizaţii s-au implicat în a-i ajuta pe
aceştia prin donaţii şi diverse programe prin care să le furnizeze hrana şi acces la spitalizare.

2
 Identificarea tipurilor de riscuri produse

şi principalele cauze ale acestora

Riscuri strategice

 Securitatea

Efectele produse de invazia talibanilor sunt cu adevarat dezastruase. Un risc foarte mare
este pierderea securităţii Indiei. Cea mai mare teamă a Indiei este că Afganistanul va deveni un
refugiu pentru militanții din Pakistan. India și Pakistanul sunt vecini cu arme nucleare care au
purtat multe războaie. Cea mai mare provocare cu care se confruntă India acum este frica de
atacuri teroriste și influența pe care o poate avea Afganistanul asupra Pakistanului. În acest sens,
riscul de a începe un razboi între cele două țări este ridicat. Întrucat India este aliată cu SUA și
Afganistan lucrează la o alianța cu Rusia și China se poate ajunge la pierderi uriașe. Rao, care a
servit și ca ambasador al Indiei în SUA și în China, spune că India ar dori ca Washingtonul să
facă presiuni asupra Pakistanului pentru a opri orice flux de militanți în Afganistan.

 Nivel ridicat de terorism

Victoria talibanilor nu a trecut neobservată de grupurile jihadiste din întreaga lume, care
priveau cu un amestec de admirație și invidie. Al Qaeda și afiliații săi au sărbătorit triumful
talibanilor, lăudându-și răbdarea strategică și lansând declarații în sprijinul așa-numitului Emirat
Islamic al Afganistanului. Filiala yemenită a Al Qaeda a salutat strategia talibanilor drept o „cale
realistă” către succes. Al Shabab (un afiliat al Al Qaeda în Somalia), Al Qaeda în subcontinentul
indian și Jamaat Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM) din Sahel au lansat toate mesaje de laudă
similare. Fără îndoială, aceste grupuri au luat note atente despre ce a fost nevoie ca talibanii să
câștige în Afganistan și despre modul în care eforturile lor de guvernare locală i-au ajutat să
dobândească legitimitate politică. Această abordare gradualistă ar putea servi drept model pentru
grupările teroriste care caută o influență sporită în locuri din întreaga lume – și amintește, în
anumite privințe, de experiența Hezbollah, miliția libaneză care a devenit un actor major în
sistemul politic și economia Libanului.

3
 Pentru Statele Unite și partenerii săi, aceasta înseamnă regândirea abordării actuale a
operațiunilor de combatere a terorismului, care sunt prea concentrate pe tactici și „victorii”
rapide, cum ar fi loviturile de decapitare împotriva țintelor suspectate de mare valoare. Aceste
metode trec cu vederea capacitatea organizațiilor teroriste de a dobândi legitimitate politică și de
a se implica în țesutul social și politic al statelor slabe și eșuate. Pentru a preveni extinderea
acestui fenomen, Statele Unite trebuie să facă mai mult pentru a aborda golurile de guvernare
care permit acestor grupuri să devină guverne de facto. În același timp, Washingtonul trebuie să-
și dea seama cum să interacționeze cu ei odată ce ajung la putere, mai ales când vine vorba de a
răspunde nevoilor umanitare urgente ale oamenilor sub conducerea lor.

 Interesele Rusiei

Odată cu trecerea timpului, Rusia a început să-și piardă încrederea în angajamentul Statelor
Unite față de capacitatea de a-și îndeplini misiunea în Afganistan. Moscova a început să-și
dezvolte propria strategie de a-și apăra interesele și de a face față unui potențial colaps al
guvernului de la Kabul. Înrăutățirea relațiilor dintre SUA și Rusia, ca urmare a anexării ilegale a
Ucrainei de către Rusia în 2014, a diminuat și mai mult dorința Rusiei de a sprijini Statele Unite.
Totuși, Moscova i-a spus clar Washingtonului că nu dorește o retragere bruscă a SUA. În
ianuarie 2017, Zamir Kabulov, reprezentantul special al președintelui rus pentru Afganistan, a
spus că dacă Trump „decide să retragă contingentul, atunci totul se va prăbuși”. În 2015,
Kabulov a explicat că interesele Rusiei și ale talibanilor „coincid” atunci când vine vorba de
înfrângerea ISIS.

Experții ruși se tem că stăpânirea talibanilor asupra puterii ar putea fi mai slabă decât pare și
că Afganistanul ar putea ceda unui nou război civil. Andrei Kortunov, directorul general al
Consiliului pentru Afaceri Internaționale din Rusia, și-a exprimat îngrijorarea că talibanii se vor
lupta să exercite controlul asupra nordului Afganistanului. Din cauza acestor riscuri, oficialii ruși
i-au îndemnat pe talibani să creeze un guvern de coaliție incluziv și să amelioreze conflictele
intra-statale prin diplomație.

4
Riscuri financiare

 Criza financiară

La 1 decembrie 2021, un oficial al Națiunilor Unite a spus că Afganistanul se poate confrunta

cu cel mai rapid colaps economic din istoria modernă. De la preluarea talibanilor, veniturile
guvernamentale aproape au dispărut, iar economia bazată pe numerar a țării s-a micșorat extrem
de mult. Programul Alimentar Mondial estimează că până la 23 de milioane de afgani (mai mult
de jumătate din populație) ar putea să nu aibă suficientă hrană până la sfârșitul anului. Lucrătorii
din sectorul public nu au fost plătiți de luni de zile, iar trei milioane de copii sub vârsta de cinci
ani se confruntă cu malnutriție acută, un număr aproape insondabil. Pe măsură ce începe iarna,
Afganistanul este în pragul unei catastrofe umanitare.

Spre deosebire de preluarea talibanilor, situația umanitară a Afganistanului s-a desfășurat cu

mult mai puțină atenție mediatică, în parte pentru că nu există milioane de refugiați care fug
peste granițele țării; nu există un război civil furibund; țara la suprafață pare a fi relativ pașnică;
iar unii membri ai fostei elite politice sunt încă în interiorul țării. În Afganistan, există un risc
ridicat de foamete, atât în orașe, cât și în mediul rural. În marile centre urbane precum Kabul și
în capitalele de provincie, sute de mii de funcționari publici, profesori și lucrători din domeniul
sănătății nu mai sunt plătiți, lăsându-și familiile cu un venit de bază redus sau deloc; în zonele
rurale, seceta, lipsa numerarului și a piețelor și acum debutul iernii amenință cu dezastru.

5
 Măsuri de gestiune a riscurilor şi impactul acestora

În continuarea realizării proiectului, vom prezenta câteva măsuri de gestiune a riscului

identificate înaintea producerii evenimentului, dar şi impactul acestora asupra efectelor
evenimentului. Concentrate pe responsabilitatea pentru securitate, asistenței și îmbunătățirii
guvernanței, s-au întemeiat misiunile: Forţa Internațională de Asistență pentru Securitate și
Resolute Support Mission. Pentru împiedicarea crizei financiare, guvernele occidentale și
agențiile de ajutor au oferit miliarde de dolari în asistență umanitară și pentru dezvoltare.

Forța Internațională de Asistență pentru Securitate

Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF) a fost o misiune militară

multinațională în Afganistan din 2001 până în 2014. Scopul principal al ISAF a fost să antreneze
Forțele Naționale de Securitate Afgane (ANSF) și să asiste Afganistanul în reconstruirea
instituțiilor guvernamentale cheie; cu toate acestea, a luat parte treptat la războiul mai amplu din
Afganistan împotriva insurgenței talibane. Mandatul inițial al ISAF a fost să asigure capitala
afgană Kabul și zona înconjurătoare împotriva forțelor de opoziție pentru a facilita formarea
administrației de tranziție afgane. În 2003, NATO a preluat comanda misiunii la cererea ONU și
a guvernului afgan, marcând prima sa desfășurare în afara Europei și Americii de Nord. ISAF și-
a extins treptat operațiunile în patru etape, iar până în 2006 și-a asumat responsabilitatea pentru
întreaga țară; ISAF s-a angajat ulterior într-o luptă mai intensă în sudul și estul Afganistanului.

La apogeul său între 2010 și 2012, ISAF avea 400 de baze militare în întreaga Afganistan
și aproximativ 130.000 de soldați. Un total de 51 de țări au contribuit cu trupe la ISAF, inclusiv
toți cei 30 de membri ai NATO. Intensitatea luptei cu care se confruntă țările participante a variat
foarte mult, SUA înregistrând cele mai multe victime în general, în timp ce forțele britanice,
daneze, estoniene și georgiene au suferit cele mai multe morți pentru dimensiunea lor. În
conformitate cu scopul său final de a transfera responsabilitățile de securitate către forțele
afgane, ISAF a încetat operațiunile de luptă și a fost desființată în decembrie 2014. O serie de
trupe au rămas pentru a îndeplini un rol de sprijin și consiliere ca parte a organizației sale
succesoare, Misiunea Resolute de Sprijin.

6
 Misiunea Resolute Support Mission

Misiunea Resolute Support Mission (RSM) în Afganistan condusă de NATO a fost lansată la
1 ianuarie 2015, după finalizarea misiunii Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate
(ISAF), şi a fost înființată la invitația guvernului afgan în conformitate cu Rezoluția 2189 a
Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (ONU). Scopul ei a fost de a ajuta forțele și
instituțiile de securitate afgane să dezvolte capacitatea de a apăra Afganistanul și de a-și proteja
cetățenii în termen lung.

Aceasta s-a concentrat în primul rând pe activități de instruire, consiliere și asistență la

ministerele de securitate, în instituțiile de securitate ale țării și în rândurile de rang înalt ale
armatei și poliției. A lucrat îndeaproape cu diferite elemente ale armatei, poliției și forțelor
aeriene afgane.

Funcțiile cheie incluse:

 Sprijinirea planificării, programării şi bugetării;

 Asigurarea transparenței, a răspunderii și a supravegherii;
 Sprijinirea aderării la principiile statului de drept și bunei guvernări;
 Sprijinirea instituirii și susținerii unor astfel de procese precum generarea de forțe,
recrutarea, pregătirea, managementul și dezvoltarea personalului.

7
 Spre deosebire de ISAF, Misiunea Resolute Support a avut un caracter non-combat (nu
presupunea angajarea în lupte contra insurgenților). Ca urmare a acordului dintre SUA și talibani
și a anunțului SUA privind retragerea trupelor din Afganistan, aliații și partenerii au decis în
aprilie 2021 să inițieze la 1 mai 2021 retragerea trupelor din teatrul afgan, planul fiind ca
retragerea deliberată, coordonată și în siguranță a forțelor să se deruleze pe parcursul
următoarelor luni și să se finalizeze nu mai târziu de septembrie 2021. Aliații continuă să sprijine
procesul de pace intra-afgan, în perspectiva încheierii unui acord cuprinzător care să pună capăt
violențelor și să prezerve progresele înregistrate în ultimii 20 de ani în materie de drepturile
omului și stat de drept. Obiectivul principal al NATO este ca Afganistanul să nu redevină
niciodată un refugiu sigur pentru terorismul internațional.

Finalizarea prezenței militare coincide cu deschiderea unui nou capitol în relația NATO cu
Afganistan, viitorul sprijin urmând să se deruleze pe trei direcții principale: consolidarea
prezenței civile a NATO la Kabul, care va permite continuarea angajamentului diplomatic și
acordarea de sprijin în domeniul consolidării capacităților locale la nivelul instituțiilor din sfera
securității și apărării, continuarea formării și instruirii forțelor afgane în afara țării și asigurarea
serviciilor esențiale pentru prezența comunității internaționale la Kabul, în special funcționarea
aeroportului Hamid Kharzai, a unui spital și a liniilor de comunicație. În viziunea Alianței,
sprijinul colectiv pentru forțele de securitate, guvernul și poporul reprezintă cea mai potrivită
modalitate prin care poate sprijini eforturile de pace și soluționarea durabilă a conflictului.

România a participat la RSM încă de la debutul său. Implicarea României în Afganistan

s-a fundamentat pe o serie de considerente majore: susținerea îndeplinirii mandatului celei mai
ample operații a NATO; asigurarea unui mediu stabil în Afganistan, pentru ca teritoriul său să nu
mai constituie un refugiu pentru terorism, iar poporul afgan să trăiască în pace și să își poată
decide singur propriul viitor; securitatea euro-atlantică și internațională depind și de stabilitatea
din Asia Centrală și de Sud, Afganistanul fiind un stat-cheie în acest sens; România sprijină
procesul de reconciliere din Afganistan, care trebuie să fie condus și asumat de partea afgană, și
consideră că soluția la conflict rezidă în renunțarea la violență și angajarea în negocieri intra-
afgane. De asemenea, România susține activitatea de coordonare cu reprezentanții guvernului
afgan și ai organizațiilor internaționale implicate, în special ONU și UE, precum și cu actorii
regionali, în vederea promovării securității și stabilității țării.

8
 Asistență umanitară și pentru dezvoltare

NATO a susținut și financiar forțele afgane de apărare și securitate (ANDSF). La Summit-ul

de la Varșovia (2016) s-a convenit continuarea asigurării asistenței financiare pentru intervalul
2018-2020, element esențial în vederea ameliorării capabilităților ANDSF. România a contribuit
în intervalul 2015-2020 cu aproximativ 3 milioane de dolari la sustenabilitatea ANDSF, prin
intermediul fondului voluntar de asistență Afghan National Army (ANA) Trust Fund, care
colectează de la aliați și parteneri donații destinate susținerii armatei afgane. Chiar înainte ca
oraşul Kabul să cadă pe 15 august, economia afgană era precară. Sub guvernul ales democratic,
guvernele occidentale și agențiile de ajutor au oferit miliarde de dolari în asistență umanitară și
pentru dezvoltare, fonduri care au reprezentat mai mult de 40% din PIB-ul țării și 75% din
cheltuielile publice. Cu toate acestea, chiar și cu acest sprijin, venitul pe cap de locuitor a rămas
unul dintre cele mai scăzute din lume, scăzând de la 642 USD în 2012 la 509 USD în 2020.

În cele trei luni de când talibanii au preluat puterea, aceste probleme au escaladat dramatic.
Fondul Monetar Internațional estimează că economia se va micșora cu până la 30% până la
sfârșitul anului. Prăbușirea financiară este agravată de un guvern taliban care pare să nu aibă un
plan coerent pentru conducerea economiei. Legăturile financiare ale Afganistanului cu lumea au
fost întrerupte, aproape literalmente de la o zi la alta. Statele Unite și aliații săi caută pe bună
dreptate să refuze guvernului taliban orice legitimitate sau finanțare până când nu oferă garanții
pentru drepturile femeilor, fetelor și minorităților și își întrerupe fără echivoc legăturile cu
terorismul internațional. Trezoreria SUA, donatorii internaționali și organizațiile au înghețat
miliarde de dolari din active afgane și încearcă să canalizeze ajutorul umanitar prin agențiile de
ajutor ONU și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) care încă operează, cu dificultate, în
interiorul țării. Între timp, în ciuda crizei în creștere, talibanii au arătat puține semne că își vor
schimba comportamentul.

9
 Prezentarea unei posibile acțiuni întreprinsă

într-o situaţie similară

Forța Internațională de Asistență pentru Securitate a fost o misiune militară în

Afghanistan, scopul său principal fiind acela de a antrena Forțele Naționale de Securitate Afgane
și de a asista instituțiile guvernamentale cheie. Deși treptat aceasta a luat parte la războiul militar
împotriva insurgenței talibane, putem spune că ISAF a avut un rol benefic, deoarece a asigurat și
a facilitat formarea administrației afgane. Intensitatea luptei a variat foarte mult, ajungând să
înregistreze foarte multe victime. Într-o situație similară, ar fi fost de preferat ajungerea la un
consens cu opoziția, astfel încât pierderile de vieți omenești să nu fie atât de mari. Deși este
foarte probabil ca și în acest sens dezavantajele să fie foarte mari, exista un avantaj major:
evitarea victimelor de război.

În ceea ce privește Misiunea Resolute Support Mission, aceasta s-a concentrat în special
pe activități de instruire, consiliere și asistență la ministerele de securitate, neavând un caracter
“combat” precum misiunea precedentă. Deși acordul dintre SUA și talibani, urmat de retragerea
trupelor de pe teritoriu a dus la o succesiune de evenimente nefericite precum atacuri,
bombardamente, și disperarea oamenilor de a evdata din țară, obiectivul principal al NATO este
de a consolida o relație diplomatică cu Afganistanul. Într-o astfel de situație, noi am fi procedat
altfel: trebuia găsită o soluție astfel încât, înaintea retragerii trupelor de pe teritoriul
Afganistanului, să existe certitudinea că talibanii nu vor lansa atacuri, nu vor introduce măsuri
radicaliste, iar cetățenii nu vor fi nevoiți să părăsească țara.

Sprijinul financiar adus Afganistanului şi donațiile internaționale au fost benefice pentru

susținerea guvernului. Totuși, se puteau implementa niște măsuri concrete astfel încât economia
să funcționeze în continuare și fără un sprijin exterior atât de mare. Deși este nevoie de garanții
din partea talibanilor pentru drepturile femeilor, minorităților, și întreruperea legăturilor cu
terorismul internațional, cetățenii nu trebuie să sufere din cauza unei crize financiare. Sprijinul
economic este adus din parte organizaţiilor internaţionale prin intermediul ONG-urilor, şi trebuie
adus în continuare, indiferent de comportamentul talibanilor, deoarece milioane de cetățeni,
printre care și copii, pot suferi de subnutriție, fapt de neconceput pentru secolul nostru.

10
 Măsurile adoptate de organizaţii pentru

diminuarea magnitudinii efectelor

După producerea evenimentului, începând cu luna august 2021, ONU a început

evacuarea unei părţi a angajaţilor săi din Afganistan, urmând evacuarea a aproximativ o sută de
angajaţi ai ONU spre Almatîi, Kazahstan indiferent dacă aceştia sunt străini sau afgani. Aceasta
este o măsură temporară care permite ONU să continue să acorde ajutor populaţiei din
Afganistan cu un minim de perturbări şi, în acelaşi timp, care reduce riscurile pentru personal.
Misiunea ONU de asistenţă în Afganistan (UNAMA) are aproximativ 300 de străini şi peste 700
de afgani la Kabul, sediul său central. Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (HCR) a cerut
interzicerea repatrierilor cetăţenilor afgani, inclusiv în cazul solicitanţilor de azil ale căror cereri
sunt respinse. Ţinând cont de deteriorarea rapidă a situaţiei în materie de securitate şi drepturile
omului în părţi mari ale Afganistanului şi de situaţia de urgenţă umanitară în desfăşurare, HCR le
cere statelor să pună capăt repatrierilor forţate ale cetăţenilor afgani în cazul cărora s-a decis
anterior că nu este nevoie de protecţie internaţională. Într-un comunicat, agenţia ONU face un
apel la interzicerea returnărilor forţate ale cetăţenilor afgani şi salută măsurile recente luate de
mai multe ţări pentru a suspenda expulzările solicitanţilor de azil respinşi. De la începutul anului
2021, peste 550.000 de afgani au fost strămutaţi în interiorul ţării, din cauza conflictului şi a
insecurităţii. Dacă până acum civilii nu au plecat decât sporadic şi în număr mic către ţările
vecine Afganistanului, situaţia continuă să evolueze rapid.

Conform Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 2615 (2021), consiliul a decis că

asistența umanitară, împreună cu alte activități care sprijină nevoile umane de bază în
Afganistan, nu reprezintă o încălcare a unei dispoziții din rezoluția 2255 (2015) referitoare la
indivizi și entități asociate talibanilor pentru a constitui o amenințare la adresa păcii, stabilității și
securității Afganistanului. Excepția umanitară este supusă revizuirii anuale. Rezoluția prevede,
de asemenea, un mecanism de raportare semestrială și solicită organizațiilor implicate în ajutorul
umanitar să adopte măsurile necesare pentru aevita deturnarea fondurilor către talibanii listați.

11
 Bibliografie

 https://en.wikipedia.org/wiki/2021_Taliban_offensive#Key_factors
 https://apnews.com/article/taliban-takeover-afghanistan-what-to-know-
1a74c9cd866866f196c478aba21b60b6
 https://www.nytimes.com/2021/07/31/world/asia/afghanistan-migration-taliban.html
 https://eu.usatoday.com/story/news/world/2021/11/15/afghanistan-hunger-crisis-leaves-
children-emaciated-under-taliban-rule/8586866002/
 https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_113694.html
 https://nato.mae.ro/node/400
 https://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2021/2021_pdf/
2022.01.03_sanctiuni_afganistan.pdf
 https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/talibanii-au-intrat-in-kabul-capitala-
afganistanului-1634159

12