S t r u c t u r a u n u i e s e u p e n t r u bacalaureat la disciplina istorie

Pentru a redacta un eseu corect, trebuie respectată structura de mai jos.

I. Introducere

II. Cuprins

III. Concluzie

I. Introducere. Cât de mare trebuie să fie?

Un paragraf este de ajuns. Nu scrie mai mult de 2-3 fraze. Ce trebuie să scriu?

Trebuie să prezinți principalele caracteristici ale perioadei în care sunt încadrate

evenimentele.
Sfaturi

Ține cont de contextul istoric.

Respectă timpul și spațiul istoric.

Exemplu
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în
secolul al XX-lea
În secoll al XX-lea, România a cunoscut o evoluție oscilantă, atât pe plan intern, cât și
pe plan extern. Schimbările de regim politic prin care a trecut țara noastră au influențat
politica externă, care, în unele perioade, a fost subordonată unei puteri străine.
II. Cuprins/ Cât de mare trebuie să fie?

Trebuie să acopere aproximativ 70-80% din eseu. Ce trebuie să scriu?

Trebuie să prezinți particularitățile evenimentelor. Cerințe
-Precizează: trebuie să scrii doar evenimentul, fără să dezvolți pe larg subiectul. Uneori
trebuie să menționezi și 1-2 trăsături ale evenimentului.
-Menționează: trebuie să scrii doar evenimentul, fără să dezvolți pe larg subiectul. Uneori
trebuie să precizezi și 1-2 trăsături ale evenimentului.
- Prezintă: trebuie să oferi o descriere amănunțită a evenimentului, având în vedere
următoarele lucruri: contextul (poate fi intern sau internațional), spațiul (locul unde s-a
desfășurat evenimentul); timpul (încadrați evenimentul într-o anumită perioadă); cauza (ce
a dus la producerea evenimentului; nu confunda cauza cu pretextul); scopul (ce se urmărea
prin producerea evenimentului) descrierea (etapele evenimentului, persoanele / statele
implicate etc.); urmări / consecințe / efecte (ce a lăsat în urmă evenimentul produs)
Sfaturi
Respectă succesiunea cronologică / logică a faptelor istorice. Folosește conectori precum: din
cauză că, deoarece, pentru că, astfel.
Exemple
Prezentați un fapt istoric referitor la România, desfășurat în primele două decenii ale secolului al
XX-lea
Cel mai important eveniment care a avut loc în primele două decenii ale secolului al XX-lea și la
care a luat parte România a fost Primul Război Mondial. Intrată în Marele Război alături de
Antanta, cu scopul de a-i elibera pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina de sub stăpânire
austro-ungară, România a dat lupte grele pe frontul răsăritean împotriva trupelor bulgare,
otomane, austro-ungare și nu în cele din urmă, germane.
Primele acțiuni militare întreprinse de România au fost încununate de succes datorită elementului
surpriză, însă lipsa ajutorului din partea aliaților și slaba organizare a armatei române a dus la
pierderea a numeroase bătălii (printre care și Turtucaia) și a două treimi din teritoriu. Singurul
teritoriu liber a rămas Moldova, capitala fiind mutată la Iași. În aceste condiții, Antanta i-a
acordat ajutor României, prin generalul Henri Berthelot care a avut misiunea să reorganizeze
armata română. Cu ajutorul acestuia, dar și cu sprijinul armatei țariste, trupele române au reușit
să învingă trupele germane și austro- ungare la Mărăști, Mărășești și Oituz în vara anului 1917.
Venirea bolșevicilor la conducerea Rusiei și scoaterea acesteia din război a lăsat România
singură pe frontul de est, fapt ce a împins țara noastră să semneze tratatul de pace de la Buftea
din primăvara lui 1918, act care nu a fost niciodată promulgat de regele Ferdinand.
Numeroasele înfrângeri suferite de Puterile Centrale pe frontul de vest au impulsionat guvernul
român care a decis reintrarea României în război pe data de 10 noiembrie 1918. O zi mai târziu,
însă, se încheia Primul Război Mondial.
După încheierea primei conflagrații mondiale, între anii 1918-1920 s-a desfășurat Conferința de
Pace de la Paris, în cadrul căreia România a fost tratată ca stat învingător. Totodată a fost
recunoscut României dreptul asupra teritoriilor care s-au unit cu aceasta în decursul anului 1918
(Basarabia, Bucovina și Transilvania).
Menționați două consecințe ale Constituției din 1923
Printre efectele adoptării Constituției din 1923 se numără uniformizarea legislației la nivelul țării
și pierderea anumitor atribuții legislative de către rege în favoarea Parlamentului.
Menționați câte o cauză a adoptării Constituției din 1938, respectiv Constituția din 1948
Cauza adoptării Constituției din 1938 o constituie instaurarea regimului autoritar de către regele
Carol al II-lea, în timp ce Constituția din 1948 a fost adoptată după abdicarea regelui Mihai,
având rolul de a legitima noul regim politic, cel comunist.
Precizați o asemănare între Constituția din 1952 și Constituția din 1965
Constituția din 1952 și Constituția din 1965 au un caracter totalitar, ambele încălcând principiul
separării puterilor în stat.
III. Concluzie/ Cât de mare trebuie să fie?
Un paragraf este de ajuns. Nu scrie mai mult de 1-2 fraze.
Ce trebuie să scriu?
Concluzia este precedată de un punct de vedere referitor la un anumit eveniment.
Trebuie să emiți propria opinie despre evoluția evenimentelor pe care le-ai prezentat în cadrul
eseului.
Sfaturi
Folosește conectori precum: în concluzie, așadar, în opinia mea, din punctul meu de vedere.
Exemplu
Formulați un punct de vedere referitor la participarea României la relațiile internaționale din a
doua jumătate a secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric
Consider că după abdicarea regelui Mihai și instaurarea regimului comunist, România nu a mai
beneficiat de o politică externă proprie, ea fiind subordonată intereselor politice ale U.R.S.S.
Situația s-a schimbat odată cu venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea țării, care s-a reorientat în
politica externă, atât către țările asiatice, în special China, cât și către Occident, unde a efectuate
numeroase vizite, în urma lor obținând o serie de avantaje.
În concluzie, evoluția României în relațiile internaționale, în secolul al XX-lea, a fost una
sinuoasă din cauza regimurilor politice prin care a trecut.
II. Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea și consolidarea
statului român modern, având în vedere: (30 de puncte)
– precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII;
– menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de
români în prima jumătate a secolului al XIX-lea;
– prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a
contribuit la formarea statului român modern;
– formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul
secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidențierea
relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
[Informația istorică – 24 de puncte distribuite astfel:]
(Introducere)
Proiectele politice românești au jucat un rol important în conștientizarea românilor cu privire la
necesitatea înfăptuirii statului modern, independent și unitar, precumși la cea a modernizării
societății românești. Proiectele politice au început să se contureze în secolul al XVIII-lea,
devenind tot mai complexe pe măsură ce diferite aspecte ale lor treceau din planul ideilor în cel
al rezolvărilor concrete, într-un context extern favorabil.
(Cuprins)
(- precizarea unei caracteristici a proiectelor politice din spațiul românesc în sec. XVIII)
[- 3 puncte pentru precizarea oricărei caracteristici a proiectelor politice din sec.XVIII]
Astfel, în contextul războaielor ruso-austro-turce, boierii români formulează proiecte politice
precum memoriul de la Focșani din 1772 prin care solicită domnii pământene și unirea
Moldovei cu Țara Românească într-un stat, sub garanție europeană.
La începutul secolului al XIX-lea, demersurile politice românești s-au concretizat prin mai multe
acțiuni.
(- menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern, elaborate de
români în prima jumătate a secolului al XIX-lea)
[câte 3 puncte pentru menționarea oricăror două proiecte politice referitoare la statul
român modern (3px2=6p)]
Între 1821-1848, formarea unui stat român modern a reprezentat idealul noii elite boierești și a
burgheziei care prin intermediul memoriilor, proiectelor de reformă sau activităților unor
societăți culturale și secrete, au desfășurat o amplă mișcare reformatoare.
Astfel, în Moldova, Ionică Tăutu a elaborat, în 1822, Constituția Cărvunarilor, care cerea:
drepturi cetățenești, respectarea proprietății, libertatea comerțului, a presei, egalitatea în fața
legii, modernizarea structurilor politice, administrative, juridice și fiscale.
În Țara Românească, „partida națională”, condusă de Ion Câmpineanu, a elaborat, în 1838,
două documente: „Act de Unire și Independență” și „Osăbitul Act de numire a suveranilor
românilor”; acestea cereau înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rusesc
instaurat în 1829, Unirea Principatelor într-un Regat al Daciei, alegerea unui domn ereditar.
RezoluțiileAdunărilor ad-hoc de la Iași și de la București, din 1857 au fost proiecte politice
importante pentru crearea statului român modern.
Demersurile începute încă din primele decenii ale secolului și continuate de revoluțiile din 1848,
au dus la realizarea Unirii din 1859, când s-a realizat dubla alegere a lui Al.I. Cuza, atât în
Moldova cât și în Țara Românească, devenind primul domnitor al Principatelor Unite.
Această acțiune politică a fost pregătită de redeschiderea „Problemei Orientale”, prin
izbucnirea Războiului Crimeii(1853-1856), purtat de Imperiul Otoman, Anglia, Franța,
Sardinia, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte. Încheiat cu Congresul de Pace de la Paris, din
1856, acest război a deschis drumul către realizarea statului român modern.
(- prezentarea unui proiect politic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a
contribuit la formarea statului român modern)
[- 3 puncte pentru menționarea oricărui proiect politic din a doua jumătate a sec. XIX
– 4 puncte pentru prezentarea proiectului politic menționat, prin evidențierea relației
istorice de cauzalitate si utilizarea unui exemplu/a unei caracteristici
– 2 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/a unei caracteristici referitoare la
proiectul politic menționat => max. 7 p.]
Astfel, în cadrul Congresului, s-a discutat despre problema românească și s-a hotărât, printre
altele, ca Principatele să fie puse sub garanția colectivă a Marilor Puteri, iar poporul român să
fie consultat cu privire la dorința s-a de unire. Acest lucru s-a realizat prin intermediul
Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească întrunite în 1857Proiectul Adunărilor ad-
hoc (1857). [Ad-hoc în limba latină înseamnă special pentru aceasta. Adunările ad-hoc se
întruneau doar pentru hotărârea unei probleme apoi erau dizolvate. Alegerile pentru Adunările
ad-hoc au fost câştigate de partida unionistă (partida naţională) în ambele ţări. În aceste
adunări au fost reprezentate toate categoriile sociale, inclusiv clăcaşii, care aveau dreptul să
aleagă un delegat în fiecare judeţ.] Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aproape similare atât
în Moldova cât şi în Ţara Românească: unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de
România; conducerea unui prinţ dintr-o familie domnitoare europeană – el şi moştenitorii săi să
fie crescuţi în religia ţării; respectarea autonomiei ţării şi trecerea sub garanţia colectivă a
celor şapte Mari Puteri. Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aduse la cunoștința Marilor
Puteri în 1858, care adoptă Convenția de la Paris. Aceasta hotărăște o unire formală și parțială
a celor două Principate, care trebuie să-și aleagă, fiecare, câte un domnitor, un guvern și o
adunare reprezentativă.
Oamenii politici au recurs, însă, la alegerea aceleași persoane ca domn atât în Moldova(5
ianuarie 1859), cât și în Țara Românească (24 ianuarie 1859), înfăptuind o adevărată unire și
punând, astfel, puterile europene în fața faptului împlinit.
În timpul lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, urmașul lui Cuza la tronul României, statul a
cunoscut o evoluție, lucru confirmat de adoptarea primei Constituții(1866), câștigarea
independenței(1878), proclamarea sa ca regat(1881), fapt ce a dus la creșterea prestigiului
extern. Importanța strategică a statului român în sud-estul Europei s-a evidențiat cu ocazia celor
două războaie balcanice(1912, 1913) și, apoi, prin cooptarea sa în Primul Război Mondial de
către Antanta.
(- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român modern la începutul
secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.)
[- 3 puncte pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la evoluția statului român
modern la începutul secolului al XX-lea
– 5 puncte pentru susținerea punctului de vedere formulat printr-un argument istoric –
prezentarea oricărui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea
(deoarece, pentru că etc.) si concluzia (asadar, ca urmare etc.)]
(punct de vedere) Din punctul meu de vedere la începutul secolului al XX-lea, statul român
modern evoluează spre reîntregirea teritorială. Un fapt istoric relevant îl reprezintă
implicarea în Primul Război Mondial(1916-1918). / (prezentarea faptului istoric) După doi
ani de neutralitate (1914-1916), România optează pentru aderarea la Tripla Înțelegere(Antanta)
printr-un tratat semnat la 4 august 1916. Astfel, statul român se angaja să atace Austro-
Ungaria, primind în schimb promisiunea recunoașterii drepturilor sale istorice asupra
Transilvaniei și Bucovinei.Ca urmare acțiunile militare și diplomatice au adus România în
tabara învingătoare, fapt care a contribuit la recunoașterea internațională a actului politic din
1918 – unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România.
(Concluzie) Așadar, evoluția României în relațiile internaționale, în secolul al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea, a fost dictată, în principal, de interesele sale naționale, care au
pledat pentru întregirea națională, realizată la 1918.
Ordonarea si exprimarea ideilor menționate – 6 puncte distribuite astfel:
– 2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric adecvat
1 punct pentru utilizarea parțială a limbajului istoric adecvat
– 1 punct pentru structurarea eseului (introducere – cuprins – concluzie)
– 2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice
1 punct pentru respectarea parțială a succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice
– 1 punct pentru respectarea limitei de spațiu