10 MICROSOFT EXCEL (I)

10.1 Noţiuni teoretice

Microsoft EXCEL este un program de tip foaie de calcul, destinat, în principal, analizării şi
gestionării informaţiilor matematice. Dezvoltarea în timp a mai multor versiuni ale
programului EXCEL a dovedit utilitatea sa nu doar pentru calcule de tip economic, ci şi în
inginerie sau în alte domenii de activitate.

10.1.1 Prezentarea ecranului standard

• Bara de meniuri (Menu bar) – afişează numele diverselor meniuri; când se activează un
meniu, se afişează pe o porţiune a ecranului o listă de comenzi aferente meniului.
• Bare de instrumente de lucru (Toolbars) – conţine mai multe pictograme,
butoane şi liste derulate ce facilitează accesul rapid la cele mai des utilizate comenzi şi
caracteristici.

Fig 10.1 Prezentarea ecranului standard

• Bara cu formule (Formula bar) – pentru introducerea/ editarea informaţiei în celula

selectată.
• Fereastra registrului de calcul (Book) – conţine registrul în care se vor introduce datele şi
formulele care îl alcătuiesc. Bara de stare (Status bar) – afişează informaţii despre activitatea
curentă, inclusiv informaţii ajutătoare şi modurile de lucru ale programului şi tastaturii (Fig.
10.1).

10.1.2 Prezentarea registrului de calcul (Book).

Registrul de calcul (Book) este principalul document folosit în EXCEL pentru stocarea şi
prelucrarea datelor; un registru de calcul este format din foi de calcul individuale
(spreadsheet), maximum 256, fiecare din acestea putând conţine date.
Foaia de calcul este o matrice formată din 256 coloane şi 65.536 de linii. Coloanele au
etichete dispuse în partea superioară a ferestrei documentului, notate A la Z şi continuând cu
AA până la AZ, BA până la BZ şi aşa mai departe până la coloana IV.
Liniile sunt numerotate de la 1 la 65536 în partea din stânga a ferestrei documentului.
Intersecţia liniilor cu coloanele formează celule (cells), care sunt unităţile fundamentale
pentru stocarea datelor.
Celulele se identifică printr-o adresă dată de litera coloanei şi numărul liniei la intersecţia
cărora se află; de exemplu, celula de la intersecţia coloanei D cu rândul 9 se numeşte celula
D9.
Etichetele de foaie (sheettabs) se află în partea inferioară a fiecărei foi de calcul şi permit
identificarea fiecărei foi în registrul de calcul. Etichetele au iniţial înscrise denumirile Sheet 1
(Foaie 1), etc..
Domeniul (range) este un grup de celule adiacente; celulele dintr-un domeniu pot fi în
coloană, în linie sau în orice combinaţie de coloane şi linii, atâta vreme cât aceasta este de
formă dreptunghiulară.
Domeniile pot fi identificate prin:
• adresa de domeniu, dată de adresa celulei din stânga sus urmată de două puncte(:) si adresa
celulei din colţul dreapta jos (ex:A4:D9);
• nume asociat domeniului (max. 255 caractere).
Deplasarea în cadrul unei foi de calcul:
• Deplasarea cu mouse-ul poate activa rapid celula plasând pointer-ul (indicatorul) de mouse
pe celula respectivă şi executând clic cu butonul din stânga.
• Prin utilizarea comenzii Go To din meniul Edit sau acţionând tasta <F5>.
• Deplasarea prin derulare: pentru a se vizualiza altă secţiune din foaia de calcul fără a se
schimba celula activă, se pot folosi barele de derulare verticală şi orizontală.
• Deplasarea cu ajutorul tastaturii (săgeţilor).
10.1.3 Tipuri de date folosite în Excel
Programul Microsoft EXCEL acceptă următoarele tipuri de date:
1. Text (etichete) – orice combinaţie de litere, cifre şi simboluri (max. 255 caractere); în
interiorul unei celule textul este aliniat automat la stânga.

2. Valori numerice (numere) – constau din combinaţii de caractere numerice 0-9 şi caractere
specifice +,%.$. Dacă se introduce un număr într-o celulă şi în aceasta apare ##### sau în
sistemul de notare ştiinţifică (1.23E+09), înseamnă că lăţimea coloanei curente este mai mică
pentru a cuprinde numărul în întregime. Pentru a schimba acest lucru se recurge la
redimensionarea coloanei (se execută dublu clic pe marginea din dreapta a etichetei coloanei,
pentru a o redimensiona).
3. Date calendaristice şi de timp de diverse formate (de exemplu: MM/DD/YY ).
4. Formulele – constau din una sau mai multe adrese de celule şi/sau valori şi operatorii
aritmetici (“+” adunare, “-“ scădere, etc.). De exemplu, dacă se doreşte să se calculeze
valoarea medie a patru numere conţinute în celule A1, B1, C1 şi D1, se utilizează formula:
=(A1+B1+C1+D1)/4.
5. Funcţiile – sunt formule complexe gata elaborate, care execută o serie de operaţii cu o
gamă de valori specifice; fiecare funcţie conţine următoarele trei elemente:
• semnul „=” arată că urmează o funcţie;
• numele funcţiei (ex. SUM) indică operaţia ce va fi executată;
• lista de argumente specificată între paranteze rotunde(), iar argumentele sunt separate prin
virgulă (,); argumentele pot fi: adrese de celule, adrese de domenii, nume de domenii sau alte
funcţii.

10.1.4 Introducerea datelor

Operaţiunea de introducere a datelor în celulele foii de calcul presupune parcurgerea
următoarelor etape (Fig. 10.2).

Fig. 10.2 Introducerea datelor în foaia de calcul.

• se selectează celula în care se vor introduce datele;

• se introduc efectiv datele, acestea apar atât în celula activă (curentă) cât şi în bara pentru
formule;
• pe bara pentru formule apar trei casete mici; primele două casete sunt pentru respingerea
(Cancel) sau confirmarea (Enter) datelor tastate, a treia casetă activează editarea formulelor.

Introducerea formulelor de calcul se poate realiza în două moduri:

• Prin tastarea formulei:
1. se selectează celula în care se doreşte afişarea rezultatului formulei;
2. se tastează semnul(=);
3. se tastează formula ce va fi afişată în bara pentru formule;
4. se tastează <Enter>.
• Prin selectarea adreselor celulelor:
1. se selectează celula în care se doreşte afişarea rezultatului formulei;
2. se tastează semnul = ;
3. se selectează celula a cărei adresă se trebuie să apară în formulă;
4. se introduce operatorul matematic, pentru a indica următoarea operaţie;
5. se introduce formula completă;
6. se validează cu tasta <Enter>.
Ştergerea şi editarea conţinutului unei celule se poate realiza astfel:
• se foloseşte mouse-ul sau una din săgeţi pentru a selecta celula respectivă;
• se apasă tasta F2 sau se selectează celula cu mouse -ul;
• se apasă pe tasta Backspace pentru a şterge caracterele din partea stângă a punctului de
inserţie sau tasta Delete pentru a şterge caracterele din partea dreaptă a punctului de inserţie;
• se introduc noile date.
Pentru a da nume unei celule sau unui domeniu de celule se procedează astfel:
• se selectează celula sau domeniul de celule respectiv (celula este activă şi adresa ei apare în
caseta Name Box);
• se alege opţiunea Name Box;
• se introduce numele dorit pentru celulă sau pentru domeniu;
• se validează numele, cu tasta Enter.

10.2 Probleme propuse

1. Se are în vedere crearea unui tabel intitulat EVIDENŢĂ PERSONAL care va conţine
datele personale ale angajaţilor de la o companie, modificarea acestor date, pre-vizualizarea şi
salvarea tabelului.
Să se introducă tabelul intitulat EVIDENŢĂ PERSONAL cu următorul conţinut şi respectând
indicaţiile de mai jos:

• titlul tabelului se va centra şi se va scrie cu caractere îngroşate (bold);

• pentru denumirile rubricilor din tabel se vor aplica următoarele formate: bold; italic; fontul:
Arial Black, 14 p;
• să se insereze, înaintea numelui Popescu Marian, o linie cu următorul conţinut: Popa
Iuliana, 1466, tehnolog, Productie, 350 $ (din bara de meniuri se alege opţiunea Insert -
Rows);
• să se centreze informaţiile din coloanele Marca, Departament şi Salariul brut (din bara
Standard se alege opţiunea Center);
• să se introducă o nouă coloană numită CAS unde va fi calculat CAS-ul pentru fiecare salariat
ca fiind 7,5% din salariul brut;
• să se traseze un chenar tabelului;
• să se coloreze fiecare linie cu altă culoare (se foloseşte opţiunea Fill Color);
• să se vizualizeze tabelul (din meniul File - Print Preview)
• să se salveze foaia de calcul sub numele Tabel 1.xls.

2. Se va crea un noul tabel după următorii paşi:

• în tabelul de la aplicaţia nr.1 se vor şterge coloanele: Marcă şi Funcţie;
• se va crea o nouă coloană numită Impozit unde se va trece impozitul pe salariu al fiecărui
salariat, ca fiind 16% din Salariul Brut;
• se mai introduce încă o coloană numită Salariu net, unde se va trece diferenţa dintre salariu
brut şi impozit;
• să se vizualizeze foaia de calcul şi să se salveze sub numele de Tabel2.xls.
3. Pe ecranul standard se vor identifica următoarele componente:
• Bara de meniuri;

• Bara de instrumente de lucru;

• Bara cu formule;
• Bara de stare.

4. În foaia de lucru FL1, celulele A1 ÷ A7 să se formateze diferit, astfel: A1 – general, A2 –

număr, A3 – simbol monetar, A4 – dată, A5 – oră, A6 – procentaj, A7 – text;

• Celulele specificate se vor completa cu următoarele date: în celula A1 se va trece numărul

123.45, în A2 – numărul –12, în A3 100 $, în A4 – data de astăzi, în A5 – ora exactă, în A6 –
valoarea 75%, iar în A7 se va scrie textul Formatarea celulelor.

5. Celulele B1 ÷ B6 se formatează de tip Text; În B1 se scrie litera a, în B2 – litera b ş.a.m.d,

în B6 – litera f;
• Celulele C1 ÷ C6 şi D1 ÷ D6 se formatează de tip Număr; în celula C1 se trece numărul –
6.75, în C2 – numărul 8.35, în C3 – numărul –0.99, în C4 – numărul 11.67, în C5 – numărul –
7.15, iar în C6 – numărul – 3.75. Astfel parametrii a ÷ f li s – au atribuit valori numerice,
astfel: a = - 6.75, b = 8.35, c = - 0,99, d = 11.67, e = -7.15 şi f = 3.75;
• Să se realizeze următoarele calcule, iar rezultatele să se treacă în celulele
specificate mai jos:

• Celulele D1 ÷ D6 se formatează astfel încât afişarea rezultatelor să se facă cu 2 zecimale.