TEMPERAMENTUL

1. DEFINIREA TEMPERAMENTULUI

Problema, despre care va merge vorba, preocupă omenirea mai mult de 25 veacuri.
Interesul pentru ea ţine de caracterul evident a deosebirilor individuale dintre oameni. Psihicul
fiecărui om este unical, excepţionalitatea lui ţine atât de particularităţile construcţiei biologice
şi fiziologice şi dezvoltarea organismului, cît şi compoziţia relaţiilor şi contactelor sociale,
unică în felul său. La substructurile biologic condiţionate ale personalităţii se atribuie în primul
rând temperamentul. Când se vorbeşte despre temperament, se au în vedere deosebirile psihice
dintre oameni – deosebiri conform profunzimii, intensităţii, stabilităţii emoţiilor, impresiei
emotive, ritmului, energiei acţiunilor şi alte particularităţi dinamice, individual-statornice ale
vieţii psihice, comportării şi activităţii. Cu toate acestea, temperamentul şi în prezent rămâne în
multe privinţe o problemă discutabilă şi nesoluţionată. Însă, necatând la variaţiile abordării
problemei savanţii şi practica recunosc, că temperamentul este o temelie biologică pe care se
formează personalitatea cu fiinţa socială.
Fondatorul ştiinţei despre temperament se consideră medicul din Grecia Antică
Hipocrat (sec. V î.e.n.). El afirmă, că oamenii se deosebesc prin corelaţia celor patru „sucuri
ale organismului” de bază: sângelui, flegmei, fierei galbene şi fierei negre, ce intră în
componenţa lui. Reieşind din această doctrină, cel mai renumit medic antic după Hipocrat
Claudiu Galenus (sec. II î.e.n.) a elaborat prima tipologie a temperamentelor. Conform
doctrinei lui, tipul temperamentului depinde de predominarea unuia din sucuri în organism. El
a evidenţiat temperamentele, care şi în prezent se bucură de o mare popularitate: sanguinic (din
latină sanguis - sânge), flegmatic (din greacă phlegma-flegmă), holeric (din greacă chole – bilă,
fiere) şi melancolic (din greacă melas chole – bilă, fiere neagră). Această concepţie fantastică a
avut o influenţă puternică asupra savanţilor pe parcursul a multor secole.
Aşadar, temperamentul este totalitatea individual-specifică, natural condiţionată a
manifestărilor dinamice ale psihicului, care se manifestă identic în activitatea diversă, indiferent
de conţinutul, scopurile şi motivele ei, rămânând permanente la vîrsta matură şi în legătura lor
reciprocă caracterizează tipul temperamentului.

2. PARTICULARITĂŢI TEMPERAMENTALE

În prezent ştiinţa dispune de un număr enorm de date, ca să dea o caracteristică deplină

tuturor tipurilor de temperament conform unui program armonios. Însă pentru alcătuirea
caracteristicilor psihice a celor patru tipuri tradiţionale, de obicei se evidenţiază următoarele
particularităţi de bază ale temperamentului.
Senzitivitatea se determină prin faptul, care este cea mai mică putere a acţiunilor externe
pentru apariţia unei reacţii psihice a omului şi care este viteza apariţiei acestei reacţii.
Reactivitatea se caracterizează prin gradul de spontaneitate a reacţiilor la acţiunile
exterioare şi interioare de aceeaşi putere (observaţie critică, cuvânt jignitor, ton ridicat, chiar şi
un sunet).
 Activitatea demonstrează faptul, cît de intensiv (energic) omul influenţează asupra lumii
externe şi depăşeşte obstacolele în realizarea scopurilor (insistenţa, orientarea spre un anumit
scop, concentrarea atenţiei).
Raportul între reactivitate şi activitate determină, de ce depinde în mai mare măsură
activitatea omului: de circumstanţele neprevăzute externe sau interne (dispoziţie, evenimente
neprevăzute) sau de scopuri, intenţii, convingeri.
Plasticitate şi rigiditate – dovedesc, cît de uşor şi maleabil se adaptează omul la
influenţele externe (plasticitate) sau cît de inactivă (inertă) şi refractară la nou este comportarea
lui.
Ritmul reacţiilor caracterizează viteza de dezvăluire a diferitor reacţii şi procese psihice,
ritmul vorbirii, dinamic gesturilor, agerimea minţii.
Extraversia, introversia determină de ce depind preponderent reacţiile şi activitatea
omului-de impresiile exterioare, ce apar în momentul dat (extravert), sau de la imaginile,
reprezentările şi gîndurile ce ţin de trecut şi viitor (introvert).
Excitarea emoţională se caracterizează prin faptul, cît de neînsemnată influenţa este
necesară pentru apariţia reacţiei emotive şi cu ce viteză ea apare.

3. TIPOLOGIA TEMPERAMENTULUI

Ţinând cont de proprietăţile enumerate, se fac următoarele caracteristici psihologice ale

tipurilor principale ale temperamentului:
Sangvinic – este omul cu o vădită activitate psihică, ce reacţionează iute la evenimentele
din jur, ce tinde spre schimbarea deasă a impresiilor, comparativ uşor retrăieşte insuccesele şi
neplăcerile, este mai vioi, mobil, cu o mimică şi mişcări expresive, extravert.
Flegmatic este omul stăpânit, calm cu tendinţe şi dispoziţie ferme, cu perseverenţă şi
profunzime a simţurilor, cu regularitate în acţiuni şi vorbire, cu exprimare externă neînsemnată
a stărilor sufleteşte. De regulă, el se împrietineşte greu cu oamenii noi, reacţionează slab la
impresiile externe, este introvert.
Coleric – om foarte energic, capabil a se considera lucrului cu o deosebită pasiune, este
rapid şi impulsiv, nestăpânit, predispus spre izbucniri emoţionale impetuoase şi schimbări
bruşte a dispoziţiei, cu mişcări iuţi. Sânt posibile dificultăţi în comutarea atenţiei, el este mai
degrabă, extravert.
Melancolic – om sensibil, cu retrăiri profunde, impresionabil, dar în aparenţă ce
reacţionează slab la lumea înconjurătoare, cu mişcări reţinute şi vorbire înăbuşită. Majoritatea
melancolicilor sînt introverţi.
Se poate considera stabilit faptul, că tipul temperamentului la om este înnăscut, iar de
care anume particularităţi ale organizării lui înnăscute el depinde nu este stabilit definitiv.

Întrebări şi exerciţii de verificare:

1. Descrieţi însuşirile de bază ale sistemului nervos.
2. Caracterizaţi tipurile de temperament clasice.
3. Argumentaţi importanţa cunoaşterii temperamentului.
4. Efectuaţi un joc de rol, modificându-vă comportamentul în conformitate cu trăsăturile
distinctive ale temperamentului respectiv.
Bibliografia
1. DORON, R.; PAROT, F. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Humanitas, 2006. 886 p.
2. KEIRSEY, D. Personalitate şi temperamente: descriere şi compatibilităţi. Iaşi: Polirom,
2009. 285 p.
3. SAVCA, L. Psihologie: Manual pentru licee. Chişinău:Lumina, 2005. 192 p.
4. SILLAMY, N. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: LAROUSSE Univers Enciclopedic,
1998. 348 р.