Ministerul Educației Republicii Moldova

COLEGIUL POLITEHNIC BĂLȚI

Tema : Clasificarea materialelor conductoare

Elaborat : elevul gr. C-113 Gherghelegiu.D

Verificat : Catană Victoria

Bălți 2013
 Într-un material, curentul electric este rezultatul interacţiunilor dintre sarcina
electrică şi câ mpul electric. În cazul conductoarelor solide (metale) sarcina electrică ,
care asigură generarea curentului electric, este constituită din electroni mobili. În
absenţa unui cîmp electric, aceşti electroni mobili se deplasează haotic şi nu generează
fenomene de conducţie. La aplicare unui câ mp electric, electronii mobili capă tă o
mişcare orientată (în sens invers sensului câ mpului electric) şi participă la generarea
fenomenelor de conducţie în material.

Clasificarea materialelor conductoare:

1. după tipul purtă torilor elementari de sarcină electrică care asigură conducţia
electrică :
 materiale conductoare cu conducţie electronică : conducţia este asigurată de
electroni;
materiale specifice: metale, grafit.
 materiale conductoare cu conducţie ionică : conducţia este asigurată de ioni;
materiale specifice:electroliţii

2. după starea de agregare a materialului conductor:

 materiale conductoare solide: metale, etc.
 materiale conductoare lichide: electroliţii, mercurul.
 materiale conductoare gazoase: plasma.

3. după funcţiile pe care le pot îndeplini:

 materiale conductoare de conducţie a curentului electric: au rezistivitate electrică
neglijabilă ;
 materiale conductoare de control şi limitare a curentului electric: au rezistivitate
electrică controlabilă tehnologic, independentă de factorii de mediu.
 materiale conductoare de conectare/deconectare a curentului electric
 materiale conductoare de traductor termoelectric (termocuplu).
 materiale conductoare de memorare logică : au rezistivitate de volum dependentă
de valoarea intensită ţii câ mpului magnetic. Sunt realizate pentru realizarea unor
memorii logice foarte rapide.
Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al aluminiului are
valoarea 13, iar masa atomică este 26.97. Este un element chimic comun, ocupând poziția a
treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire terestră, existând în procent de 7.4%.[1] Compușii
aluminiului constituie 8.13% din scoarța terestră,[2] fiind întâlniți în substanțele minerale,
precum și în lumea vegetală și animală.[3]
În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații,
[4]
 silicoaluminații (feldspat, mică, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul.
După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă întrebuințare.[5] Aluminiul a fost remarcat
pentru faptul că este un metal ușor, cu odensitate de 2.7 g-cm3. Aceasta calitate îl face să fie
utilizat în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este
folosită în construirea oglinzilor metalice.
Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în industria electrochimică sub formă de
sârmă, înlocuind conductoarele electrice dincupru, care sunt mai scumpe.
Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei foițe subțiri de 0.005 mm grosime.
Totodată, această proprietate este utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind folosit la
ambalarea produselor alimentare sau în industria farmaceutică.
O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la coroziune, care se datorează
formării unui strat protector de oxid. Rezistă la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau
concentrat, iar acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din
aluminiu.

Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul periodic având

simbolul Cu și numărul atomic 29.
Cuprul este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și căldură.
Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte din
acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități
mici din el apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri ale cuprului sunt:
calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul
cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru). Metoda
folosită pentru extracția de cupru depinde natura minereului. Dacă cuprul se găsește în stare
liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu apa.
Cuprul, fiind relativ greu, se depune pe fund. Cuprul, care are o puritate de peste 99%, este
folosit la fabricarea conductelor de gaz și apa, a materialelor pentru acoperișuri, a ustensilelor
și a unor obiecte ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se
utilizează la boilere și alte dispozitive ce implică transferul de căldură, sau folie de cupru
(simplu strat) sau două (dublu strat) se folosește ca PCB.