Astmul bronsic

1.2.1Definitia astmului bronsic

       Astmul bronsic este o boala caracterizata prin accese de dispnee

predominant expiratorie cu durata, severitate si moment de aparitie variabile
care apar la persoane cu hipersensibilitate traheobronsica la stimuli variati,
fiind sub aspect anatomic o stenoza bronsiolara, tranzitorie cu "restitutia ad
integrum" in acalmiile intercalare.

    1.2.2 Etiologia astmului bronsic

       Astmul bronsic are la baza factori etiologici heterogenic care declanseaza

sau provoaca criza de astm.

       Din punct de vedere etiologic, astmul bronsic se clasifica astfel :

   a) astm extrinsec = astm alergic = astm neinfectios

Cele mai  obisnuite alergene sunt : polenul, praful de camera, parul si

scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare ( lapte,
oua, carne ) sau medicamentoase ( acidul acetilsalicilic, penicilina,
aminofenazona, unele produse micribiene ).

b) astm intrinsec = astm nealergic = astm infectios

       De obicei, se iveste in timpul iernii si se asociaza cu tuse si expectoratie

muco- purulenta si factori infectiosi ( exemplu bronsite cornice ).

c)     astm mixt - se intrica alergia cu infectia

d)    astm cu etiologie neprecizata
e)     astm cu alte etiologii

                  Aici intervin factorii :

-        psihici - socul psihic sau starile psihoafective

-        endocrini - pot declansa, agrava sau ameliora astmul ; hipofiza, tiroida,
corticosuprarenalele, gonade, pancreas exocriu.
-        biometeorologici - temperature, presiunea atmosferica, umiditatea, vantul,
altitudinea, razele solare.
f)astm la effort
g)    astm la aspirina
1.2.3 Patogenia astmului bronsic

       Roluri importante in producerea bolii astmatice au :

a)    terenul
b)    leziuni ale cailor respiratorii
c)     cauzele declansate ( factori alergici si nealergici ).

Fundamentul in astmul bronsic este obstructia generalizata a cailor

respiratorii ce determina dificultatea respiratiei cu perturbari ventilatorii si ale
schimbarilor gazoase. Aceasta obstructie este consecinta urmatorilor factori :

a)     spasmul musculaturii netede prin peretii tractului bronsic

b)    edem inflamator al mucozei bronsice
c)     hipersecretie de mucus
d)    cresterea presiuni intrapulmonare care devine factorul agravant al
obstructiei bronsice.

1.2.4. Simptomatologia astmului bronsic

       La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere
; mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cornice si ale
emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a
doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si
hipersecretie ; alteori e anuntata de prodroame ( stranut, lacrimare, prurit al
pleoapelor, cefalee ). Dispneea devine paroxistica, brodipneica, cu expiratie
prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra,
prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda,  cu capul pe spate si
sprijinit in maini, narile dilatate, jugulare turgescente.

       In timpul crizei, toracele e imobil, in inspiratie fortata.

       La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare ( deoarece expulzarea

secretiilor se face cu dificultate ), cu sputa vascoasa, albicioasa ( perlata ).
Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta
tratamentului.

       Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, durand peste

24-48 h rezistente la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee,
asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pana la coma. Apare dupa
administrarea in exces  de simpaticomimetice ( Alupent ), sedative, opiacee,
barbiturice, suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica.

1.2.5 Tratamentul astmului bronsic

       Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri. Si in
aceasta afectiune masurile prevenite sunt foarte importante. Prima actiune
vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitobagica. Alte masuri :
evitarea virozelor respiratori. Sensibilitatea particulara  a bolnavilor la infectii
impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii si in primul rand,
aglomeratiile in timpul epidemiilor.

       Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, in astmul bronsic intricate se

realizeaza cu Tetraciclina, mai rar Penicilina V. S-au incercat si Eritromicina,
Ampicilina si Biseptolul. Cu Biseptolul s-au obtinut rezultate bune in lunile de
iarna.

       Tratamentul cu aerosoli ( inhaloterapia ) este indispensabil in anumite

forme. Se parctica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar fara a abuza.
Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni,
ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilizare a
aparatului.

       Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :

a)    beta - adrenergicele
b)    anticolinergicele
c)     derivatii xantinici
   Beta - adrenergicele sunt derivati ai adrenalinei, care din cauza efectelor
secundare  ( ca si efedrina) nu mai e utilizata astazi. Din generatia a doua se
folosesc Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent, Astmopent ) ;

Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ),

Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul
(Spiropent). Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2
inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub
forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea
tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin
( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot
aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului
cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea
dozei.

       Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin

intrebuintata din cauza tulburarilor provocate. In practica s-a impus preparatul
Atrovent care nu are efecte secundare ale atropinei. Rezultatele sunt inferioare
beta adrenergicelor.
       Dintre Xantine se foloseste Teofilina si derivatii sai, Miofilina, Aminofilina
si Runidural. Au slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau
ca aerosoli. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.

       Alte preparate folosite in tratamentul astmului bronsic :

a) Prostaglandinele - prezinta numai un interes teoretic.

b) Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) - desi nu este bronhodilatator, se
foloseste ca masura preventiva ; se administreaza inaintea expunerii la
alergenul causal, cu turboinhalatorul de mana ( spinhaler ), 4 capsule/zi ( 20
mg / capsula ) la 4-6 ore, sau sub forma de solutie pentru aerosoli.
c) Zaditenul ( Ketotifen ) - are tot efect preventive si e administrat sub forma
de gelule, oral, 1 mg dimineata si seara.

Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor,

ramane o terapie de impas. Se folosesc Prednison, Superprednol, produse
retard ( Celestone, Kenalog ), Synachten retard sub protectie de alkaline,
calciu, potasiu. In general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ;
tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime.

       Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina,

Tetraciclina, in prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice
( Bisolvon, Mucosolvin) - in crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval,
Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu polipnee.

       Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : evitarea mediului

alergizant ; evitarea substantelor iritante bronsice - tutun, alcool ,etc.

       Tratamentul in starea de rau astmatic :

       Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou, urmat de perfuzii cu

solutie de glucoza 5 % .

       Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se

scoaterea bolnavului din criza. ACTH este superior, dar poate da accidente
alergice. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind
alergizanta ), fluidifiante, diuretice ( Ederen ), oxigen si in cazuri deosebite de
grave, se indica bronhoaspiratie, respiratie asistata.

       In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in

cazuri deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele,
neurolepticele ; se combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente
alergizante ( Penicilina).