Sunteți pe pagina 1din 6

SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori

Traductoare de temperatură cu semiconductori

1. Introducere
Temperatura este un parametru foarte important, deoarece el influenţează proprietăţile
(electrice şi mecanice) oricărui material. O gamă largă de procese tehnologice depind de
temperatură şi de măsurarea ei cu acurateţe, pentru obţinerea rezultatelor scontate (de exemplu
obţinerea oţelurilor speciale).
Odată cu dezvoltarea electronicii, pentru aplicaţii ce nu depăşesc temperaturi de cca.
150°C, şi-au găsit aplicaţii senzorii cu semiconductori, datorită sensibilităţii, liniarităţii, preciziei
(0.5%) şi a posibilităţilor de integrare. Astfel în aplicaţii se folosesc termistoare (rezistenţă
semiconductoare fără joncţiune), diodele semiconductoare, circuite integrate cu ieşire în curent, în
tensiune sau PWM). Datorită dimensiunilor reduse se pot utiliza în aplicaţii unde sunt necesari
timpi de răspuns reduşi şi/sau pentru măsurări punctiforme.

2. Termorezistenţe cu semiconductoare (termistoare)


Acestea utilizează dependenţa exponenţială de temperatură a rezistenţei unui
semiconductor fără joncţiune. Doparea cu impurităţi a unui semiconductor, duce la obţinerea unei
dependenţe a rezistenţei electrice de temperatură controlată, ce variază după legea:
∆W
ρ = A ⋅ e K ⋅T (1)
unde ∆W este lărgimea benzii interzise, A este o mărime aproximativ constantă cu temperatura la
nivele reduse ale acesteia, iar K este constanta lui Boltzman. Pentru domenii de temperatură
relativ restrânse, ecuaţia de funcţionare poate fi aproximată cu relaţia:
B
RT = R∞ ⋅ e T
(2)
unde B este o constantă ce depinde de natura materialului, iar R∞ este o constantă ce corespunde
extrapolării rezistenţei pentru T=∞.
La începutul existenţei lor termistoarele au fost utilizate pentru compensarea efectului
termic în circuitele electronice (cele cu coeficient termic negativ - NTC). Ulterior, prin apariţia
celor cu coeficient de temperatură pozitiv (PTC), domeniul lor de utilizare s-a lărgit foarte mult.
Practic se realizează cu valori ale rezistenţei (la 25°C) cuprinse între 10Ω şi 1MΩ. Coeficientul de
temperatură al rezistenţei este:
1 dRT B
αT = ⋅ =− 2 (3)
RT dT T
şi are valori cuprinse între -2⋅10-3 şi -4⋅10-2 [1/°C]. Acesta este cu 1 ordin de mărime mai mare
decât la termorezistenţe metalice.
Reprezentarea simbolică a termistoarelor şi caracteristicile rezistenţă-temperatură sunt
prezentate în figura 1.
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori
100

80

RN 60

RP 40

20

0
0 100 200 300 400
T

Fig. 1
Pentru determinarea caracteristicii termice R(T) se poate folosi procedeul complet (se
măsoară rezistenţa din aproape în aproape pe tot intervalul de temperatură, după care se
aproximează caracteristica prin relaţia (2) sau polinomial. Prin logaritmarea relaţiei de mai sus se
obţine:
B
lg R(T ) = lg R∞ + 0.4343 ⋅ (3)
T
Considerând două puncte de pe caracteristica termistorului (R1, T1) şi (R2, T2), rezultă sistemul:
B
lg R1 = lg R∞ + 0.4343 ⋅
T1
(4)
B
lg R2 = lg R∞ + 0.4343 ⋅
T2
2.303 ⋅ (lg R1 − lg R2 )
de unde: B= (5)
1 1

T1 T2
iar ecuaţia lui R(T) se poate rescrie:
1 1
B( − )
R1 = R2 ⋅ e T1 T1
(6)
Constructiv, termorezistenţele semiconductoare sunt similare cu cele metalice, însă au o
serie de avantaje: sensibilitate superioară, dimensiuni reduse, inerţie termică scăzută, sunt realizate
într-o gamă mare de valori. În aplicaţii industriale sunt mai puţin răspândite datorită dispersiei
caracteristicilor şi domeniului relativ restrâns de temperatură (+100 ÷ 400 °C). Dezavantajul
principal îl constituie însă neliniaritatea pronunţată a caracteristicii, care necesită blocuri de
liniarizare. Aplicaţiile lor sunt legate de instalaţiile de reglare a temperaturii (încălzire,
climatizare).
Termistoarele liniarizate conţin unul sau două dispozitive pe un chip şi se utilizează cu
rezistenţe fixe pentru a obţine un circuit potenţiometric (3 fire) sau rezistenţă variabilă..

VIN

3.2K
6.25K 6.25K
VOUT
6K/25°C 6K/25°C 3.2K
30K/25°C 30K/25°C

a) Divizor de tensiune b) Rezistenţă variabilă

Fig. 2
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori

3. Senzori integraţi pentru măsurarea temperaturii


Senzorii cu semiconductori sunt bazaţi pe sensibilitatea cu temperatura a dispozitivelor cu
siliciu. Ei se bazează pe variaţia tensiunii de deschidere a unei joncţiuni p-n cu temperatura:
K ⋅T I
VD = ⋅ ln D (7)
q IS
unde K este constanta lui Boltzman, q este sarcina electronului, T temperatura absolută a
joncţiunii, IS curentul de saturaţie iar ID este curentul direct prin joncţiune. Folosirea directă a
relaţiei nu este indicată în limite largi, deoarece şi curentul de saturaţie depinde de temperatură.
De regulă joncţiunile utilizate la măsurarea temperaturii sunt polarizate cu un curent constant, a.î.
acesta să nu determine încălzirea joncţiunii. Tensiunea de deschidere, conform relaţiei de mai sus,
variază cu circa 2.2mV/°C, dar diferă de la o joncţiune la alta datorită dispersiei tehnologice.
Figura următoare redă caracteristica tensiune-temperatură a unei joncţiuni, fie ea a unei diode, sau
joncţiunea bază-emitor a unui tranzistor:

T [°C]

100
580mV
80 600mV

VD 40 620mV

VBE 0

-40 VBE [mV]


300 400 500 600 700
Fig. 3
AD590
Analog Devices produce un senzor de temperatură integrat (AD590) care furnizează la
ieşire un curent numeric egal (µA) cu temperatura absolută a capsulei (°K). Circuitul se
alimentează cu tensiuni între 4 şi 30 V şi se poate utiliza la temperaturi între -55°C şi 150°C.
Figura următoare prezintă schema electrică a senzorului:
IT

Q3 Q4

IC2 IC1 I(µA)=T(K)


µA

Q2 Q1
8 1
VT R

Fig. 4
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori
Circuitul conţine 4 tranzistoare, din care Q2 are aria joncţiunii B-E de 8 ori mai mare decât a lui
Q1. Tensiunea pe rezistenţa R poate fi scrisă:
K ⋅T I K
VT = ⋅ ln C1 = ⋅ ln 8 ⋅ T = 179 ⋅ 10 −6 × T [V ] (8)
q IC2 q
Se poate observa ca VT este proporţională cu temperatura absolută, de unde şi curentul IC2 va fi tot
proporţional cu T. Datorită faptului că IT=2IC2, atunci curentul total va fi proporţional cu T.
Alegând rezistenţa R=358Ω, atunci se obţine o sensibilitate de 1µA/K. AD590 este simplu de
utilizat întru-cât nu necesită punte sau circuit de linearizare şi lucrează cu tensiuni mici. În plus
ieşirea în curent permite utilizarea de fire lungi fără a introduce erori datorită căderilor de tensiune
pe fire sau tensiunilor parazite induse în fire. Datorită impedanţei mari a sursei de curent, senzorul
este insensibil la variaţiile tensiunii de alimentare.
Figura 5 prezintă eroarea lui AD590 cu temperatura. Se observă ca aceasta creşte odată cu
temperatura, ajungând 2°C în jur de 100°C. Circuitul poate fi utilizat cu ieşire în tensiune, caz în
care se poate reduce eroarea prin introducerea unui reglaj analogic.

+5V necalibrat
∆T

AD590 2°C
calibrat

-55°C 150°C
-2°C
100Ω
VT=1mV/°C

950Ω

Fig. 5

LM35
Este un senzor de temperatură integrat cu ieşire în tensiune, cu ieşirea proporţională cu
temperatura (°C). Fără calibrare asigură o precizie de 0.25°C şi de 0.75°C pe tot domeniul de
temperatură (-55V ÷ 150°C). Ca ţi la AD590, precizia este asigurată prin ajustarea cu laser a
rezistenţelor integrate în circuit. Ieşirea în tensiune (10 mV/°C), cu impedanţă mică de ieşire şi
liniaritatea îl fac deosebit de simplu de utilizat. Poate fi utilizat atât cu sursă simplă sau dublă.
Schema internă a circuitului este prezentată mai jos.
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori

R1 Q1 Q2 +0,5°
10 1 +VS
nR1
+
I - Vo +0,5°
R2 -50° 150°

0.125 R2

Fig. 6
Problema principala a circuitului o constituie faptul ca principala legătură termica cu exteriorul o
constituie terminalele sale, ce se vor afla la temperatura mediului ambiant. Pentru a evita acest
neajuns, terminale se îmbracă într-o cămaşă de răşină epoxidică. Erorile sale sunt mai mici decât
ale circuitului AD590, însă are dezavantajul ieşiri în tensiune.

LM135
LM135 este un senzor integrat de temperatură care lucrează ca o diodă Zener cu tensiunea de
străpungere proporţională cu temperatura joncţiunii. Ea asigură o sensibilitate de +10mV/°C.
Având o rezistenţă dinamică de 1 ohm, ea poate lucra cu aceleaşi performanţe la curenţi între
400µA şi 5mA. Circuitul prezintă şi o intrare de ajustare cu ajutorul căreia se poate ajusta eroarea
a.î. să se obţină minimizarea acesteia în domeniul de lucru. Calibrarea se face conectând un
potenţiometru la terminalele senzorului, cursorul acestuia fiind legat la terminalul de ajustare.
Circuitul poate fi polarizat simplu, cu o rezistenţă de la o sursă de tensiune sau cu o sursă de
curent. Eroare absolută a circuitului este prezentată în figura următoare.

V+

6K
-55°

LM135 10K 150°


-2°

Fig. 7

4. Lucrări de efectuat în laborator


Se vor trasa caracteristicile de temperatură pentru un termistor, un circuit de tip AD590 şi unul de
tip LM135, între 25°C şi 60°C, utilizând cuptorul din laborator. Cele 3 dispozitive se introduc
simultan în cuptor. Termsitorului i se măsoară rezistenţa, circuitul AD590 se polarizează de la o
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de temperatură cu semiconductori
sursă de 5V şi se măsoară curentul pe o rezistenţă de 10 ohmi înseriată cu acesta, iar LM135 se
polarizează şi el de la aceeaşi sursă printr-o rezistenţă de 2K, şi se măsoară tensiunea pe acesta.
Se vor determina pentru termistor coeficienţii R∞ şi B şi sensibilitatea medie pe intervalul
considerat, iar pentru cele 2 circuite integrate se vor determina sensibilităţile şi erorile de
neliniaritate.

S-ar putea să vă placă și