Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Definiţia respiraţiei: A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul
înconjurător necesar proceselor de oxidare în organism şi de a elimina CO 2 rezultat din
arderile celulare.
Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira.
Această independenţă este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a
muşchilor respiratori, şi muşchii respiratori să funcţioneze eficient.
Etapele respiraţiei:
1. Ventilaţia.
2. Difuziunea gazelor
3. Etapa circulatorie
4. Etapa tisulară – schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi
Factori care influenţează satisfacerea nevoi de a respira:
Există factori biologici: vârsta, sexul, statura, somnul, alimentaţia şi exerciţiul fizic.
Factorii psihologici: emoţiile, râsul, plânsul
Factorii sociologici: mediul ambiant, climatul, locul de muncă.
Manifestările de independenţă:
1. Frecvenţa respiratorie. Este de 30-50 respiraţii pe minut la nou născut şi 16-18 la
adult.
2. Amplitudinea respiraţiei.
3. Ritmul,
4. Zgomotele respiratorii,
5. Simetria mişcărilor respiratorii.
6. Tusea.

Tipul de respiraţie: la femei este costal superior, iar la bărbat este costal inferior. La
copii şi vărstnici – abdominal.

Dependenţa în satisfacerea nevoi de a respira.

Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoi de a respira:
1. Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale, mucoasei faringiene, mucoasei
bronşice, obstrucţia căilor respiratori.
2. Surse de ordin psihologic: anxietatea, stressul şi situaţia de criză.
3. Surse de ordin sociologic: aerul poluat, aerul umed şi altitudinea înaltă, lipsa
cunoaşterii (de sine, altor persoane şi a mediului ambiant).

Trei probleme de dependenţă:

1. Alterarea vocii. Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii
superioare. Apare disfonia (nu poate să vorbească corect), senzaţia de sufocare şi
afonia (imposibilitatea de a vorbi).
2. Dispneea. În general este determinată de boli cardiace, aerul pătrunde greu în plămâni.
Manifestarea de dependenţă sunt: ortopneea, bratipnee sau tahirnee (ritmul scade sau
se accelerează). De asemenea se modifică amplitudinea respiraţiilor. Poate să apară
tusea. Pacientul se cianutizează(se albăstreşte) şi apar zgomotele respiratorii.
3. Obstrucţia căilor respiratorii. Poate fi produsă de procese inflamatorii la nivelul căilor
respiratorii. Manifestările de dependenţă: secreţii nazale abundente, respiraţie orală,
deformări ale nasului, strănut, tusea şi epistaxis (curge sânge din nas).
 Intervenţiile asistentei la pacientul cu deficienţe respiratorii
 Pacientul să repire liber pe nas
- intervenţii la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale, umezeşte aerul
din încăpere, asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore
 Pacientul să nu devină sursă de infecţie
- educă pacientul să folosească batista individuală, de unică folosinţă
- educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale
 Oprirea epistaxisului
- aşează pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie
- comprimă cu policele pe nara care sângerează timp de 5-10 minute
- aplică comprese reci pe nas, frunte şi ceafă
- recomandă pacientului să nu sufle nasul
 Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre
- umezeşte aerul din încăpere - recomandă pacientului repaos vocal absolut
- favorizează modalităţi de comunicare non-verbală
 Pacientul să înghită fără dificultate
- recomandă gargara, alimentează pacientul cu lichide călduţe
 Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţii
- învaţă pacientul să evite schimbările de temperatură şi aglomeraţiile
 Pacientul să fie echilibrat psihic
- pregăteşte pacientul psihic în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire şi în
vederea aspirării secreţiilor bronşice
- învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare şi pregăteşte psihic pacientul
în vederea oricărei tehnici la care va fi supus

Definiţia circulaţiei. Circulaţia este o funcţie prin care se realizează mişcarea sângelui
în interiorul vaselor sangvine, care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a
Oxigenului la ţesuturi. Dar mai are ca scop şi transportul produşilor de catabolism de la
ţesuturi la organele excretoare.

Independenţa în satisfacerea circulaţiei.

Pulsul-definiţie. Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un
plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
Factorii biologici care influenţează pulsul:
1. Vârsta. Frecvenţa pulsului este mai mare la sugari şi la copilul mic decât la adult: 140
la copil, 64-80 la adult.
2. Înălţimea corporală.
3. Somnul (este mai scăzut în timpul somnului)
4. Alimentaţia şi efortul fizic. ( e mai mare la efort fizic)

Factorii psihologici care influenţează pulsul: emoţiile, plânsul şi mânia.

Factorii sociali, datorită concentraţiei de Oxigen în aer.

Tensiunea arterială.
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali.
Factorii care influenţează tensiunea arterială:
1. Factorii biologici:
- vârsta. Creşte pe măsură ce inaintăm în vârstă.
- Somnul - este mai mică.
- Eforul fizic- creşte.
 2. Factorii psihologici:
- emoţiile.
3. Factorii sociologici:
- microclimatul – la frig creşte, la cald scade.

Prima tensiune care se măsoară este sistola.

Valorile (sistola/diastola):
- Val normală la adult: 190/90 sau 110/60
- Valoarea normală la copil: 90-110 / 60-65

Surse de dificultate care determina nesatisfacerea nevoi de a avea o buna circulatie:

1. de ordin fizic: alterarea muschiului cardiac si a pereţilor arteriali si venosi, obstrucţii
arteriale şi supraîncărcarea inimii;
2. de ordin psihologic: stresul, anxietatea;
3. lipsa cunoaşterii: cunoştinte insuficiente despre alimentaţia echilibrată, despre sine şi
despre obiceiurile dăunătoare.
Manifestări de dependenţă: tegumente modificate (reci, palide, cianotice), modificări ale
frecvenţei pulsului (apara tahicardia, brahicardia), modificări de volum a pulsului, pulsul
filiform (puls oscilant).

Intervenţiile asistentei la pacientul cu circulaţie inadecvată

 pacientul să prezinte circulaţie adecvată
- să întrerupă consumul de tutun şi alcool
- să aibă alimentaţie bogată în fructe, legume
- să reducă grăsimile şi sarea
- administrează medicaţia prescrisă de medic
- urmăreşte efectul medicamentelor (monitorizează pacientul)
- aplică tehnici de favorizare a circulaţiei; exerciţii active, pasive, la pat, în limita în
care le poate face pacientul
 pacientul să fie echilibrat psihic
- informează pacientul aupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate
să-l depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos