Tema : Tehnologii de obținere a

biofertilizatorilor
Studenta : Drangoi Diana
 • Biofertilizatori-bacteriile fixatoare de azot
• Bacteriile fixatoare de azot sunt cele care
trăiesc pe rădăcinile leguminoaselor, formând
nodozități și asigurând plantelor necesarul de
azot și obținerea unor culturi bio fără
administrarea îngrășămintelor chimice.
• Acestea fixează azotul atmosferic toxic,
transformându-l în componente netoxice
folosite de plante.
*1
4 t______.
1
Jt'—
■ •> ,fli.

Clasificarea bacteriilor de azot

• Clasificare

1) Azotobacter: înseamnă a trăi în libertate, posibilitatea de a fixa

azotul atmosferic în procariote, inclusiv o varietate de tipuri fiziologice
de specii, cum ar fi heterotrofe, aerobic genul fixatoare de azot
(Azotobacter), heterotrofe, facultative Klebsiella anaerob (Klebsiella)
și heterotrofe, obligate anaerobe Clostridium pasteurianum
(Clostridium pasteurianum), autotrofe lumina, aerob bacteriene
genuri albastru rozariul (Nostoc) , heterotrofe lumina, facultativ anaerobe Venosa genul (Rhodospirillum) și de auto-suport energetic, colorat genul
anaerob obliga (Chromatium), și așa mai departe.

(2) simbiotice bacterii fixatoare de azot: se referă trebuie să fie numai atunci când un fel de fixare azot simbiotice în microorganismelor procariote.
Inclusiv simbioza cu Rhizobium leguminoase noduli nod (Rhizobium), și non-leguminoase simbioză nod genul Frankia noduli (Frankia) și
actinomicete și lichenii sunt simbiotice cianobacteriilor Anabaena (Anabaena), și așa mai departe.

(3) asociativ fixarea azotului: se referă la necesitatea de a trăi în rizosferă, frunze sau intestine de animale, etc la procariote fixatoare de azot.
Inclusiv tropicale plante rizosferă fixatoare de azot Azospirillum spp. (Azospirillum) și fixarea azotului foliare în închinați Lin Keshi genul
(Beijerinckia), și așa mai departe. Toate Azotobacter au nitrogenase, bariera de protectie aerobic micro- mediu de fixare strict anaerob azot.
Prezența biologice fixarea azotului pe global biosferei, prosperitatea și dezvoltarea de extremă importanță pentru supraviețuirea umană și producția
agricolă are, de asemenea, un rol extrem de important.
 Biofertilizatorii sunt componente importante
ale managementului integrat al nutrienților. Ei
sunt rentabili din punct de vedere economic și
ecologic și,totodată,pot servi ca sursă de
Biofertilizatorii
substanțe biologic active și ca sursă de
produse alimentare. Algele cianofite
reprezintă una dintre sursele regenerabile
pentru a suplimenta sau substitui
introducere
îngrășămintele chimice și agenții de biocontrol
în sisteme agricole durabile. Aceste
îngrășăminte biologice potențiale pot juca un
rol-cheie în productivitatea plantelor de
cultură, precum și în protejarea mediului
înconjurător, fiind ecologice și cu costuri mai
convenabile pentru fermieri.
 (N) eSt^Un element esențial însus^Rerea^^^or formelor
•____■_ w w
• ... _i_ ■ *1 •

viață. Se gaseștejn aminoacizi și proteine iar o serie de compuși .

jnurmaprO^rrSUluidefixaTL'i q-Of'jUi (Baga
il^TAtmosfera conține a 1

organj^^Unt deri . Unul dintre cele mai

Shrimant Shridhar, 2012). Atmosfera conține aproximativ 1015tone
ide N2, iar circuitul azotului implafiă-transformareoa 3^109tone de
N2pe an la nivel global (Abd-Alla și colab., 201 importante procese
care au loc în natură este fixarea biologică a N atmosferic. Procesul
în care azotul molecular este transformatîn amoniac sau nitrați este
cunoscut sub' numele de fixarea azotului.
 Azut AIiilosferic

Schema ciclului
azotului in natura Micrnorganisnit1
filatoare de axat
Fixare simbiotică a iXnilrîikurca rodiii
de bacterii
Azotului
nesimhiotic

' "Ii:- Phjnh1

ulhi J*]LIHK iirț-j.rilL-i' *■

Multriu

Qxhfart
Animale Xilrahfitcr

EAcriMit
Moarte Oxida re
Resturi Excreție A
iîrtfmimana^
organic
e IXMNinipuiiere produși
de fiinfli

Fig. 1. Schema ciclului azotului în natură

Fixarea azotului
• Fixarea azotului este un fenomen global
important,prin care azotul molecular, unul dintre
componentele cele mai abundente ale atmosferei
Pământului, este într-o formă mult mai redusă,
adecvată pentru integrarea în sistemele vii.în mare
parte,fixarea azotului se realizează prin mijloace
biologice, fiind asigurată de acti-vitatea
microorganismelor.
• Acest proces este consummator de energie și în
reacția biologică de fixare a azotului este implicat un
complex de enzime, numite nitrogenaze,care sunt
extrem de sensibile la prezența oxigenului .Astfel,
majoritatea microorganismelor participă la acest
proces de fixare a azotului nu-mai în condiții adecvate
anaerobe sau microaerobe. Cu toate acestea, unele
microorganisme diazotrofice fixatoare de azot au
avantajul de a asimila azotul în medii aerobe.
Fixarea azotului molecular are o importanță majoră în agricultura
sustenabilă, mai ales din perspectiva simbiozei dintre Rhizobium și
leguminoase. Aceasta duce la formarea unor structuri speciale, aflate de
obicei în rădăcinile plantelor, numite noduli, unde bacteria transformă
azotul atmosferic în amoniac. Simbioza rezultă prin invazia rădăcinilor
plantei de către bacterii în urma căreia se formează un organ extrem de
bine organizat numit nodul .

Factorii de stres cu care se confruntă cel mai des nodozitățile plantelor

leguminoase și bacteria simbiontă sunt salinitatea, seceta, temperaturile
extreme, solurileacide cu conținut scăzut de nutriențiși metalele grele.
Procesele biologice (fixareaN2) sunt capabile să îmbunătățească
productivitatea agricolă cu o minimizare a pierderilor din sol,iar
ameliorarea condițiilor edafice nefavorabile sunt esențiale pentru eficiența
plantelor

Aerul din atmosfera contine aproximativ 80% azot.In atmosfera deasupra

fiecarui hectar de teren se afla peste 300.000t de azot,ceea ce reprezinta o
mare rezerva ptr imbogatirea solului si aprovizionarea plantelor de cultura
cu acest important element nutritiv.
BACTERII FIXATOARE
DE AZOT
<
»
Fixarea simbiotică a azotului în plante
• Fixarea simbiotică a azotului în plante are loc atât în nodozitățile radiculare
leguminoaselor cât și în nodozitățile dezvoltate pe rădăcinile altor plante.
Bacteriile care formează rizobii sunt obiectul celor mai intense studii cu privire la
fixarea azotului în mod simbiotic fiind direct implicate în managementul nivelului
de fertilitate al solurilor destinate culturilor agricole. Taxonomia actuală a
bacteriilor capabile să formeze rizobii cuprinde peste 90 de specii grupate în 14
genuri, cu un număr variabil de specii capabile de nodulare: Rhizobium,
Mesorhizobium, Azorhizobium, Sinorhizobium, Ensifer, Bradyrhizobium,
Phyllobacterium, Microvirga, Methylbacterium, Burkholderia, Shinella, Devosia,
Ochrobactrum și Cupriavidus.
Fixarea nesimbiotică a azotului in plante
• Fixarea nesimbiotică a azotului este un proces complex, prezent în orice ecosistem terestru, având loc la suprafața plantelor și în
frunze, pe substratul organic mort de la suprafața solului și în sol, iar resursa atmosferică pusă la dispoziția microorganismelor
implicate în acest proces este practic nelimitată. De-a lungul evoluției, fixarea nesimbiotică a azotului a devenit o sursă critică de
azot, în special în ecosistemele cu un număr redus de plante capabile deasociere cu microorganismele pentru o fixare simbiotică.Cel
mai reprezentativ gen de bacterii capabile de fixarea nesimbiotică a azotului este Azotobacter, în sol fiind mai des întâlnite speciile
A. chroococcum, A. agilis, A. paspaliși A. vinelandii. Azotul atmosferic este transformat de aceste bacterii în amoniac, o formă
accesibilă plantelor ca sursă de azot, pe lângă azot mai fiind capabile să producă și polizaharide. Alături de Azotobacter, au fost
identificate și o serie de bacterii din genurileBeijerinckia, Derxia, Azomonas, Bacillus, Clostridium, Desulfovibrio, Chlorobium,
Rhodopseudomonas șiRhodospirillum.În ecosisteme fixarea nesimbiotică a azotului este întâlnită și la cianobacterii (bacterii
fototrofe) capabile și de producerea oxigenului prin procese de fotosinteză, cele mai des întâlnite fiind genurile Nostoc, Anabaena,
Aulosira, Cylindrospermum șiTrichodesmium
 colonizareași supraviețuireaîn sol a
rizobiilorca saprofite în concurență cu
A
alte microorganisme endogene;
o compatibilitate genetică între gazdă
și bacteriile din interiorul nodozităților
f

Un mediu favorabil pentru a permite

fixarea azotului la maxim
Stabilirea unei
simbioze
eficiente
Simbioza intre
plantele
leguminoase si
microorganismele
fixatoare de azot

Rezulta in urma infestării
rădăcinilor plantelor
leguminoase cu bacterii
din genul Rhizobium care,
in urma multiplicării lor in
interiorul celulelor
rădăcinii, declanșează
formarea nodozitatilor pe
rădăcinile plantei gazda.
Cele mai multe specii de
Rhizobium infectează in
mod specific gazdele
leguminoase. Nodularea
(formarea de
implica recunoașterea
nodozitatii)
mutuala, cel mai adesea
foarte precisa, intre
bacterii si plante-
gazda.
In afara de speciile
simbionte ale genului
Rhizobium, fixarea N2 se
mai realizează si de către
alte microorganisme
(ciuperci, bacterii); pentru
cultura plantelor agricole
insa, cele mai importante
sunt speciile din genul
Rhizobium.
Atașarea bacteriilor pe
rădăcinile plantei-
are loc la nivelul perilor
gazda
absorbanti radiculari sau a
unor leziuni ce apar,
de regula, la nivelul
emergentei rădăcinilor
laterale
.
■■
Importanta rizobiilor

În prezent, rizobiile pot fi definite ca fiind bacterii Gram-negative care au o semnificație profundă
din punct de vedere științific și agronomic datorită abilității lor de a stabili simbioze de fixare a
azotului cu plantele leguminoase, cu importanță majoră în menținerea fertilității solului . Cu toate
acestea, rizobiile sunt,de asemenea,implicate și în alte interacțiuni ale plantelor altele decât
simbioza . Bacteriile care aparțin acestui gen sunt aerobe și în general heterotrofe . Rizobiile sunt
bacterii din sol, care sunt capabile să invadeze rădăcinile plantelor gazdă, această operațiune
presupunând existența unei compatibilități între bacterie și plantă,pentru a iniția și forma noduli.
Rizobiile trăiesc ca simbionți intracelulari în interiorul nodulilor dezvoltați, simbionți ce transformă
f fr f

azotul atmosferic în amoniac pentru a putea fi asimilat de către plante

r
Mecanismele utilizate pentru a stimula creșterea
plantelor include:

►
biofertilizarea (creșterea ofertei de substanțe
nutritive minerale la plante);

► 4
controlul biologic (eliminarea vătămătorilor
plantelor, inclusiv patogeni microbieni, insecte și
buruieni);
► 4
producereași furnizarea hormonilor de creștere a
plantelor
O sursă incontestabilă de produse alimentare prezintă algele, care conțin în
biomasa sintetizată,în dependență de specie,până la 65-75% proteină comestibilă.
Pe lângă aceasta,biomasa algală conține până la 25-40% glucide, 10-40% lipide și o
gamă largă de cele mai diverse principii biologic active necesare organismului
uman. Algele pot contribui direct la sporirea produselor alimentare prin utilizarea
nemijlocită a biomasei algaleșiindirect prin aplicarea algelor în calitate de
stimulatori biologici la cultivarea plantelor agricole șila creștereaanimalelor
domestice, fiind utilizate totodată șiîn calitate de fertilizatori biologici ai solului,ca
sursă de remaniere a solurilor degradate . Toate acestea se referă în primul rând la
algele cianofite(Cyanophyta),ele posedă șiun șirde alte însușirivaloroase
ca:organismeazotofixatoare, indicatori ai calității mediului ambiant, producători de
cele mai diverse substanțebiologic active, printre care șimulte toxine. Până în
prezent sunt descrise și pasportizate cca 2000 specii de alge cianofite.În condițiile
Moldovei au fost depisatecca 350 specii de cianofite acvatice. Cianofitelesuntcele
mai primitive organisme vegetale pe Pământ,acăror vârstă depășește3,4 mil de
ani,deaceea se întâlnesc șise acomodează ușorla cele mai extremale condițiide
viață.
 I

Importanta algelor cianofite

Tehnicile de biofertilizare cu Inocularea algelor ciano-fite

utilizarea algelor cianofite sunt
recomandate pentru creșterea
ratei de germinare a semințelor
și ameliorarea parametrilor de
creștere a plantelor
fixatoare de azot reprezintă o
sursă alternativă și durabilă de
azot pentru creșterea
productivității plante-lor de
cultură.
 I V

Algele cianofite pot fi cei mai importanți agenți de fixare a azotului în multe soluri agricole ,
precum și în ameliorarea calității lor . Fertilizarea cu alge cianofite a fost utilizată pentru
prima dată la culturile de orez. Ele sunt utilizate pe scară largă în câmpurile de orez
dindiverse țări, pentru consolidarea fertilității solului prin intermediul procesului de fixare a
azotului biologic (așa-numita algalizare) înloc de îngrășăminte bogateîn azot . Biofertilizatorii
sunt susceptibili de a-și asuma un rol semnificativ la substituirea sau
completareaîngrășămintelor chimice pentru ameliorarea aportului de nutrienți în culturile de
cerealiere, pentru a exclude costurile ridicate ale îngrășămintelor, precum și în protecția
mediului ambiant de poluare și înmajorarea productivității culturilor agricole.Utilizarea
algelor cianofite ca biofertilizatori pentru câmpurile de orez este foarte promițătoare, dar
limitată, din cauza fluctuației în cali-tatea și cantitatea de inocul și atributele fiziologice în
diverse regiuniagro-ecologice.În mai multe regiuni ale Indiei, câmpurile de orez sunt
fertilizate de Azolla -ferigă de apă care se înmul-țește rapid și conține ca simbiot alga
cianofută Anabaena,care fixează azotul atmosferic, contribuind astfel la creșterea evidentăa
roadei.
 In perii radiculari bacteriile sunt
inchise ca
intr-un tub - filamentul sau
cordonul infectios
- incojurat de un material pectic si celulozic
dezvoltat in continuarea peretelui celular,
cordon ce inainteaza, se ramifica, strabate
numeroase celule, determina stimularea
diviziunii celulare in regiunea cortexului
radicular si formarea de nodozitati, ca un
proces controlat si ca o structura diferentiala
 •Nodului apare ca un
organ vegetal superior
Bacteroizii sunt localizati in 'pachete' individuale dezvoltat, organ ce de 3-4 celule
înconjurate de un perete de origine vegetala si de un citosol bogat
in proteine si in leghemoglobina (pigment rosu, similar functioneaza ca un sistem mioglobinei,
capabil sa lege reversibil, dar cu mare afinitate, O2) aerob fixator de N2, in care (fig. 5.10).
Datorita azotului acumulat in radacinile si in celulele bacteriilor bacteriile normale evolueaza dupa recoltarea
leguminoaselor, solul ramane bogat in azot si, de aceea, culturile ce urmeaza dupa
leguminoase, pe parcela respectiva, necesita cantitati mai mici de spre stadiul de bacteroizi - ingrasaminte cu
azot. forme fixatoare de N2
S-a calculat ca la un hectar cultivat cu leguminoase se acumuleaza 100-
400 kg azot, din care 30 % raman in resturile vegetale din sol, iar 70 % este folosit
de simbionti (planta si bacterie).
In natura exista si plante neleguminoase capabile sa fixeze simbiotic azotul molecular. Numarul acestora (conform
parerii lui G.BOND, emisa in 1958) este de aproximativ 190 specii.
 • In natură circuitul azotului în natură
BACTERIILE FIXATOARE DE AZOT presupune parcurgerea unei etape
de fixarea azotului, pe parcursul
căreia bacteriile convertesc azotul
atmosferic în amoniac, o etapă de
PLANTA <
LEGUMINOASA descompunere la nivelul căreia
microorganismele
descompunătoare eliberează
compușii de azot din materia
organică, o etapă de amonificare în
care bacteriile și fungii transformă
compușii organici de azot proveniți
de la plante și animale moarte și
eliberează excesul de amoniacși
NODOZ1TATI Z‘ ionii de amoniu, respectiv o etapă
de conversie a ionilor formați în
etapa de amonificare în nitrați și
nitriți.În ecosistemele agricole
perturbate pot apărea procesele de
de nitrificare, pe parcursul cărora
bacteriile pot converti nitrații și

Obtinerea biofertilizatorilor
nitriții în azot atmosferic, ceea ce
conduce la deprecierea fertilității
solului și apariția carenței de azot.