Centrul Cultural

Jean-Marie Tjibaou
Renzo Piano
Centrul Cultural Jean-Marie Tjibaou din Numea

o este o clădire publică construită între 1995 și 1998 ,

proiectată de binecunoscutul arhitect italian Renzo
Piano și destinată promovării culturii Kanak.
 Renzo Piano

o s-a născut în 1937 într-o familie de

constructori. El a studiat și apoi a predat
ore la Universitatea Tehnică
din Milano(cea mai mare universitate
tehnică din Italia). A absolvit
universitatea în anul 1964 și a început să
lucreze cu structuri de categorii ușoare
și adăposturi de bază.

o atelierul de construcție Renzo Piano a

câștigat o competiție internațională
pentru proiectarea Centrului Cultural
Tjibaou din Noumea, o insulă din
Pacific, insulele franceze din Noua
Caledonie.
o Franța dorea să construiască un centru pentru a onora cultura
popoarelor indigene Kanak. Designul lui Renzo Piano a făcut apel la
10 cabane de lemn în formă de conuri, grupate printre pinii de pe
Peninsula Tinu.

o Criticii au lăudat centrul pentru tragerea la obiceiul vechilor clădiri,

fără a crea imitații prea romantizate ale arhitecturii native. Designul
structurilor de lemn înalte este atât tradițional cât și contemporan.
Structurile sunt ambele armonioase și construite cu o atingere
delicată față de mediul înconjurător și cultura locală pe care o
sărbătoresc. Luminatoarele reglabile pe acoperișuri permit un
control natural al climei și sunetele liniștitoare ale brizelor din
Pacific.
o Complexul cultural Jean-Marie Tjibaou din Noua Caledonie
este un exemplu de arhitectură ecologică înainte ca
tendința „verde“ să se transforme într-un curent la scară
largă. De o mare însemnătate culturală locală, clădirile
îmbină valori și credințe tradiționale, îmbrăcate într-un
design modern.
o Dedicat în totalitate populației kanak, centrul Jean-Marie Tjibaou este
construit pe o porțiune îngustă de pământ, înconjurat de vegetație și
apă.. Cele 10 clădiri adăpostesc un centru de artă, un muzeu, săli de
spectacol și o bibliotecă specializată, toate dedicate într-un fel sau altul
populației kanak din Noua Caledonie. Dar mai important de atât, sunt
construite sub inspirația colibelor tradiționale locale. Desigur, Renzo
Piano s-a îndepărtat puțin de la aspectul conic al caselor ridicate din
lemn și paie, dar suflul cultural local e vizibil. Inclusiv materialele sunt
foarte apropiate de cele folosite în mod tradițional. Lemnul de iroko și
bambusul se împletesc cu sticla și oțelul, iar acoperișul funcționează ca
o jaluzea, ajutând la ventilarea naturală a clădirilor și permițând luminii
să intre doar atunci când este cazul.
o Pentru realizarea cladirilor s-au folosit tehnici si materiale
traditionale, ca lemnul de iroko si bambusul, care se impletesc cu
sticla si otelul. Acoperisurile functioneaza ca niste jaluzele, care ajuta
la ventilarea naturala a cladirilor si permit luminii sa intre doar atunci
cand este cazul.