URECHEA, NASUL SI LIMBA

URECHEA este organul auzului și echilibrului.

Urechea la om este fomată din:

- Ureche externă formată din pavilion și conduct auditiv extern

- Ureche medie, situată în osul temporal care este separată de urechea externă prin membrana
timpanică și comunică cu urechea internă prin două ferestre: ovală și rotundă conține aer la
presiune atmosferică, datorită trompei lui Eustachio care comunica cu faringele. În urechea
medie se află un lanț de oase, care în ordine sunt: ciocanul, sprijinit pe timpan, nicovala și scărița
care se sprijină pe membrana ferestri ovale.
- Urechea internă este formată din labirintul osos care un conține un lichid numit perilimfă și
labirintul membranis care conține endolimfă. Labirintul osos este format din trei canale
semicirculare osoase, vestibul osos și melc osos. Labirintul membranos se află în labirintul osos
și este format din trei canale semicirculare membranoase, utriculă, saculă și melc membranos.

În melcul membranos se află receptorii auzului, reprezentați de orgaul Corti care conține celule
auditive cu cili și celule de susținere.
La baza canalelor semicirculare membranoase în utriculă și saculă se află receptorii echilibrului.

Mecanismul auzului

Urechea captează zgomote și sunete. Sunetele sunt produse prin rarefieri ale aerului și sunt
caracterizate de intensitate, înălțime și timbru. Captate de pavilion, sunetele trec prin conductul
auditiv și sunt transformate în vibrații de timpan. Ciocanul diminuă sunetele prea puternice iar
scărița le amplifică pe cele prea slabe. Le nivelul scăriței vibrațiile ajung prin membrana ferestrei
ovale în perilimfa labirintului osos și apoi prin fereastra rotundă în endolimfa labirintului
membranos. In melcul membranos celulele receptoare auditive transmit impulsuri de la baza
melcului pentru toate tipurile de sunete iar cele de la vârful melcului numai pentru sunetele
joase.
Mecanismul echilibrului

Canalele semiciculare conțin receptori pentru echilibrul coprului în cazul mișcărilor circulare iar
utricula și sacula pentru echilibrul corpului în cazul mișcărilor liniare.

Nasul

Este organul mirosului. In mucoasa olfactivă din zona cornetului nazal superior se află receptorii
olfactivi, care sunt neuroni bipolari. Omul este un microsmatic, adică are un simț al mirosului
slab dezvoltat; distinge între 2000-4000 de mirsuri difrite la care se adaptează foarte repede.

Limba
Este organul gustului dar și al sensibilităților tactile, termică, presională, dureroasă. Receptorii
gustatuvi sunt mugurii gistativi situați în papilele gistative. Mugurele gustatuv conține celule
receptoare și celule de susținere. Se cunosc patru gusturi fundamentale: dulce, amar, acru și
sărat care prin combinarea cu senzațiile olfactive dau diferitele senzații gustative.