1

ILUMINISMUL

A reprezentat o miscare filozofica a sec al XVIII-lea care punea accent pe ratiune.

Considera ca ,,ratiunea umana’’ era singura in stare sa ilumineze calea catre realizarea
fericirii umane. Iluminismul reprezinta un termen generic prin care se pot prezenta toate
tendintele societatii din acest secol: spiritual inventiv, cercetarea stiintifica,
enciclopedismul, conceptia optimista despre lume, credinta in progress, folosirea
luminilor inteligentei, inlocuirea obiceiului si traditiei prin ratiune, tendinta de a pune
totul la indoiala printr-o perspectiva critica.
Scriitorii si filosofii sec XVII - D.Hume, Swift, Defoe, Montesquieu, Voltaire, J.J.
Rousseau, Diderot, s-au consacrat unor critici sistematice ale religiei politicii economiei
si societatii. Au cautat sa descopere principii valabil-universale care sa guverneze
umanitatea, natura si societatea, si sa actioneze in baza acestora.
In plan religios s-au opus dogmei bisericii, au contestat invataturile clerului, revelatia
divina si traditiile bisericesti. Desi admiteau existenta lui D-zeu, creator al universului,
negau interventia sa in istoria umanitatii, aceasta fiind supusa doar legilor naturii. Noua
conceptie numita deism a minimalizat rolul bisericii considerate sursa de fanatism si
ignoranta. Religia era acceptata doar ca garant al ordinii sociale, necesara oamenilor de
rand, lipsiti de o educatie rationala, care sa lumineze mintea si sufletul omului.
Pe plan economic si social, Iluministii considerau ca munca reprezinta singura sursa a
bogatiei si a progresului economic. Fiziocratii credeau ca munca agricola era sursa
bogatiei, proprietarii funciari ocupand un loc privilegiat in societate, Adam Smith
sustinea ca pentru dezvlotarea industriei si comertului era nevoie de libertate individuala,
exprimarea interesului personal si actiunea pe piata a legii cererii si ofertei. Aceasta
exprimare a criticii sociale a fost insotita de o atitudine optimista si de incredere in
progress si in perfectibilitatea omului.
Pe plan politic, criticau regimul absolutist demascand abuzurile acestuia: injustitia,
coruptia, inegalitatea sociala, proasta administrare a statului. Au propus un nou model
politic bazat pe ratiune, legalitate, drepturi naturale, in conceptia lor, statul nu mai era un
stat la dispozitia regelui ci se conducea dupa principii si reguli de guvernare
(,,despotismul luminat’’). Inspirati de modelul britanic, iluministii au introdus noi
principii care modificau in mod fundamental conceptia despre exercitarea puterii in stat:
regim constitutional, separarea puterilor, respectarea drepturilor naturale, proprietate
privata, egalitatea in fata legii si a justitiei.
Desi idealul sau a fost monarhia constitutionala, capabila sa asigure libertatea si toleranta
in stat, Voltaire a sustinut despotismul luminat, pentru ca nu avea incredere in actiunea
corpului social a maselor (,,Scrisori filosofice’’).
In lucrarea sa ‘Despre spiritual legilor’, Montesquieu a evidentiat 3 forme de conducere
politica: despotica, monarhia si republica, cel mai reusita fiind modelul britanic in care
puterea regelui era limitata de parlament.
J.J. Rousseau s-a pronuntat pentru Republica, imaginata ca un contract intre oamenii
liberi si egali si guvernanti (,,Contractul social’’). A considerat ca bazele corpului politic
sunt cladite pe acordul tuturor membrilor sai, si astfel se creeaza obligatii reciproce.
Vointa generala este expresia politica a comunitatii nationale, care hotaraste legile pe
care guvernantii ca simpli reprezentanti ai puterii poporului trebuie sa le aplice. Se
fundamenteaza ideea regimului reprezentativ ca expresie a suveranitatii poporului.
Absolutismul luminat a fost imbratisat de unii monarhi absoluti din centrul si estul
Europei: Frederich al II-lea al Prusiei, Iosif al II-lea al Austriei, Ecaterina a II-a a Rusiei.
Inspirati din filosofia luminilor si influentati de noul model de putere propus, acesti
despoti luminati au aplicat in statele lor o serie de reforme economice, sociale, religioase
si politice. Aceste reforme vizau modernizarea legislatiei, administratiei, investitii de stat
in economie, imbunatatirea situatiei taranilor, modernizarea invatamantului,
reorganizarea armatei, toleranta religioasa, sprijinul culturii si artelor. Intreventia statului
fiind considerata esentiala pentru progresul general al societatii.
Fara sa afecteze fundamentele regimului politic absolutist, suveranii au incercat sa
asigure supravietuirea monarhiei absolute si sa intareasca forta acestor state in relatiile
internationale. Esecul acestei politici s-a datorat incompatibilitatii dintre regimul politic
absolutist si politica de reforme. De altfel, Revolutia franceza si influentele sale privind
guvernarea statului au stopat reformismul luminat.
Iliminismul s-a raspandit in a doua jumatate a sec XVIII prin intermediul cartilor
(brosuri, enciclopedia), presei, prin societatile stiintifice, litarare si artistice, prin
saloanele de lectura si prin lojile masonice. Raspandirea luminilor in Europa a fost
favorizata de moda folosirii limbii franceze de catre elitele intelectuale si categoriile
sociale avute.