Baltagul scris de Mihail Sadoveanu

-tema si viziunea despre lume-

Romanul este o specie epica in proza ,cu o actiune complexa la care participa un numar mare de personaje ,suspuse
asupra unui confict puternic, care isi gaseste exprimarea plenara odata cu realismul.
Opera apare in 1930, si este cosiderata cel mai bun roman scris de Mihail Sadoveanu, desii scris in numa 17 zile acesta a
fost interpretat ca roman : mitic,monografic,al initierii, al dragostei si a datoriei si nu in ultimul rand romanul prezinta si
tema intrigii polititiste.Redus ca dimensiune , acesta contureaza o calitatea foarte importanta:”forta de concentrare”
Tema romanului este tema vietii si a mortii, a iubirii , a initierii si a datoriei , prin acest mod prezentandu-se aspectele
monografice al satul modovean de munte. Tema este initiata de catre taranului pastrator al lumii vechi , arhaice si
patriarhale. Baltagul prezinta si tema familiei , dintr o perspectiva mitica, situand relatiile dintre personaje sub un clopot
cosmic. Randuiala ,viata si moartea fac ca ful Vitoriei Lipan sa preia rolul tatalui si responsabilitatea familiei.
Perspectiva narativa este specifica romanului realist. Naratorul prezinta faptele , fara a se implica in ele , ci lasa
personajele sa se prezinte.A cest tip de narator , cu focalizare 0 , alterneaza o notatie libera in stil indirect. Vitoria preia
rolul de personaj-reflector, pric care se realizeaza portretul lui Nechifor Lipan si anumite etape din atctiune.
Titlul romanului este unul simbolic,in mitologia autohtona ,, Baltagul” este o arma menita sa indeplineasca dreptatea,o
arma justitiara. Atunci cand se infaptuieste dreptatea ,acesta nu este patat de sange.Titlul mai prezinta si un simbolul
labirintului, drumul serpuit pe care personajul principal il parcurge, un labirint interior al framantarilor sale, si un labirint
exterior a drumului sapat printre stancile de munte parcurs de sotul acesteia.
Romanul este alcatuit din 16 capitole ,deschise de un prololg . intriga deschide romanul pe un ton liturgic:,,Domnul
Dumnezeu dupa ce a creat lumea a pus semn si randuiala fiecarui neam”. In cea ceea ce priveste semnul si
randuiala ,acesta deschide o viziune asupra lumii , existenta reprezinta ordine si semnificatie.
Finalul operei se termina cu iesirea personajului din imparatia mortii, si reluarea ritmurilor firesti ale existentei .Mandatul
justitiar al Vitoriei s a sfarsit, integrarea celui disparut in ritualul cosmic s-a finalizat,deci pentru familia Lipan , viata
poate continua (condusa acum de Gheorghita).
Romanul din cele 16 capitole ,primele 5 prezinta o expozitiune ampla , necesara prezentarii:timpului spatiului si a
personajelor . Gospodaria Lipan, sosirea lui Mitrea argatul,pregatirile pentru iarna , alcatuiesc expozitiunea si totodata
contureaza aspectul monografic al satului de munte . Celalt plan este reprezentat de catrei Vitoria , care se invarte in
centrul satului catre preotul Daniel Milies si Maranda,vrajitoarea.
Intriga este redata de catre intarzierea nejustificata a sotului si decizia Vitoriei de a incepe cautarile .
Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile pentru plecare si reconstitutia drumului nevestei si a fiului, in cautarea disperata ,
pe drumul parcurs de catre Nechfor Lipan- cel disparut.
Capitolul final este alcatuit din punctul culminant si dezondamantul. La prazinc, Bogda si Cutui,adusi la exaperare, din
cauza jocului pshiholog pe care Victoria il pune in aplicare ,cedeaza nervos , acestia fiind demascati . Cainele Lupu sare la
gatul ucigasului, iar Cutui este luat de autoritati . Gherghita doveste ca stie sa foloseasca baltagul si intra in
lumea ,,maturilor”
Replica finala este data de catre Vitoria Lipan . Ea fiexeaza etapele intoarcerii acasa ,subliniind importanta respectarii
randuielii . Gandul nu ii mai este in trecut , cu care a incheiat planurile, ci spre viitor.
Timbrul grav , este evidentiat de elementele populare si arhaice, care se conjuga armonios cu neologismele , unde se
contureaza apectul unei traditii patriarhale.
In concluze, romaul ,,baltagul” scris de Mihail Sadoveanu este un traditonal , prin care se tradeaza de traditiile populare si
arhaice , integrarea in lumea cosmica al sotului si prin limbajul plin de neologisme. Totodata prin complexitatea,prin
polorfism si prin semnificatie , romanul trece granitele traditionului, si intra in cadrul romanului realist.